Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15.11

Știați că un creștin fără bucurie este o contradicție în termeni? Sunt însă mulți creștini care trăiesc ca și cum și-ar fi pierdut bucuria. Ne-am putea întreba de ce este bucuria atât de importantă. Unul dintre motive este că ea ne ajută să câștigăm suflete pentru Isus. Nu poți umbla cu Biblia în mână și cu o față plină de întristare, spunând oamenilor: «Nu vreți și voi să fiți ca mine?». Cea mai bună dovadă a mântuirii de care noi am beneficiat este bucuria în Domnul pe care o manifestăm.

Un alt motiv pentru care bucuria este importantă este faptul că ea ne oferă putere pentru trăirea vieții creștine. În timpul rezidirii Ierusalimului, când poporul începea să obosească și să fie descurajat, Dumnezeu i-a spus lui Neemia: „Bucuria Domnului este tăria voastră” (Neemia 8.10). Fără bucurie nu putem trăi viața creștină. Bucuria este de asemenea esențială pentru a putea purta poverile vieții. Cu toții avem probleme și trecem prin necazuri, iar bucuria ne ajută să le putem suferi mai ușor; ea va ușura și chiar va îndepărta poverile care apasă asupra inimii noastre.

Cum poate fi însă definită bucuria? Bucuria și fericirea nu sunt același lucru. Fericirea depinde adesea de împrejurări, însă bucuria este ceva care vine de la Domnul Isus Însuși. Noi avem nu doar o bucurie ca a Lui, ci chiar bucuria Lui, iar El a avut o bucurie îmbelșugată. El a spus: „Pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Bucuria Lui nu a fost incompletă, ci a fost întotdeauna deplină. În plus, bucuria Lui a fost statornică. El a spus, de asemenea: „Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi”. Bucuria Lui nu a fost o bucurie care apărea și dispărea. Și noi suntem chemați să avem o bucurie care să nu depindă de împrejurări. Trebuie să ne bucurăm în Domnul întotdeauna.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3.20

Bătaia la ușă

Un pictor vestit a realizat un tablou care Îl înfățișa pe Mântuitorul stând în picioare, cu un felinar în mâna stângă, iar cu mâna dreaptă bătând la ușa năpădită de iederă. După ce a isprăvit de pictat, l-a chemat pe un prieten de-al său, tot pictor, să vadă tabloul și să-și exprime părerea. Prietenul a privit tabloul și a spus: „Ai făcut o mare greșeală, dragul meu: ușa nu are mâner. Cum ar putea să intre Mântuitorul?”. Pictorul a zâmbit și a răspuns: „N-am făcut nicio greșeală, mânerul este pe dinăuntru. Mântuitorul nu intră decât într-o inimă deschisă cu voia păcătosului”.

Iată un mare adevăr: Mântuitorul nu intră cu forța. Mântuitorul stă la ușa fiecăruia și bate. Orice întristare, orice necaz, orice încercare din viață este o bătaie la ușa inimii încuiate. Mântuitorul nu obligă pe nimeni. El apelează la conștiința fiecăruia în parte. Chiar și aceste rânduri sunt o „bătaie” a Mântuitorului la ușa inimii tale. Mântuitorul vrea să-ți șteargă fărădelegile și păcatele. El singur poate face acest lucru. Ascultă bătaia la ușa inimii; este poate ultima bătaie. În clipa următoare poate fi prea târziu; de aceea deschide ușa inimii chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (1)

„Au priceput că fuseseră cu Isus” (Faptele Apostolilor 4:13)

     Fariseii erau experți autoproclamați în probleme legate de legislație culinară, coduri de îmbrăcăminte, zeciuială și închinare. Prin aceste practici, ei puteau decide cine este „înăuntru” și cine este „afară”. Iar cei „dinăuntru” deveneau cei mai înverșunați critici la adresa celor „de afară”. Dallas Willard a scris: „Câți oameni nu sunt dezgustați de creștinii lipsiți de sentimente, rigizi, inabordabili, lipsiți de vitalitate și nemulțumiți? Cu toate acestea, astfel de creștini sunt peste tot.” În realitate, când viețile noastre nu sunt marcate de bucurie autentică și de devotament față de Hristos, începem să căutăm modalități superficiale de a ne deosebi de cei pe care îi etichetăm drept „lumești.” Domnul Isus nu a făcut așa! Când a fost întrebat ce înseamnă de fapt legea, El a răspuns simplu: „Iubește-L pe Dumnezeu și iubește-i pe oameni” (vezi Marcu 12:29-31). Pavel scrie: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” (1 Corinteni 13:1). E posibil să trăiești cu impresia că ai devenit mai spiritual, când de fapt ai ajuns ceea ce Mark Twain cataloga: „un om de bine, în cel mai rău sens al cuvântului.” Winston Churchill a avut un adversar politic pe nume Cripps, o persoană înfumurată și disprețuită de toți din cauza siguranței de sine pline de aroganță. Se spune că într-o zi, Churchill l-a văzut pe Cripps trecând și a făcut următoarea remarcă: „Dacă n-ar fi harul lui Dumnezeu, și eu aș fi la fel.” Unul din cele mai frumoase complimente adresate vreodată apostolilor este acela că ei au fost recunoscuți ca oameni care „fuseseră cu Isus.” Cel mai puternic argument împotriva creștinismului sunt acei creștini înfumurați, critici, plini de sine și cu o viață care nu arată că umblă cu Isus. Deci, ce fel de creștin ești tu?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 11:2-16

Puţine porţiuni din Biblie au făcut obiectul atâtor contestaţii, ca învăţăturile acestor capitole (v. 16). De ce oare apostolul sau mai degrabă Duhul Sfânt se ocupă de lucruri în aparenţă mărunte, cum ar fi faptul ca o femeie să poarte părul lung sau ca ea să se acopere în anumite situaţii? Trebuie mai întâi să ne amintim că, pe de o parte, creştinismul nostru nu constă din câteva acţiuni remarcabile împlinite din când în când, ci dintrun ansamblu de detalii care ţes viaţa noastră zi de zi (Luca 16.10), iar pe de altă parte, că Dumnezeu este suveran şi că na ţinut să ne dea motivul pentru tot ce ne cere prin Cuvânt.

A asculta fără a comenta este singura ascultare autentică. Astfel, aceste instrucţiuni sunt un fel de test pentru fiecare femeie sau tânără creştină. Este ca şi cum Domnul le-ar întreba: Faci tu aceasta pentru Mine? Ai tu pe inimă să arăţi, prin acest semn exterior, dependenţa şi supunerea ta, sau faci să treacă pe primul loc cerinţele modei ori ale comodităţii?

De asemenea, să nu uităm acest fapt solemn, că lumea nevăzută a îngerilor observă în ce fel răspund cei credincioşi gândului lui Dumnezeu (v. 10). Ce privelişte le oferim noi?


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: