Mana Zilnica

20 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 45.21-25; 46.1-11

    Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge l-a pus la adăpost de judecată.

    Cea de-a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.

    In schimb, cea de-a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu „sărbătoare”. Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.

    In capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.

    Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja Îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; și-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternității, Domn al păcii.
Isaia 9.6

Declarații despre cine este Domnul Isus – Făcute de cei care nu L-au primit

De către vrăjmașii Săi, de către cei care L-au urât: „Iată un om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor” (Matei 11.19). Cât de recunoscători suntem că El este Prietenul păcătoșilor!

De către cei din familia Lui care nu credeau în El: „Și-a ieșit din minți” (Marcu 3.21). El a slujit Tatălui Său și oamenilor, fiind Slujitorul perfect. Oamenilor le era greu să înțeleagă acest lucru, însă dorința lui Dumnezeu este ca noi să înțelegem. Unii spuneau că este un Om bun; alții spuneau că, dimpotrivă, înșală mulțimile (Ioan 7.12). Oamenii sunt și astăzi în dezacord cu privire la El. Cât de grav este să-L consideri pe Domnul ca fiind mincinos, când El este chiar Adevărul!

De către marele preot și de către cei care erau împreună cu el: „Dacă Acesta n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat în mâinile tale” (Ioan 18.30); totuși, de șapte ori a fost declarat (de trei ori de către Pilat, o dată de către soția lui Pilat, o dată de către Irod, o dată de către sutaș și o dată de către tâlharul de pe cruce) că Domnul era nevinovat sau drept. Domnul Isus a fost perfect și n-a avut păcat. Mulțimile au declarat că făcea toate lucrurile bine (Marcu 7.37). El nu a fost un răufăcător, ci, dimpotrivă, a fost perfect și a fost singurul calificat pentru a ne mântui.

De către Pilat, care a scris pe crucea Lui: „Isus Nazarineanul, Împăratul iudeilor” (Ioan 19.19). Deși era gândit ca o insultă, acest înscris a fost folosit chiar și de către ucenici cu privire la Domnul, identificându-se astfel cu Cel lepădat. Ce binecuvântare este să reflectăm asupra acestor expresii de acuză și de dispreț și să vedem, dincolo de ele, gloriile Domnului strălucind cu toată puterea! Cu siguranță, El este Minunat!

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?
Ezechiel 18.23

Valurile seismice

Marea reprezintă lumea fără Dumnezeu, lumea aceea care spune despre Mântuitorul: „Nu vrem ca Omul Acesta să stăpânească peste noi”. Pe țărmul mării se află copii și adulți. Toți sunt în pericol să fie înghițiți de valurile mării. Toți trăiesc în ticăloșie, „pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt” (Psalmul 107.11).

Dați-mi voie, vă rog, să mă așez cu aceste rânduri în locul acelui bătrân, care dorește să vă avertizeze de marele pericol care îl pândește pe orice om. Salvarea o poate găsi fiecare la Golgota. Acolo s-a arătat cea mai grozavă ură din partea păcătosului, dar și cea mai mare iubire din partea lui Dumnezeu. Pe când omul, cu ura lui nesăbuită, cu indiferența lui, își adunase toate puterile pentru a țintui pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu, prin această jertfă, Dumnezeu a pregătit mijlocul de salvare și iertare de păcate. Cine privește în sus la Mântuitorul și-L acceptă ca pe unicul Salvator al vieții sale, va fi salvat de „valurile” seismice ale păcatului. Aceasta este vestea bună, pe care Dumnezeu vrea să v-o transmită prin aceste rânduri. Apoi, dacă L-ați primit pe Mântuitorul, puteți într-o rugăciune de laudă să-i aduceți mulțumirea din inimă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DUMNEZEU DORESTE SĂ-TI ÎMPLINEASCĂ NEVOILE FINANCIARE

„În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…”  (2 Corinteni 9:11)

     Când dăruiești pentru a împlini rugăciunea Domnului „vie Împărăția Ta, facă-Se voia Ta… pe pământ” (Matei 6:10), El se va asigura că vei avea tot ce ai nevoie la momentul potrivit. Aceasta este garanția Lui, și temerile tale cu privire la rugăciune ar trebui spulberate. De fapt, există un singur lucru care ar trebui să te preocupe în materie de dărnicie: să nu fii atât de lipsit de dărnicie încât Dumnezeu să nu se mai implice în finanțele tale. Nu poți face nimic pentru a câștiga sau pentru a merita dragostea lui Dumnezeu, dar trebuie să-ți pui în aplicare credința și să urmezi instrucțiunile Lui, dacă dorești să umbli în binecuvântarea Sa. Așadar, iată ce întrebare ar trebui să-ți pui: „Cine se pricepe cel mai bine să-mi împlinească nevoile, Dumnezeu sau eu”?

Dacă ești generos cu Dumnezeu, El se va asigura să ai mai mult decât suficient pentru a putea continua să fii generos. Dar, mai întâi, El dorește să te vadă investind mai mult în Împărăția Lui – nu pentru a obține ceea ce-ți dorești de la El, ci pentru că prețuiești planul Său veșnic mai mult decât propriile tale interese. Ești pregătit să umbli prin credință și să profiți de legea secerișului, invitându-L pe Dumnezeu să se implice în finanțele tale? Deseori banii reprezintă ultima ușă pe care i-o deschidem lui Dumnezeu, întrucât credem că ei reprezintă siguranța noastră.

Dacă îți dorești cu adevărat să ai siguranță financiară, implică-L pe Dumnezeu în finanțele tale cât mai repede. Cu cât începi să semeni mai repede, cu atât mai curând vei începe să strângi recolta. Când se întâmplă toate acestea, nu vei mai face niciodată lucrurile așa cum le făceai înainte!

19 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 45.1-17

    „Darul ridicat” din versetul 1 este acea porţiune de teritoriu care va fi rezervată Domnului la împărţirea ţării. Aici vor locui preoţii (v. 4). Sunt apoi delimitate domeniile leviţilor, ale cetăţii şi ale căpeteniei, pentru că Dumnezeu veghează ca în Israel să nu mai fie asuprire şi nedreptate (comp. v. 9 cu cap. 46.18).

    Acelaşi nume de „dar ridicat” se aplică şi pentru ofrandele pe care israeliţii le vor aduce Domnului, proporţional cu venitul ogoarelor şi al turmelor lor (comp. cu Levitic 27.30). Fiind creştini sub har, noi nu suntem constrânşi să dăm o cotă parte din ce avem, dar oare să ne facă aceasta să fim mai puţin zeloşi în a dărui pentru slujba Domnului?

    Feluritele jertfe rânduite în Levitic se regăsesc în versetele 15-17. Arderea-de-tot ne aminteşte că Hristos S-a adus ca Jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” ((Efeseni 5.2). Darul de mâncare vorbeşte despre viaţa Lui de suferinţă şi de dăruire. Din jertfa de mulţumire noi ne putem hrăni cu Hristos, Cel care ne asigură toate binecuvântările şi în Numele Căruia ne închinăm. De asemenea, jertfa pentru păcat prezintă Victima sfântă trimisă de Dumnezeu pentru a face ispăşire pentru păcatele noastre (1 loan 2.2; 4.10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor, iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desființat moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin evanghelie.
2 Timotei 1.9,10

Chemarea lui Dumnezeu este întemeiată pe Hristos și pe lucrarea Lui împlinită. Dumnezeu Tatăl i-a descoperit lui Petru că Domnul nostru Isus Hristos este Fiul Dumnezeului cel viu. Apoi, Domnul i-a spus lui Petru că El Însuși – nu Petru – este temelia pe care avea să-Și zidească Adunarea (Matei 16.16-18).

Această zidire a început atunci când Duhul Sfânt a venit să locuiască în cei credincioși pe pământ; ea va fi încheiată atunci când Hristos va veni să-Și ia Mireasa la Sine. Atunci, împreună cu toți credincioșii adevărați de la Cincizecime la răpire, vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Pentru ca toate acestea să poată avea loc, Hristos a trebuit să nimicească moartea o dată pentru totdeauna, ceea ce implică faptul că i-a anulat în întregime puterea și controlul. Datorită biruinței lui Hristos, noi aparținem unei sfere în care moartea nu poate niciodată pătrunde. De aceea Domnul i-a spus lui Petru că porțile Locuinței morților nu vor putea birui Adunarea Sa. Hristos a adus la lumină viața și neputrezirea și astfel ne-a scos de sub puterea lui Satan, a păcatului și a morții și ne-a adus într-o sferă a luminii și a dragostei. Uimitoare biruință! Trupurile noastre muritoare vor avea și ele parte de ea, atunci când Hristos va veni ca să ne ia la Sine.

Între timp, El deja ne face parte de rezultatele minunate ale biruinței Sale, de lucrurile pe care le-a obținut prin victoria asupra lui Satan și a morții. Toate acestea ne sunt oferite prin intermediul evangheliei. Minunat har al lui Dumnezeu!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… sufletul le era pierdut în fața primejdiei.
Psalmul 107.26

Valurile seismice

Cu mulți ani în urmă, oamenii dintr-un sat de pe țărmul mării au avut parte de o mare surpriză. În timp ce copiii se jucau pe plajă, apa s-a revărsat dintr-o dată pe țărm. În apa revărsată pe țărm erau tot felul de scoici, plante marine și animale. Peste măsură de încântați, copiii au luat-o la fugă într-acolo să vadă ce se poate aduna. Părinții lor au ieșit din case și priveau minunăția.

