Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și mi-a spus: „Scrie: Ferice de cei chemați la cina nunții Mielului!”. Și mi-a spus: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu!”.
Apocalipsa 19.9

La nuntă vor fi nu doar Mirele și Mireasa, ci și oaspeți. La această nuntă, dintre oaspeți vor face parte cu siguranță credincioșii din Vechiul Testament. Deși ei nu fac parte din Adunare, care reprezintă totalitatea credincioșilor dintre Cincizecime și răpire, totuși vor avea parte de învierea celor sfinți și vor avea un loc special de binecuvântare în ziua gloriei. Toți sfinții de dinainte de cruce vor fi acolo: Abel și marea mulțime a martirilor; Enoh, care a umbla cu Dumnezeu, și zecile de mii de sfinți despre care el a profețit; Avraam și străinii și călătorii care au întors spatele lumii, pentru a căuta o țară cerească; Moise și toți cei care au ales mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. Într-un cuvânt, toți sfinții, de la grădina Eden la crucea lui Hristos, care au mers pe drumul credinței, se vor afla la nunta Mielului și își vor avea partea lor de binecuvântare acolo.

Aceste scene minunate ale gloriei viitoare se încheie cu asigurarea că „acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu”. Astfel, putem fi pe deplini convinși de adevărul lor și le putem îmbrățișa cu toată inima prin credință. Profeția ne prezintă judecata iminentă a națiunilor și binecuvântarea viitoare a poporului lui Dumnezeu, însă totul este în vederea gloriei și onoarei Domnului Isus. Prin urmare, atunci când studiem profeția, trebuie să avem în vedere nu evenimentele viitoare, ci pe Hristos Însuși.

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Matei 11.28,29

„Paşaportul”

Un tânăr ofițer englez cu mica sa patrulă a fost atacat în India de un băștinaș. Cei mai mulți soldați au fost omorâți. Când a fost anunțat acest incident la cartierul general, au fost trimise ajutoare. Răniții au fost duși într-un spital de campanie. Ofițerul fusese împușcat în piept și avea dureri arzătoare. Când veni medicul, îi spuse: „Pentru mine nu mai este nimic de făcut, voi merge curând acasă.” Ordonanța sa, care scăpase cu viață din baia de sânge, intră în cort. Rănitul îl rugă să-i aducă o lanternă și să-i citească ceva din Biblie. Ordonanța, care își iubea superiorul, se grăbi să-i îndeplinească dorința. Îngenunche lângă el. „Ce să citesc?” „Citește versetul care începe cu cuvintele: Veniți la Mine!” După o lungă căutare, ordonanța spuse: „L-am găsit, domnule ofițer.” Apoi citi versetul de azi. „E suficient, acesta este pașaportul meu”, șopti muribundul, „acum zece ani am dat urmare  acestei  invitații.  Au  fost  ani  fericiți,  dar  acum urmează cei mai buni!”

Câteva ore mai târziu, ordonanța închise ochii ofițerului. Lângă patul celui mort îngenunchease încă un bărbat. Printre lacrimi spuse: „El mi-a vorbit deseori despre Mântuitorul său Isus Hristos, dar nu am vrut să-l ascult. Dar vreau să mor cum a murit el. Pașaportul lui trebuie să devină și pașaportul meu.” Acel om a găsit odihnă pentru sufletul său. Şi tot așa se va întâmpla cu oricine vine cu credință în fața Mântuitorului și primește odihnă pentru veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI LĂSA INTIMIDAT

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Timotei 1:7)

     Biblia spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). Așadar, nu te implica în lucruri care nu-ți solicită credința. Cheia biruinței este să ai mereu înainte o țintă pe care să vrei cu nerăbdare s-o atingi și pentru care să te încrezi în Dumnezeu. Fie îți asumi riscul, fie rămâi impasibil. Domnul Isus Și-a trimis deliberat ucenicii în mijlocul furtunii – pentru a le mări credința și pentru ca ei să învețe că, avându-L pe El la bord, poți trece prin orice! Dumnezeu te va expune unor situații dificile pentru că știe că e singura cale prin care credința ta poate crește. Predicatorul american al secolului al XIX-lea Phillips Brooks, care a fost și un vajnic militant pentru abolirea sclaviei, a scris: „Nu vă rugați să aveți vieți ușoare, rugați-vă să fiți oameni mai puternici! Nu vă rugați pentru sarcini pe măsura puterii voastre, rugați-vă pentru putere pe măsura sarcinilor voastre!” Nu ai parte de resursele lui Dumnezeu până nu încerci ceva ce pare omenește imposibil. Atunci vei descoperi valoarea afirmației de nezdruncinat a apostolului Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13). Orice progres implică risc. Dar progresul implică înfrângerea fricii. Într-o zi, în timp ce David avea grijă de oi, „a venit un leu” (1 Samuel 17:34), dar prin puterea lui Dumnezeu, l-a învins. Apoi, a eliminat un urs… iar mai târziu un uriaș pe nume Goliat. Leul și ursul au fost ocazii deghizate. Dacă ar fi șovăit sau dacă ar fi fugit, ar fi pierdut șansa de a deveni împărat al lui Israel. Așadar, când apare în viața ta acel uriaș ce-ți inspiră teamă, recunoaște-l drept ceea ce este: o ocazie de la Dumnezeu de a crește în credință, și de a învinge!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 4.19-31

Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

Totuşi veţi spune pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă nici mai mult nici mai puţin legalism.

De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, împreună-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: