30 Septembrie 2021
Noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi spre pieire, ci ai credinței, spre păstrarea sufletului.
Evrei 10.39
Este un lucru înălțător să vizitezi un muzeu de artă. Picturile și sculpturile artiștilor din vechime sunt adevărate capodopere. În felurite manifestări de formă, de culoare, de umbre și de lumini, admirăm puterea expresivă a frumuseții artistice.
Capitolul 11 din Evrei, acea frumoasă înșiruire de eroi ai credinței, este adesea descris în termeni similari. Poate că ne-am bucurat admirând credința sfinților din vechime, precum și diferitele lor experiențe cu privire la încrederea în Domnul. Totuși, să nu uităm că Biblia nu este un muzeu de artă și că Evrei 11 este menit a face cu mult mai mult decât a ne stârni admirația.
Să privim la contextul în care se află acest capitol. Evrei 10 se încheie cu îndemnul ca cei credincioși să stăruie în credință: „Noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi, spre pieire, ci ai credinței, spre păstrarea sufletului”. Cineva poate întreba însă dacă într-adevăr credința este de ajuns pentru a ne ține fermi în această lume plină de tulburare. Drept răspuns, urmează capitolul 11, care ne îndeamnă să privim la Enoh, la Noe, la Sara, la părinții lui Moise, la poporul Israel și la Rahav. Toți aceștia au arătat puterea trăirii prin credință. Apoi capitolul 12 ne arată că, având atâtea exemple ale credinței, trebuie ca și noi să dăm la o parte orice greutate, păcatul și îndoielile și să alergăm înainte cu stăruință.
Cei care vizitează un muzeu privesc această experiență ca pe ceva care oferă inspirație – ceva de admirat, mai degrabă decât de imitat. Evrei 11 însă, la fel ca întreaga Biblie, are rolul de a ne invita la a trăi într-un fel asemănător exemplelor pe care ni le oferă. Dumnezeu ne cheamă să ne încredem în El și să experimentăm faptul că puterea și promisiunile Lui sunt valabile și pentru noi astăzi.
S. Campbell
Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru …
Psalmul 40.3
O cântare despre Mântuitorul
Un grup de studenți de diverse naționalități organizase o călătorie prin Europa cu autocarul. După un timp, unul dintre studenți a propus ca fiecare să vină la microfonul autocarului și să cânte o cântare din țara sa. S-au cântat multe cântece vesele. A venit și rândul unei studente creștine. Ea a cerut în liniște putere Domnului Isus, ca să intoneze un cântec despre El. La început a ezitat puțin, dar apoi glasul ei a devenit ferm, căci trăia ceea ce credea:
Vinʼ la izvorul de viață,
Oricât ai fi de trudit!
Vino de bea și învață
Astăzi să fii fericit!
În liniștea stânjenitoare care s-a lăsat în autocar după prima strofă, un student a venit în față și a spus: „Și eu cunosc acest cântec. Ne permiteți să îl cântăm împreună?”. Astfel, cei doi au cântat a doua și a treia strofă, uniți prin credința în Domnul Isus. Cu această cântare au depus o mărturie luminoasă despre Mântuitorul lor și i-au invitat apoi și pe colegii lor să creadă în Isus.
Cei credincioși au așa multe motive să înalțe cântece și să-L laude pe Dumnezeu! Ei L-au găsit pe Mântuitorul Isus Hristos, care i-a scăpat de la pierzarea veșnică și care le-a dat viață eternă. Prin credința în El, ei au în inimile lor o pace adâncă și o speranță sigură.
Să dăm și noi mărturie despre credința noastră în diversele ocazii pe care ni le oferă Dumnezeu! Să nu ezităm să facem acest lucru! Dumnezeu ne va da puterea, curajul și cuvintele necesare să-L mărturisim. Să nu subapreciem puterea lui Dumnezeu de a face lucrări mărețe, dacă noi ne lăsăm folosiți! Apostolul Pavel era conștient de acest lucru și scria: „Căci mie nu mi-e rușine de evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1.16).
Citirea Bibliei: 2 Împărați 5.1-14 · Ioan 18.19-27
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ZIDEȘTE RELAȚII VERITABILE! – Fundația S.E.E.R. România
„I-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1).
Oamenii petrec ore întregi în fiecare zi pe rețele de socializare precum Facebook – în multe cazuri pentru că sunt singuri. Nu e neapărat total greșit să interacționezi cu alții în felul acesta. De fapt, mediile sociale oferă unul dintre cele mai extraordinare instrumente pe care biserica le-a avut vreodată, pentru a răspândi mesajul Evangheliei în lumea întreagă. Însă într-o epocă în care este ușor să neglijezi adevăratele relații, să ne amintim de ce vrem de fapt să avem legături cu alții.
Un autor scria: „Viața este mult mai bogată când avem prieteni cu care putem să ne împărtășim bucuriile și necazurile. Din nefericire, singurătatea rămâne o problemă majoră și o sursă de suferință pentru mulți. Dar niciunul dintre noi nu ar trebui să se resemneze în fața singurătății; ea se poate trata, dacă nu cumva și evita!”
Adevăratele relații nu se construiesc postând imagini din viața ta sau dând mai departe citatele cele mai interesante. Relațiile veritabile nu sunt virtuale! Pentru a avea relații adevărate, ai nevoie de timp, prezență fizică, implicare și dedicare. Chiar și cea mai bună rețea de socializare care se ocupă cu împlinirea nevoilor semenilor nu-și poate îndeplini sarcinile dacă nu are loc o întâlnire față în față. Așa a făcut Domnul Isus! Cea mai mare parte a lucrării Sale publice a petrecut-o investind în cei doisprezece ucenici ai Săi care, la rândul lor s-au dus în Numele Său și s-au investit în alții. Biblia spune: „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.”
Psalmistul a dezvăluit ceea ce mulți oameni simt în adâncul ființei lor: „Nimeni nu mă mai cunoaşte… nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmul 142:4). Dacă dorești să împlinești nevoile altora, și să ai relații veritabile, tu trebuie să zidești o relație apropiată și personală cu ei. Domnul Isus așa a făcut… și El este exemplul tău!
de Jean Koechlin
Ieremia 25:1-14
Capitolul 25 revine la perioada domniei lui Ioiachim. Trecuseră deja douăzeci şi trei de ani de când profeţise Ieremia. În zelul şi dragostea lui pentru popor, el se scula dis-de-dimineaţă pentru a le adresa apelurile sale (v. 3). Răbdarea lui Dumnezeu avea să ia sfârşit în curând. Fiecare zi putea fi ultima, astfel că omul lui Dumnezeu se simţea obligat ca încă de dimineaţă să meargă să le transmită mesajul său. Şi, fapt remarcabil, aceeaşi expresie este folosită adesea cu privire la Domnul (aici, în v. 4). El de asemenea Se scoală dis-de-dimineaţă pentru a-Şi trimite slujitorii. Suntem noi gata la acest ceas matinal când se distribuie misiunile? Să urmăm exemplul Robului desăvârşit, a Cărui lucrare neobosită începea în zori (Ioan 8.2) sau chiar mai înainte (Marcu 1.35).
Dumnezeu, în harul Său, fixează o durată limită pentru deportarea în Babilon: şaptezeci de ani. Atunci când acest timp va fi aproape să se încheie, Daniel va citi această profeţie (a lui Ieremia) din cărţi şi va ţine cont de ea pentru a-i da Israelului aflat în captivitate semnul şi exemplul umilinţei (Daniel 9.2,3).
Apoi, până la sfârşitul capitolului, Dumnezeu dezvoltă declaraţia din v. 14, arătând în ce fel Se pregăteşte El să pedepsească naţiunile care nu s-au temut să subjuge şi să asuprească poporul Lui.
Mana Zilnica 