Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
1 Ioan 4.9

Sunt unii care spun că lui Dumnezeu nu-I pasă, că El este un spectator indiferent la suferința omenirii și că nu este deloc interesat în mersul acestei lumi. Este aceasta cu adevărat atitudinea lui Dumnezeu? Sau mai degrabă este minciuna diavolului?

Noi recunoaștem măreția lui Dumnezeu. Putem citi istoria puterii și a gloriei Sale la orice pas (Psalmul 19.1-3), însă aceasta este tot ceea ce știm despre El? Dacă așa ar sta lucrurile, n-am putea răspunde la întrebarea pusă la începutul acestei meditații. Putem fi umpluți de admirație la vederea mărimii gloriei Sale, însă doar această cunoaștere nu aduce nicio mângâiere și nu ne poate spune dacă Lui Îi pasă sau nu de om.

Știm însă cu mult mai mult decât atât și El a găsit un fel minunat de a ne transmite mai mult. El ne-a trimis nu un înger, ci pe Însuși Fiul Său, de pe buzele Căruia am aflat că nicio vrabie nu cade la pământ fără voia Lui și că Celui care menține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale Îi pasă de cele mai slabe și mai nevrednice dintre creaturile Lui. Înțelegem astfel că Lui nu-I este indiferent dacă creaturile Sale suferă. Dumnezeu are milă de vrăbii, iar omul este mai de preț decât multe vrăbii.

Da, lui Dumnezeu Îi pasă și a dovedit acest lucru în mii de feluri, însă în mod special prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru oameni. Facem apel la cei îndurerați și cu inima zdrobită, în special la cei care nu-L cunosc încă pe Dumnezeu, să-L pună la încercare și să vină la El cu toate necazurile lor. El vă va asculta glasul, vă va ierta păcatele, vă va mângâia inimile și vă va da un loc și o parte în acea lume în care El Însuși va șterge orice lacrimă din ochii voștri (Apocalipsa 21.4).

J T Mawson


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Ioan 3.3

Lemnul cariat

Un sculptor iscusit, însă din nefericire căzut în patima băuturii, ajunse în cea mai neagră mizerie împreună cu familia sa. În timpul acela se stricase amvonul unei biserici. Preotul, aducându-și aminte de iscusitul sculptor, îi aduse o bucată din lemnul amvonului, ca să-i sculpteze un chip de înger. Sculptorul porni la lucru, dar deodată își dădu seama că lemnul adus era găurit de carii. După câtva timp, preotul venind să vadă lucrarea, îl întrebă pe sculptor: „Ați făcut lucrarea?”– „Vai, domnule preot! Lemnul pe care mi l-ați adus, este cu totul cariat! Şi cum aș putea face un chip de înger dintr-un lemn putred?” răspunse meșterul la fel de putred în sufletul său.

Cititorule! Istorioara de astăzi se potrivește de minune cu istoria omului care este atât de stricat din fire, încât nu se mai poate face nimic bun din el. Ce tablou jalnic, dar foarte adevărat! Ce „lemn” putred, găurit de viermii păcatului este omul! Şi ce se mai poate face din el? Vai, nimic! Atunci ce este de făcut? Mântuitorul ne spune: Omul stricat din fire „trebuie să se nască din nou” prin puterea Duhului Sfânt. Dacă cineva se pocăiește și crede din toată inima în Domnul Isus, devine un om nou, cu o gândire nouă și cu fapte noi, vrednice de starea cea nouă. Ceea ce trebuie să facem, este să primim de la Dumnezeu ceea ce nu putem face pentru noi înșine. Astfel, devenim creaturi noi în Hristos. Primim o natură nouă, care este darul lui Dumnezeu în viețile noastre.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBRACĂ-TE CU OMUL CEL NOU!

„Să vă îmbrăcaţi în omul cel nou…” (Efeseni 4:24)

     Când întreții gânduri greșite în intimitatea minții tale, poți fi ispitit să-ți găsești scuze, spunând: „Ce rău poate să-mi facă?” Mai mult decât îți poți imagina! Devii robul gândirii tale. Biblia spune: „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi… să vă îmbrăcaţi în omul cel nou…” (Efeseni 4:22,24).

Poate nu vrei să recunoști că încă mai porți o parte din vechile haine: atitudini, obiceiuri și practici… dar nu te vei putea îmbrăca cu cele noi până când nu te dezbraci de cele vechi. În plus, nu le poți păstra în dulap pentru zile negre și nu le poți lăsa pe podea ca să calci pe ele. Trebuie să scapi de ele. „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:22-32).

Cuvântul pentru tine astăzi spune așa: A sosit vremea să te dezbraci de hainele cele vechi și să te îmbraci cu cele noi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Efeseni 1.1-14

Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin în poziţia sa cerească. Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-l împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă”, loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el. Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3-14), care nu suportă nicio tăietură, pentru că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale” (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său (v. 6).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: