Mana Zilnica

Un nume bun este mai de dorit decât mari bogății și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul. Spini și curse sunt pe calea celui rău.

Proverbe 22.1,5

Povestea lui Henry (2)

— Henry, a spus doctorul, ai înțeles tot ce ai auzit la adunare în seara aceasta?

— Desigur, domnule doctor, a răspuns Henry, fără să se gândească prea mult.

— Atunci, a spus stăpânul său mai departe, tocmai m-am gândit că, dacă vine Domnul Isus, nu voi mai avea nevoie de casa aceasta; de aceea o poți avea tu.

Ochii lui Henry au strălucit. Auzea bine cu urechile lui? Ce minunat să fie cândva posesorul unei asemenea case!

— Și apoi, Henry, mai este și mașina; uite, șoferul și ceilalți oameni ai mei sunt toți credincioși și gata să fie răpiți, în întâmpinarea Domnului Isus în văzduh, când vine El pentru a-i lua pe ai Săi! Tu vei fi deci singurul care va rămâne, și astfel poți avea și mașina.

Henry a rămas fără cuvinte și a putut doar să spună următoarele cuvinte:

— Vă mulțumesc tare mult, domnule doctor! Noapte bună! Și a alergat în dormitorul lui.

În timp ce Henry se pregătea să meargă la culcare, se gândea la norocul surprinzător. „Ce viitor minunat mă așteaptă!”, se bucura el. „Voi fi un om realizat!” Dacă ar fi cunoscut Biblia, ar fi aflat că tot ce se face sub soare „este deșertăciune și goană după vânt” (Eclesiastul 1.14).

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN ÎNTREGIME AL SĂU – Fundația SEER

„Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:17)

Biblia spune că atunci când „cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii… au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:16-17). Acei oameni fuseseră martorii unui miracol uluitor, și cu toate acestea nu s-au sfiit „să roage pe Isus să plece din ținutul lor.”

Poate le-a fost teamă că Se va amesteca în viața lor, așa cum s-a întâmplat în cazul proprietarului de porci. Sau se gândeau că este atât de puternic și imprevizibil, încât nu doreau să Se amestece în viețile lor! Oricum, e clar că ei nu doreau să beneficieze de ceea ce avea de oferit Domnul Isus.

Poate nu ai folosit neapărat cuvintele: „Lasă-mă în pace, Doamne!”, dar nu există oare domenii în viața ta în care ai prefera ca El să nu Se amestece? Pastorul Mark Roberts spune: „Dacă am pune în cuvinte gândurile noastre ascunse, s-ar putea să sune cam așa: ‚Sunt al Tău când vine vorba de viața de familie, dar lasă-mă în pace la serviciu.’ Sau ‚Ești liber să-mi influențezi acțiunile publice, dar nu te amesteca în visele mele.’ Ori ‚Sunt gata să-ți dau zeciuială din venitul meu, dar nu te atinge de restul de bani.’ Sau ‚Sunt fericit că Te am în viața mea, Doamne, dar nu-mi cere să-mi iert părinții.’ Ori ‚Vreau să fii Dumnezeul meu, dar vreau să păstrez anumite comportamente… să pot să mai greșesc în anumite moduri și să nu Te ascult când e vorba de anumite relații…’

Dar nu merge așa! Dumnezeu te vrea în întregime, nu doar o parte din tine! El dorește să fie Domn în fiecare domeniu al vieții tale – inclusiv acelea pe care ai vrea să le gestionezi după bunul tău plac.” Deci, fii în întregime al Domnului!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 24:7-22

Dumnezeu este lumină; Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 1.5; 4.8). El Se revelează sub acest dublu aspect în poruncile aparent cele mai mici. Lumină: condamnă hoţul, supraveghează apariţia leprei (simbol al păcatului), cere dreptate din partea celui care dă cu împrumut şi a celui care angajează lucrători, apreciază măsura de responsabilitate a fiecărui păcătos. Dragoste: are ochii îndreptaţi spre toţi cei oprimaţi: datornici, săraci, străini, văduve, orfani, slujitori, iar strigătele lor ajung la urechile Lui. Este ceea ce declară Iacov cu privire la acei bogaţi care opriseră plata lucrătorilor care le seceraseră ogoarele (Iacov 5.4).

Lumea îi admiră pe cei puternici şi bogaţi. Cei slabi şi mici, dimpotrivă, îi interesează în mică măsură. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să veghem să nu ne lăsăm atraşi de o astfel de atitudine. Stăpânul nostru a traversat această lume ca un rob, ca un străin, ca un sărac. Isus din Nazaret n-a fost subiect al consideraţiei. A fost „dispreţuit şi părăsit de oameni … şi noi nu L-am preţuit” (Isaia 53.3). „Voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac” remarcă Iacov în cap. 2.6. În acelaşi timp, Psalmul 41 se deschide astfel: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!”

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 nov. 2019

4 Noiembrie 2019

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

Psalmul 23.1

S-a spus că Psalmul 23 este cea mai iubită porțiune a Scripturii și totodată cea mai puțin crezută. Există cu siguranță o doză de adevăr în această afirmație. Acest psalm ne arată că a avea un asemenea Păstor nu trebuie să fie o simplă chestiune teologică, nici doar o mărturisire a buzelor, ci o experiență de trăire zilnică. Păstorul aici este Iahve, Dumnezeul veșnic, Cel care Își ține legământul și care a intrat în relație cu poporul său. Cu alte cuvinte, El nu este un Dumnezeu distant și indiferent față de noi, ci este interesat de orice detaliu al vieții celor care și-au pus încrederea în El.

Domnul este un Păstor care poartă de grijă oilor Sale – ele nu vor duce lipsă de nimic, fiindcă orice nevoie a lor este cunoscută și împlinită de El. Un nume al Lui este Iahve-Iire, „Domnul va purta de grijă” (Geneza 22.14). Așa cum pasajul din Geneza sugerează, El poartă de grijă nu doar de nevoile noastre pământești – El face acest lucru chiar și pentru „păsările cerului” (Matei 6.26) – ci și de nevoile noastre spirituale. El a purtat de grijă de Mielul pentru arderea-de-tot (Geneza 22.8; Ioan 1.29).

Păstorul acesta a împlinit toate nevoile noastre, pentru timp și pentru eternitate. Nu vom duce lipsă de nimic bun, fie pentru calea noastră de pe pământ, fie în ce privește moștenirea noastră cerească (Filipeni 4.19; Coloseni 1.12). Este izbitor faptul că psalmul precedent ne prezintă moartea lui Hristos, iar psalmul care urmează ne prezintă domnia Sa ca Împărat în Mileniu. În felul acesta avem o minunată trilogie: Psalmul 22 – Păstorul cel bun care Își dă viața pentru oi (Ioan 10.11); Psalmul 23 – Marele Păstor, care a fost înviat dintre cei morți și trăiește pentru oile Sale (Evrei 13.20); Psalmul 24 – Păstorul glorios, care vine să domnească cu o glorie care nu va păli niciodată (1 Petru 5.4). Acest Păstor este suficient pentru toate lucrurile – ce ne-ar putea lipsi, dacă Îl avem pe El?

B. Reynolds

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

Povestea lui Henry (1)

Tânărul Henry se afla în slujba unui medic renumit, care avea în Londra o casă grandioasă, asemenea unui palat. Acest doctor era creștin și adesea era vizitat de câțiva prieteni care veneau la el pentru a citi și a cerceta Cuvântul lui Dumnezeu. La aceste strângeri, care se desfășurau în livingul spațios al doctorului, luau parte și toți slujbașii – deci și Henry. Într-o zi a venit un prieten de-al medicului pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu și, din nou, servitorii și-au ocupat locurile. Henry, cel mai tânăr dintre ei, ședea la margine. Prietenul doctorului a vorbit despre Domnul Isus și despre venirea Sa pentru a-i lua la Sine pe toți cei credincioși de pe acest pământ, ca să fie veșnic la El. Henry a ascultat toate acestea, dar cuvintele nu prezentau interes pentru el, căci nu Îl cunoștea încă pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Așa cum se întâmplă în astfel de ocazii, vrăjmașul sufletelor veghează ca nu cumva să-și piardă slujitorii, și le inspiră indiferența. Când strângerea s-a terminat, ascultătorii s-au împrăștiat, iar stăpânul casei a mers în camera lui de lucru. Puțin mai târziu, Henry a bătut la ușa acestuia, ca de obicei, întrebându-l dacă mai are nevoie de ceva.

— Nu, a răspuns doctorul, noapte bună!

Totuși, în clipa în care tânărul a dorit să închidă ușa după el, a fost strigat înapoi.

coordonatori Bob & Debby Gass

„ACASĂ” ÎN DOMNUL – Fundația SEER

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam” (Psalmul 90:1)

David a scris: „Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.” (Psalmul 107:4-7). Sufletele noastre au nevoie de un loc în care să se odihnească; un loc unde să ne putem lăsa îngrijorările, oboseala și frustrările. „Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!” (Psalmul 84:2).

Cunoscând faptul că sufletul nostru are nevoie de un loc pe care să-l numească acasă, Domnul Isus a zis: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi.” (Ioan 15:4). Putem observa că El nu ne invită ca pe niște vizitatori, ci ca pe niște membri ai familiei care se bucură de toate foloasele care decurg de aici. „Cum pot eu să intru în acest loc pentru a locui acolo?” întrebi tu. Dacă cineva ți-ar da o casă frumoasă, cum ai intra în posesia ei? Te-ai asigura că cel care ți-o dăruiește este serios, ai inspecta actele, după care te-ai muta și te-ai bucura de ea. Vorbește serios Domnul Isus când ne spune: „Rămâneți în Mine…”? Da! Este numele tău pe „actele” biblice necesare? Da. Atunci, printr-un act de credință, fă-ți bagajele și mută-te astăzi.

Poetul Samuel Coleridge a scris: „Credința este o afirmație și un act care face ca adevărul etern să fie un fapt actual și real.” Transformă-ți credința într-un fapt real și declară: „Domnul este acum locul meu permanent și sigur în care voi locui!” Repetă lucrul acesta cât de des este nevoie și invocă promisiunea: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam”, peste tine și casa ta!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 23:15-25, 24:1-6

Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.

Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu” (1 Petru 1.23).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 nov. 2019

3 Noiembrie 2019

Inima își cunoaște propria amărăciune și un străin nu se amestecă în bucuria ei.

Proverbe 14.10

„Inima își cunoaște propria amărăciune.” Există o inimă căreia îi corespund aceste cuvine. Este acea inimă care a fost frântă de dispreț, care a fost topită în cuptorul celei mai adânci suferințe și care a experimentat amărăciunea cumplită a crucii.

Tatăl cunoaște și înțelege ce a însemnat pentru Fiul Său să sufere judecata pentru păcat, iar Duhul Sfânt poate pătrunde tot adâncul infinit de suferință îndurată de Cel Drept pentru cei nedrepți. Nimeni altcineva însă nu poate pricepe ce au însemnat pentru El acele ore cumplite de întuneric, nici ce a însemnat paharul pe care El l-a băut atunci și nici mărimea prețului răscumpărării împlinite de El. Suferința s-a sfârșit acum, iar judecata este epuizată pentru totdeauna, căci El a fost înviat dintre cei morți, iar dragostea Sa rămâne în toată puterea ei, putând fi măsurată doar prin mărimea suferințelor Sale.

„Și un străin nu se amestecă în bucuria ei.” El a intrat într-o bucurie care trece dincolo de orice posibilitate de a fi comunicată. Această bucurie strălucește într-o glorie incomparabilă, dincolo de întunericul suferinței și al morții, iar pentru a ajunge la ea, El a suferit crucea și a disprețuit rușinea. Acum El a intrat în ea și acolo îi are pe tovarășii Săi, fiindcă este uns cu un untdelemn de bucurie mai presus de însoțitorii Săi (Evrei 1.9). Niciun străin nu se poate amesteca în această bucurie, nici nu o poate înțelege. Ea există într-o sferă în care niciodată nu va fi profanată de străini, însă noi – lucru minunat! – care odinioară eram străini, acum nu mai suntem așa (Efeseni 2.19). El ne numește prieteni ai Săi (Ioan 15.15). Suntem însoțitorii Lui, prin harul Său infinit, și putem cunoaște și împărtăși taina bucuriei Lui.

J. T. Mawson

Când eram cu voi zi de zi în templu, n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Luca 22.53

Ceasul omului

Începând de la căderea în păcat și până la ceasul acesta, omul a fost ținut în frâu prin mâna lui Dumnezeu. Înainte de ceasul acesta, omul a fost păzit în har, ca să nu împlinească pe deplin gândurile inimii sale. Omul a stricat pământul și l-a umplut cu violență, a vărsat sânge nevinovat, a încălcat Legea, a onorat demonii, i-a omorât pe robii lui Dumnezeu și L-a urât pe Hristos, care a venit în lume în har și în dragoste. Dar Dumnezeu a pus frâu dușmăniei omului, dușmănie care l-a împiedicat pe om să facă ceea ce, la urma urmei, el ar fi vrut cu plăcere să facă. Mânat de ura neîntemeiată a inimii sale nemiloase, păcătoase, a vrut să-L omoare pe Isus cu pietre, dar, într-un fel sau altul, a fost împiedicat mereu să împlinească intențiile sale criminale.

Acum însă sosise ceasul omului. Barierele care fuseseră puse înaintea furiei sale au fost îndepărtate, căpăstrul și hățul ca obstacole în împlinirea deplină a intențiilor omului au fost date la o parte. Pentru prima dată de la căderea în păcat, el simțea ce era libertatea, în măsura în care poate fi vorba de libertatea de sub stăpânirea lui Dumnezeu. Omul era acum liber de controlul dumnezeiesc și nestingherit în această privință. El arăta universului cum se folosea el de această libertate. Sărman om! Libertatea lui a devenit – ca întotdeauna – ruinarea lui. Ca și turma de porci a gadarenilor, omul s-a prăvălit fără oprire pe panta abruptă, cu capul în jos, spre pierzare; era aceeași putere care i-a dus pe amândoi la cădere.

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTĂRILE SÂNGELUI DOMNULUI ISUS – Fundația SEER

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” (1 Ioan 1:17)

Sângele este singurul element care ajunge la fiecare și-n toate zonele corpului. Cantitatea prețioasă de oxigen și substanțe nutritive aduce viață, energie, hrană și vindecare. Celulele albe funcționează ca niște paramedici, curățând rănile și vindecând boala. Ele au rolul unor gardieni care se luptă cu potențialii atacatori. Noi putem învăța o lecție spirituală de aici! Toți avem nevoie de sângele dătător de viață al lui Isus, să ne curețe, să ne protejeze și să ne susțină. Și avem nevoie de El în fiecare zi! Biblia ne spune: „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” Asta înseamnă că pe măsură ce îți continui umblarea cu Isus, sângele Său continuă să te curețe de toate păcatele tale.

Întreabă pe orice doctor: sângele determină cine este adevăratul tată al oricărui copil. Și sângele lui Isus Hristos dovedește că ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu; altfel, ești un pseudo-moștenitor care încearcă să primească posesiuni rezervate membrilor familiei. Fiecare binecuvântare a Tatălui nostru Ceresc curge spre copiii Săi prin sângele Fiului Său. Este ceea ce ne dă dreptul să stăm în fața Lui, fără prihană și demni să primim binecuvântarea Sa. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o face Duhul Sfânt. Dar până nu înțelegem că Dumnezeu ne acceptă datorită faptului că El ne vede prin sângele lui Hristos, vom avea putere, însă vom fi nesiguri… ne vom folosi darurile spirituale, dar vom trăi sub condamnare inutilă.

Consilierilor, spuneți-le pacienților voștri (care suferă) că prin puterea Domnului Isus ei pot surpa orice întăritură din familiile lor și pot rupe orice lanț care îi ține legați de trecut. Oprește-te o clipă astăzi și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru binecuvântările sângelui Domnului Isus!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 22:1-12

Domnul nu condamnă numai răul evident şi grosolan (cap. 21). El dezaprobă orice formă de egoism. Pierderea unui bou sau a unui măgar este semnul lipsei unei supravegheri susţinute (1 Samuel 9.3). Totuşi Dumnezeu doreşte prin aceasta să mă înveţe că nu am dreptul să fiu indiferent cu privire la ceea ce i se întâmplă aproapelui meu. El îmi aminteşte că acesta este fratele meu şi mă invită să mă ocup de ce îi aparţine lui cu tot atâta grijă ca şi cum ar fi ale mele. Fără berbecul său pentru jertfă, fără boul său pentru a ara, fără măgarul său pentru a-i purta poverile, cum ar fi putut un israelit să-I slujească DOMNULUI şi să supravieţuiască? Să nu fim ca acei credincioşi pe care îi deplângea Pavel pentru că le lipsea duhul de slujire: „Toţi caută cele ale
lor …” (Filipeni 2.21; citiţi şi 1 Corinteni 10.24).

Versetul 5 este aplicabil mai ales în zilele noastre, când femeia caută să fie egală cu bărbatul. Aceasta este o răsturnare a ordinii lui Dumnezeu în creaţie. În orice fel, chiar dacă puterea de înţelegere a acestor învăţături ne scapă, să ne păzim de „ceartă” (1 Corinteni 11.16).
Versetele 9-11 ne amintesc faptul că Dumnezeu nu doreşte în viaţa şi în mărturia copiilor Săi nici conflicte, nici amestecul adevărurilor divine cu principiile acestei lumi.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 nov. 2019

2 Noiembrie 2019

Vorbiți întregii adunări a lui Israel, zicând: „În a zecea zi a lunii acesteia să-și ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă”.

Exod 12.3

Mielul lui Dumnezeu (2)

Toate planurile lui Dumnezeu, din veșnicie, sunt cu referire la Hristos și niciun efort al vrăjmașului nu le poate împiedica împlinirea; ba, mai mult, eforturile lui nu fac altceva decât să pună în lumină înțelepciunea de nepătruns cu care aceste planuri au fost întocmite, precum și stabilitatea lor de neclintit. Dacă „Mielul fără defect și fără pată” a fost „cunoscut mai înainte de întemeierea lumii”, atunci cu siguranță că răscumpărarea trebuie să fi fost și ea în gândurile lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii. Cel Binecuvântat n-a avut nevoie să Se oprească pentru a Se gândi la un plan de remediere a răului teribil pe care vrăjmașul îl introdusese în creația dintâi. Nu, ci El a trebuit doar să scoată, din comoara nepătrunsă a planurilor Sale scumpe, adevărul cu privire la Mielul fără pată, care a fost cunoscut mai dinainte, din veșnicii, și care a fost arătat în aceste timpuri din urmă pentru noi.

N-a fost nevoie de sângele Mielului la momentul primei creații, întrucât ea a ieșit din mâna lui Dumnezeu „foarte bună”, purtând în fiecare detaliu dovada „puterii Sale veșnice și a divinității Lui” (Romani 1). Dar când, „printr-un singur om”, păcatul a fost introdus în lume, atunci și-a făcut apariția gândul înalt, bogat și adânc despre răscumpărarea prin sângele Mielului. Acest adevăr glorios a strălucit pentru prima dată printre norii groși și întunecați care îi înconjurau pe cei dintâi părinți ai noștri, atunci când părăseau grădina Eden; după aceea, alte câteva raze ale lui au strălucit în simbolurile și în umbrele dispensației mozaice; după care a strălucit cu toată puterea atunci când „Răsăritul din înălțime” a apărut în Persoana lui „Dumnezeu manifestat în trup” (1 Timotei 3.16); iar rezultatele lui bogate și prețioase vor fi pe deplin realizate atunci când mulțimea îmbrăcată în haine albe se va strânge în jurul tronului lui Dumnezeu și al Mielului, iar întreaga creație se va odihni sub sceptrul pașnic al Fiului lui David.

C. H. Mackintosh

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te voi căuta.

Psalmul 63.1

Începutul zilei

Cum începem ziua? Rămânem în pat până când este atât de târziu, încât doar mai putem să alergăm spre muncă? Sau ne gândim deja de dimineață devreme doar la activitățile și la greutățile care vor veni asupra noastră?

David, autorul Psalmului 63, făcea altfel. El începea ziua cu Dumnezeu. În orele de dimineață devreme căuta părtășia cu El. Nu este el un exemplu bun pentru noi?

Să citim dimineața un capitol din Biblie! Aceasta ne conduce privirile credinței spre Isus Hristos și ne preocupă cu ceea ce este important pentru El. Poate El ne dă din Cuvântul lui Dumnezeu o promisiune sau o atenționare pentru acea zi.

Să ne luăm un moment timp și pentru rugăciune! Să-I mulțumim Mântuitorului nostru pentru mântuirea pe care o avem prin credința în El. Putem atunci să-I încredințăm îngrijorările și problemele zilei.

Dacă începem ziua cu Domnul Isus, ni se pare mai ușor să trăim cu El și pentru El. Atunci suntem de la începutul zilei îndreptați spre El.

În decursul zilei nu avem deseori posibilitatea să ne gândim la Isus Hristos, pentru că munca ne solicită întreaga noastră atenție. Cu atât mai important este în acest caz ca seara să căutăm din nou părtășia cu Domnul. Atunci privim înapoi la ziua care a trecut și Îi mulțumim din inimă pentru ajutorul Său și pentru ocrotirea Sa.

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDRĂZNEȘTE SĂ VISEZI! – Fundația SEER

„Fac un singur lucru” (Filipeni 3:13)

Pentru a merge înainte cu încredere, în călătoria vieții, ai nevoie de o hartă a drumului pe care să te poți baza. În Biblie, lucrul acesta se numește vis sau viziune. Pentru Moise, a fost scoaterea poporului lui Dumnezeu din robie și călăuzirea lui spre Țara Promisă. Pentru Florence Nightingale a însemnat să aducă vindecare și speranță soldaților răniți și aflați pe moarte din Crimeea. Pentru Thomas Edison, a însemnat iluminarea lumii cu lumina incandescentă.

De fapt, orice om care a adus o schimbare în viață a început cu un vis, care în cele din urmă a devenit pasiunea vieții sale.

Pentru cei care vă oferă acest devoțional, viziunea este aceea de a pune Cuvântul lui Dumnezeu în inimile cât mai multor oameni de pe pământ! Când știi că viziunea ta vine de la Dumnezeu? Atunci când, prin ea, tu primești binecuvântare, iar ceilalți au de câștigat.

Acum, dacă visul tău e să trăiești într-o vilă și să strângi avere doar pentru tine, nu conta pe faptul că Dumnezeu va subscrie. În plus, visul tău are valoare numai când ești dispus să plătești pentru el. Inspirație fără transpirație e doar un vis cu ochii deschiși. 40% dintre cei cu care te întâlnești au idei mărețe, dar tot ceea ce fac ei este să vorbească despre ele. Ceilalți 40% muncesc și ar fi dispuși să dea tot ce au pentru un vis măreț… dar nu-l au! Numai restul de 20% au un vis și credința că îl pot împlini. Și chiar dacă faci parte din acest ultim grup, nu există o garanție că vei reuși. Dar ai șanse mari – mai mari decât cele 80% dintre persoanele din jurul tău.

Așadar, mergi înainte și îndrăznește să visezi!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 21:10-23

Mari erau privilegiile întâiului-născut în Israel (v. 17). Dar ce sunt acestea în comparaţie cu avantajele pe care le avem dacă suntem copii ai unor părinţi credincioşi, crescuţi după învăţăturile Cuvântului? Nu este trist să constatăm că, în ciuda privilegiilor atât de mari, mulţi au apucat pe calea fiilor nesupuşi şi răzvrătiţi? O asemenea cale pentru tânărul israelit sfârşea cu moartea fără milă. Trebuia ucis cu pietre în temeiul mărturiei propriilor lui părinţi. Ori această istorie a fiului nebun, beţiv şi desfrânat o regăsim în Luca 15, dar având un cu totul alt final. Fiul risipitor nu era cu nimic mai bun decât fiul răzvrătit din acest capitol. Dar harul l-a găsit şi a lucrat în inima lui, împingându-l la pocăinţă. Astfel, în loc de acuzaţia tatălui, el găseşte braţele sale deschise; în loc de o sentinţă necomutabilă, o iertare deplină; în locul morţii, casa tatălui, ospăţul, bucuria.

O altă moarte teribilă este amintită în v. 22 şi 23. Şi aceea este o imagine a Fiului preaiubit, a Fiului ascultător care a murit în locul nostru! „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn” reaminteşte Galateni 3.13. De nepătruns este taina crucii! Hristos a fost făcut blestem, pentru ca binecuvântarea promisă prin credinţă să ajungă până la noi.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

01 nov. 2019

1 Noiembrie 2019

Vorbiți întregii adunări a lui Israel, zicând: „În a zecea zi a lunii acesteia să-și ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă”.

Exod 12.3

Mielul lui Dumnezeu (1)

Aici avem prezentată răscumpărarea poporului, întemeiată pe sângele mielului, conform planurilor lui Dumnezeu. Ea conferă o stabilitate divină tuturor lucrurilor. Răscumpărarea nu este o măsură provizorie a lui Dumnezeu, luată după intrarea păcatului în lume. Mai înainte de a fi lumea, sau Satan, sau păcatul, mai înainte ca glasul lui Dumnezeu să întrerupă liniștea eternității și să cheme lumile la existență, El Și-a întocmit planurile Sale adânci de dragoste. Aceste planuri însă nu și-ar fi putut niciodată găsi o bază solidă în prima creație. Toate binecuvântările, privilegiile și demnitățile creației au fost întemeiate pe ascultarea creaturii, iar în momentul când aceasta a eșuat, totul a fost pierdut. Încercarea lui Satan însă de a ruina prima creație n-a făcut altceva decât să deschidă calea pentru manifestarea scopurilor mult mai adânci ale lui Dumnezeu, cu privire la răscumpărare.

Acest frumos adevăr ne este prezentat simbolic în faptul că mielul trebuia păstrat din a zecea până în a paisprezecea zi. Că acest miel constituie o imagine a lui Hristos este un fapt indiscutabil. 1 Corinteni 5.7 stabilește clar semnificația mielului de Paști: „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi”. În prima Epistolă a lui Petru avem o aluzie la această păstrare a mielului timp de patru zile: „Știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi” (1 Petru 1.18-20).

C. H. Mackintosh

În noaptea zilei când Irod urma să-l aducă înainte, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri.

Fapte 12.6

Lanțuri rupte

Ușile erau închise, gărzile își făceau datoria; Petru dormea, iar adunarea se ruga. Dumnezeu era la lucru; l-a trimis pe îngerul Său. Închisoarea era cufundată în întunecimea nopții, dar lumina lui Dumnezeu a strălucit în ea. Petru dormea, dar îngerul l-a deșteptat. Petru era legat, dar lanțurile i-au căzut de pe mâini. Dar ostașii? Dumnezeu i-a ținut adormiți. Dar gărzile? Dumnezeu le-a lovit cu orbire. Dar porțile? Porțile de fier s-au deschis singure în fața puterii dumnezeiești. Cine putea să se împotrivească?

Îngerul l-a condus pe Petru până la capătul unei străzi și apoi a plecat. Își îndeplinise slujba față de unul dintre cei ce moștenesc mântuirea. Este interesant să privim grija cu care acest puternic sol ceresc s-a achitat de misiunea sa. Pentru el nu existau nici obstacole, nici ziduri, nici paznici, nici porți. Ființă spirituală, nesupusă materiei, îngerul s-a aflat în temniță cum se găsea în locurile cerești. În temniță, el a adus o lumină strălucitoare, nu pentru sine, ci pentru Petru. Îngerul l-a găsit pe Petru adormit, deloc agitat de planurile lui Irod, încrezător în Dumnezeu, singurul în care nădăjduia. Petru ilustra ceva din pacea care umplea inima Învățătorului său, când dormea pe barcă în furtună (Marcu 4.35-41). David, într-una din împrejurările cele mai îngrijorătoare, a zis: „Mă culc, adorm și mă deștept, căci Domnul este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii ale poporului care mă împresoară din toate părțile” (Psalmul 3.5,6). Plini de încredere în Dumnezeu, fără voință proprie, și noi putem să avem această odihnă în greutăți.

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NU TE VA LĂSA SĂ SCAPI – Fundația SEER

„Credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți…” (1 Tesaloniceni 1:8-9)

Jack Eckerd, fondatorul lanțului de farmacii Eckerd (la un moment dat, cel de-al doilea mare lanț de farmacii din SUA), s-a împrietenit cu Chuck Colson, fondatorul misiunii Prison Fellowship. Eckerd l-a prezentat pe Colson mai multor grupuri influente din Florida, în încercarea de-a aduce o schimbare în sistemul penitenciar al statului. În timpul călătoriilor lor împreună, Chuck a avut posibilitatea de a împărtăși cu Jack credința lui în Isus Hristos. I-a dat câteva cărți creștine, inclusiv cea scrisă de el, și în cele din urmă s-a rugat pentru ca el să devină creștin.

La scurt timp după aceea, Jack se plimba pe culoarul unuia dintre magazinele sale când a observat două reviste pornografice pe raft. Prezența unor astfel de reviste nu-l deranjase până atunci, dar în acel moment l-a tulburat foarte tare! Jack l-a sunat pe președintele companiei sale și i-a zis: „Ia toate aceste reviste din magazinele mele.” Președintele a ripostat: „Dar facem un profit de trei milioane de dolari pe an cu aceste reviste.” Jack a insistat: „Scoate-le afară!” Și așa s-a întâmplat. Acele reviste au fost scoase din toate cele o mie șapte sute de magazine pe care le avea, într-o singură zi. Când Chuck Colson i-a pus întrebări lui Jack despre decizia lui, el i-a răspuns: „Ce alt motiv aș fi avut să renunț la trei milioane de dolari? Domnul nu m-ar fi lăsat să scap.”

Când ești hotărât să-L urmezi pe Hristos, și să trăiești după principiile Sfintei Scripturi, nici pe tine nu te va lăsa Dumnezeu să te fofilezi. Așadar, fă să se spună despre tine ceea ce a spus apostolul Pavel despre credincioșii din Tesalonic: „vestea despre credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat…”