Mana Zilnica

„Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniștea și valurile s-au potolit.”
Psalmul 107.28,29

Cârmaciul nevăzut

Dani avea o pasiune: marea. El s-a angajat pe un trauler. Mai mulți ani a străbătut ape bogate în pește. Prietenul său Tom i-a spus despre Domnul Isus. Dar degeaba! Dani nu a vrut să știe nimic despre Dumnezeu și Mântuitorul.

Într-o noapte s-a pornit o vijelie. Dani și Tom se aflau pe puntea vasului. Ei încercau să ajungă la cel mai apropiat port. Dar un val înalt cât o casă l-a măturat pe Tom peste bord. Față de elementele dezlănțuite, Dani se putea doar ține de cârmă și aștepta. Ore în șir a cercetat întunericul după o urmă de speranță. Spuma mării rece ca gheața îi dădea bătăi de cap. Deznădăjduit și la capătul puterilor a făcut ceea ce nu a vrut să facă niciodată – a strigat la Dumnezeu: „Scapă-mă!”

„Atunci s-a întâmplat ceva ciudat”, a povestit mai târziu Dani, „cârma a putut fi deodată ținută mai bine, ca și când o mână puternică ar fi apucat-o. Mi se părea că și-ar fi schimbat ușor cursul. La scurt timp, vântul s-a liniștit puțin – vaporul ajunsese într-un loc ocrotit. Am știut imediat: Dumnezeu Însuși S-a implicat în salvarea mea!”

Atunci, viața lui Dani s-a schimbat complet. Acum îi face plăcere să vorbească despre „Cârmaciul nevăzut”. El vorbește de asemenea și despre prietenul său Tom, care L-a iubit pe Mântuitorul și acum este la Isus Hristos.

coordonatori Bob & Debby Gass

DACĂ ESTE VOIA LUI DUMNEZEU, ÎL POȚI AVEA

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

Se spune că trei oameni erau izolați pe o insulă pustie, cu mici speranțe de a fi salvați. Într-o zi, se plimbau pe insulă, și unul dintre ei a găsit o lampă veche, ruginită. Când a curățat-o, din ea a apărut un duh care le-a spus că le poate împlini fiecăruia o dorință. Primul a spus: „Aș vrea să fiu din nou în biroul meu din Boston.” Și acest lucru s-a întâmplat. Al doilea a spus: „Aș vrea să fiu cu familia mea în Londra.” Și așa a fost. Cel de-al treilea s-a uitat în jur și a spus: „Sunt așa de singur aici, aș vrea ca prietenii mei să se întoarcă la mine.”

Această relatare este o poveste și nu există lămpi fermecate. Însă Dumnezeu există! Și pentru că El este în controlul vieții tale și este mai puternic decât orice duh, când dorințele tale devin rugăciuni după voia Lui, ele pot deveni realitate.

„Ne învață Biblia lucrul acesta?” întrebi tu. Da! Biblia spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Însă chiar și atunci când voința ta se aliniază la voința lui Dumnezeu, mai ai nevoie de un lucru – de credință.

Credința face două lucruri:

1) Îți deschide ochii ca să vezi că promisiunile lui Dumnezeu sunt pentru tine personal.

2) Acționează ca un magnet, atrăgând împlinirea promisiunii Lui pentru viața ta.

Așadar, ce-ți mai dorești? Dacă este după voia lui Dumnezeu, cere – și vei primi, poate chiar azi!

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 2.11-22

Comparativ cu poporul iudeu, soarta naţiunilor era nespus de mizerabilă. Ele nu aveau niciun drept la promisiunile făcute de Domnul lui Avraam şi descendenţilor lui (Romani 9.4). Şi noi facem parte dintre aceşti străini. Într-adevăr, să ne aducem aminte (v. 11) de această tristă vreme când eram fără Hristos, în consecinţă fără speranţă şi fără Dumnezeu în lume.

Astfel, tot ceea ce posedăm acum în El va fi cu atât mai de preţ pentru noi. Avem cu Dumnezeu mai mult decât un legământ: o pace gratuită (Romani 5.1), garantată prin prezenţa Domnului Isus din cer. „Pentru că El este pacea noastră” (v. 14). El de asemenea este Cel care a făcut-o (v. 15b) şi a plătit pentru ea preţul în întregime.

În sfârşit, El este şi Cel care a vestit-o (v. 17). Nu dorea să lase în seama nimănui grija de a le-o transmite ucenicilor Săi dragi în seara învierii Sale: „Pace vouă”, le spune El (Ioan 20.21; Isaia 52.7). Şi adaugă: „Vă trimit şi Eu pe voi”. Noi, care am auzit şi am crezut această veste bună a evangheliei, suntem responsabili, la rândul nostru, să o facem cunoscut altora.

Sfârşitul capitolului ne arată Adunarea lui Dumnezeu ca o clădire în construcţie (vezi Fapte 2.47), întemeiată pe Hristos, piatra din capul unghiului, pentru a fi locuinţa Lui aici, jos, în Duh.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

10 aug. 2018

10 August 2018

Și șarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veți muri”.
Geneza 3.4

Nu doar Scriptura ne face cunoscut faptul că există păcat și nenorocire în această lume. Acestea există chiar dacă Scriptura sau un Mântuitor nu ar exista. Lumea este o ruină. Omul știe bine că nelegiuirea și întinarea sunt în el; nimeni nu este mulțumit cu partea lui aici jos, fiindcă inima sa este neliniștită și îl condamnă. Cuvântul lui Dumnezeu explică, așa cum nimic altceva nu o poate face, felul cum Satan a intrat în această lume și revelează consecințele păcatului cu privire la relația omului cu Dumnezeu.

Primul lucru pe care șarpele cel vechi l-a făcut a fost să așeze ceva între creatură și Creator – s-a așezat pe sine între Dumnezeu și om. Această metodă era subtilă și devastatoare, dacă reușea – și a reușit – fiindcă singurul lucru care îl face fericit pe om este că nu există nimic între el și Dumnezeu și poate, în felul acesta să savureze dragostea Lui.

Satan începe deci prin a produce neîncredere în Dumnezeu, stârnind astfel voința omului să acționeze pe baza poftei și a neascultării. Vrăjmașul nu ne conduce niciodată să ne gândim la bunătatea lui Dumnezeu, nici la ascultarea față de El. Femeia știa foarte bine că nu trebuia să mănânce din acel pom și totuși a mâncat și i-a dat și bărbatului ei, care a mâncat și el (versetele 1-6). Astfel, păcatul este voința proprie care izvorăște din necredința ce-L pune la îndoială pe Dumnezeu. Acesta este felul în care Satan a creat o breșă; el a convins-o pe Eva că Dumnezeu păstra ceva pentru Sine Însuși, ca nu cumva făpturile Sale să fie prea fericite și prea binecuvântate.

Dumnezeu îl atenționase pe om cu privire la consecințele păcatului – „Vei muri negreșit”. Satan însă, care caută să tăgăduiască dreptatea lui Dumnezeu, îi spune femeii: „Nicidecum [negreșit] nu veți muri”. Satan nu s-a descoperit pe sine omului, pentru ca astfel să-l despartă de Dumnezeu. Duhul minciunii le spune oamenilor și în aceste zile că nu vor muri și că amenințările lui Dumnezeu nu se vor împlini. Satan ascunde de oameni aceste atenționări ale lui Dumnezeu și atunci oamenii fac ceea ce Satan și poftele lor îi împing să facă.

J N Darby

Înşelăciunea lui Potemkin

„Drept răspuns, Isus le-a zis: «Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice…»”
Matei 24.4,5

Ecaterina cea Mare a Rusiei a fost una dintre cele mai vestite împărătese. În timpul ei, Rusia a câștigat războaie, a anexat teritorii, a cunoscut epoca înfloritoare, când moda și luxul au devenit norme pentru lumea așa-zisă bună. Puțini știu însă că în timpul ei lucrurile stăteau altfel. Într-o zi, împărăteasa l-a rugat pe guvernatorul Grigori Potemkin, unul dintre cei mai străluciți curteni ai ei, să-i arate realizările sale. După pregătiri serioase, caleașca imperială a pornit în călătorie. Din drum, împărăteasa vedea în depărtare sate frumoase cu case viu colorate și cu țărani aliniați ca s-o salute cu flori și ramuri. O! Ce fericită era Ecaterina când vedea că supușii ei erau înstăriți și fericiți. Habar nu avea împărăteasa că totul era o înșelăciune. Ceea ce Ecaterina vedea de departe erau doar fațade vopsite în roșu și galben, cu niște țărani chinuiți și triști, aduși cu sila să o salute pe regină.

Potemkin a murit demult. Dar înșelăciunea mai trăiește, fiindcă și inspiratorul ei, satan, trăiește și este foarte activ cu înșelăciunile. Vedem adeseori fețe vesele și zâmbitoare, dar în spatele lor se ascund vorbiri de rău, certuri, invidii etc. Unele familii dau aparența unei bune înțelegeri, parcă totul ar fi numai cântec și veselie. Dar dacă pătrunzi mai aproape cu privirea, vezi câtă lipsă de înțelegere poate să existe.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TRECI TESTUL FRICII

„Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic.” (Isaia 12:2)

Vrei să știi câtă pondere are frica în viața ta? Nu ezita, fă următorul test al fricii. Meditează care din următoarele afirmații descrie cel mai bine ceea ce simți.

1) Nu-mi amintesc când mi-a fost ultima dată frică cu adevărat.

2) Rareori îmi este frică și numai când eu sau cineva apropiat se află în pericol fizic.

3) Sunt puțin mai fricos decât mi-ar plăcea să fiu.

4) Frica este un factor important din viața mea zilnică. Evit orice este riscant sau periculos.

5) Îmi este frică de multe lucruri în fiecare zi, iar faptul acesta îmi schimbă modul de viață.

Dacă te reprezintă prima afirmație, ești o persoană excepțională care nu experimentează frica obișnuită. Poate trebuie să-ți temperezi faptele printr-un discernământ mai mare și prin mai multă înțelepciune.

Dacă te-ai regăsit la numărul doi, ai o atitudine sănătoasă față de frică și o ții sub control. Ar trebui să încerci să-i încurajezi pe cei care au probleme cu frica.

Dacă te-a pus pe gânduri numărul trei sau patru, te afli în cea mai bună ipostază: aceea de a-ți îmbunătăți viața, schimbându-ți atitudinea. Începe prin a identifica sursa fricii, și ia hotărârea de a-ți transforma frica în credință în Dumnezeu (vezi Romani 10:17). Pentru fiecare domeniu în care îți este frică, găsește un lucru pozitiv opus fricii și creează un plan de bătaie pentru a-ți cultiva acea calitate. Apoi concentrează-te asupra lucrurilor pe care le poți controla astăzi.

În fine, dacă ai bifat a cincea afirmație, se pare că teama e parte integrantă din viața ta și îți va fi foarte greu s-o învingi de unul singur. Roagă-te și reprogramează-ți mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu (vezi 1 Timotei 1:7), și nu-ți fie teamă să cauți ajutor la un prieten de încredere sau la un consilier.

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 2.1-10

În puţine cuvinte, versetele 1-3 zugrăvesc tragica noastră condiţie de odinioară. Copii ai mâniei, umblam în acelaşi timp potrivit lumii, potrivit căpeteniei acesteia şi potrivit poftelor noastre vinovate. Dumnezeu însă a intervenit (v. 4). „Dragostea Lui mare” s-a ridicat mai sus de această mizerie. El i-a adus la viaţă pe cei morţi. I-a înviat. Încă şi mai mult, i-a făcut să şadă în chiar cerul Său, în acelaşi loc unde este aşezat Hristos (v. 6; cap. 1.20). Sunt doar două poziţii: „mort în păcate” sau „aşezat în locurile cereşti”; nu există poziţie intermediară. Fiecăruia îi revine să ştie care este a lui.

Versetele 8-10 atestă inutilitatea lucrărilor noastre pentru mântuire şi deplina valoare a celei a lui Dumnezeu: „suntem lucrarea Sa”. Dar faptul de a fi aşezaţi în locurile cereşti ne scuteşte de orice activitate pe pământ? Dimpotrivă! Mântuiţi prin har, am fost creaţi din nou (vezi cap. 4.24), aşa cum o unealtă este prelucrată în vederea unei întrebuinţări precise: pentru lucrările bune pe care acest Dumnezeu al bunătăţii (v. 7) le-a hotărât mai înainte pe calea noastră (Psalmii 100.3; 119.73). Aceasta nu pentru că El ar avea nevoie de lucrarea noastră, ci pentru că doreşte devotamentul nostru. De asemeni, să nu existe dimineaţă în care să nu-I cerem: „Doamne, arată-mi ceea ce Tu Însuţi ai pregătit pentru mine astăzi. Şi acordă-mi să le împlinesc cu ajutorul Tău” (Evrei 13.21).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 aug. 2018

9 August 2018

Ei se vor sătura din belșug din grăsimea casei Tale și-i vei adăpa din râul desfătărilor Tale.
Psalmul 36.8

Deși israeliții odinioară au alergat fiecare pentru casa lui, uitând de Casa Domnului, va veni o zi când ochii lor vor fi deschiși pentru a vedea bogăția de resurse din acea Casă. De asemenea, apa proaspătă și pură a râului desfătărilor lui Dumnezeu va înviora și desfăta inimile lor ca niciodată înainte.

Aceasta este o imagine și a felului în care stau lucrurile astăzi cu cei care au fost răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos. Noi nu trebuie să așteptăm o zi viitoare pentru a ne bucura de belșugul de hrană spirituală pe care Dumnezeu l-a pregătit astăzi pentru Casa Lui, Adunarea Dumnezeului viu. În părtășie cu sfinții preaiubiți ai lui Dumnezeu și adunați laolaltă potrivit cu adevărul Casei Sale, ne putem bucura de resursele minunate ale lui Hristos Însuși. Dumnezeu hrănește sufletele noastre din belșug, pe măsură ce savurăm diversele aspecte ale frumuseții și gloriei Persoanei Sale și ale marii valori a lucrării Sale.

A bea din râul desfătărilor Lui înseamnă pentru noi energia vie a Duhului lui Dumnezeu, care face ca, pentru sufletele noastre, Cuvântul lui Dumnezeu să capete cea mai mare valoare și să umple de bucurie inimile noastre. Apa este într-adevăr miraculoasă și este bine să ne oprim pentru un moment și să privim la acest subiect. Ea este compusă din două gaze invizibile, hidrogen și oxigen, care sunt foarte inflamabile și periculoase. Totuși, atunci când sunt combinate, ele sunt folosite pentru a stinge focul și sunt indispensabile pentru viața omului – fiind vitale atât pentru consum, cât și pentru curățirea noastră.

Credincioșii au privilegiul de a se bucura de apa pură a slujirii Duhului lui Dumnezeu, pentru a fi înviorați și pentru a se înviora unii pe alții. Să fim cu toții tot mai înfometați și însetați după dreptate și astfel să fim săturați pe deplin prin comuniunea cu Domnul nostru binecuvântat, prin puterea Duhului lui Dumnezeu!

L M Grant

„Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși…”
Matei 6.34

Îngrijorări

Un tânăr a venit la un credincios cu o problemă legată de călăuzirea lui Dumnezeu. El a spus: „M-am rugat lui Dumnezeu, dar nu mi-a arătat care este voia Lui.” Credinciosul l-a întrebat în legătură cu ce ar vrea să știe voia lui Dumnezeu. „Despre ce ar trebui să fac vara viitoare!” „Ştii ce ar trebui să faci mâine?” întrebă credinciosul.

„Da, știu, de aceea vreau să știu și ce trebuie să fac după terminarea cursurilor.” Cu răbdare, credinciosul i-a explicat că ceea ce trebuie să știe tânărul pentru prezent i-a fost arătat cu prisosință de Dumnezeu și că, după ce va face ce i s-a arătat, Dumnezeu îl va călăuzi și în pasul următor.

Avem în fața noastră o lecție de mare importanță. Nu te îngrijora ce ar trebui să faci săptămâna viitoare! Împlinește ceea ce ți-a arătat Dumnezeu că trebuie să faci astăzi! Ajunge zilei îngrijorarea ei. De săptămâna viitoare Se va îngriji Dumnezeu Însuși.

Trăim într-o vreme în care îngrijorările au cuprins inimile oamenilor. Îngrijorările vin asupra noastră ca niște valuri gata să ne înghită. Lucrarea noastră înțeleaptă se rezumă în a le pune în fața Domnului și Mântuitorului nostru, despre care Biblia ne învață: „Şi aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi” (1 Petru 5.7). În mijlocul încercărilor, Dumnezeu oferă celor care și-au pus încrederea în Fiul Său, Isus Hristos, un loc de siguranță și de pace deplină.

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ SĂ CREȘTI

„Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5)

Pentru a continua să crești, trebuie să înțelegi trei principii:

1) Crești în măsura în care dăruiești. Dăruind, creezi mai mult loc pentru a crește în interior. Așadar, dăruiește până când doare, și continuă să dăruiești până când te simți bine. Străduiește-te mereu să-i lași pe oameni într-o stare mai bună decât cea în care i-ai întâlnit, și astfel și tu te vei simți mai bine. Solomon a spus: „Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” (Proverbe 11:25). Pe o piatră funerară, un epitaf suna așa: „Ce am dăruit, aceea am. Ce am cheltuit am avut. Ce am păstrat, am pierdut.”

2) Pentru a realiza mai mult, trebuie să crești mai mult. Te simți blocat din punct de vedere spiritual, relațional, profesional sau casnic? Nu vei ieși din impas prin schimbări exterioare, cum ar fi schimbarea carierei, părăsirea familiei sau schimbarea bisericii. Nimeni nu te ține jos decât tu însuți. Capacul peste viața ta ești tu. Așadar, dacă îți dorești cu adevărat, în loc să cauți rezolvări rapide, acceptă să-ți asumi responsabilitatea pentru ce vezi, pentru ceea ce te rogi și ia hotărârea să faci ceva.

3) Nu ajunge să visezi; trebuie să treci la acțiune. Tătarii din Asia centrală sunt renumiți pentru utilizarea unor incantații împotriva vrăjmașilor. Ei nu cereau ca săbiile vrăjmașilor să ruginească sau ca vrăjmașii să fie nimiciți, ci spuneau pur și simplu: „Să rămână într-un singur loc pentru totdeauna!” Asta vrea și diavolul, nu-i așa? Dacă nu lucrezi zilnic pentru a deveni mai bun, asta va fi și soarta ta. Vei sfârși în același loc, făcând același lucru, având aceleași vise și neajungând nicăieri.

Așadar, continuă să crești!

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni
1.15-23

În rugăciunea adresată către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos” (v. 17), apostolul cere pentru sfinţi ca ei să ştie mai întâi care este poziţia lor (v. 18) şi apoi care este puterea care îi introduce în această poziţie (v. 19, 20).

„Plinătatea binecuvântării noastre decurge din faptul că suntem binecuvântaţi împreună cu Hristos. Asociaţi în ruină cu primul Adam, noi suntem acum asociaţi în glorie cu Cel de-al doilea Om; ca atare, El nu posedă nimic în care noi să nu fim introduşi, semn al dragostei desăvârşite: gloria (Ioan 17.22), bucuria (Ioan 15.11), pacea (Ioan 14.27), dragostea Tatălui (Ioan 17.26). El nu-Şi va lua moştenirea fără cei împreună-moştenitori cu El. Pavel nu cere ca sfinţii să aibă parte de aceste lucruri căci ele le aparţin deja, ci să se bucure de ele.” (J.N.D.).

Şi, să fim atenţi, ochii inimilor noastre sunt cei care trebuie să se deschidă asupra acestor realităţi glorioase. Dragostea este adevărata cheie a priceperii (Luca 24.31). Limpezindu-ni-se afecţiunile, Duhul ne face să-L contemplăm pe Hristos, Omul înviat îmbrăcat cu putere şi cu glorie, potrivit Psalmului 8. Trupul Lui, Adunarea, Îl completează ca Om. El este „Capul” glorios în cer. Biserica este „plinătatea Celui care umple totul în toţi” (v. 23).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 aug. 2018

8 August 2018

În aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
1 Ioan 4.9

Sunt unii care spun că lui Dumnezeu nu-I pasă, că El este un spectator indiferent la suferința omenirii și că nu este deloc interesat în mersul acestei lumi. Este aceasta cu adevărat atitudinea lui Dumnezeu? Sau mai degrabă este minciuna diavolului?

Noi recunoaștem măreția lui Dumnezeu. Putem citi istoria puterii și a gloriei Sale la orice pas (Psalmul 19.1-3), însă aceasta este tot ceea ce știm despre El? Dacă așa ar sta lucrurile, n-am putea răspunde la întrebarea pusă la începutul acestei meditații. Putem fi umpluți de admirație la vederea mărimii gloriei Sale, însă doar această cunoaștere nu aduce nicio mângâiere și nu ne poate spune dacă Lui Îi pasă sau nu de om.

Știm însă cu mult mai mult decât atât și El a găsit un fel minunat de a ne transmite mai mult. El ne-a trimis nu un înger, ci pe Însuși Fiul Său, de pe buzele Căruia am aflat că nicio vrabie nu cade la pământ fără voia Lui și că Celui care menține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale Îi pasă de cele mai slabe și mai nevrednice dintre creaturile Lui. Înțelegem astfel că Lui nu-I este indiferent dacă creaturile Sale suferă. Dumnezeu are milă de vrăbii, iar omul este mai de preț decât multe vrăbii.

Da, lui Dumnezeu Îi pasă și a dovedit acest lucru în mii de feluri, însă în mod special prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru oameni. Facem apel la cei îndurerați și cu inima zdrobită, în special la cei care nu-L cunosc încă pe Dumnezeu, să-L pună la încercare și să vină la El cu toate necazurile lor. El vă va asculta glasul, vă va ierta păcatele, vă va mângâia inimile și vă va da un loc și o parte în acea lume în care El Însuși va șterge orice lacrimă din ochii voștri (Apocalipsa 21.4).

J T Mawson

” …dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Ioan 3.3

Lemnul cariat

Un sculptor iscusit, însă din nefericire căzut în patima băuturii, ajunse în cea mai neagră mizerie împreună cu familia sa. În timpul acela se stricase amvonul unei biserici. Preotul, aducându-și aminte de iscusitul sculptor, îi aduse o bucată din lemnul amvonului, ca să-i sculpteze un chip de înger. Sculptorul porni la lucru, dar deodată își dădu seama că lemnul adus era găurit de carii. După câtva timp, preotul venind să vadă lucrarea, îl întrebă pe sculptor: „Ați făcut lucrarea?”– „Vai, domnule preot! Lemnul pe care mi l-ați adus, este cu totul cariat! Şi cum aș putea face un chip de înger dintr-un lemn putred?” răspunse meșterul la fel de putred în sufletul său.

Cititorule! Istorioara de astăzi se potrivește de minune cu istoria omului care este atât de stricat din fire, încât nu se mai poate face nimic bun din el. Ce tablou jalnic, dar foarte adevărat! Ce „lemn” putred, găurit de viermii păcatului este omul! Şi ce se mai poate face din el? Vai, nimic! Atunci ce este de făcut? Mântuitorul ne spune: Omul stricat din fire „trebuie să se nască din nou” prin puterea Duhului Sfânt. Dacă cineva se pocăiește și crede din toată inima în Domnul Isus, devine un om nou, cu o gândire nouă și cu fapte noi, vrednice de starea cea nouă. Ceea ce trebuie să facem, este să primim de la Dumnezeu ceea ce nu putem face pentru noi înșine. Astfel, devenim creaturi noi în Hristos. Primim o natură nouă, care este darul lui Dumnezeu în viețile noastre.

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBRACĂ-TE CU OMUL CEL NOU!

„Să vă îmbrăcaţi în omul cel nou…” (Efeseni 4:24)

Când întreții gânduri greșite în intimitatea minții tale, poți fi ispitit să-ți găsești scuze, spunând: „Ce rău poate să-mi facă?” Mai mult decât îți poți imagina! Devii robul gândirii tale. Biblia spune: „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi… să vă îmbrăcaţi în omul cel nou…” (Efeseni 4:22,24).

Poate nu vrei să recunoști că încă mai porți o parte din vechile haine: atitudini, obiceiuri și practici… dar nu te vei putea îmbrăca cu cele noi până când nu te dezbraci de cele vechi. În plus, nu le poți păstra în dulap pentru zile negre și nu le poți lăsa pe podea ca să calci pe ele. Trebuie să scapi de ele. „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:22-32).

Cuvântul pentru tine astăzi spune așa: A sosit vremea să te dezbraci de hainele cele vechi și să te îmbraci cu cele noi!

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 1.1-14

Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin în poziţia sa cerească. Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-l împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă”, loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el. Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3-14), care nu suportă nicio tăietură, pentru că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale” (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său„ (v. 6).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 aug. 2018

7 August 2018

Aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta.
Deuteronom 6.6

Nu vom putea niciodată să explicăm altora ceva ce noi înșine nu am înțeles mai întâi. Domnul este interesat ca noi nu numai să ne temem de el (versetul 2), ci și ca în inimile noastre să locuiască din belșug Cuvântul Său, astfel încât el fie întotdeauna pe buzele noastre, în discuțiile pe care le avem cu cei din familia noastră și cu ceilalți credincioși. Orice ocazie și orice eveniment, mic sau mare, trebuie folosite pentru a împărtăși Cuvântul.

Versetul 8, „să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi”, arată cât mult trebuie ca acest Cuvânt să fie folosit în mod practic în ceea ce facem (mâna) și în lucrurile cu care ne preocupăm (ochii).

În Luca 8.18 citim: „Luați seama deci cum auziți; pentru că oricui are i se va da; și oricui nu are, i se va lua și ceea ce i se pare că are”. Cunoașterea intelectuală a Cuvântului nu este de niciun folos atunci când apar necazurile sau încercările. Ceea ce cuiva i se pare că are nu-l poate ajuta deloc. Cuvântul trebuie însușit prin credință și pus în practică pentru a-l avea cu adevărat.

Copiii învață foarte repede din acțiunile, bune sau greșite, ale părinților; ei văd imediat ceea ce părinții lor fac și ceea ce le preocupă mințile. Îi văd în cămin și în afara căminului și observă cu ușurință orice diferență de comportament. Cuvintele și faptele trebuie să meargă împreună, altfel ele vor transmite un mesaj cu totul nepotrivit. Când copiii pun întrebări, răspunsurile trebuie să fie din Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece credința vine din auzirea lui. Acest lucru este însă posibil doar atunci când noi înșine avem Cuvântul din belșug în inimile noastre.

Binecuvântările noastre sunt în locurile cerești în Hristos, iar Dumnezeu dorește să fim încontinuu preocupați cu ele și în ele să ne găsim bucuria și bogăția, atât din punct de vedere individual, cât și ca familie. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în noi, ca să poată fi văzut în orice acțiune a noastră!

A Leclerc

” …Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Şi noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi…”
1 Ioan 4.14,16

Mântuitorul lumii

Dumnezeul cel mare și atotputernic a trimis în dragostea Sa fără margini pentru făpturile Sale pe Fiul Său la noi în lume. El a știut că noi nu putem să ne ajutăm singuri. Fără un Mântuitor nu am fi stat înaintea Lui ca păcătoși, ci am fi fost condamnați veșnic.

Pentru ca trimiterea Fiului Său să poată rezolva într-adevăr problema păcatelor noastre, Domnul Isus a trebuit să îndure moartea de ispășire. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

Dacă Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii, atunci sunt mântuiți automat toți oamenii? Nu, căci marea întrebare între Dumnezeu și noi oamenii nu este astăzi doar problema păcatelor noastre. Mai mult, El ne întreabă: „Ce faceți voi cu Isus Hristos, Fiul Meu, Mântuitorul lumii?” Cine Îl primește prin credință și își pune încrederea în El, Îl cunoaște pentru el personal ca Mântuitor. Dar cine Îl respinge, aceluia nu-i folosește la nimic marea lucrare de răscumpărare. Poziția sa respingătoare față de Isus Hristos mărește doar vina și pedeapsa lui.

Ceva este sigur: oamenii au nevoie de un Mântuitor, iar Dumnezeu în dragostea și harul Lui S-a îngrijit de aceasta. De aceea Isus Hristos este unica speranță pentru această lume – pentru tine și pentru mine personal. Crezi în El?

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI O PERSOANĂ SUPĂRĂCIOASĂ?

„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.” (Psalmul 119:165)

Ești o persoană care se supără repede? Chiar și pentru lucruri mărunte? Petrece mai mult timp rugându-te și citind Biblia. Într-un ziar a apărut următorul articol: „O femeie mi-a ocupat locul din biserică, o prietenă bună, de fapt. Pot sta oriunde, nu e mare lucru. Locul meu e în partea dreaptă cum intri în biserică. Pot să-mi reazem mâna de mânerul din margine. E un loc bun, dar nu aș face tărăboi pentru un scaun, nici nu m-aș supăra. De fapt, mi l-a ocupat acum trei luni și chiar nu știu de ce. Nu i-am făcut niciodată nimic… nu i-am ocupat niciodată locul. Probabil va trebui să vin cu o oră mai repede ca să-mi ocup locul. Mi l-a luat pentru că e unul dintre cele mai bune locuri din sală. Nu avea de ce să mi-l ia și nu mă duc la biserică cu două ore mai repede ca să primesc ceea ce îmi aparține de drept. Așa încep nedreptățile sociale: oameni abuzivi ocupă locul altora. Așa sunt semănate semințele revoluției. Nu mai poți suporta! Până unde vor merge toate acestea? Dacă nu te ridici ca să-ți susții părerea, nimeni nu va mai fi sigur de locul lui! Oamenii vor sta oriunde le va plăcea și data viitoare îmi vor ocupa locul de parcare. Ordinea lumii va fi zdruncinată!” Zâmbim, însă e de necrezut cât de repede ne pierdem firea atunci când rutina noastră este deranjată. Știi de ce viața creștină este descrisă ca fiind „marea chemare” (Filipeni 3:14)? Pentru că viața creștină presupune să mergi pe drumul principal și să-i slujești pe ceilalți, în loc să o iei pe drumul lăturalnic și să te pui pe tine pe primul loc.

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 6.1-18

Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei din casa credinţei şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit”. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos”, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie”, de cealaltă, „nu este ceva”, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 aug. 2018

6 August 2018

Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire.
Evrei 11.24-26

Mulți îl consideră pe Moise a fi un „stâlp” al zilelor Vechiului Testament – un om fără egal în evlavia lui. Cu siguranță, el s-a bucurat de prezența Celui Atotputernic într-un fel cu totul neobișnuit și a fost chemat să facă lucruri mărețe cu ajutorul Domnului. Însă el a fost un om normal, ca și noi, cu aceleași slăbiciuni. Lucrul pentru care Noul Testament îl recomandă este unul pe care îl putem avea și noi: credința.

Versetul de astăzi aparține capitolului numit „capitolul credinței”. Cei care au primit onoarea de a fi incluși în el au fost aleși pentru că au dat dovadă de ascultare, iar Dumnezeu a împlinit lucrări mari prin intermediul lor.

Și noi putem vedea mâna Sa la lucru în viețile noastre atunci când acționăm prin credință. Când ne încredem în El și Îl ascultăm, Dumnezeu Își arată puterea. Dacă ne încredem în noi și în puterea noastră, El ne învață să ne bazăm doar pe El.

Aceasta nu înseamnă că drumul credinței este ușor. Domnul Isus ne-a avertizat că el implică suferință. Într-adevăr, mulți creștini, de-a lungul istoriei, au fost bătuți și chiar omorâți pentru Numele Lui, iar credința este tratată și astăzi cu o persecuție amară în multe locuri din lume. Poate că noi nu experimentăm așa ceva, însă cu toții am simțit ce înseamnă să fim disprețuiți, neînțeleși și părăsiți de prieteni, din cauză că-L urmăm pe Hristos.

Chiar și persecuția ușoară ne poate face să ne întrebăm dacă trăirea prin credință merită sacrificiul. Adevărul este că cel mai bun fel de a trăi este prin credință. Dumnezeu răspunde credinței prin faptul că îi face capabili pe copiii Lui să îndure dificultățile, demonstrându-Și puterea în mijlocul împrejurărilor lor și umplându-le inimile de bucurie.

T Hadley, Sr

„Isus i-a răspuns: « …oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete…»”
Ioan 4.13,14

Întrebări arzătoare

„Vă dorim un concediu frumos…

…iar în ce privește vremea, aveți nevoie de noroc. De altfel, dumneavoastră puteți contribui mult prin faptul că începeți fără griji concediul în cele mai frumoase săptămâni ale anului.”– Astfel scria asigurarea în reclama ei.

Şi dacă totuși în ciuda tuturor pregătirilor, nu va fi cum îți dorești? … Tot timpul ploaie, dar deloc vânt pentru surfing, în timpul drumeției te alegi cu piciorul rupt, ambuteiaj de ore în șir pe drumul spre casă? Ei bine, și acestea se pot consola cumva. Există alte lucruri mai grave decât un concediu ruinat. De exemplu: să pierzi veșnicia, pentru că nu te-ai pregătit.

Îmi permiți să continui în acest sens reclama? Te-ai gândit de exemplu:

Ce posibilități există să îți petreci veșnicia? Care posibilitate ai dori să o alegi?

Cum se ajunge la această țintă? Ce te așteaptă acolo?

Cât timp mai ai pentru a te hotărî?

Ce se întâmplă, dacă amâni așa mult timp să te decizi?

De ce spune Biblia: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4.7)?

coordonatori Bob & Debby Gass

DORINȚA DUPĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Cuvântul lui Dumnezeu… pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul.” (Evrei 4:12)

Când citești Biblia, Dumnezeu îți dă puterea și călăuzirea pentru viață, pe care nu le poți găsi nicăieri altundeva.

Elifaz i-a spus patriarhului Iov: „El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte” (Iov 5:18).

Este ceea ce face Dumnezeu în timp ce citești Scriptura. „Cuvântul lui Dumnezeu este… mai tăietor ca o sabie…” Lumea vede faptele noastre, însă când stăm singuri cu Dumnezeu și deschidem Scripturile, El ne descoperă ceea ce suntem. El scoate la lumină probleme vechi, nerezolvate și ne ajută să le înfruntăm. El ne confruntă obiceiurile încăpățânate și ne arată cum să le învingem. El ne arată atitudinile egoiste și lipsite de dragoste, și ne dă șansa să ne pocăim și să ne schimbăm calea.

Vechii quakeri aveau o vorbă: „Păcatul te va ține departe de Biblie, iar Biblia te va ține departe de păcat.”

Poate că spui: „Când mă trezesc dimineața, sunt atât de ocupat, încât nu am timp să citesc Biblia.”

Atunci citește-o când te întorci seara acasă!

Iar dacă spui: „Când ajung acasă seara, sunt epuizat și nu mă pot concentra la nimic!” – înseamnă că trebuie să-ți rearanjezi prioritățile. Dacă petreci ore în șir uitându-te la televizor, cu siguranță că ai avea timp și să citești Biblia în fiecare zi.

În realitate, noi ne facem timp pentru lucrurile pe care ni le dorim, pe care le prețuim și care ne plac.

Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o dorință mai mare pentru Cuvântul Său.

Apoi citește Biblia – și vei vedea cum dorința ta după Scriptură va crește!

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 5.1626

Domnul ne explică după ce se poate recunoaşte o lucrare, dacă este a cărnii sau dacă este din Duhul (citiţi Matei 7.1620; Ioan 3.6).

„Un pom bun nu poate să facă roade rele”. Cele din versetele 1921 nu pot deci să provină decât din pomul rău: carnea. Iar carnea este încă în fiecare dintre noi, cu acelaşi potenţial redutabil. Dacă însă suntem „ai lui Hristos” (v. 24), în noi rămâne de asemeni o altă Putere să acţioneze: Duhul Sfânt. El ne face să trăim (v. 25) şi El ne face să umblăm (v. 16, 25); El Se împotriveşte cărnii (v. 17); El ne conduce (v. 18); El aduce la maturitate roada Sa proprie, imposibil de confundat cu o alta, un ciorchine preţios, căruia versetul 22 îi enumeră nouă „boabe” delicioase: dragoste, bucurie, pace.

Din nefericire însă, un pom poate rămâne neroditor dacă întreaga sa forţă se risipeşte în vlăstari inutili crescând din partea de jos. Ce face atunci grădinarul? Taie aceste mlădiţe, pentru ca seva să circule din nou îmbelşugat prin ramurile altoite. Aceasta este semnificaţia versetului 24.

„Cei ai lui Hristos au răstignit carnea” la întoarcerea lor la Dumnezeu. Prin credinţă, ei sau supus sentinţei morţii pronunţate asupra întregii lor naturi (pomul sălbatic a fost tăiat pentru a fi altoit). De atunci încolo, ei trebuie să judece în ei manifestările cărnii: patimi şi pofte.

„Dacă trăim în Duh, în Duh să şi umblăm” (v. 25).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 aug. 2018

5 August 2018

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
Galateni 6.14

La începutul Epistolei către Galateni, apostolul Pavel a afirmat marele adevăr că evanghelia pe care el o predica nu era potrivită omului, ci prin descoperirea lui Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne scoată din acest veac rău. Prin această evanghelie am fost chemați, o evanghelie care ne separă de principiile și de practicile acestei lumi.

Moartea prin răstignire era o metodă crudă și dureroasă de execuție folosită de romani. Ea nu era aplicată cetățenilor romani, ci doar condamnaților de cea mai joasă speță. Stăpânitorii acestei lumi L-au răstignit pe Domnul gloriei. Pilat a scris pe cruce: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”, în timp ce Irod și soldații săi L-au tratat cu mult dispreț și cruzime. Este scris că cel atârnat pe lemn este blestemat (Galateni 3.13). La acest tratament S-a supus de bunăvoie binecuvântatul nostru Domn Isus.

Isaac Watts (1674–1748) a surprins acest lucru în versurile sale:

Când privesc la crucea minunată,

Pe care Prințul gloriei a murit,

Cele mai mari câștiguri le socotesc a fi pierdere

Și revărs dispreț peste toată mândria mea.

Ferește-mă, Doamne, de a mă lăuda cu altceva

Decât cu crucea lui Hristos.

Toate lucrurile deșarte care mă farmecă cel mai mult

Le sacrific sângelui Său.

Nimic nu se poate compara cu crucea Domnului Isus Hristos. Ea a revelat adâncimile dragostei Sale și a dat pe față adevăratul caracter al acestei lumi, al urii ei împotriva lui Hristos și a urmașilor Lui. Pavel s-a identificat cu Hristos, ca răstignit împreună cu El. Lumea nu a găsit nimic atractiv în Hristos, nici în Pavel, iar Pavel nu găsea nimic atractiv în această lume. Cum stau lucrurile cu noi?

J Redekop

„Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel: «Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!»” Matei 5.2,3

Fericirile

La începutul lucrării Domnului Isus, mulțimi de oameni veneau de pretutindeni la El cu diferite nevoi. Pentru Domnul, acestea erau de fiecare dată ocazii pentru a-i învăța pe ucenicii Săi lecții importante. Să observăm că Domnul Şi-a deschis gura în har; va veni însă și timpul când El Își va deschide gura pentru judecată (Matei 23).

Mântuitorul știa că mărturia Lui nu va fi primită, în ciuda faptului că Dumnezeu Îl onorase în public. Această împotrivire a omului păcătos s-a arătat tot timpul, de la iesle la cruce, cu toate că Mântuitorul l-a întâmpinat cu bunăvoința Sa. De aceea, El i-a învățat pe ucenicii Săi să aibă o atitudine potrivită față de Dumnezeu și să slujească în mijlocul unui popor care urma să-L respingă pe Mântuitorul.

„Fericirile” exprimă, de fapt, frumoasele calități ce se găsesc în Domnul Însuși, El dorind mult ca aceste calități să se arate și în cei care Îl urmează. În limba ebraică, cuvântul „ferice” se referă la cineva care merge pe o cale dreaptă. În predica de pe munte (Matei 5-7), Domnul Isus este nu numai marele Învățător, ci și Modelul desăvârșit pentru cei care Îl urmează. Mântuitorul ne încurajează să mergem pe urmele Sale, în ciuda respingerii și a suferințelor, pentru că El întotdeauna ne asigură puterea și energia necesară pentru aceasta. Fiecare cititor poate merge pe acest drum, după ce mai întâi L-a primit în viață pe Mântuitorul.

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA!

„Tot ce este vrednic de cinste… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)

Pentru a-ți schimba viața, trebuie mai întâi să-ți schimbi gândirea. Lucrul acesta nu este ușor când toată viața ta ai gândit într-un anume fel.

Dr. Frank Crane a spus: „Cei mai buni prieteni ai noștri, dar și dușmanii noștri cei mai cruzi sunt gândurile noastre.”

Împăratul Solomon spune acest lucru sub altă formă: „…el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.” (Proverbe 23:7).

Pentru a-ți schimba gândirea, trebuie să-ți schimbi fiecare gând pe rând. Asta necesită disciplină și hotărâre. Însă merită. Dacă ai vrea să concurezi la maraton, nu ai mai mânca dulciuri, nu-i așa? Combustibilul cu care alimentezi ceva determină performanța. Cu toate acestea, desconsiderăm această înțelepciune fundamentală: Lucrurile cu care te hrănești sunt nimic pe lângă lucrurile cu care îți hrănești mintea!

Iată un adevăr care te va transforma: Gândește lucruri excelente! Ceea ce intră în mintea ta în mod repetat și ceea ce îți ocupă mintea, ți-o modelează, o controlează și la sfârșit se exprimă prin ceea ce faci și prin ceea ce devii. Mintea ta va absorbi și va reflecta lucrurile la care este expusă. Evenimente la care participi, relațiile pe care le zidești, materialele pe care le citești și pe care nu le citești, imagini la care ești expus, conversațiile în care te angajezi, gândurile pe care le întreții, toate acestea îți modelează gândirea, caracterul și destinul.

Așadar, ce ar trebui să faci? Începe fiecare zi rugându-te așa: „Doamne, aș vrea să am și eu gândirea descrisă în Cuvântul Tău. Te rog să-mi dai gândirea care este plină de tot ce este vrednic de cinste, dreaptă, curată și vrednică de iubit!” (Filipeni 4:8).

Îți poți imagina cum ar fi viața ta, dacă te-ai ruga în mod constant astfel, și dacă ți-ai programa gândirea în consecință?

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 5.1-15

Omul a considerat dintotdeauna libertatea ca fiind bunul cel mai de preţ. Unde însă o poate gusta cu adevărat? Sărman sclav al propriilor patimi, el se naşte şi moare cu lanţuri ţintuite de inimă. Numai Isus Hristos îl poate elibera (v. 1; Ioan 8.36).

Se pune atunci o altă întrebare: în ce fel va face uz răscumpăratul Domnului de libertatea sa? Se va supune el de bunăvoie jugului riguros al legii? (v. 1). Ar fi o atitudine la fel de neobişnuită ca cea a unui ocnaş eliberat care şi-ar exprima dorinţa de a se întoarce la ocnă! Se va folosi el atunci de aceasta ca de „un prilej pentru carne” (v. 13)?

Ar însemna atunci că parcurge calea inversă a tesalonicenilor, trecând de la slujirea lui Dumnezeu înapoi sub tirania idolilor lumii (cap. 4.8,9; Luca 11.26; 1 Tesaloniceni 1.9). Nu, această libertate, atât de scump plătită de Mântuitorul său la cruce, creştinul o va folosi în slujirea aproapelui! Şi astfel, în final, el va împlini legea, de vreme ce aceasta se rezumă printr-o singură expresie (v. 14) sau, mai degrabă, printr-un singur cuvânt: iubire.

„Cine iubeşte pe altul a împlinit legea” (Romani 13.8,9). El împlineşte astfel porunca Domnului Isus, a Cărui cea din urmă şi cea mai scumpă dorinţă este să ne iubim unii pe alţii cum ne-a iubit El (Ioan 13.34; 15.12,17).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 aug. 2018

4 August 2018

Și mi-a spus: „Scrie: Ferice de cei chemați la cina nunții Mielului!”. Și mi-a spus: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu!”.
Apocalipsa 19.9

La nuntă vor fi nu doar Mirele și Mireasa, ci și oaspeți. La această nuntă, dintre oaspeți vor face parte cu siguranță credincioșii din Vechiul Testament. Deși ei nu fac parte din Adunare, care reprezintă totalitatea credincioșilor dintre Cincizecime și răpire, totuși vor avea parte de învierea celor sfinți și vor avea un loc special de binecuvântare în ziua gloriei. Toți sfinții de dinainte de cruce vor fi acolo: Abel și marea mulțime a martirilor; Enoh, care a umbla cu Dumnezeu, și zecile de mii de sfinți despre care el a profețit; Avraam și străinii și călătorii care au întors spatele lumii, pentru a căuta o țară cerească; Moise și toți cei care au ales mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. Într-un cuvânt, toți sfinții, de la grădina Eden la crucea lui Hristos, care au mers pe drumul credinței, se vor afla la nunta Mielului și își vor avea partea lor de binecuvântare acolo.

Aceste scene minunate ale gloriei viitoare se încheie cu asigurarea că „acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu”. Astfel, putem fi pe deplini convinși de adevărul lor și le putem îmbrățișa cu toată inima prin credință. Profeția ne prezintă judecata iminentă a națiunilor și binecuvântarea viitoare a poporului lui Dumnezeu, însă totul este în vederea gloriei și onoarei Domnului Isus. Prin urmare, atunci când studiem profeția, trebuie să avem în vedere nu evenimentele viitoare, ci pe Hristos Însuși.

H Smith

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Matei 11.28,29

„Paşaportul”

Un tânăr ofițer englez cu mica sa patrulă a fost atacat în India de un băștinaș. Cei mai mulți soldați au fost omorâți. Când a fost anunțat acest incident la cartierul general, au fost trimise ajutoare. Răniții au fost duși într-un spital de campanie. Ofițerul fusese împușcat în piept și avea dureri arzătoare. Când veni medicul, îi spuse: „Pentru mine nu mai este nimic de făcut, voi merge curând acasă.” Ordonanța sa, care scăpase cu viață din baia de sânge, intră în cort. Rănitul îl rugă să-i aducă o lanternă și să-i citească ceva din Biblie. Ordonanța, care își iubea superiorul, se grăbi să-i îndeplinească dorința. Îngenunche lângă el. „Ce să citesc?” „Citește versetul care începe cu cuvintele: Veniți la Mine!” După o lungă căutare, ordonanța spuse: „L-am găsit, domnule ofițer.” Apoi citi versetul de azi. „E suficient, acesta este pașaportul meu”, șopti muribundul, „acum zece ani am dat urmare acestei invitații. Au fost ani fericiți, dar acum urmează cei mai buni!”

Câteva ore mai târziu, ordonanța închise ochii ofițerului. Lângă patul celui mort îngenunchease încă un bărbat. Printre lacrimi spuse: „El mi-a vorbit deseori despre Mântuitorul său Isus Hristos, dar nu am vrut să-l ascult. Dar vreau să mor cum a murit el. Pașaportul lui trebuie să devină și pașaportul meu.” Acel om a găsit odihnă pentru sufletul său. Şi tot așa se va întâmpla cu oricine vine cu credință în fața Mântuitorului și primește odihnă pentru veșnicie.

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI LĂSA INTIMIDAT

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Timotei 1:7)

Biblia spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). Așadar, nu te implica în lucruri care nu-ți solicită credința. Cheia biruinței este să ai mereu înainte o țintă pe care să vrei cu nerăbdare s-o atingi și pentru care să te încrezi în Dumnezeu. Fie îți asumi riscul, fie rămâi impasibil. Domnul Isus Și-a trimis deliberat ucenicii în mijlocul furtunii – pentru a le mări credința și pentru ca ei să învețe că, avându-L pe El la bord, poți trece prin orice! Dumnezeu te va expune unor situații dificile pentru că știe că e singura cale prin care credința ta poate crește. Predicatorul american al secolului al XIX-lea Phillips Brooks, care a fost și un vajnic militant pentru abolirea sclaviei, a scris: „Nu vă rugați să aveți vieți ușoare, rugați-vă să fiți oameni mai puternici! Nu vă rugați pentru sarcini pe măsura puterii voastre, rugați-vă pentru putere pe măsura sarcinilor voastre!” Nu ai parte de resursele lui Dumnezeu până nu încerci ceva ce pare omenește imposibil. Atunci vei descoperi valoarea afirmației de nezdruncinat a apostolului Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13). Orice progres implică risc. Dar progresul implică înfrângerea fricii. Într-o zi, în timp ce David avea grijă de oi, „a venit un leu” (1 Samuel 17:34), dar prin puterea lui Dumnezeu, l-a învins. Apoi, a eliminat un urs… iar mai târziu un uriaș pe nume Goliat. Leul și ursul au fost ocazii deghizate. Dacă ar fi șovăit sau dacă ar fi fugit, ar fi pierdut șansa de a deveni împărat al lui Israel. Așadar, când apare în viața ta acel uriaș ce-ți inspiră teamă, recunoaște-l drept ceea ce este: o ocazie de la Dumnezeu de a crește în credință, și de a învinge!

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 4.19-31

Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

Totuşi veţi spune pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă nici mai mult nici mai puţin legalism.

De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, împreună-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 aug. 2018

3 August 2018

Tineri din Scriptură – Eutih

Un tânăr pe nume Eutih era și el la strângere în acea seară. Numele său înseamnă „norocos”, însă vedem că nu „norocul”, ci îndurarea suverană a lui Dumnezeu a lucrat în viața lui în acea seară.

Eutih probabil muncise din greu în ziua aceea – prima zi a săptămânii nu era zi liberă în acel timp – și era foarte ostenit. În cameră fiind multe lumini, fumul și căldura de la lumânări s-au adăugat oboselii sale. Pavel și-a lungit vorbirea, astfel că pe Eutih l-a prins somnul și a căzut de la etajul al treilea. Oricare ar fi fost motivul pentru starea lui de somnolență, putem învăța câteva lecții din acest incident, fiindcă el ne-a fost lăsat scris pentru învățătura și pentru folosul nostru.

În Romani 13.11 citim: „Este deja ceasul ca noi să ne trezim din somn, pentru că acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut”. Acesta este singurul verset din Biblie care devine mai adevărat pe măsură ce-l citim! Eutih a adormit stând la fereastră, nu într-un loc sigur. Trebuie să ne situăm întotdeauna într-un loc sigur. Mulți creștini, după ce au fost mântuiți, n-au făcut niciun progres în sfințenie, fiindcă i-a cuprins somnul. Domnul vine curând, de aceea El să ne dea harul să fim găsiți veghind și crescând în har!

B Reynolds

„Așa vorbește Domnul:«…uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!»…”
Ieremia 6.16

Unde găsim odihnă?

Nicolae a ajuns acasă obosit. În sfârșit dorește să se „deconecteze” și să citească în liniște ziarul. Dar imediat apare unul dintre copii cu lecțiile de matematică și îi cere ajutor. Abia și-a terminat de îndeplinit responsabilitatea de tată, și sună telefonul. După multele probleme de astăzi la firmă, o clipă de liniște i-ar fi făcut bine. Nici nu lasă bine telefonul din mână, când sună cineva la intrare. Un străin prietenos îi înmânează o invitație la o evanghelizare. „Numai asta îmi lipsea. Mai lăsați-mă în pace cu evanghelizările voastre”, mormăie el. Dar acum liniștea s-a dus definitiv.

„De ce tocmai pe mine mă invită la evanghelizare? Doar eu sunt creștin. Părinții și bunicii mei, toți sunt creștini. La fel ca ei, și eu la Paști și la Crăciun merg la biserică.” Nicolae nu a găsit răspunsul care să-i dea liniștea sufletească. Dumnezeu era la lucru și îl cerceta și pe el, așa cum ne cercetează și pe noi chiar prin aceste rânduri.

Ați trecut și voi prin asemenea împrejurări? Ştiți de ce? Fiindcă Mântuitorul vă caută, vrea să vă arate calea care duce la adevărata odihnă sufletească. El vă spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” O, cititor iubit, te îndoiești oare și tu? Încă eziți? Încă continui să nedreptățești și să rănești acea dragoste minunată a lui Dumnezeu, care nu s-a dat înapoi de la a-L da pe singurul Său Fiu pe lemnul blestemat al crucii?

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE PRIETENIE (4)

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui.” (Proverbe 27:6)

Iată două calități indispensabile care vor consolida o prietenie pentru totdeauna: onestitatea și loialitatea. Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” Prietenul adevărat te poate supăra spunându-ți adevărul, dar el ți-l spune chiar și așa. Poate nu-ți va spune ce vrei să auzi, însă dacă te iubește cu adevărat, îți va spune ce trebuie să auzi. Pe termen scurt poate că doare, dar pe termen lung te va ajuta.

Dacă dorești să evaluezi o relație pentru a vedea dacă este o prietenie adevărată, iată două întrebări pe care trebuie să i le adresezi celuilalt:

1) Pot avea încredere că vei fi pe deplin onest cu mine?

2) Pot avea încredere că vei fi pe deplin onest cu tine?

Numai o prietenie adevărată așteaptă și oferă o asemenea onestitate, prin care poate supraviețui. Cealaltă calitate implicată în prietenie este loialitatea. „Este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24). Cuvântul „a ține” se referă la modul în care pielea stă pe oase. E o imagine sugestivă pentru cât de aproape trebuie să fie un om de prietenul său. Loialitatea este singurul lucru pe care nu trebuie să-l punem la îndoială când vine vorba de prietenul nostru.

Prietenul adevărat va fi mai întâi avocatul apărării tale înainte să devină judecătorul tău. Nu există prieteni numai pentru vreme bună. Nu ai nevoie de prieteni când e vreme bună; ai nevoie de ei când vremea se înrăutățește. Prietenul de vreme bună de fapt nu îți este deloc prieten. Așa că, dacă ai prieteni buni, mulțumește lui Dumnezeu pentru ei!

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 4.1-13

Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei. A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l-am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu Îl cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace”, pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum” ne spune versetul 9 „după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu” şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care-I aduce Lui indignare. Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

În versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care-şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe. Cum este dragostea noastră creştină? Şi cum este credinţa noastră?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 aug. 2018

2 August 2018

Atunci împăratul l-a ridicat pe Daniel și i-a dat multe daruri mari și l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului și căpetenie a guvernatorilor peste toți înțelepții Babilonului. Și Daniel a cerut de la împărat și el i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego peste treburile provinciei Babilonului. Și Daniel era la curtea împăratului.
Daniel 2.48,49

Daniel, fiind el însuși răsplătit și slăvit, nu-i uită pe aceia care se rugaseră împreună cu el. Totul este împărțit cu ei.

Ce om minunat era Daniel! Este ceva în caracterul său care mie mi se pare fermecător. Îmi aduce aminte în această privință de apostolul Pavel. Nu se poate spune despre Daniel sau despre Pavel că erau marcați de zgârcenie sau de egoism. Cât de mici și de săraci suntem noi! Ce micime de caracter mizerabilă și ce egoism dovedim noi adesea! Am fost chemați să ne bucurăm de plinătatea lucrurilor lui Dumnezeu și este de o importanță imensă să continuăm mereu să le împărtășim cu ceilalți.

Daniel era un om al rugăciunii și al laudei, iar apoi, împărțind tot ce primise cu frații săi, a propășit (vedeți și capitolul 6.28). Aici găsim secretul unui sfânt care prosperă în viața sa spirituală. Nu uitați că, dacă am primit lumină, aceasta nu este pentru noi, ci pentru ceilalți. Noi suntem doar niște vase în care Dumnezeu Și-a pus lumina, iar de acum încolo suntem responsabili să împărtășim și să dăm mai departe fie lucrurile referitoare la evanghelie, fie adevărurile cu privire la Adunare. Și sunt încredințat că acest adevăr, pe care-l culegem și-l strângem în sufletele noastre, curând va mucegăi în adâncul nostru, dacă nu-l folosim și nu-l dăm mai departe. Devenim astfel supuși lâncezelii și uscăciunii spirituale, de care mulți copii iubiți ai lui Dumnezeu suferă. Ei dobândesc adevărul, dar nimeni altcineva nu beneficiază de el.

W T P Wolston

„Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.”
Ioan 10.9

Uşa mântuirii

Despre vechea cetate Troia se relatează că ar fi avut o singură poartă. Indiferent din ce direcție venea călătorul, nu găsea altă intrare în cetate decât numai prin acea poartă. Şi spre cer, spre viața veșnică, spre pacea cu Dumnezeu și spre adevărata fericire există numai o Ușă, o singură cale: este jertfa Mântuitorului de pe Golgota.

Deseori se spune: „Toate drumurile duc la Roma.” Dar spre salvarea sufletului și spre pacea cu Dumnezeu nu pot duce drumurile făcute de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu vorbește foarte clar despre faptul că nici propriile fapte, nici prescripțiile religiilor omenești nu pot potoli dorința sufletului după mântuire și pace.

Numai Domnul Isus, care a murit pentru păcătoși și care a înviat pentru îndreptățirea lor, salvează de la iad, de la pierzarea veșnică. El a spus: „Eu sunt Calea… Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ferice de omul care vine la Tatăl ceresc pe această Cale unică! El va găsi deja în această viață bucurie și satisfacții netrecătoare pentru sufletul său. Dar lucrul cel mai important este că în ceea ce privește veșnicia se află într-o siguranță absolută: va avea o locuință în Casa Tatălui, iar Dumnezeu va locui în mijlocul preaiubiților Săi. Acolo nu vor mai fi nici lacrimi, nici dureri, nici neliniște. Ce viitor veșnic, minunat! Aceasta este calea Dumnezeului nostru cu ai Săi. Aceasta este dragostea Sa. Așa lucrează harul Său.

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE PRIETENIE (3)

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbe 13:20)

Se spune că un fermier era deranjat zilnic de un stol de ciori din lanul său de porumb. Săturându-se, și-a încărcat pușca și s-a furișat de-a lungul gardului, hotărât să împuște aceste păsări sâcâitoare. Fermierul avea un papagal foarte sociabil, care se împrietenea cu oricine, fără discriminări… și care – văzând stolul de ciori – li s-a alăturat, din dorința de a fi prietenos. Fermierul a văzut ciorile, dar nu și papagalul, așa că a ochit cu atenție, a tras, după care a sărit în picioare și a alergat pentru a vedea câte ciori a doborât. Dar ce să vezi? Papagalul său era căzut la pământ cu o aripă frântă și ciocul zdrobit, dar în viață. Fermierul l-a luat cu grijă și l-a dus acasă, unde copiii i-au alergat în întâmpinare. Văzând papagalul rănit, l-au întrebat cu lacrimi în ochi: „Tati, ce s-a întâmplat?” Înainte să poată răspunde omul, a vorbit papagalul: „Asta primești când stai în compania nepotrivită!” Este imposibil să fii la locul potrivit, la timpul potrivit, și să faci ce este bine – dacă te afli în grupul nepotrivit. Și ca părinte, trebuie să le dai această învățătură copiilor tăi. Monitorizează felul în care folosesc internetul și avertizează-i cu privire la prădători care pândesc în mod deliberat în mediul online, căutând „prieteni.” Istoriile îngrozitoare despre copii care au fost înșelați, abuzați, răniți, conduși pe căi greșite se înmulțesc în fiecare zi. Dacă lucrul acesta îți sună crunt și urgent, ia atitudine!