Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin: și întreg duhul vostru și sufletul și trupul să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

1 Tesaloniceni 5.23


Cei credincioși au fost sfințiți prin jertfirea trupului lui Hristos (Evrei 10.10) și, prin aceasta, am fost, pozițional, puși deoparte din această lume care refuză valoarea jertfei Sale de la cruce. Suntem de asemenea sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu, așa cum vedem în 1 Corinteni 6.11: „Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru”. Aceasta face referire nu numai la faptul că am fost așezați într-o poziție separată, ci și că am primit o natură nouă, care este de asemenea pusă deoparte pentru Domnul. Această lucrare a fost făcută de Dumnezeu în orice credincios adevărat.

Dumnezeul nostru este de asemenea preocupat să ne sfințească zilnic prin adevărul Cuvântului Său, așa cum citim în Ioan 17.17: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care lucrează în inimile noastre pentru a ne separa din ce în ce mai mult de lume și pentru a ne atrage din ce în ce mai mult la Hristos. Dumnezeu de asemenea ne îndeamnă să facem sfințirea o chestiune practică în viața noastră: „Fiecare dintre voi să știe să-și țină vasul în sfințenie și onoare” (1 Tesaloniceni 4.4).

Apogeul, dacă am putea spune așa, al sfințirii se găsește în 1 Tesaloniceni 5.23, când Dumnezeul păcii îi va sfinți pe credincioși în mod deplin, iar duhul, sufletul și trupul lor vor fi păstrate fără vină la venirea Domnului Isus. Atunci nu va mai exista separarea sufletului și a duhului de trup, așa cum are loc la moarte. Toate vor fi păstrate într-o unitate și perfecțiune minunate. Nu va mai exista nicio piedică, niciun lucru care să ne conducă la deșertăciune și la rău, ci vom fi cu totul puși deoparte pentru Sine Însuși și pentru plăcerea Lui, în veci.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele.

Ioan 5.28,29



Există o înviere!

Existența omului nu încetează odată cu moartea. În timp ce corpul este pus în mormânt și putrezește, duhul și sufletul nu putrezesc. Întrebarea este dacă noi murim în păcatele noastre sau dacă murim ca unii care au crezut în timpul vieții lor în Mântuitorul Isus Hristos.

Versetele de astăzi ne spun că Fiul lui Dumnezeu îi va învia odată pe toți oamenii. Ceea ce nouă ni se pare imposibil, puterea Sa divină o va face. Toți cei morți vor auzi glasul Său și vor învia. Trupurile lor se vor uni cu duhul și cu sufletul lor.

Învierea este deci un fapt bazat pe Biblie. Și acum întrebarea: Pentru ce vom învia? Cuvântul lui Dumnezeu face deosebire între învierea pentru viață și învierea pentru judecată:

Cel care pleacă din această lume având credință în Domnul Isus va învia pentru viață și pentru slava veșnică. El va primi un trup nemuritor și va fi pentru totdeauna cu Domnul. Îl va vedea pe Răscumpărătorul său și se va bucura de El veșnic.

Cine moare în necredință și în păcatele lui va învia pentru judecată și pentru pedeapsă veșnică. El va trebui să apară în fața Judecătorului divin. Deoarece numele său nu este scris în Cartea Vieții, el va sfârși în iad, unde va suferi veșnic.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRATA SMERENIE – Fundația SEER

„Dumnezeu… celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

În Sfânta Scriptură se menționează două feluri de smerenie:

1) Falsa smerenie. Apostolul Pavel scrie: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie…” (Coloseni 2:18). Fie că este vorba de modul în care te îmbraci, vorbești sau te comporți, tot ceea ce atrage atenția asupra ta, și nu asupra lui Hristos, nu este pe placul lui Dumnezeu.

2) Adevărata smerenie. Oamenii cu adevărat smeriți nu se supără ușor și nu se răzbună; ei întorc și celălalt obraz. Și atenție: adevărata smerenie nu este un semn de lașitate, de fapt adevărata smerenie cere curaj. Ea te face să fii dispus să accepți un loc inferior față de cel pe care-l meriți, să păstrezi tăcerea cu privire la meritele tale și să suporți disprețul, insultele și acuzațiile false de dragul unui scop mai înalt. Adevărata smerenie nu te face atât să ai o părere mai joasă despre tine, cât te face să te gândești la tine mai puțin. Apostolul Petru vorbește despre acest subiect în felul următor: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6).

Se spune că la un concurs „Cel mai smerit”, persoana declarată câștigătoare a primit o medalie de onoare, pe care și-a pus-o la gât… și i s-a retras premiul! Serios vorbind, mândria te descalifică și te împiedică să te bucuri de bunătatea lui Dumnezeu.

De aceea trebuie să-ți amintești cu regularitate: „Tot ceea ce sunt Îi datorez lui Dumnezeu; tot ceea ce am, vine de la Dumnezeu. A Lui să fie toată slava!” Amin?!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 26:13-25


Probabil că este dificil pentru noi să înţelegem caracterul lui Saul. Cum se pot împăca aceste regrete, aceste promisiuni şi aceste manifestări de afecţiune cu implacabilitatea reînnoită cu care-l urmăreşte pe David ca să-l nimicească? Nu trebuie să confundăm niciodată credinţa cu sentimentalismul. Acesta din urmă este în stare să verse lacrimi din abundenţă, să repete fără o convingere adevărată: „am păcătuit“ (15.30; 26.21) şi săşi ia cele mai solemne angajamente. Dar conştiinţa nu este atinsă, iar dovada stă în faptul că fructele nu durează. Saul este un om superficial, plin de emoţii, dar lipsit de puterea de a-şi pune în aplicare hotărârile bune, pentru că nu are credinţă.

Câtă demnitate păstrează David, în pofida umilinţei lui! Cu toate că este hărţuit ca „o potârniche în munţi”, toate lucrurile arată că el este stăpânul situaţiei. El îl mustră pe Abner şi, cu fermitate, îi pune lui Saul întrebări pătrunzătoare, la care acesta nu poate da nici un răspuns (v. 18).

Astfel, inimile ne sunt din nou îndreptate spre Acela care, după ce a fost umilit, batjocorit şi respins, „va fi înălţat şi va fi ridicat şi va fi foarte sus”. Şi se adaugă: „înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura”- Is 52.13-15.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: