Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

Psalmul 23.1



S-a spus că Psalmul 23 este cea mai iubită porțiune a Scripturii și totodată cea mai puțin crezută. Există cu siguranță o doză de adevăr în această afirmație. Acest psalm ne arată că a avea un asemenea Păstor nu trebuie să fie o simplă chestiune teologică, nici doar o mărturisire a buzelor, ci o experiență de trăire zilnică. Păstorul aici este Iahve, Dumnezeul veșnic, Cel care Își ține legământul și care a intrat în relație cu poporul său. Cu alte cuvinte, El nu este un Dumnezeu distant și indiferent față de noi, ci este interesat de orice detaliu al vieții celor care și-au pus încrederea în El.

Domnul este un Păstor care poartă de grijă oilor Sale – ele nu vor duce lipsă de nimic, fiindcă orice nevoie a lor este cunoscută și împlinită de El. Un nume al Lui este Iahve-Iire, „Domnul va purta de grijă” (Geneza 22.14). Așa cum pasajul din Geneza sugerează, El poartă de grijă nu doar de nevoile noastre pământești – El face acest lucru chiar și pentru „păsările cerului” (Matei 6.26) – ci și de nevoile noastre spirituale. El a purtat de grijă de Mielul pentru arderea-de-tot (Geneza 22.8; Ioan 1.29).

Păstorul acesta a împlinit toate nevoile noastre, pentru timp și pentru eternitate. Nu vom duce lipsă de nimic bun, fie pentru calea noastră de pe pământ, fie în ce privește moștenirea noastră cerească (Filipeni 4.19; Coloseni 1.12). Este izbitor faptul că psalmul precedent ne prezintă moartea lui Hristos, iar psalmul care urmează ne prezintă domnia Sa ca Împărat în Mileniu. În felul acesta avem o minunată trilogie: Psalmul 22 – Păstorul cel bun care Își dă viața pentru oi (Ioan 10.11); Psalmul 23 – Marele Păstor, care a fost înviat dintre cei morți și trăiește pentru oile Sale (Evrei 13.20); Psalmul 24 – Păstorul glorios, care vine să domnească cu o glorie care nu va păli niciodată (1 Petru 5.4). Acest Păstor este suficient pentru toate lucrurile – ce ne-ar putea lipsi, dacă Îl avem pe El?

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16



Povestea lui Henry (1)

Tânărul Henry se afla în slujba unui medic renumit, care avea în Londra o casă grandioasă, asemenea unui palat. Acest doctor era creștin și adesea era vizitat de câțiva prieteni care veneau la el pentru a citi și a cerceta Cuvântul lui Dumnezeu. La aceste strângeri, care se desfășurau în livingul spațios al doctorului, luau parte și toți slujbașii – deci și Henry. Într-o zi a venit un prieten de-al medicului pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu și, din nou, servitorii și-au ocupat locurile. Henry, cel mai tânăr dintre ei, ședea la margine. Prietenul doctorului a vorbit despre Domnul Isus și despre venirea Sa pentru a-i lua la Sine pe toți cei credincioși de pe acest pământ, ca să fie veșnic la El. Henry a ascultat toate acestea, dar cuvintele nu prezentau interes pentru el, căci nu Îl cunoștea încă pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Așa cum se întâmplă în astfel de ocazii, vrăjmașul sufletelor veghează ca nu cumva să-și piardă slujitorii, și le inspiră indiferența. Când strângerea s-a terminat, ascultătorii s-au împrăștiat, iar stăpânul casei a mers în camera lui de lucru. Puțin mai târziu, Henry a bătut la ușa acestuia, ca de obicei, întrebându-l dacă mai are nevoie de ceva.

— Nu, a răspuns doctorul, noapte bună!

Totuși, în clipa în care tânărul a dorit să închidă ușa după el, a fost strigat înapoi.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„ACASĂ” ÎN DOMNUL – Fundația SEER

 

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam” (Psalmul 90:1)


David a scris: „Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.” (Psalmul 107:4-7). Sufletele noastre au nevoie de un loc în care să se odihnească; un loc unde să ne putem lăsa îngrijorările, oboseala și frustrările. „Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!” (Psalmul 84:2).

Cunoscând faptul că sufletul nostru are nevoie de un loc pe care să-l numească acasă, Domnul Isus a zis: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi.” (Ioan 15:4). Putem observa că El nu ne invită ca pe niște vizitatori, ci ca pe niște membri ai familiei care se bucură de toate foloasele care decurg de aici. „Cum pot eu să intru în acest loc pentru a locui acolo?” întrebi tu. Dacă cineva ți-ar da o casă frumoasă, cum ai intra în posesia ei? Te-ai asigura că cel care ți-o dăruiește este serios, ai inspecta actele, după care te-ai muta și te-ai bucura de ea. Vorbește serios Domnul Isus când ne spune: „Rămâneți în Mine…”? Da! Este numele tău pe „actele” biblice necesare? Da. Atunci, printr-un act de credință, fă-ți bagajele și mută-te astăzi.

Poetul Samuel Coleridge a scris: „Credința este o afirmație și un act care face ca adevărul etern să fie un fapt actual și real.” Transformă-ți credința într-un fapt real și declară: „Domnul este acum locul meu permanent și sigur în care voi locui!” Repetă lucrul acesta cât de des este nevoie și invocă promisiunea: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam”, peste tine și casa ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 23:15-25, 24:1-6

Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.

Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu” (1 Petru 1.23).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: