Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Atunci împăratul l-a ridicat pe Daniel și i-a dat multe daruri mari și l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului și căpetenie a guvernatorilor peste toți înțelepții Babilonului. Și Daniel a cerut de la împărat și el i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego peste treburile provinciei Babilonului. Și Daniel era la curtea împăratului.
Daniel 2.48,49

Daniel, fiind el însuși răsplătit și slăvit, nu-i uită pe aceia care se rugaseră împreună cu el. Totul este împărțit cu ei.

Ce om minunat era Daniel! Este ceva în caracterul său care mie mi se pare fermecător. Îmi aduce aminte în această privință de apostolul Pavel. Nu se poate spune despre Daniel sau despre Pavel că erau marcați de zgârcenie sau de egoism. Cât de mici și de săraci suntem noi! Ce micime de caracter mizerabilă și ce egoism dovedim noi adesea! Am fost chemați să ne bucurăm de plinătatea lucrurilor lui Dumnezeu și este de o importanță imensă să continuăm mereu să le împărtășim cu ceilalți.

Daniel era un om al rugăciunii și al laudei, iar apoi, împărțind tot ce primise cu frații săi, a propășit (vedeți și capitolul 6.28). Aici găsim secretul unui sfânt care prosperă în viața sa spirituală. Nu uitați că, dacă am primit lumină, aceasta nu este pentru noi, ci pentru ceilalți. Noi suntem doar niște vase în care Dumnezeu Și-a pus lumina, iar de acum încolo suntem responsabili să împărtășim și să dăm mai departe fie lucrurile referitoare la evanghelie, fie adevărurile cu privire la Adunare. Și sunt încredințat că acest adevăr, pe care-l culegem și-l strângem în sufletele noastre, curând va mucegăi în adâncul nostru, dacă nu-l folosim și nu-l dăm mai departe. Devenim astfel supuși lâncezelii și uscăciunii spirituale, de care mulți copii iubiți ai lui Dumnezeu suferă. Ei dobândesc adevărul, dar nimeni altcineva nu beneficiază de el.

W T P Wolston


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.”
Ioan 10.9

Uşa mântuirii

Despre vechea cetate Troia se relatează că ar fi avut o singură poartă. Indiferent din ce direcție venea călătorul, nu găsea altă intrare în cetate decât numai prin acea poartă.  Şi  spre  cer,  spre  viața  veșnică,  spre  pacea  cu Dumnezeu și spre adevărata fericire există numai o Ușă, o singură cale: este jertfa Mântuitorului de pe Golgota.

Deseori se spune: „Toate drumurile duc la Roma.” Dar spre salvarea sufletului și spre pacea cu Dumnezeu nu pot duce drumurile făcute de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu vorbește foarte clar despre faptul că nici propriile fapte, nici  prescripțiile  religiilor  omenești  nu  pot  potoli  dorința sufletului după mântuire și pace.

Numai Domnul Isus, care a murit pentru păcătoși și care a înviat pentru îndreptățirea lor, salvează de la iad, de la pierzarea veșnică. El a spus: „Eu sunt Calea… Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ferice de omul care vine la Tatăl ceresc pe această Cale unică! El va găsi deja în această  viață  bucurie  și  satisfacții  netrecătoare  pentru sufletul său. Dar lucrul cel mai important este că în ceea ce privește veșnicia se află într-o siguranță absolută: va avea o locuință în Casa Tatălui, iar Dumnezeu va locui în mijlocul preaiubiților Săi. Acolo nu vor mai fi nici lacrimi, nici dureri, nici neliniște. Ce viitor veșnic, minunat! Aceasta este calea Dumnezeului nostru cu ai Săi. Aceasta este dragostea Sa. Așa lucrează harul Său.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE PRIETENIE (3)

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbe 13:20)

     Se spune că un fermier era deranjat zilnic de un stol de ciori din lanul său de porumb. Săturându-se, și-a încărcat pușca și s-a furișat de-a lungul gardului, hotărât să împuște aceste păsări sâcâitoare. Fermierul avea un papagal foarte sociabil, care se împrietenea cu oricine, fără discriminări… și care – văzând stolul de ciori – li s-a alăturat, din dorința de a fi prietenos. Fermierul a văzut ciorile, dar nu și papagalul, așa că a ochit cu atenție, a tras, după care a sărit în picioare și a alergat pentru a vedea câte ciori a doborât. Dar ce să vezi? Papagalul său era căzut la pământ cu o aripă frântă și ciocul zdrobit, dar în viață. Fermierul l-a luat cu grijă și l-a dus acasă, unde copiii i-au alergat în întâmpinare. Văzând papagalul rănit, l-au întrebat cu lacrimi în ochi: „Tati, ce s-a întâmplat?” Înainte să poată răspunde omul, a vorbit papagalul: „Asta primești când stai în compania nepotrivită!” Este imposibil să fii la locul potrivit, la timpul potrivit, și să faci ce este bine – dacă te afli în grupul nepotrivit. Și ca părinte, trebuie să le dai această învățătură copiilor tăi. Monitorizează felul în care folosesc internetul și avertizează-i cu privire la prădători care pândesc în mod deliberat în mediul online, căutând „prieteni.” Istoriile îngrozitoare despre copii care au fost înșelați, abuzați, răniți, conduși pe căi greșite se înmulțesc în fiecare zi. Dacă lucrul acesta îți sună crunt și urgent, ia atitudine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 3.1529

Apostolul explică pentru ce legea nu schimbă cu nimic promisiunile divine. Acestea sunt anterioare ei, iar Dumnezeu nu Se dezice, şi, mai ales, pentru că ele au fost făcute seminţei lui Avraam, adică lui Hristos (v. 16). Nimic nu va putea anula sau contrazice ceea ce Dumnezeu Îi garantează Preaiubitului Său – şi celor care Îi aparţin.

„Atunci pentru ce este legea?” (v. 19). Ea a fost comparată cu o oglindă. Îmi arată mizeria morală, dar este tot atât de incapabilă să mio înlăture, cum este oglinda să mă spele. Nu este funcţia ei aceasta. Legea nu face altceva decât să mă convingă de păcat; este deci îndrumătorul meu până la Hristos (v. 24), după care rolul ei se încheie, ca şi al institutorului care şia pregătit elevul pentru a trece în clasa superioară. Ce crudă şcoală este cea a legii! Ea mă învaţă că sunt păcătos şi numi dă îndreptăţirea; mă învaţă că sunt mort şi nu are puterea să mă facă să trăiesc; mă învaţă că sunt lipsit de energie şi numi dă nimic. Tot ceea ce însă îmi lipseşte găsesc atunci în Isus!

Botezul este semnul public al punerii deoparte pentru Hristos, prin moartea Lui. Voi, cei care aţi fost botezaţi, sunteţi întradevăr „fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus”? Aţi fost cu adevărat „îmbrăcaţi cu Hristos”? (v. 26, 27). A purta o uniformă la care nu ai dreptul este o fraudă şi un abuz de încredere.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: