Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus.

Filipeni 4.6,7



Vom avea mult folos dacă vom medita cu rugăciune asupra pasajului din Luca 12.22-34. Avem acolo instrucțiuni complete, în care Domnul argumentează (versetele 22 și 23), ilustrează (versetele 24-28) și îndeamnă (versetele 29-34). Domnul ne îndreaptă privirile către păsările cerului și către florile de pe câmp. Folosindu-Se de faptul că Dumnezeu hrănește vrăbiile și înveșmântează crinii, Domnul ne asigură că Tatăl nostru ceresc este deplin familiarizat cu nevoile pe care le avem și ne îndeamnă să alungăm orice îngrijorare din inimile noastre.

Vedem clar din Filipeni 4.6,7 că inima creștinului este ca o cetate asediată de vrăjmași. Acești vrăjmași sunt îngrijorarea, teama, îndoiala, neliniștea, fiecare dintre acestea fiind de natură să distrugă pacea inimii, care este esențială pentru toți cei care doresc să dea mărturie pentru Dumnezeu. Pentru „paza” împotriva unei astfel de invazii ne este pusă la dispoziție o garnizoană cerească, care îi înconjoară pe cei care împlinesc condițiile din versetul 6, pentru a se bucura de protecția promisă în versetul 7. Rezultatul va fi o pace care depășește orice imaginație a minții omenești; și, bucurându-ne de ea, vom fi capabili să înfruntăm orice putere ostilă.

Este necesară însă o precizare. Acest pasaj ne îndeamnă să aducem înaintea lui Dumnezeu tot ceea ce este de natură să ne îngrijoreze, însă nu spune că Dumnezeu va da răspuns tuturor cererilor noastre la timpul și în felul în care noi Îi cerem. În prezența multor probleme întunecate din viața noastră este posibil să nu înțelegem clar gândul Domnului, însă știm cu certitudine că El nu ne va lăsa și că nu ne va părăsi cu niciun chip (Evrei 13.5).

G. Henderson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

1 Ioan 1.9



Când nu poți dormi (2)

Mama era acum moartă! Și ea, singura ei fiică, o rugase să meargă acasă în acea seară târzie!

Cât de vinovată se simțea tânăra! Ce remușcări de conștiință o chinuiau! Se simțea vinovată și înaintea lui Dumnezeu. El o va pedepsi odată pe drept pentru toate greșelile vieții ei! A început un timp groaznic pentru ea. O spirală de reproșuri o făcea să dispere.

Oare exista vreo scăpare? Dumnezeu a ajutat-o. El lucra de mult timp în viața ei. Cum? Acest lucru l-a înțeles mai târziu. La o brutărie era o vânzătoare care cu amabilitatea și cu liniștea ei a impresionat-o întotdeauna. Despre ea auzise cândva ocazional că era creștină. Tânăra și-a amintit acum de ea. Într-una din zile, când a cumpărat iarăși o pâine de la ea, s-a hotărât să-i vorbească. Vânzătoarea s-a arătat deschisă să o viziteze împreună cu soțul ei. Și atunci au discutat îndelung despre Biblie.

Dar tânăra nu s-a lăsat încurajată de mângâierea Bibliei. Vina ei era prea mare, iar reproșurile ei, prea grele. Oare erau valabile și pentru ea cuvintele Bibliei despre dragostea lui Dumnezeu, despre iertarea Lui și despre mântuirea veșnică? Mai târziu a înțeles că Hristos a venit pentru a-i salva pe cei pierduți ca ea și pentru a o curăți „de orice nedreptate”.

Pe când își povestea viața, se observa că în inima ei era bucurie. De acum putea spune cu siguranță: „Domnul Isus a murit din dragoste pentru mine. El a purtat și vina mea pe cruce”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TEAMA – O DOVADĂ FALSĂ CARE PARE REALĂ – Fundația SEER

„Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic” (Psalmul 56:4)

David a zis: „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” Și David vorbea în cunoștință de cauză pentru că Dumnezeu l-a ajutat să doboare un leu, un urs și un uriaș.

Se spune că un om se apropia de o fermă și tot la câțiva metri era câte un indicator pe care scria: „Feriți-vă de câine.” Când a ajuns în cele din urmă la fermă, a descoperit că era vorba de un câine mititel Chihuahua (rasă canină originară din Mexic, este unul din cei mai mici câini, ca dimensiune, din lume – n.tr.). „Vrei să-mi spui că acest cățeluș îi ține pe oameni departe?” a întrebat el. Fermierul a zâmbit și a spus: „Câinele nu, dar indicatoarele, da!”

Teama răcnește ca un leu, dar de cele mai multe ori, când o confruntăm, e doar un câine Chihuahua! Adevărul este că te poți confrunta cu oricine sau cu orice, când știi că Dumnezeu ți-a făcut o promisiune ca aceasta: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41:13). Așa că, în loc să te temi pentru ce este mai rău, începe să-L crezi pe Dumnezeu pentru ce este mai bun. Și poți face asta dacă personalizezi promisiunile Sale: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28).

Nu lăsa teama să te conducă! În loc să cedezi în fața ei, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, și crede că te va ajuta să treci cu bine de orice situație – și că te va face mai puternic!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Rut 1:15-22; 2:1-3


Orpa n-a ezitat prea mult. Pe de o parte avea văduvia, sărăcia în compania unei femei întristate şi bătrâne, un popor şi un Dumnezeu pe care nu-i cunoştea, iar pe de altă parte avea propriul popor, afecţiunea rudelor ei, idolii familiari. Cele câteva lacrimi ale ei, uscate repede, ne amintesc de acel tânăr care, iubindu-şi bogăţiile, a plecat foarte întristat, în loc să-L urmeze pe Domnul. „Te voi urma oriunde vei merge“, Îi declară un altul lui Isus. Dar Isus îl previne: „Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul“ (Matei 19.22; 8.19-20).

În cazul lui Rut, toate au fost cântărite cu atenţie: a calculat costul. Decizia este irevocabilă; reprezintă o alegere făcută prin credinţă. Rut se ataşează de Naomi, precum şi de poporul ei, de Dumnezeul ei. Fără să privească înapoi, fără să se lase împiedicată de temeri cu privire la viitor, ea se pune la drum împreună cu soacra ei şi ajunge la Betleem. Denumirea aceasta înseamn㠄casa pâinii“, un adăpost prin excelenţă împotriva foametei spirituale. Odată ajunse acolo, cu permisiunea Naomei, Rut pleacă să caute hrană. Şi Dumnezeu o conduce „din întâmplare“ (dar cu mână sigură) spre câmpurile lui Boaz, omul pregătit de El ca să-i ofere odihnă şi mângâiere.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: