13 Noiembrie 2022
Se aduc daruri și jertfe, neputând să desăvârșească, în ceea ce privește conștiința, pe cel care slujește … Pentru că, dacă sângele de tauri și de țapi și cenușa unei vițele, stropindu-i pe cei întinați, îi sfințește pentru curăția cărnii, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de fapte moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu!
Evrei 9.9,13,14
Sângele lui Hristos (12) – Curățirea conștiinței
Găsim un alt contrast accentuat între ceea ce Aaron putea face cu jertfele și cu sângele pe care îl aducea înaintea lui Dumnezeu și ceea ce Hristos a putut face în virtutea jertfei Sale și a sângelui pe care l-a vărsat. Lucrarea lui Aaron era eficace doar pentru curățirea cărnii; cu alte cuvinte, avea doar un efect exterior și nu putea curăța conștiința celor pentru care erau aduse jertfele.
Cât de recunoscători trebuie să fim atunci când privim la ceea ce Hristos a făcut! Avem aici un loc în care apare expresia „cu cât mai mult”. Sângele Său are o valoare nespus mai mare, fiindcă El Însuși este nespus mai mare!
Scripturile ne spun că jertfele de animale nu făceau decât să readucă în memorie păcatele (Evrei 10.3). Închinătorul din Vechiul Testament nu se putea apropia de Dumnezeu cu o conștiință curățită. Aducerea repetată de jertfe și vărsarea sângelui animalelor erau o dovadă că păcatul și păcatele nu erau încă înlăturate.
Mărturia Scripturii cu privire la lucrarea Domnului este aceasta: „Printr-o singură jertfă i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți”; iar rezultatul este: „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor” (Evrei 10.14,17). Ce privilegiu pentru noi, creștinii, să ne putem aduce aminte nu de păcatele noastre, ci de Cel care le-a îndepărtat pentru totdeauna!
K. Quartell
Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.
Ioan 10.17,18
Moartea Lui nu a fost o înfrângere, ci o biruință
Satan lucrează împotriva lui Dumnezeu și îi atrage după el în pierzare pe oameni. El a reușit să-i corupă pe primii oameni să cadă în păcat și să aducă asupra lor judecata lui Dumnezeu. „După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit” (Romani 5.12).
Un Locțiitor desăvârșit și fără păcat a trebuit să ia locul vinovaților, pentru a suferi în locul acestora judecata. După căderea în păcat, Dumnezeu a spus că sămânța (urmașul) femeii va zdrobi capul șarpelui (Satan) (Geneza 3.15). El L-a avut în vedere pe Fiul Său care, la împlinirea vremii, a devenit Om, pentru a fi Salvatorul nostru. Când a trăit aici, Satan a încercat în toate felurile să-L dea la o parte pe Isus Hristos sau să-L facă să renunțe la drumul spre cruce. Dar Mântuitorul a putut spune la sfârșit: „Vine Prințul lumii acesteia și el n-are nimic în Mine” (Ioan 14.30). Nu a ținut cont de coaliția celor care Îl urau fără temei, ci a mers până la capăt.
Mielul fără pată și fără vină a devenit Jertfa pentru noi. În cele trei ore de întuneric la cruce, El a ispășit păcatele noastre. Apoi a murit. Aceasta nu a fost o înfrângere, ci o biruință totală asupra celui ce „are puterea morții”, adică asupra diavolului. De aceea Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a onorat.
Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.12-18 · Marcu 4.21-34
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CONCENTREAZĂ-TE PE LUCRURILE LĂUNTRICE! – Fundația S.E.E.R. România
„…Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16)
Data viitoare când mergi la supermarket și te îndrepți spre casele de marcat, uită-te și la coperțile revistelor. Chipuri frumos aranjate, trupuri atletice și reclame la diete care îți promit că și tu poți arăta la fel. Acum, nu este nimic greșit să arăți bine și să te îngrijești de trupul tău. La urma urmelor, el este templul Duhului Sfânt și ești responsabil să-l îngrijești. Dar viața este mai mult decât îmbrăcăminte și coafuri. Este o greșeală să te concentrezi pe exterior și să nu apreciezi și să nu cultivi calitățile interioare cu care te-a înzestrat Dumnezeu!
Biblia ne spune că: „frumuseţea este deşartă” (Proverbele 31:30). Când te-a creat Dumnezeu, El nu te-a decorat numai pe din afară; El ți-a dat „omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:4) De fapt, apostolul Pavel ne avertizează că „lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18) Cu alte cuvinte, ceea ce mama natură ne dă, tatăl timp ne ia! Apostolul Pavel nu este amintit în Scriptură pentru înfățișarea sa deosebită, așa cum au fost alții (vezi 1 Samuel 9:2). Dușmanii spuneau despre el că: „este moale şi cuvântul lui n-are nicio greutate.” (2 Corinteni 10:10)
Totusi cred că toți ne amintim de aceste cuvinte scrise de apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8)
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: concentrează-te pe lucrurile lăuntrice, nu pe cele din afară!
de Jean Koechlin
Romani 13:1-14
A fi supus autorităţilor înseamnă a fi supus lui Dumnezeu care le–a rânduit ~ cu excepţia cazurilor când ceea ce cer acestea este în mod evident în contradicţie cu voia Domnului (comp. cu Fapte 4.19; 5.29). Creştinul care beneficiază de securitatea şi de serviciile publice asigurate de Stat trebuie să se comporte ca un bun cetăţean, să–şi plătească cu scrupulozitate impozitele (v. 7), să respecte legile şi regulamentele: poliţia, vama etc.
„Să nu datoraţi nimănui nimic” (v. 8) este un îndemn pe care nu trebuie să–l uităm, mai ales în această epocă în care se poartă creditele (când ele au devenit un obicei)! Datoriile pot fi o capcană din mai multe puncte de vedere: 1. Angajează un viitor care nu ne aparţine. 2. Ne leagă mai mult de oameni decât de Dumnezeu (Ieremia 17.7). 3. Sunt expresia unui spirit nerăbdător şi a voinţei proprii. Trebuie oare să achiziţionez ceva pentru care Domnul încă nu mi–a dat banii necesari? O singură datorie trebuie să ne lege: dragostea, care rezumă toate instrucţiunile acestui capitol: dragostea pentru Domnul (1 Petru 2.13), pentru fraţii noştri şi pentru toţi oamenii.
Ce motivaţie puternică pentru a trăi în credincioşie şi care ne înviorează inimile găsim în expresia: „vine dimineaţa” (Isaia 21.12)! Cât timp durează noaptea morală a acestei lumi, credinciosul este invitat să îmbrace „armele luminii” (v. 12; Efeseni 6.13). Domnul vine!
Mana Zilnica 