Mana Zilnica

9 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie”. … Toate izvoarele adâncului celui mare s-au rupt și zăgazurile cerurilor au fost deschise. Și ploaia a fost pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți … Și Dumnezeu a vorbit lui Noe, zicând: „Ieși din corabie”.

Geneza 7.1,11,12; 8.15,16

Este ușor să trecem cu vederea experiențele pe care Noe și familia sa le-au avut în corabie. Aceasta a fost casa lor pentru mai mult de un an. Mai întâi a plouat patruzeci de zile, iar fântânile adâncului s-au deschis. Deși corabia era stabilă, având proporții aproape identice cu vasele de astăzi care transportă mărfuri, cu siguranță că apele potopului au zguduit-o din plin.

După ce ploaia s-a oprit, corabia a plutit timp îndelungat. Apoi au venit vânturile puternice, care au grăbit procesul de evaporare. După cinci luni de plutire, în bătaia valurilor și a vântului, corabia s-a oprit pe vârful munților Ararat, în partea de est a Turciei de astăzi. Au mai trecut totuși zece săptămâni până când să apară vârfurile munților, apoi încă trei luni până când apele s-au retras complet și încă două luni până când pământul a fost suficient de uscat pentru ca Noe și familia lui să poată părăsi corabia.

Ce-au făcut ei în tot acest timp? Au așteptat – un răspuns logic, însă unul foarte important. Mulți alți oameni din Biblie au avut experiențe similare. Iosif a așteptat mai mult de douăzeci de ani ca visele sale să devină realitate. Caleb a așteptat patruzeci și cinci de ani pentru a-și primi moștenirea în Canaan. Pavel, la câțiva ani după convertirea sa, a plecat acasă, la Tars, și nu știm ce a făcut acolo, în timp ce aștepta ca ușa slujirii pentru Dumnezeu să i se deschidă din nou.

De asemenea, o mare perioadă din viața noastră poate fi petrecută în așteptare, atunci când ne încredem în Dumnezeu într-o perioadă de aparentă inactivitate. Dacă așteptăm ca speranțele să devină realitate, ca promisiunile să fie împlinite și ca relațiile să fie restabilite, să ne aducem aminte că Dumnezeu nu ne-a uitat – „Dumnezeu Și-a amintit de Noe” (Geneza 8.1).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi. … Privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

2 Corinteni 4.16,18

„Dimineață” în amurgul vieții

O creștină credincioasă spunea:

„Am îmbătrânit. Nu mai văd bine și nu mai pot citi; sunt și surdă pe deasupra și, când discută mai multe persoane într-un grup, mă simt stingheră. Și memoria mă părăsește. Știu că nu pot opri aceste schimbări și că niciodată nu voi mai avea aptitudinile din tinerețe! Ce să fac? Să tânjesc după trecut, plângându-mă? Să-mi accept soarta cu indiferență? Să disper? Nu, ci Îl rog pe Dumnezeu să-mi facă parte de o relație tot mai strânsă cu El și de o încredere tot mai puternică în El, chiar dacă puterile mele naturale scad. Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să cunosc tot mai în profunzime adevărurile credinței și să-mi permită să văd mai luminos prin credință ceea ce ochii naturali nu pot vedea, anume că odată voi fi la Hristos, în Casa Tatălui. Îl rog de asemenea pe Dumnezeu să mă sature în amurgul vieții cu bunătate și să mă facă să văd în toate situațiile mâna Lui binevoitoare. Și Îl rog să mențină vie în inima mea amintirea atât cu privire la lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus, cât și la grija Lui și la ajutorul Lui în toată viața mea”.

„El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care nu mai este în stare de nimic” (Isaia 40.29).

Citirea Bibliei: Isaia 65.1-12 · Marcu 3.13-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASIMILEAZĂ CUVÂNTUL ȘI APOI TRANSMITE-L! – Fundația S.E.E.R. România

„Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9)

Când ești implicat în lucrarea lui Dumnezeu, este foarte ușor să-ți pierzi echilibrul și să ajungi să-ți placă lucrarea Domnului mai mult decât Domnul lucrării. Domnul Isus i-a chemat pe ucenici la El; apoi i-a trimis de la El în lume. Puterea de care ai nevoie pentru a reuși în misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, vine din timpul petrecut cu Domnul, nu cu oamenii. Într-o zi, Domnul Isus i-a luat pe trei dintre ucenicii Săi și i-a dus pe Muntele Schimbării la față. „El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele… Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.” (Matei 17:2-3) Petru a fost încântat și uimit de această experiență și a spus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe…” (Matei 17:4). Petru a vrut să rămână acolo, dar Dumnezeu a vorbit din ceruri și a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit… de El să ascultaţi!” (Matei 17:5) După această experiență, Domnul Isus a coborât cu ucenicii de pe munte și au început să-i slujească pe cei nevoiași. Este bine să ai „experiențe pe munte”, cu Dumnezeu, dar nu poți rămâne acolo. La poalele muntelui există o lucrare de făcut, și noi am fost chemați s-o împlinim. Trebuie să existe un echilibru între asimilare și dăruire. O dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor și avea privilegiul de a vedea slava lui Dumnezeu. Ce onoare! Dar restul anului, el stătea afară, slujind poporul. După o întâlnire cu Dumnezeu, în timpul căreia toată clădirea s-a cutremurat, profetul Isaia a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut…” (Isaia 6:5). Atunci, Dumnezeu i-a atins gura cu un cărbune încins de pe altar și i-a spus: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:9). Înțelegi ideea? În prezența lui Dumnezeu, te încarci spiritual – și așa vei putea să spui și altora!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Romani 11:1-15

În ciuda necredinţei sale, Israel nu era lepădat definitiv. Apostolul era el însuşi o mărturie a ceea ce harul putea împlini din nou în favoarea iudeului răzvrătit (v. 1). Deja în vremea sa, Ilie se înşelase când crezuse că tot poporul Îl abandonase pe Iahve. În descurajarea sa, sărmanul Ilie ajunsese până la a face plângeri „lui Dumnezeu împotriva lui Israel” (v. 2,3). Cât har însă în „răspunsul divin” (v. 4)! În orice vreme, Domnul Şi-a păstrat o rămăşiţă credincioasă, care nu s–a plecat înaintea idolilor lumii. Facem şi noi parte din ea „în timpul de acum” (v. 5)?

Versetul 9 ne dă un exemplu de ce pot fi aceşti idoli: plăcerile de la mese pot deveni „o cursă” pentru cei necredincioşi şi, adaugă Psalmul 69.22, „prosperitatea, un laţ”.

După numeroase chemări, Israel a fost în final orbit, spre folosul naţiunilor. Dorinţa arzătoare a apostolului însă rămânea aceasta: ca gelozia iudeilor faţă de noii beneficiari ai mântuirii (gelozie de pe urma căreia a suferit chiar el însuşi: Fapte 13.45; 17.5; 22.21,22) să-i provoace să caute harul pe care până atunci l–au dispreţuit (v. 14; cap. 10.19).

Fie ca toţi cei din preajma noastră să ne invidieze văzând binecuvântările noastre creştine!

8 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să pună tămâie pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul tămâii să acopere scaunul îndurării care este deasupra mărturiei, ca să nu moară.

Levitic 16.13

Avem aici un adevăr binecuvântat. Dacă ar fi existat chiar și cea mai mică pată pe Domnul Isus și dacă El nu ar fi fost cu totul perfect, Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa Sa. Dacă El ar fi purtat chiar și doar un singur păcat de-al meu înainte de a merge la cruce, Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa Sa.

Doar pentru că El a fost perfect în toată Ființa Lui și în tot ceea ce a făcut în întreaga Sa viață, doar pentru că gândurile, cuvintele și faptele Sale au fost întotdeauna perfect plăcute lui Dumnezeu, o mireasmă plăcută, o tămâie de cel mai plăcut miros pentru Dumnezeu – doar datorită acestor lucruri a putut El împlini lucrarea de la cruce.

Într-adevăr, El a fost perfect și – am putea spune – în felul acesta a putut duce El sângele în Locul Preasfânt. Fiindcă a fost perfect, El a putut acționa ca preot și a putut aduce jertfa – a putut fi El Însuși jertfa și, ca atare, a putut împlini lucrarea pentru noi. Cuvântul lui Dumnezeu pune accentul pe aceasta, fiindcă este necesar ca noi să înțelegem cât de prețioasă este această lucrare în ochii lui Dumnezeu datorită valorii Persoanei glorioase care a împlinit-o. Lucrarea este prețioasă fiindcă este perfectă, însă, mai mult, este prețioasă datorită perfecțiunii și gloriei Celui care a împlinit-o. El a fost fără cusur și fără pată, însă, mai mult, a fost acea tămâie plăcut mirositoare pentru Dumnezeu Însuși.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere și cu mare slavă.

Luca 21.27

Nu, nu este defect barometrul (2)

Pentru călătoria pe „oceanul vieții”, Dumnezeu nu ne-a lăsat fără „barometru”. Acest barometru se află în „Cuvântul profetic”. Atât profeții, cât și Domnul Isus și apostolii Săi ne-au lăsat multe cuvinte profetice, ca să putem recunoaște „semnele timpului” și să putem lua la timp măsurile necesare.

Revenirea lui Isus Hristos pe acest pământ este precedată de anumite semne, pe care Dumnezeu ni le-a dat ca un „barometru”.

Schimbări climatice cu efectele lor, crize financiare și economice, amenințări teroriste, boli – acestea sunt deja acum îngrijorătoare. Isus ne cere să ne uităm cu băgare de seamă la începutul acestor lucruri (Luca 21.28). „Barometrul” Bibliei indică de mult timp „furtună”!

Apostolul Pavel ne-a spus că lepădarea de credința creștină este un semn al timpului sfârșitului (2 Tesaloniceni 2.3) și vedem acest adevăr împlinindu-se acum! Oamenii resping nu numai principiile biblice, ci Îl resping pe Însuși Isus Hristos și nu iau seama la semnalele de atenționare ale „barometrului”.

De aceea, este important să nu-i urmăm orbește pe ceilalți în pierzare, ci – precum căpitanul Oldrey de pe Hyacinth – să luăm la timp măsurile necesare!

Citirea Bibliei: Isaia 63.15-64.12 · Marcu 3.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI SENTIMENTUL RESPINGERII – Fundația S.E.E.R. România

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu…” (1 Ioan 3:1)

Când te lupți cu sentimentul respingerii, acesta se va manifesta prin următoarele lucruri și acțiuni:

1) Perfecționismul. El nu va da însă rezultate, pentru că nevoile și așteptările celorlalți variază atât de mult, încât e imposibil să-i mulțumești pe toți.

2) Te mulțumești cu puțin. Te împaci cu faptul că ești neglijat și marginalizat pentru că ai impresia că este ceea ce meriți. De fapt, te gândești că aceasta ar putea fi singura ta șansă de a fi iubit.

3) Devii agresiv. Respingerea te poate face să te simți atacat, când de fapt nu ești, așa că îți iei „mănușile de box” și începi mișcările de atac.

4) Afișezi o figură dură. Îți spui: „Mă pot descurca și singur! Până la urmă, cine are nevoie de alții?!” Prin urmare, te izolezi de ceilalți, nevoile tale fizice, spirituale și emoționale rămân neîmplinite, și te simți singur.

5) Făgăduiești că nu vei mai lăsa pe cineva să se apropie de tine atât de mult încât să te poată răni. Sună bine în teorie, dar izolându-te de oameni, te închizi în tine și relațiile tale au de suferit.

6) Atragi persoane nepotrivite. Câtă vreme dai dovadă de o stimă de sine scăzută, vei continua să atragi persoanele nepotrivite.

Adevărul este că atunci când stima de sine se bazează pe orice altceva decât pe opinia lui Dumnezeu, vei fi mereu vulnerabil în fața respingerii. Critica te va înjosi, eșecul te va împiedica să încerci din nou, și ce e mai rău: nu vei descoperi niciodată persoana unică și minunată pe care a dorit-o Dumnezeu să fii! Așadar, care este răspunsul? Apostolul Ioan ne spune: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem.” (1 Ioan 3:1)

Învingerea sentimentului de respingere începe cu înțelegerea și acceptarea dragostei și prețuirii extraordinare pe care ni le-a arătat și ni le arată Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Romani 10:14-21

Credinţa este din auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu (v. 17). Este deci absolut necesar ca acest Cuvânt eficace să fie proclamat în toată lumea. „Ce frumoase sunt picioarele celui care aduce veşti bune”, scria deja profetul (Isaia 52.7). Atunci era vorba de Hristos singur. De atunci încoace este vorba despre „cei care vestesc pacea”, pentru că răscumpăraţii devin, la rândul lor, predicatori. Dacă fiecare dintre ei doreşte să fie un mesager plin de râvnă acolo unde–l trimite Domnul, chemarea evangheliei s–ar întinde până la marginile pământului locuit (v. 18). Versetul 15 ne arată cum trebuie să predice credincioşii: nu numai prin cuvinte, ci şi prin frumuseţea morală a umblării lor, având picioarele încălţate cu „pregătirea evangheliei păcii” (Efeseni 6.15).

Trista întrebare, „cine a crezut”? (v. 16; Isaia 53.1), subliniază faptul că multe inimi vor rămâne împietrite. Aceasta era situaţia lui Israel, în ciuda avertismentelor din tot Vechiul Testament: Moise (v. 19), David (v. 18), Isaia (v. 15,16,20,21), cu alte cuvinte, Legea, Psalmii şi Profeţii. Să luăm însă aminte să nu fie şi neascultare şi împotrivire (v. 21).