27 August 2021
Și au înjunghiat paștele și preoții au stropit sângele pe care-l luau din mâinile lor, și leviții au jupuit jertfele. Și au pus deoparte arderile-de-tot … Și au fript paștele la foc, după rânduială … Și, după aceasta, au pregătit pentru ei înșiși și pentru preoți; pentru că preoții, fiii lui Aaron, erau ocupați până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot și a grăsimilor; de aceea leviții au pregătit pentru ei înșiși și pentru preoți, fiii lui Aaron. Și cântăreții, … și ușierii la fiecare poartă: n-au avut nevoie să se depărteze de slujba lor, pentru că frații lor, leviții, pregăteau pentru ei.
2 Cronici 35.11-15
Leviții (25) – Ajutor dat celorlalți
În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, ultimul împărat evlavios al lui Iuda, a fost ținută o sărbătoare de Paști așa cum nu mai fusese ținută din zilele judecătorilor. Leviții au avut și aici un rol important, iar acum vom vedea ce putem învăța din exemplul lor.
Iosia le-a spus leviților care se sfințiseră pentru Domnul și care învățau pe Israel că de-acum nu mai aveau să care chivotul, ci trebuiau să slujească Domnului și întregului Israel. Este un lucru vital să ne sfințim pentru Domnul, să dăm la o parte activitățile care nu mai sunt necesare și să-L slujim pe Domnul și pe toți cei ai Săi, în orice nevoi ar avea.
Ei trebuiau să urmeze instrucțiunile scrise lăsate pentru ei de David și de Solomon. Dumnezeu ne-a lăsat și nouă instrucțiuni scrise în Biblie, în Cuvântul Său sfânt, iar ele sunt acolo pentru ca noi să le urmăm.
Leviții trebuiau să stea în locul sfânt potrivit cu împărțirea lor pe case. Nu trebuie să lucrăm în independență, ci împreună și în rânduială, alături de frații noștri.
De asemenea, leviții trebuiau să înjunghie jertfele pentru Paști, pregătindu-le pentru frații lor, astfel încât aceștia să poată face lucrarea încredințată lor de Dumnezeu. Vedem în versetele citate mai sus cum ei au înjunghiat și au jupuit animalele, după care au pregătit porții pentru preoți și pentru păzitori, pentru ca aceștia să-și poată împlini îndatoririle. Deși nu avem daruri pe care alții le au, le putem fi totuși de ajutor (1 Corinteni 12.28-30) celorlalți, pentru ca ei să-L poată glorifica, la rândul lor, pe Dumnezeu.
E. P. Vedder, Jr.
Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.
Isaia 55.9
Fără un pescuit bun…
Brasit, un tânăr african, și tatăl său, pescar de meserie, ar fi dorit să meargă la o conferință creștină care urma să se desfășoare într-un oraș aflat la mare depărtare. Fiind foarte săraci, nu aveau banii necesari pentru călătorie. Dar s-au rugat lui Dumnezeu, ca El să facă să prindă mulți pești, pentru ca apoi, din câștig, să-și poată plăti costurile de călătorie.
Însă pești nu prindeau…! Brasit era foarte convins de faptul că Dumnezeu va trimite în plasele lor peștii pe care îi doreau atât de mult; de faptul că și dorința lui Dumnezeu era, bineînțeles, ca ei să meargă la asemenea strângeri, pentru a învăța mai multe despre El; de asemenea, de faptul că Dumnezeu știa bine cât de săraci erau ei și că, fără un pescuit bun, ei nu vor putea ajunge la acea conferință; în sfârșit, de faptul că Dumnezeu avea puterea să le dea peștii de care aveau nevoie. Atunci!? Oare să nu fi ascultat Dumnezeu rugăciunea lor? Astfel de gânduri umpleau inima băiatului, care l-au făcut să fie răpus de deznădejde.
În aceeași localitate locuia un creștin care de asemenea dorea să meargă la conferință. Dar, din anumite motive presante, a fost nevoit să renunțe la călătorie. Creștinul și-a adus aminte de sărmanii pescari, a căror intenție o știa. S-a dus imediat la familia de pescari și le-a dăruit banii necesari pentru călătorie. Cât de mulțumitori erau acum cu toții! Dumnezeu a ascultat în mod cert rugăciunea lor, însă a răspuns într-un alt mod decât s-au gândit ei.
Nu putem să punem înaintea lui Dumnezeu planurile noastre și apoi să așteptăm ca El să le realizeze, dar putem să-I spunem Lui totul, plini de încredere, iar El va răspunde în modul Său și la timpul Său.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.26-43 · Ioan 9.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RÂSUL – REȚETA LUI DUMNEZEU CONTRA STRESULUI – Fundația S.E.E.R. România
„O inimă veselă este un bun leac…” (Proverbele 17:22)
Autoarea Barbara Johnson a spus: „Râsul este ca și cum ai schimba scutecul unui bebeluș. El nu rezolvă problema permanent, dar face ca lucrurile să fie mai bune pentru o vreme.” Într-o zi, comediantul și autorul David Brenner dădea autografe pe cărțile sale. Un tânăr i-a înmânat exemplarul pe care tocmai îl cumpărase, pentru autograf, și i-a și spus: „Doresc să vă mulțumesc pentru că mi-ați salvat viața!” Fără a sta pe gânduri, Brenner i-a răspuns în glumă: „Nu-i nimic!” Tânărul însă a rămas pe loc și i-a spus: „Serios, chiar așa a fost!” Brenner s-a oprit din scris și s-a uitat la el. Tânărul a continuat: „Murise tatăl meu… care fusese cel mai bun prieten al meu. L-am iubit și nu m-am oprit din plâns mai multe săptămâni, până când am decis să mă sinucid. În noaptea în care aveam de gând s-o fac, s-a întâmplat că televizorul era pornit și se derula unul dintre spectacolele dumneavoastră… V-am ascultat monologul de început, și ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că râdeam isteric. Mi-am dat seama că dacă sunt în stare să râd, sunt în stare și să trăiesc! Deci vreau să vă mulțumesc pentru că mi-ați salvat viața!” Plin de smerenie și de bucurie, Brenner i-a întins mâna și i-a spus: „Tinere, eu îți mulțumesc!”
Biblia ne spune că: „O inimă veselă este un bun leac.” Specialiștii confirmă faptul că râsul îți îmbunătățește sistemul imunitar, dezvoltă memoria și abilitățile de învățare, te eliberează de tensiune, îți reduce pulsul și îți micșorează tensiunea arterială, eliberează endorfinele care reduc durerea, îți elimină anxietatea și stresul, îi binedispune pe oameni, și aduce unitate. În plus, efectul lui durează între opt și douăsprezece ore. Râsul susține vindecarea emoțională și mai presus de orice – este o delectare. Așadar, începând de astăzi folosește „leacul” din rețeta lui Dumnezeu contra stresului! Și dacă e cazul, nu te da în lături să râzi, și azi!
de Jean Koechlin
Matei 26:47-58
Un ucenic nu adormise ca şi ceilalţi. Acesta era Iuda. Iată-l că vine în fruntea unei mulţimi ameninţătoare pentru a pune mâna pe Isus. Şi ce mijloc îşi alesese nenorocitul pentru a-L arăta pe Învăţătorul lui? O sărutare ipocrită! „Prietene, pentru ce ai venit?„ (v. 50), îi spune Mântuitorul. Este cea din urmă întrebare, pusă tocmai pentru a cerceta sufletul nenorocitului Iuda. De acum este însă prea târziu pentru „fiul pierzării„ (Ioan 17.12). Aceste săgeţi care ţinteau conştiinţa (vezi şi v. 55) sunt singura apărare a Celui care S-a predat de bunăvoie. Cei doisprezece Îl părăsesc, dar, în acelaşi moment, mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri sunt „cu arma la picior”, gata să intervină la cererea Sa către Tatăl. Toată puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia Lui, dacă ar fi dorit s-o folosească. Soseşte însă ceasul Său. Departe de a Se ascunde sau de a Se apăra, El opreşte braţul ucenicului prea impulsiv, care, cu o clipă mai târziu, îşi arată măsura „curajului”, fugind ca şi ceilalţi tovarăşi ai lui.
În palatul marelui preot însă, cărturarii şi bătrânii sunt deja strânşi în plină noapte, pentru a înfăptui cea mai mare nedreptate (Psalmul 94.21).
Mana Zilnica 