Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15.11

Am privit la motivele pentru care bucuria este atât de importantă, iar acum să ne gândim la modul în care ne putem însuși această bucurie pe care Domnul ne-a dăruit-o. El Însuși ne dezvăluie acest mod, atunci când spune: „V-am spus aceste lucruri”. Să vedem la ce lucruri face El referire! Domnul tocmai vorbise despre Sine ca fiind Vița și despre noi ca fiind mlădițele. El a spus că mlădița trebuie să rămână în Viță și că, astfel, va exista bucurie. Însă ce înseamnă să rămânem în Viță?

Să privim la Ioan 15.4: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine”. O mlădiță este cu totul predată viței și există doar pentru viță. Și noi trebuie să rămânem deplin în Viță, pentru a avea bucurie.

Avem bucuria Domnului atunci când depindem de El. În versetul 5, El spune: „Eu sunt vița; voi, mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic”. Ce poate face o mlădiță fără viță? Nimic! Când cred că sunt ceva, atunci Dumnezeu nu este totul. Iar Dumnezeu nu poate fi totul până când eu nu sunt nimic.

În versetul 9, Isus spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea”. Aceasta înseamnă să ne odihnim în dragostea Lui. Biblia ne spune în Galateni 5.22 că bucuria este parte a roadei Duhului. Noi nu putem crea bucurie, ci trebuie doar să ne odihnim în Viță.

Domnul Isus continuă în versetul 10: „Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea”. El a ținut poruncile Tatălui Său. Noi, de asemenea, trebuie să ascultăm de El. Nu există o altă cale de a avea bucurie, decât în urma ascultării.

Fără această bucurie veritabilă, viața este ca o corabie fără pânze în mijlocul oceanului. Nu există nimic care să ne poarte prin dificultăți și suntem la cheremul valurilor. Această bucurie se găsește doar în Domnul Isus. Avem noi această plinătatea a bucuriei? Să rămânem în El!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dragostea nu va pieri niciodată …
1 Corinteni 13.8

Spiritul de răscoală

Împăratul Napoleon avea în garda sa oameni aleși și devotați lui. Ei l-au sprijinit în cele mai critice momente din viața sa. Odată însă a aflat că garda este nemulțumită și este pe cale de a se răscula împotriva sa. Atunci, Napoleon s-a dus la palat, a urcat pe tron și a cerut ca toată garda să fie adusă în anticameră. Toți erau îngrijorați și plini de frică. Își dădeau seama că el a aflat totul și că s-ar putea să fie omorâți. După ce i-a lăsat puțin să aștepte, a apărut un trimis care a invitat la împărat doar pe unul. Toți așteptau în tăcere, cu sufletul la gură. Cel chemat s-a prezentat în fața împăratului, care stătea pe tron. Napoleon l-a privit în ochi, apoi i-a strâns călduros mâna și i-a dat voie să plece. Cu fiecare a procedat la fel. Acest gest al împăratului a stins spiritul de răscoală.

Prin natura noastră păcătoasă, și noi suntem niște răsculați împotriva lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine prin Fiul Său care a purtat pe cruce păcatele tuturor celor ce cred în El. Mântuitorul „S-a dat pe Sine Însuși … ca să ne smulgă din acest veac rău …” (Galateni 1.4). Cei care acceptă lucrarea Mântuitorului primesc o natură nouă, în care nu mai există spiritul de răscoală împotriva lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (3)

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:30)

     Domnul Isus a zis: „Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor.” (Matei 23:4) Fariseii impuneau reguli pe care oamenii nu le puteau respecta, iar dacă totuși reușeau, lucrul acesta nu le aducea nicio bucurie. Stephen Mosley scrie: „Moralitatea noastră emite un strigăt imperceptibil. Ea scâncește dintr-un colț al sanctuarului nostru, ne întrerupe plăcerile, mormăie scuze la petreceri și își târăște picioarele în dezacord cu ritmul muzicii și cu trecerea timpului. Contemporanii noștri o privesc ca pe o îndeletnicire mediocră și fără valoare. În mod tragic, bunătatea religioasă convențională reușește să fie deopotrivă intimidatoare și categorică. Intimidatoare – pentru că implică nenumărate reguli privind așa-zisa spiritualitate. Categorică – pentru că putem ajunge la epuizare încercând să respectăm aceste reguli, și cu toate acestea să nu experimentăm adevărata bucurie pe care ne-o oferă Domnul Isus. Acesta e motivul pentru care cei din biserică devin epuizați atât de des. A te conforma la o astfel de religie pur și simplu nu este o experiență suficient de bogată încât să ne umple golul din inimi.” Te-ai săturat să alergi după creștere spirituală? Nu cumva ai căutat-o în locul nepotrivit, sau ai alergat spre ea pe calea greșită? Dacă este așa, gândește-te la aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 12:1-13

Vorbind despre strângerile adunării, apostolul a acordat cel dintâi loc celebrării cinei (cap. 11:20-34). Numai după aceea expune daruri şi slujbe având în vedere zidirea. Să nu uităm că închinarea este, dintre toate strângerile, cea mai importantă.

Pavel le aminteşte acestor foşti idolatri că ei fuseseră odinioară antrenaţi (duşi) de duhuri satanice (v. 2). Ce schimbare! În prezent, Duhul lui Dumnezeu este cel care dirijează, lucrând în ei cum Îi place, prin darurile pe care le împarte (v. 11). Apostolul enumeră aceste daruri, precizând că ele sunt date în vederea întrebuinţării. Şi, pentru a ilustra deopotrivă unitatea Bisericii şi diversitatea slujbelor, ia exemplul corpului uman: compus din multe mădulare şi organe care nu pot funcţiona nici unul fără celălalt, el constituie totuşi un organism unic, condus de o singură voinţă, aceea pe care capul o transmite fiecărui mădular. Aşa este şi trupul lui Hristos. Deşi are numeroase mădulare (tot atâtea câţi credincioşi), este animat de un singur Duh, pentru a împlini o singură voinţă, cea a Domnului, care este Capul (Efeseni 4:15-16). Noi nu avem deci de ales nici activitatea noastră (v. 11), nici locul unde trebuie să o exersăm (v. 18).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: