Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

 

Gânduri asupra rugăciunii colective (2)

 

Nu sunt conștient de existența vreunui loc din Scriptură care să sugereze că rugăciunile colective ar fi mai puternice decât cele individuale, în sensul de a face ca mâna lui Dumnezeu să acționeze. Foarte mulți creștini consideră rugăciunea doar ca o formă de a cere lucruri de la Dumnezeu și astfel rugăciunile colective devin doar ocazii de a prezenta liste cu nevoi. Adevărata rugăciune are însă mai multe fațete. Ea înseamnă și a pătrundere într-o părtășie intimă cu Tatăl. Acest lucru produce laudă și adorare (Psalmul 27.4; 63.1-8), produce o pocăință adevărată și mărturisire (Psalmul 51; Luca 18.9-14), generează o revărsare de recunoștință și de mulțumiri (Filipeni 4.6; Coloseni 1.12) și creează o mijlocire sinceră pentru alții (2 Tesaloniceni 1.11; 2.16,17).

Ideea că rugăciunile colective sunt mai eficiente decât cele individuale vine și dintr-o interpretare greșită a versetului 19 din Matei 18: „Din nou vă spun că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri”. Acest verset face parte dintr-un pasaj care vorbește despre felul cum trebuie procedat într-un caz de disciplină în adunare. A-l interpreta ca și cum ar fi o promisiune pentru un cec în alb acordat celor credincioși, pentru orice lucru pe care ei s-ar învoi să-l ceară, indiferent de natura lui, nu numai că nu se potrivește contextului, dar contravine și suveranității lui Dumnezeu.

Domnul Isus este prezent atunci când adunarea se roagă, însă El este alături și de fiecare credincios în parte, atunci când el se roagă în cămăruța lui. Rugăciunea colectivă este importantă, fiindcă ea creează unitate și constituie un mijloc prin care cei credincioși se pot încuraja reciproc (1 Tesaloniceni 5.11) și se pot îndemna la dragoste și la fapte bune (Evrei 10.24).

T. Hadley, Sr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă … știm că dobândim lucrurile pe care I le-am cerut. 1 Ioan 5.14,15

 

 

Dumnezeu ascultă rugăciunea

 

Pentru a se putea întreține, evanghelistul englez Charles Stanley avea un mic magazin. Iată ce a spus evanghelistul: „Am experimentat că Dumnezeu Se preocupă într-un mod deosebit de cei care se încred în El. Odată am fost mult timp plecat și jumătate din acel timp l-am folosit să vestesc evanghelia. Lunea următoare trebuia să plătesc o factură și nu aveam banii necesari și nici nu știam de unde să-i iau. Deoarece eram și sunt convins că un creștin trebuie să plătească întotdeauna la termenul stabilit, am adus problema în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Deodată mi-am adus aminte de un stoc mare de șmirghel, pe care nu l-am putut vinde. Și acest lucru I l-am spus Domnului.

«Aruncă năvodul în partea dreaptă», a fost răspunsul. «Doamne, ce înseamnă partea dreaptă?», am întrebat eu. Mi-am dat seama imediat că El este partea dreaptă. Apoi L-am rugat pe Domnul să vândă șmirghelul în locul meu, pentru că eu nu vedeam nicio posibilitate și cu siguranță nu la un preț cu care să pot plăti factura. În timp ce mă rugam, a venit un domn în magazin și a întrebat: «Mai aveți șmirghel?». I-am zis că mai am și i-am și arătat marfa. «Da», a spus el, «este tocmai ce ne trebuie. Cât aveți?». I-am spus cantitatea; era de 20 de ori mai mult decât vândusem vreodată în viața mea. El a răspuns: «Luăm totul la prețul pe care îl spuneți dumneavoastră. Plătim Luni, dimineața»”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU FI LENEȘ! (1)

 

„Du-te la furnică, leneşule” (Proverbe 6:6)

 

 

Ce înseamnă mai exact să fii leneș? Robert Hicks spune: „Sentimentul că avem dreptul la lucruri fără să fim dispuși să depunem munca necesară pentru a le obține ne face o societate de leneși.”

Nu vom putea niciodată să-l convingem pe leneș de următorul lucru: că este leneș.

„Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată” (Proverbe 26:16). Chiar dacă șapte înțelepți îi spun că este leneș, el nu va recunoaște – chiar dacă raportul numeric este de șapte la unu. Îi poți spune că este leneș, dar nu-i poți spune prea mult.

„Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile” (Proverbe 21:25).

Două cuvinte preferate ale leneșului sunt „într-o zi.” Îl putem auzi: „Într-o zi, o să dau lovitura.” Sau: „Într-o zi voi avea propria mea afacere.” Sau: „Într-o zi, o să… (completează tu spațiul liber).

Leneșul găsește întotdeauna o scuză pentru care nu poate munci. Acesta este sensul afirmației lui Solomon: „Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită” (Proverbe 15:19).

Când leneșul se uită prin ușa propriei sale vieți, el nu vede un drum netezit de oportunități, el vede doar un mare hățiș.

Benjamin Franklin a avut dreptate când a zis: „Nu am cunoscut niciodată pe cineva care se pricepea să-și caute scuze dar care se pricepea și la altceva.” Concluzie: Leneșul preferă să-și caute o scuză decât să-și câștige pâinea.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu fi leneș!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 

2019 de Jean Koechlin

 

Geneza 26:17:35

 

 

Una câte una, Isaac sapă din nou fântânile lui Avraam astupate de filisteni. Să cerem Domnului aceeaşi energie şi aceeaşi perseverenţă pentru a ne însuşi adevărurile prin care au trăit predecesorii noştri, pentru ca, printr-un efort personal, ele să devină, să spunem aşa, proprietatea noastră.

La fiecare efort al vrăjmaşului de a-l lipsi de roadele muncii sale, Isaac răspunde săpând în altă parte, fără să se descurajeze. Dar el nu se ceartă cu ei, ilustrând îndemnul din 2 Timotei 2.24: „un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi”. Blândeţea lui poate fi „cunoscută de toţi oamenii” (Filipeni 4.5). Suferind nedreptate, el nu ameninţă, ci lasă aceasta în seama Celui care „judecă drept” (1 Petru 2.23). În acelaşi timp el poartă şi mărturia credinţei sale. Moştenirea îi aparţine; la ce bun s-o ia prin forţă? Domnul promisese seminţei lui „toate ţările acestea” (v. 4). Isaac se bizuie pe El că le va primi la timpul potrivit.

Versetele 34 şi 35 ni-l arată din nou pe Esau nesocotind voia lui Dumnezeu, luându-şi neveste dintre fetele lui Canaan, de care Domnul îi despărţise complet familia (24.3, 37). Prin aceasta produce suferinţe profunde lui Isaac şi Rebecăi. Ce contrast între istoria lui Esau şi cea a părinţilor lui, care au trăit încrezându-se în Dumnezeu şi depinzând de El!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: