Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta.
Deuteronom 6.6

Nu vom putea niciodată să explicăm altora ceva ce noi înșine nu am înțeles mai întâi. Domnul este interesat ca noi nu numai să ne temem de el (versetul 2), ci și ca în inimile noastre să locuiască din belșug Cuvântul Său, astfel încât el fie întotdeauna pe buzele noastre, în discuțiile pe care le avem cu cei din familia noastră și cu ceilalți credincioși. Orice ocazie și orice eveniment, mic sau mare, trebuie folosite pentru a împărtăși Cuvântul.

Versetul 8, „să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi”, arată cât mult trebuie ca acest Cuvânt să fie folosit în mod practic în ceea ce facem (mâna) și în lucrurile cu care ne preocupăm (ochii).

În Luca 8.18 citim: „Luați seama deci cum auziți; pentru că oricui are i se va da; și oricui nu are, i se va lua și ceea ce i se pare că are”. Cunoașterea intelectuală a Cuvântului nu este de niciun folos atunci când apar necazurile sau încercările. Ceea ce cuiva i se pare că are nu-l poate ajuta deloc. Cuvântul trebuie însușit prin credință și pus în practică pentru a-l avea cu adevărat.

Copiii învață foarte repede din acțiunile, bune sau greșite, ale părinților; ei văd imediat ceea ce părinții lor fac și ceea ce le preocupă mințile. Îi văd în cămin și în afara căminului și observă cu ușurință orice diferență de comportament. Cuvintele și faptele trebuie să meargă împreună, altfel ele vor transmite un mesaj cu totul nepotrivit. Când copiii pun întrebări, răspunsurile trebuie să fie din Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece credința vine din auzirea lui. Acest lucru este însă posibil doar atunci când noi înșine avem Cuvântul din belșug în inimile noastre.

Binecuvântările noastre sunt în locurile cerești în Hristos, iar Dumnezeu dorește să fim încontinuu preocupați cu ele și în ele să ne găsim bucuria și bogăția, atât din punct de vedere individual, cât și ca familie. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în noi, ca să poată fi văzut în orice acțiune a noastră!

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Şi noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi…”
1 Ioan 4.14,16

Mântuitorul lumii

Dumnezeul cel mare și atotputernic a trimis în dragostea Sa fără margini pentru făpturile Sale pe Fiul Său la noi în lume. El a știut că noi nu putem să ne ajutăm singuri. Fără un Mântuitor nu am fi stat înaintea Lui ca păcătoși, ci am fi fost condamnați veșnic.

Pentru ca trimiterea Fiului Său să poată rezolva într-adevăr problema păcatelor noastre, Domnul Isus a trebuit să îndure moartea de ispășire. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

Dacă Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii, atunci sunt mântuiți automat toți oamenii? Nu, căci marea întrebare între Dumnezeu și noi oamenii nu este astăzi doar problema păcatelor noastre. Mai mult, El ne întreabă: „Ce faceți voi cu Isus Hristos, Fiul Meu, Mântuitorul lumii?” Cine Îl primește prin credință și își pune încrederea în El, Îl cunoaște pentru el personal ca Mântuitor. Dar cine Îl respinge, aceluia nu-i folosește la nimic marea lucrare de răscumpărare. Poziția sa respingătoare față de Isus Hristos mărește doar vina și pedeapsa lui.

Ceva este sigur: oamenii au nevoie de un Mântuitor, iar Dumnezeu în dragostea și harul Lui S-a îngrijit de aceasta. De aceea Isus Hristos este unica speranță pentru această lume – pentru tine și pentru mine personal. Crezi în El?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI O PERSOANĂ SUPĂRĂCIOASĂ?

„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.” (Psalmul 119:165)

     Ești o persoană care se supără repede? Chiar și pentru lucruri mărunte? Petrece mai mult timp rugându-te și citind Biblia. Într-un ziar a apărut următorul articol: „O femeie mi-a ocupat locul din biserică, o prietenă bună, de fapt. Pot sta oriunde, nu e mare lucru. Locul meu e în partea dreaptă cum intri în biserică. Pot să-mi reazem mâna de mânerul din margine. E un loc bun, dar nu aș face tărăboi pentru un scaun, nici nu m-aș supăra. De fapt, mi l-a ocupat acum trei luni și chiar nu știu de ce. Nu i-am făcut niciodată nimic… nu i-am ocupat niciodată locul. Probabil va trebui să vin cu o oră mai repede ca să-mi ocup locul. Mi l-a luat pentru că e unul dintre cele mai bune locuri din sală. Nu avea de ce să mi-l ia și nu mă duc la biserică cu două ore mai repede ca să primesc ceea ce îmi aparține de drept. Așa încep nedreptățile sociale: oameni abuzivi ocupă locul altora. Așa sunt semănate semințele revoluției. Nu mai poți suporta! Până unde vor merge toate acestea? Dacă nu te ridici ca să-ți susții părerea, nimeni nu va mai fi sigur de locul lui! Oamenii vor sta oriunde le va plăcea și data viitoare îmi vor ocupa locul de parcare. Ordinea lumii va fi zdruncinată!” Zâmbim, însă e de necrezut cât de repede ne pierdem firea atunci când rutina noastră este deranjată. Știi de ce viața creștină este descrisă ca fiind „marea chemare” (Filipeni 3:14)? Pentru că viața creștină presupune să mergi pe drumul principal și să-i slujești pe ceilalți, în loc să o iei pe drumul lăturalnic și să te pui pe tine pe primul loc.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 6.1-18

Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei din casa credinţei şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit”. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos”, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie”, de cealaltă, „nu este ceva”, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: