18 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Ah, dacă ai despica cerurile, dacă ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta, cum aprinde focul vreascurile, cum face focul să clocotească apa: ca să faci Numele Tău cunoscut vrăjmașilor Tăi, ca să tremure națiunile înaintea Ta!
Isaia 64.1,2
Această rugăciune, care dă glas unei dorințe fierbinți, și-a primit deja un răspuns parțial, fiindcă Dumnezeu a coborât din cer în Persoana preaiubitului Său Fiu. Venirea Sa a avut efecte minunate, însă nu în același mod ca atunci când El va fi manifestat înaintea lumii, venit în măreție și în putere.
Munții, care ilustrează guvernele înălțate din această lume, au fost afectați, din punct de vedere moral, de prima venire a lui Hristos. Un Irod a fost foarte tulburat când a auzit despre nașterea lui Mesia și a căutat să-L omoare (Matei 2.1-16). Mai târziu, alt Irod a căutat să-L umilească (Luca 23.11). Dar când Domnul Isus va domni cu mare putere și glorie, toți munții se vor topi (sau vor fi coborâți și aduși la același nivel), iar Hristos singur va fi înălțat.
Prezența Domnului în lume a avut efectul de a aprinde un foc în sufletele credincioase, pentru a arde lucrările cărnii – mândria, aroganța, egoismul și poftele. La cea de-a doua Sa venire, acest lucru se va manifesta la o scară mai largă, în întreaga lume. Focul face de asemenea ca apa să fiarbă, lucru care ne vorbește despre puterea purificatoare a prezenței Domnului Isus. Apa este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu, iar fierberea ei vorbește despre purificare. Acest lucru are o aplicație prețioasă pentru cei credincioși astăzi. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).
Când Domnul va veni în glorie, toate națiunile vor tremura. Inimile noastre însă se vor bucura. „Singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreție, putere și autoritate, mai înainte de orice veac, și acum și în toate veacurile! Amin” (Iuda 25).
L. M. Grant
SĂMÂNȚA BUNĂ
Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.
Exod 20.9,10
Defectul la moară
Un preot avea în biserica sa un morar care era foarte mândru de moara lui. Această moară era permanent în mișcare, măcina și zuruia șapte zile pe săptămână.
Într-o zi, preotul a adus un sac plic cu grâu la moară, pentru ca acesta să fie măcinat și să devină o făină fină.
— Este o moară frumoasă, a recunoscut el, cea mai bine construită din câte am văzut eu.
Morarul auzea aceste cuvinte adesea și așa și era.
— Dar, a continuat preotul, are totuși un defect!
— Un defect? Cum, domnule?, a întrebat cu mare mirare morarul.
— Da, un defect foarte însemnat!
— Care ar putea fi acesta?, s-a interesat morarul.
— Un defect care probabil va duce la deteriorarea morii, a accentuat preotul, iar într-o zi chiar la nimicirea proprietarului. Ea macină duminica.
Morarul nu se așteptase la aceasta și nici la discuția serioasă ce a urmat. Dar și-a pus la inimă aceste cuvinte, iar în viitor defectul morii a fost îndepărtat spre mulțumirea întregii vecinătăți – ea nu mai măcina în ziua Domnului.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (2) – Fundația SEER
„Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23)
În 1975, un inginer nu prea experimentat de la Hewlett Packard, pe nume Steve Wozniak, de care nu auzise nimeni, și-a împărtășit visul prietenului său, Steve Jobs. Visul lui era să construiască și să vândă un computer ușor de folosit de către oricine din omenirea de pe glob. Cei doi au muncit fără odihnă pentru a crea un asemenea computer personal compact. Dar când l-au oferit companiei Hewlett Packard, una dintre cele mai mari din lume, cei aflați la conducere nu au reușit să înțeleagă incredibilul potențial al computerului și l-au respins. Așa că Wozniak și Jobs s-au dus pe cont propriu și au pus bazele unei mici companii căreia i-au dat numele Apple Computers – și au revoluționat industria computerelor!
Nu vom duce lipsă niciodată de oameni care spun: „Nu se poate face!” sau „Nu va funcționa!” Astfel de oameni sunt numiți „ucigași de vise” – și dacă-i asculți, vei renunța înainte ca măcar să începi. În spatele fiecărei mari realizări, găsim oameni obișnuiți care au vise și care sunt dispuși să-și asume responsabilități și riscuri. Ei sunt cei care se vor bucura de răsplată. În ciuda eșecurilor tale, a zbaterilor și a limitărilor tale, dacă ești dispus să nu pleci urechea la cei ce spun nu, să pășești prin credință și să folosești darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu, El Se va îngriji ca tu să reușești…
Domnul Isus Și-a încheiat una dintre pildele Sale cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” Îți doresc să auzi aceste cuvinte adresate și ție!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 28:11-21
Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumnezeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evanghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui„ (Ioan 3.35).
Începând cu porticul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instrucţiunilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dumnezeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate paginile Cărţii Sfinte. Să nu uităm niciodată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.
Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon a primit tot ce îi era necesar. Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Domnului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este necesar să acţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce „din timiditate sau din lenevie” am neglijat să împlinim.