Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Să fie, te rog, o măsură dublă a duhului tău peste mine!
Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință.
2 Împărați 2.9; 2 Timotei 1.7


Când ne gândim că cele mai multe semne și minuni făcute de Ilie au fost caracterizate de foc și de judecată, ne întrebăm ce ar fi însemnat o parte dublă din duhul lui. Însă, pe măsură ce citim despre semnele și minunile făcute de Elisei, cât de surprinși suntem să constatăm că ele au fost caracterizate de har! Nu că n-a existat absolut deloc judecată (2 Împărați 2.24), însă harul a fost cel care le-a caracterizat, har oferit unui popor aflat în nevoie.

Însă cum au stat lucrurile cu Cel care a venit pe pământ și a primit Duhul fără măsură (Ioan 3.34)? Rezultatul va fi cântarea veșnică de slavă a milioane de răscumpărați, pentru lucrarea de har pe care El a venit să o facă. „Noi toți am primit din plinătatea Lui, și har peste har” (Ioan 1.16). Harul și dragostea lui Dumnezeu față de sărmanii păcătoși au fost pe deplin manifestate în Hristos.

Totuși ni se reamintește că „dreptatea și judecata sunt temelia tronului Tău; bunătatea și adevărul merg înaintea feței Tale” (Psalmul 89.14). Astfel, la fel cum harul și adevărul au venit prin Isus Hristos, judecata asupra tuturor lucrurilor va fi de asemenea exercitată de El (Ioan 1.17; 5.22). În Apocalipsa vedem „șapte făclii de foc, arzând înaintea tronului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu” (Apocalipsa 4.5). Acesta este Duhul lui Dumnezeu, în plinătatea acțiunii Sale de judecată. Astăzi însă este ziua harului răbdător!

Este voia lui Dumnezeu să fim plini de Duhul și să umblăm prin Duhul (Efeseni 5.18; Galateni 5.16). Dacă Îl lăsăm pe Duhul „de putere, de dragoste și de chibzuință” să-Și facă lucrarea în viețile noastre, vom fi și noi caracterizați de un duh de har și de adevăr, fiind astfel de folos în mâna Domnului, pentru a întâmpina nevoile celor din jurul nostru.

A. Leclerc

 

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Este un rău pe care l-am văzut sub soare … Toată munca omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc.
Eclesiastul 6.1,7


Ultima călătorie (1)

Pe 31 martie 1899, la o oră matinală, 183 de persoane au plecat cu un tren special din Londra spre orașul portuar Southampton, pentru a se ambarca pe vaporul rapid „Stella”. Urma să aibă loc o petrecere pe minunata insulă Guernsey, situată în apropierea coastei franceze, pe Canalul Mânecii. Vremea era deosebit de plăcută. O adiere proaspătă, primăvăratică, venea dinspre ocean, iar la bord domnea o atmosferă veselă. Se cânta și se glumea mult. „Să mâncăm și să bem!” – acesta era sloganul acelor oameni petrecăreți. Tot efortul lor era pentru gura lor.

După o călătorie de trei ore, vremea s-a schimbat brusc. Vântul a început să sufle cu putere și curând o ceață ușoară cobora peste valuri. Căpitanul Reeks, unul dintre cei mai experimentați marinari în ce privește navigarea pe Canalul Mânecii, a redus viteza vaporului la jumătate. Ceața s-a rărit apoi parțial și porțiuni întregi erau chiar lipsite de ceață. Prin urmare, căpitanul s-a gândit că ceața nu era generală, ci în straturi, cum se spune; și, pentru ca turiștii să nu-și piardă ziua de sărbătoare, impulsionat poate și de regretul general al pasagerilor din cauza schimbării vremii, a lăsat vaporul să meargă la viteză maximă. Doreau să ajungă cât mai repede la destinația distracției lor. Vaporul gonea în direcția „înainte” cu o viteză de 18 noduri prin zidul de ceață, 18 noduri însemnând aproximativ 32 de kilometri pe oră, o viteză mare pentru vremea aceea.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ SĂ-L GLORIFICI PE DUMNEZEU (2)

„Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3)


Diferența dintre sacru și profan este o dihotomie falsă. Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu și pentru Dumnezeu – fără excepție. Fiecare notă muzicală, fiecare culoare din paleta de culori și fiecare mireasmă ce vibrează din parfumul bobocilor. Fizicianul și pianistul german Arnold Sommerfeld a constatat că un singur atom de hidrogen care emite o sută de frecvențe este mai muzical decât faimosul pian, care emite numai optzeci și șapte de frecvențe. Deci fiecare atom este o expresie unică a închinării.

Potrivit compozitorului Leonard Bernstein, cea mai bună traducere a Genesei 1:3 nu este „și Dumnezeu a zis.” ci traducere mai bună ar fi „și Dumnezeu a cântat.” Cel Atotputernic a adus fiecare atom în existență prin cântare și fiecare atom este ecoul acelei prime melodii armonioase intonată de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Instrumente super-sensibile de detectare a sunetelor au descoperit că râmele emit sunete sacadate slabe, în timp ce cântecul balenelor pot călători mii de mile sub apă.

Lewis Thomas spune astfel: „Dacă am avea un auz mai bun și am putea discerne trilurile păsărilor de mare, timpanele ritmice ale bancurilor de chefali și chiar și armoniile îndepărtate ale muștelor ce plutesc în soare deasupra pajiștilor, sunetul combinat ne-ar putea face să ne ridicăm deasupra pământului.” Și într-o zi o vor face. Timpane slăvite vor auzi acest verset împlinindu-se: „pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13).

Astăzi, hotărăște-te să-L glorifici pe Dumnezeu în tot ceea ce faci.  


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 22:13-24


Dumnezeu Însuşi Se preocupă de Mielul pentru arderea-de-tot. Când Domnul Isus Şi-a făcut apariţia în mijlocul poporului pe malurile Iordanului, Ioan Botezătorul a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1.29). El era răspunsul divin la toate păcatele care tocmai fuseseră mărturisite. Astfel se descoperă taina cea mare a cărei umbră o avem în acest capitol. Şi ce asigurare continuă să aducă acest „Yehova-Iire” (Domnul va purta de grijă) tuturor celor chinuiţi de povara păcatelor lor!

Isaac este înviat în mod simbolic (Evrei 11.19); Hristos însă este înviat în adevăr, cu toate consecinţele care decurg din aceasta pentru El şi pentru noi. El va primi o soţie, fapt ilustrat de numirea Rebecăi în v. 23. Iar noi vom primi binecuvântările cereşti a căror imagine o avem în v. 17 şi 18.

Credinţa lui Avraam s-a arătat prin această faptă (Iacov 2.21). Se spune că încercarea face proba. Dumnezeu îi cunoştea inima şi ştia că avea credinţă, dar ea trebuia să se manifeste public. În ce ne priveşte pe noi, dacă am putut mărturisi: «cred în Domnul Isus», mai devreme sau mai târziu ni se va da ocazia să o dovedim. Încercările creştinilor deseori nu au alt scop decât să pună în evidenţă realitatea credinţei care este în ei.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: