13 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Acum este glorificat Fiul Omului și Dumnezeu este glorificat în El.
Ioan 13.31
Nu pot privi slava lui Hristos fără să știu că sunt mântuit. Cum a ajuns El acolo în slavă? Aici pe pământ a stat în tovărășia vameșilor și a păcătoșilor, a fost prietenul unora ca aceștia. Apoi a îndurat mânia lui Dumnezeu din pricina păcatului; El mia purtat păcatele în trupul Său pe lemn. Acum Se află în cer, ca unul care a trăit pe pământ prin toate aceste împrejurări, și totuși pe fața Lui văd slava lui Dumnezeu. Îl văd aflat acolo în urma înlăturării păcatului meu, din pricină că a împlinit răscumpărarea mea. El n-ar fi în slavă dacă ar mai exista vreo pată, vreo urmă, cât de mică, de păcat neînlăturată.
Cu cât văd mai mult slava, cu atât realizez perfecțiunea lucrării pe care Hristos a împlinit-o și totodată a dreptății în care sunt acceptat. Orice rază a slavei divine se vede pe fața Aceluia care a mărturisit păcatele mele ca fiind ale Lui, murind pentru ele pe cruce, a Aceluia care La glorificat pe Dumnezeu pe pământ și a sfârșit lucrarea pe care Tatăl Io dăduse s-o facă. Gloria pe care o privesc este gloria răscumpărării. După ce La glorificat pe Dumnezeu cu privire la păcat, Dumnezeu La glorificat împreună cu Sine în cer. Când Îl privesc în slava aceea, în loc de a-mi vedea păcatele, văd că ele au dispărut pentru totdeauna. Am privit păcatele mele așezate asupra Mijlocitorului. Le-am văzut mărturisite pe capul țapului ispășitor; apoi au fost duse departe. Atât de mult a fost glorificat Dumnezeu în privința păcatelor mele (adică, de ceea ce Hristos a făcut din pricina acestor păcate), încât acest fapt constituie chiar dreptul lui Hristos de a fi unde este acum, la dreapta lui Dumnezeu. Nu mie teamă să-L privesc acolo. Unde sunt păcatele mele acum? Unde se găsesc ele? În cer sau cumva pe pământ? Îl văd pe Hristos în slavă. Odinioară au fost așezate asupra Celui binecuvântat; acum însă au fost îndepărtate, pentru a nu mai fi găsite niciodată.
Dacă aș privi la un Hristos mort, maș putea teme ca păcatele mele să nu fie cumva găsite din nou; însă cu un Hristos viu în slavă, orice căutare a lor este în zadar. Cel ce lea purtat a fost înălțat la tronul lui Dumnezeu, iar acolo nu poate exista niciun păcat.
J. N. Darby
SĂMÂNȚA BUNĂ
Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu … El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe stradă.
Isaia 42.1,2
Să ne aducem aminte!
Aceste cuvinte profetice arată caracterul Omului blând și smerit cu inima care a venit în lumea noastră împotrivitoare, în lumea noastră murdară de păcat. Domnul Isus a lucrat în puterea Duhului pentru a împlini lucrarea Sa de iubire într-o desăvârșită supunere față de voia Tatălui. Toate lucrările Domnului Isus istorisite în Evanghelii erau împliniri ale promisiunilor și ale profețiilor din Vechiul Testament. Toate faptele care s-au petrecut în viața Mântuitorului au fost vădite împliniri ale Scripturii.
Dorința Domnului a fost tot timpul să împlinească Scriptura. Harul și adevărul trebuiau să ajungă bucuria tuturor celor necăjiți, a tuturor celor cu inima întristată, din toate veacurile și de pe toate meleagurile lumii și, de asemenea, trebuiau să devină partea credincioșilor din acest veac. Pentru aceasta însă, Mântuitorul a trebuit să sufere o mare împotrivire față de Sine, a trebuit să treacă prin moarte și prin înviere, să Se înalțe mai sus de ceruri și de acolo, pe temeiul jertfei Sale, să dea darurile Lui răscumpăraților Săi. Să ne aducem aminte tot timpul de Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o mare împotrivire față de Sine! Să luăm aminte că suntem chemați să ieșim dintr-o astfel de stare de împotrivire – dacă încă ne mai găsim în ea – și, prin credința în Mântuitorul, să primim darul unui viitor veșnic în lumină!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CAUTĂ ASTĂZI AJUTORUL DUHULUI! – Fundația SEER
„Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră” (Romani 8:26)
Apostolul Pavel scrie: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (v. 26-27).
Deci, care este „slăbiciunea” de care dăm dovadă atunci când ne rugăm? Faptul că uneori nu știm cum să exprimăm profunzimea dorințelor și sentimentelor noastre și că nici măcar nu ne dăm seama de ce avem nevoie. Uneori suntem atât de obosiți în duh, în gândire și în trup, încât cu greu ne putem aduna forțele pentru a ne deschide gura. Există momente în care descurajarea e atât de stăpână pe inimile noastre, încât nu ne putem imagina nici o cale de scăpare din situația în care ne aflăm. Atunci trebuie să cerem ajutorul Duhului Sfânt!
Când ești credincios, Duhul Sfânt îți va da cele două lucruri fără de care nu poți trăi:
1) Abilitatea de a cunoaște ceea ce îți spune Dumnezeu. De cele mai multe ori, nu te poți încrede doar în propria ta înțelepciune sau în sfatul celor apropiați, ci ai nevoie de călăuzirea care vine de sus.
2) Sprijin pentru o relație profundă cu Dumnezeu. Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-a afirmat Domnul Isus a fost acesta: „v-am numit prieteni” (Ioan 15:15). Dar o prietenie nu se zidește pe temelia grabei; ea are nevoie de timp și de comunicare.
Domnul Isus a descris relația pe care o avea cu Tatăl în felul următor: „Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20). Iar Duhul Sfânt nu numai că îți arată ce să faci, ci îți dă și puterea de a trece la fapte. Așadar, caută astăzi ajutorul Său.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 23.1- 6 şi 23. 24-32
David îl aşază pe Solomon alături de el pe tron. Nu se face aici nici o menţiune despre conspiraţia lui Adonia, nici despre împrejurările încoronării noului împărat. În consecinţă, aici putem să ne ridicăm la înălţimi mai mari decât în 1 Împăraţi şi să-L vedem pe Fiul aşezat cu Tatăl pe tron (vezi Apocalipsa 3.21).
Dintre activităţile lui Isus în glorie, una ne este descoperită în Efeseni 4.8-12: „Suindu-Se în înălţime, … a dat daruri oamenilor … pe unii apostoli şi pe unii profeţi şi pe unii evanghelişti şi pe unii păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.
Aici, ca şi în capitolele următoare, asistăm la desemnarea fiecărui lucrător: supraveghetori, administratori, judecători, uşieri, cântăreţi, împărţiţi după cele trei case părinteşti ale leviţilor. Funcţiile lor sunt precise, mai ales cele legate de serviciul esenţial al laudei. Să-L adori şi să-L lauzi pe Dumnezeu în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară este un serviciu de mare privilegiu … şi se află la îndemâna noastră (v. 30; Ps. 92. 1, 3).
În capitolul care urmează îi găsim pe preoţi, fiii lui Aaron, împărţiţi în douăzeci şi patru de grupe.
Mana Zilnica 