Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie.
Exod 7.16

Omul care fusese creat pentru a-L sluji pe Dumnezeu se găsea acum în robia păcatului și a lui Satan, ca sclav în Egipt (Exod 1).

Totuși, planul lui Dumnezeu nu poate fi împiedicat de nimeni (Isaia 46.10). Prin urmare, El proclamă eliberarea pentru poporul Său înrobit, pentru ca astfel ei să poată fi liberi pentru a-I sluji Lui (Exod 5.1; 7.16; 8.1,20; 9.1,13; 10.3).

Prin intermediul lui Moise și al lui Aaron și prin sângele mielului, Dumnezeu Și-a eliberat poporul din robie și l-a adus la Sine în pustie. Acolo, israeliții au trebuit să învețe să depindă doar de El pentru hrana și apa de fiecare zi, fiindcă pustia nu putea în niciun fel să le împlinească nevoile.

Dumnezeu a făcut ca apele amare să devină dulci, i-a adus la izvoare de apă sau le-a dat apă din stâncă, pentru a le potoli setea. De asemenea, El le-a dat să mănânce mană, pentru a le potoli foamea (Exod 15–17). Mai mult, Dumnezeu i-a călăuzit ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc, purtându-le de grijă și protejându-i (Exod 13). Dumnezeu, care i-a eliberat pentru ca ei să-I slujească, le-a împlinit absolut orice nevoie.

Toate aceste lucruri sunt valabile și pentru noi, cei credincioși din ziua de astăzi. Fiind răscumpărați prin sângele scump al Domnului Isus (1 Petru 1.18,19), am fost aduși la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Dumnezeu a pregătit orice resursă pentru nevoile noastre (Filipeni 4.19). Pustia în care și noi ne aflăm nu oferă nimic celor care Îi aparțin lui Dumnezeu. El însă ne dă mângâiere, călăuzire și protecție prin prezența Duhului Său Sfânt în noi și cu noi. Prin credință cunoaștem că am fost eliberați pentru a-I sluji lui Dumnezeu și, de asemenea, cunoaștem că orice nevoie a noastră este împlinită în Hristos Isus.

H. Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, zicând: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!”.
Luca 5.8

Recunoașterea lui Petru

Petru s-a văzut ca fiind păcătos și nevrednic de prezența Domnului; el a tremurat înaintea sfințeniei și a dreptății lui Dumnezeu. Încă nu putea să știe ce este harul decât într-un mod instinctiv. Petru nu știa atunci că Dumnezeu poate să rămână drept îndreptățind pe cel care L-a primit prin credință pe Isus Hristos. Petru s-a aruncat la picioarele Domnului, pentru că, dacă mai exista vreo speranță, aceasta era acolo, numai acolo. Atât timp cât s-a ocupat să spele plasele de pescuit, Petru nu L-a cunoscut nici pe Dumnezeu, nici pe sine însuși. La picioarele Domnului, Petru L-a cunoscut și pe Dumnezeu și s-a cunoscut și pe sine. Un lucru este remarcabil: Petru nu a condamnat ce a făcut, ci ceea ce era.

Multe suflete recunosc faptul că trebuie să se pocăiască de faptele vinovate și le condamnă, dar nu ajung să vadă sursa acestor fapte. Dincolo de păcate se află natura păcătoasă. Sentimentul prezenței lui Dumnezeu ne deschide ochii, ne arată ceea ce suntem și ne face să vedem că nu există niciun refugiu decât la Cel care ar putea să ne condamne.

Pe Petru „îl cuprinsese spaima”; dar Domnul nu lasă niciodată ca teama să rămână în prezența Sa. Când Domnul vorbește, teama este alungată, pentru că El este Domnul harului. Domnul nu micșorează cu nimic efectele lucrării produse în suflet, dar îndepărtează teama. Domnul a spus: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni”. Domnul l-a făcut pe Petru mai mult decât fericit, dându-i o nouă binecuvântare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXPERIMENTÂND TEAMA ȘI CREDINȚA

„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă” (Deuteronom 31:6)

De fiecare dată când încerci un lucru pentru prima oară sau ceva la care ai eșuat mai demult ori ceva ce e prea mare pentru tine, vei trăi atât sentimente de teamă, cât și de credință. Ele merg mână-n mână. Unul va avea câștig de cauză asupra celuilalt, dar nu vor dispărea niciodată. Pentru că poporul Israel nu avea nici cea mai mică idee despre ce îi aștepta în Țara Promisă sau despre cum avea să le fie viața acolo, Dumnezeu le-a zis: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă… căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.”

Aceasta e o promisiune și pentru tine astăzi! Teama de eșec devine o piedică de cele mai multe ori. Cu toate acestea, când privești în urmă, îți dai seama că cel mai adesea eșecul nu aduce deloc daune permanente; ci te ajută să crești. Dr. Joan Borysenko scrie: „Când am fost admis la Harvard, am fost sigur că a fost o greșeală de computer și că voi fi demascat că am trișat. Un prieten de-al meu avocat se oprește cu groază de fiecare dată când trebuie să aducă pledoaria finală înaintea juriului.

Chiar și când ești un expert, teama nu dispare neapărat. Acceptarea fricii ca făcând parte din călătorie, și nu fuga de ea, iată ce te ajută s-o învingi.” Pentru a merge oriunde, trebuie să pornești de undeva sau nu vei ajunge nicăieri. Eseistul american Hamilton Wright Mabie a spus: „Întrebarea la care orice om trebuie să aibă un răspuns este nu ce ar face dacă ar avea mijloacele necesare, timpul, influența și avantajele educaționale, ci ce face cu lucrurile pe care le are.” Așadar, înfruntă-ți teama, mergi prin credință și crede că Dumnezeu îți va da izbândă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 24:32-49

Domnul l-a condus, parcă de mână, pe slujitorul lui Avraam în casa familiei stăpânului său. Avraam îl pusese să jure solemn că nu va lua soţie pentru fiul său dintre fiicele lui Canaan (v. 3). Tineri prieteni, care-L cunoaşteţi pe Domnul Isus, chiar dacă evenimentul căsătoriei vă apare într-un viitor încă îndepărtat, nu este prea devreme să vă însuşiţi temeinic învăţătura Cuvântului în această privinţă: „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6.14, 15). Un copil al lui Dumnezeu se poate căsători numai în familia credinţei, adică numai cu un alt copil al lui Dumnezeu. Cei care nu au luat aminte la acest îndemn au putut mărturisi mai târziu cu multă tristeţe că unirea cu o persoană neîntoarsă la Dumnezeu nu este numai neascultare categorică de Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi un izvor de zbucium şi de necaz în viaţă.

Ce mărturie răspândeşte servitorul lui Avraam despre stăpânul faţă de care se simte onorat să-i aparţină (v. 34-36)! Este mare, este bogat, are un fiu, moştenitor a tot ceea ce-i aparţine. În acest fel, Duhul Sfânt, când este primit într-o inimă, Îl face cunoscut pe Tatăl şi pe Fiul şi aşa ar trebui şi noi, răscumpăraţii Domnului, să ştim să vorbim.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: