Mana Zilnica

12 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

În mine este voința, dar nu este puterea de a face binele. Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!

Romani 7.19

Neputința omului

Ați încercat vreodată să vă lăsați de păcatele voastre și să fiți mai sfinți? Toți cei care au încercat să fie mai buni prin eforturile proprii au suferit un mare eșec. Unii au mers la biserică și au încercat să fie religioși; dar prin aceasta nu s-au făcut mai buni. Dumnezeu cunoaște întreaga noastră neputință și starea noastră. El nu ne-a văzut numai vinovați, ci și fără puterea de a ne face mai buni. Dumnezeu a văzut că suntem pierduți. Dacă cineva vrea să fie mântuit, trebuie să știe că aceasta nu se poate face decât numai prin credința în Mântuitorul. Orice strădanie proprie de a ne salva pe noi înșine dovedește doar adevărul că suntem pierduți. E ca și cum unui om care se îneacă i se strigă de pe mal să se autosalveze. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său „ca să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Domnul Isus Hristos este unicul Mântuitor: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.12). „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2.8).

Adevărul lui Dumnezeu descoperă greșelile noastre. Să ne gândim tot timpul că omul, în starea lui firească, nu doar că se află în întunericul spiritual, ci el însuși este întuneric. Pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, pentru a primi mântuirea, omul trebuie să accepte calea oferită de Sfânta Scriptură.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar, văzând vântul puternic, s-a temut; și, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!”.

Matei 14.30

Petru pe ape (2)

Deseori începem bine; credința dintâi și dragostea dintâi, simplitatea unei inimi pline de Domnul, toate acestea ne susțin, însă, din nefericire, se întâmplă să ne luăm ochii de la El, după care intervine căderea. Satan încercase să-i tulbure pe ucenici și să-i facă să se înspăimânte de Domnul Însuși (versetul 26), însă imediat Domnul i-a liniștit. Apoi vrăjmașul îl neliniștește pe Petru cu dificultățile pe care i le așază pe cale. Ce nebunie să ascultăm de el! Oare nu dificultățile ne conduc la Hristos? Ce creaturi sărmane și necredincioase suntem! În încercările noastre, ca și în nevoile noastre, singurul lucru pe care-l uităm este chiar acela pe care n-ar trebui nicidecum să-l pierdem din vedere: puterea divină! În capitolul 17, ucenicii nu uitaseră să numere pâinile și peștii pe care îi aveau, nici să ia în calcul resursele din satele apropiate, însă uitaseră complet de prezența Domnului. Petru de asemenea, după ce a pornit pe ape, a început să se gândească la violența vântului și să-și îndrepte privirile asupra propriei lui puteri, uitând că avea înaintea lui o putere de atracție mai mare decât forța gravitației, o putere care l-ar fi adus negreșit la Isus. În consecință, a început să se scufunde.

Cu toții am experimentat, ca Petru, ce înseamnă să ne scufundăm, însă un strigăt ieșit de pe buzele noastre: „Doamne, scapă-mă!”, a făcut ca El să-Și întindă mâna și să ne scape. Petru a strigat după ajutor exact atunci când era pe punctul de a ajunge la Domnul, care n-a trebuit decât să întindă mâna și să-l tragă la Sine. Încă un singur moment de credință și Petru nu s-ar fi scufundat. Să nu ne mai îndoim de Domnul, preaiubiților! Ne putem îndoi de multe alte lucruri, dar niciodată de Hristos. Să ne încredem în Cel care poate să ne mântuiască până la sfârșit, căci furtuna nu va înceta până când Domnul și cei ai Săi nu vor fi pentru totdeauna împreună.

H. L. Rossier

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-L ÎNȚELEGEM PE TATĂL CERESC (1) – Fundația SEER

„Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.” (Ioan 8:27)

Oamenii religioși de pe vremea Domnului Isus aveau dificultăți de înțelegere a conceptului de Dumnezeu ca Tată. Domn, rege, judecător, acestea erau pe înțelesul lor – dar nu și Tată. În Vechiul Testament se vorbește de Dumnezeu ca Tată de șase ori, în timp ce Noul Testament Îl pomenește de sute de ori. Domnul Isus Însuși a spus: „nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27).

Adevărul este că până când Domnul Isus nu L-a descoperit pe Tatăl, Dumnezeu a rămas un mister pentru ei. Și printre noi sunt mulți care nu înțeleg faptul că Dumnezeu ne este Tată, și nici că avem binecuvântări bogate în El. Tatăl, numele atotcuprinzător al lui Dumnezeu, înglobează tot ceea ce vei avea nevoie vreodată, și revelează exact sentimentele Sale față de tine. El exemplifică toate trăsăturile celui mai bun tată pe care ți l-ai imaginat vreodată! Tot ce ar face un tată iubitor pentru a împlini nevoia copilului său, Tatăl tău ceresc va face pentru tine – și încă mult mai mult! Odată ce Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru, fricile noastre dispar, căci începem să ne dăm seama că toate nevoile noastre vor fi împlinite.

Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12:32). Dumnezeu Se bucură să-ți ofere resursele Împărăției Sale. De ce? Pentru că te iubește la fel de mult cât Îl iubește pe Domnul Isus! În Ioan 17:23, Domnul Isus S-a rugat ca noi să cunoaștem că Tatăl ceresc ne iubește „cum L-a iubit pe El.” Prin urmare, consideră-L pe Dumnezeu – Tatăl tău, și începe să te comporți ca un copil al Său, bucurându-te de toate beneficiile faptului că ești (vezi Efeseni 2:19) un membru al familiei Sale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 21:19-26;22:1-7

Amon succedă lui Manase. După doi ani de domnie fără frică de Dumnezeu, el piere printr-o moarte violentă. Şi micul Iosia, fiul său, urcă pe tron la vârsta de opt ani. Ne amintim că numele lui fusese menţionat deja, cu câteva secole în urmă, de profetul venit din Iuda la Betel ca să vorbească împotriva altarului, în prezenţa lui Ieroboam (1 Împăraţi 13.2). Acest fiu trebuia să se nască în casa lui David pentru a împlini dreptatea şi judecata. În felul acesta, vedem cum, în prezenţa răului pe care-l suporta, gândurile lui Dumnezeu se îndreptaseră spre acest copil cu mulţi ani mai înainte. Încă din eternitate, ele se odihneau asupra Copilaşului din Betleem care avea să devină Mântuitorul lumii.

Domnia lui Iosia, asemenea celei a străbunicului său, Ezechia, corespunde unui fenomen care se numeşte reînsufleţire. În starea de adormire a creştinătăţii, Duhul Sfânt produce încă, ici şi colo, reînsufleţiri asemănătoare. Cea pentru care Iosia devine instrumentul remarcabil se caracterizează prin:

• un interes înnoit pentru casa lui Dumnezeu;
  
• o întoarcere la Cartea sfântă;
  
• în sfârşit, printr-o preocupare cu despărţirea de rău.
  

Exemplul micului împărat Iosia le aminteşte de asemenea tuturor copiilor noştri că nu este niciodată prea devreme pentru a face ceea ce este drept în ochii Domnului (v.2).