Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire.
Evrei 11.24-26

Mulți îl consideră pe Moise a fi un „stâlp” al zilelor Vechiului Testament – un om fără egal în evlavia lui. Cu siguranță, el s-a bucurat de prezența Celui Atotputernic într-un fel cu totul neobișnuit și a fost chemat să facă lucruri mărețe cu ajutorul Domnului. Însă el a fost un om normal, ca și noi, cu aceleași slăbiciuni. Lucrul pentru care Noul Testament îl recomandă este unul pe care îl putem avea și noi: credința.

Versetul de astăzi aparține capitolului numit „capitolul credinței”. Cei care au primit onoarea de a fi incluși în el au fost aleși pentru că au dat dovadă de ascultare, iar Dumnezeu a împlinit lucrări mari prin intermediul lor.

Și noi putem vedea mâna Sa la lucru în viețile noastre atunci când acționăm prin credință. Când ne încredem în El și Îl ascultăm, Dumnezeu Își arată puterea. Dacă ne încredem în noi și în puterea noastră, El ne învață să ne bazăm doar pe El.

Aceasta nu înseamnă că drumul credinței este ușor. Domnul Isus ne-a avertizat că el implică suferință. Într-adevăr, mulți creștini, de-a lungul istoriei, au fost bătuți și chiar omorâți pentru Numele Lui, iar credința este tratată și astăzi cu o persecuție amară în multe locuri din lume. Poate că noi nu experimentăm așa ceva, însă cu toții am simțit ce înseamnă să fim disprețuiți, neînțeleși și părăsiți de prieteni, din cauză că-L urmăm pe Hristos.

Chiar și persecuția ușoară ne poate face să ne întrebăm dacă trăirea prin credință merită sacrificiul. Adevărul este că cel mai bun fel de a trăi este prin credință. Dumnezeu răspunde credinței prin faptul că îi face capabili pe copiii Lui să îndure dificultățile, demonstrându-Și puterea în mijlocul împrejurărilor lor și umplându-le inimile de bucurie.

T Hadley, Sr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Isus i-a răspuns: « …oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete…»”
Ioan 4.13,14

Întrebări arzătoare

„Vă dorim un concediu frumos…

…iar în ce privește vremea, aveți nevoie de noroc. De altfel,  dumneavoastră  puteți  contribui  mult  prin  faptul  că începeți fără griji concediul în cele mai frumoase săptămâni ale anului.”– Astfel scria asigurarea în reclama ei.

Şi dacă totuși în ciuda tuturor pregătirilor, nu va fi cum îți dorești? … Tot timpul ploaie, dar deloc vânt pentru surfing, în timpul drumeției te alegi cu piciorul rupt, ambuteiaj de ore în șir pe drumul spre casă? Ei bine, și acestea se pot consola cumva. Există alte lucruri mai grave decât un concediu ruinat. De exemplu: să pierzi veșnicia, pentru că nu te-ai pregătit.

Îmi permiți să continui în acest sens reclama? Te-ai gândit de exemplu:

Ce posibilități există să îți petreci veșnicia? Care posibilitate ai dori să o alegi?

Cum se ajunge la această țintă? Ce te așteaptă acolo?

Cât timp mai ai pentru a te hotărî?

Ce se întâmplă, dacă amâni așa mult timp să te decizi?

De ce spune Biblia: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4.7)?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DORINȚA DUPĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Cuvântul lui Dumnezeu… pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul.” (Evrei 4:12)

Când citești Biblia, Dumnezeu îți dă puterea și călăuzirea pentru viață, pe care nu le poți găsi nicăieri altundeva.

Elifaz i-a spus patriarhului Iov: „El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte” (Iov 5:18).

Este ceea ce face Dumnezeu în timp ce citești Scriptura. „Cuvântul lui Dumnezeu este… mai tăietor ca o sabie…” Lumea vede faptele noastre, însă când stăm singuri cu Dumnezeu și deschidem Scripturile, El ne descoperă ceea ce suntem. El scoate la lumină probleme vechi, nerezolvate și ne ajută să le înfruntăm. El ne confruntă obiceiurile încăpățânate și ne arată cum să le învingem. El ne arată atitudinile egoiste și lipsite de dragoste, și ne dă șansa să ne pocăim și să ne schimbăm calea.

Vechii quakeri aveau o vorbă: „Păcatul te va ține departe de Biblie, iar Biblia te va ține departe de păcat.”

Poate că spui: „Când mă trezesc dimineața, sunt atât de ocupat, încât nu am timp să citesc Biblia.”

Atunci citește-o când te întorci seara acasă!

Iar dacă spui: „Când ajung acasă seara, sunt epuizat și nu mă pot concentra la nimic!” – înseamnă că trebuie să-ți rearanjezi prioritățile. Dacă petreci ore în șir uitându-te la televizor, cu siguranță că ai avea timp și să citești Biblia în fiecare zi.

În realitate, noi ne facem timp pentru lucrurile pe care ni le dorim, pe care le prețuim și care ne plac.

Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o dorință mai mare pentru Cuvântul Său.

Apoi citește Biblia – și vei vedea cum dorința ta după Scriptură va crește!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 5.1626

Domnul ne explică după ce se poate recunoaşte o lucrare, dacă este a cărnii sau dacă este din Duhul (citiţi Matei 7.1620; Ioan 3.6).

„Un pom bun nu poate să facă roade rele”. Cele din versetele 1921 nu pot deci să provină decât din pomul rău: carnea. Iar carnea este încă în fiecare dintre noi, cu acelaşi potenţial redutabil. Dacă însă suntem „ai lui Hristos” (v. 24), în noi rămâne de asemeni o altă Putere să acţioneze: Duhul Sfânt. El ne face să trăim (v. 25) şi El ne face să umblăm (v. 16, 25); El Se împotriveşte cărnii (v. 17); El ne conduce (v. 18); El aduce la maturitate roada Sa proprie, imposibil de confundat cu o alta, un ciorchine preţios, căruia versetul 22 îi enumeră nouă „boabe” delicioase: dragoste, bucurie, pace.

Din nefericire însă, un pom poate rămâne neroditor dacă întreaga sa forţă se risipeşte în vlăstari inutili crescând din partea de jos. Ce face atunci grădinarul? Taie aceste mlădiţe, pentru ca seva să circule din nou îmbelşugat prin ramurile altoite. Aceasta este semnificaţia versetului 24.

„Cei ai lui Hristos au răstignit carnea” la întoarcerea lor la Dumnezeu. Prin credinţă, ei sau supus sentinţei morţii pronunţate asupra întregii lor naturi (pomul sălbatic a fost tăiat pentru a fi altoit). De atunci încolo, ei trebuie să judece în ei manifestările cărnii: patimi şi pofte.

„Dacă trăim în Duh, în Duh să şi umblăm” (v. 25).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: