17 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Cine dintre voi Mă dovedește de păcat?
Ioan 8.46
Scriptura spune că orice lucru trebuie să fie întemeiat pe mărturia a doi sau a trei martori. Natura lipsită de păcat a Domnului nostru Isus este un adevăr de netăgăduit. Scriptura însă ne oferă, pentru atestarea acestui adevăr, trei mărturii minunate cu privire la natura lipsită de păcat a Domnului, mărturii oferite de trei apostoli, fiecare din perspectiva lui proprie, potrivit felului în care L-au cunoscut pe Hristos.
Pavel, născut iudeu și fiind cetățean roman, a studiat legea iudaică la picioarele lui Gamaliel. După convertirea sa, a fost în școala lui Hristos, ca să zicem așa, vreme de trei ani. Pavel, dintr-o perspectivă a erudiției, fiind un om cu vaste capacități intelectuale, cu multă pricepere și cunoștință, a spus că Hristos „n-a cunoscut păcat” (2 Corinteni 5.21).
Petru, un pescar, a fost chemat de Domnul Isus cu aceste cuvinte: „Vino după Mine și te voi face pescari de oameni” (Matei 4.19). Petru a fost un om de acțiune, care avea întotdeauna inițiativa. A făcut multe greșeli, însă, după înălțarea Domnului, a fost primul care a predicat, în ziua Cincizecimii. Fiind un om de acțiune, el a înțeles bine lucrurile pe care Domnul Isus le-a făcut, așa că a putut spune: „El n-a făcut păcat” (1 Petru 2.22).
Ioan s-a descris pe sine ca fiind ucenicul pe care-l iubea Isus. El a fost împreună cu Petru pe muntele schimbării la față. A fost cel care a stat la sânul Domnului Isus în noaptea de Paște, apoi a fost cu Petru și cu Iacov în grădina Ghetsimani și L-a auzit pe Domnul rugându-Se. Ca unul care-L cunoștea pe Domnul Isus probabil mai bine decât oricine altcineva, el a putut spune: „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5).
Ce minunat că aceste trei mărturii remarcabile, luate împreună, formează o mărturie completă cu privire la natura sfântă a Mântuitorului, într-un fel care înlătură orice îndoială și care ne umple inimile de laudă și de închinare!
B. Prigge
SĂMÂNȚA BUNĂ
Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii; iarba s-a uscat și floarea a căzut, dar Cuvântul Domnului rămâne pentru veșnicie.
1 Petru 1.24,25
Unde vei fi peste câțiva ani?
În urmă cu aproximativ 4.500 de ani, puternicul împărat al Egiptului, Khefren, poruncise înălțarea unei piramide uriașe, ca monument funerar în care avea să fie păstrată pentru posteritate amintirea gloriei sale.
În anul 1799, Napoleon, pe atunci generalul Bonaparte, se afla la această piramidă și i-a fost prezentat cadavrul mumifiat al faraonului egiptean. Acesta a fost un moment solemn pentru Napoleon. Cât de puternic fusese odată acest faraon! Ce mai rămăsese din el? O mumie chircită, maronie. Napoleon și-a scos pălăria și a privit sobru și fără să clipească la cadavrul acelui bărbat care dominase milioane de oameni.
Pe atunci, generalul se afla abia la începutul carierei sale și încă nu sosise timpul când avea să devină spaima Europei. Șaisprezece ani mai târziu trecuse și timpul său. Împărăția sa înălțată cu sânge și lacrimi era acum sortită căderii, iar el, un exilat pe insula Elena, de unde mai târziu avea să se și stingă din viață.
Ce este viața omului? O ascensiune, o strălucire și o prăbușire! Curând trece și „împărăția” noastră. Suntem doar un abur care piere. Moartea nu-i scutește nici pe cei mari, nici pe cei mici. După moarte, fiecare va trebui să dea socoteală de faptele sale în fața lui Dumnezeu, în fața Celui care cunoaște și vede totul. De aceea este important să avem vina noastră iertată și viața veșnică asigurată prin credința în Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (1) – Fundația SEER
„Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3)
Un misionar scria: „În voia lui Dumnezeu există vremuri și anotimpuri. Și putem deveni cu ușurință frustrați, dacă nu înțelegem că așa cum există perioade și anotimpuri în natură, există perioade și anotimpuri și în procesul împlinirii voii lui Dumnezeu în viețile noastre. Cu câțiva ani în urmă, un grup de misionari seniori s-au întrunit pentru a discuta principiile de viață pe care le-au descoperit. Scopul lor era să-și împărtășească experiența bogată cu generațiile care urmau. Cu toții se confruntaseră cu perioade de tranziție în lucrările lor, și identificaseră la unison un proces ciclic prin care i-a condus Dumnezeu.” Concluzie: Sincronizarea este extrem de importantă!
Când directorii de la Decca Records le-au spus celor de la The Beatles că trupele de chitare sunt pe cale de dispariție, cei patru au semnat un contract cu EMI – iar urmarea este faimă și istorie! Nu pierde lecția pe care o poți învăța de aici. Fiecare dintre noi a fost așezat undeva pe pământ ca administrator al bunurilor și lucrării lui Dumnezeu. Și lucrul acesta este adevărat fie că ești procuror, manager sau femeie de serviciu. Ai primit un număr de ani și ți s-a dat responsabilitatea de a avea grijă de ei, de a-i investi, de a-i valorifica și de a-i da înapoi lui Dumnezeu. Să spui: „Mi-a fost frică de eșec” sau „Am fost preocupat să nu fiu criticat” sau „N-am fost sigur că sunt suficient de bun” nu funcționează.
După cum a spus Ralph Waldo Emerson: „Scuzele iau întotdeauna locul progresului.” Dumnezeu îți va accepta încercările și greșelile, dar nu-ți va accepta scuzele că nu ai încercat. Așadar, roagă-te, acceptă responsabilitatea și pășește prin credință! Probabil că vei cădea de multe ori în drumul tău spre izbândă, dar dacă perseverezi în încercare și dacă te încrezi în Dumnezeu, până la urmă vei reuși!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 28:1-10
Anterior, în cap. 22.17, David mai adunase odată căpeteniile poporului. Acum adaugă la ele pe toţi cei care au vreo poziţie sau vreo responsabilitate în Israel. Fără îndoială, toţi bărbaţii ale căror nume apar în capitolele 23-27 se găsesc acolo ca să-l asculte pe domnul lor. Nici unul n-ar fi vrut să scape această mare întâlnire.
Domnul, de asemenea, ne invită la adunări unde doreşte să ne dea instrucţiuni. Nu suntem oare vinovaţi dacă absentăm din motive deşarte (Evrei 10.25)?
Împăratul le comunică gândurile lui cele mai intime şi mai de preţ tuturor acestor oameni strânşi în jurul său. Îi îndeamnă să cerceteze şi să împlinească toate poruncile Domnului. Stă de vorbă cu ei despre casa glorioasă care trebuie construită. Şi, în mod particular, le vorbeşte despre fiul său, în care şi prin care va fi realizat întregul său proiect. Acestea sunt subiecte care corespund acelor teme cu care Duhul Sfânt ne preocupă în adunările de zidire!
Apoi David se adresează lui Solomon. Să fim foarte atenţi la aceste cuvinte ale unui tată către fiul său! Ele ni se adresează în egală măsură şi nouă: „Fiul meu, cunoaşte pe Dumnezeul părintelui tău şi slujeşte-I cu întreagă inimă şi cu suflet binevoitor … Dacă-L vei căuta, El va fi găsit de tine” (v. 9).
Mana Zilnica 