Însă un bătrân nu era deloc încântat; el n-a întrebat ce se întâmplă. Știa și îi era teamă pentru viața oamenilor. Le-a strigat să fugă ca să-și scape viața, însă nimeni nu i-a dat atenție. Atunci, cu o torță în mână a alergat până în vârful dealului, unde se afla recolta lui de orez netreierat. Fără nicio ezitare a dat foc prețioaselor cereale.

Imediat satul s-a trezit. Copiii și adulții au început să alerge spre vârful dealului să salveze ce mai rămăsese din orez și să-l prindă pe omul care provocase o asemenea nenorocire. Dar când au ajuns sus, acesta le-a făcut semn să privească în urmă, înspre mare. Plini de uimire au văzut un val uriaș care a izbit plaja și satul unde se aflau cu câteva clipe mai înainte. Cu recunoștință s-au întors spre bătrânul înțelept, care le-a salvat viețile, și i-au mulțumit. Oamenii aceștia fuseseră martorii unui val seismic.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ FII UN SLUJITOR BUN

„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept.” (Proverbe 9:9)

     Dacă Dumnezeu te-a chemat să slujești într-o biserică, într-o firmă sau acasă, iată două principii importante pe care trebuie să le urmezi întotdeauna:

1) Stai în preajma celor ce te impulsionează. Solomon a spus: „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept”. Îți poți da seama de direcția în care se îndreaptă viața ta când te uiți la persoanele cu care ai ales să-ți petreci timpul și cu care să-ți împărtășești ideile. Valorile și prioritățile lor au un impact asupra modului în care gândești și te comporți. Dacă acești oameni sunt pozitivi și sunt dedicați dezvoltării, valorile și prioritățile lor te vor încuraja și îți vor întări dorința de a crește. Nu este întotdeauna confortabil să stai în compania celor ce sunt mai sus decât tine, din perspectiva creșterii, dar e întotdeauna profitabil. Așadar, încearcă să cultivi relații cu persoane care te inspiră. Și nu gândi numai în termenii câștigului; adu și tu ceva. Nu uita: într-o relație, ambii trebuie să câștige, căci altfel nu va dura.

2) Stai departe de compromisuri. Pe măsură ce cresc obligațiile, scade corectitudinea. Într-o lume în care câștigurile și privilegiile însoțesc deseori ascensiunea spre succes, se acordă tot mai puțină atenție acelui simț al răspunderii și al responsabilității personale. John D. Rockefeller Jr. a spus cândva: „Orice drept implică o responsabilitate; orice oportunitate, o obligație; orice bun, o sarcină.” Domnul Isus concluzionează astfel, referitor la calitatea de lider: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48)

18 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 44.15-31

    Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au împărţit între ei preoţia după moartea fraţilor lor, Nadab şi Abihu (Numeri 3.4). Mai târziu, ramura din Itamar şi-a pierdut drepturile, din cauza corupţiei fiilor lui Eli şi a trădării lui Abiatar (1 Samuel 3.12,13; 1 Împăraţi 1.7,8; 2.27). De asemenea este scris că preoţii erau fiii lui Ţadoc, din familia lui Eleazar (1 Cronici 6.50-53). Această numire în slujbă nu se va obţine prin capacităţi personale, ci exclusiv pe baza dreptului naşterii (Psalmul 87.5), aşa cum este astăzi pentru răscumpăraţii Domnului. In virtutea naşterii din nou, toţi au dreptul la frumosul titlu de preot.

    Ca orice privilegiu însă, acest titlu atrage deopotrivă şi obligaţii. Preoţii au primit instrucţiuni amănunţite atât pentru împlinirea slujbei lor, cât şi pentru viaţa lor de familie (comp. cu Levitic 21). Ei vor trebui să vegheze în special la curăţie, aşa cum şi noi avem răspunderea de a ne ţine la adăpost faţă de întinare, pentru că, prin har, noi suntem „o preoţie sfântă”, menită să aducă Jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5; vezi şi 1 Tesaloniceni 4.4).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Dacă este plăcut împăratului, să iasă o hotărâre împărătească de la el și să se scrie în legile perșilor și ale mezilor, ca să nu se treacă peste ea: să nu mai intre Vasti înaintea împăratului Ahașveroș; și împăratul să dea poziția ei de împărăteasă alteia, mai bună decât ea. Și când hotărârea împăratului, pe care o va împlini, se va auzi în toată împărăția lui (pentru că ea este mare), toate soțiile vor da onoare soților lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.” Estera 1.19,20

După captivitatea babiloniană – Îngâmfarea este pedepsită

În timp ce împăratul Ahașveroș dădea un ospăț pentru bărbați, soția sa, Vasti, dădea un ospăț pentru femei. La sfârșitul zilelor ospățului, împăratul a poruncit ca Vasti să fie adusă înaintea lui, purtând coroana împărătească, pentru ca oaspeții împăratului să-i poată admira frumusețea. Vasti însă a refuzat să vină, lucru care a aprins mânia împăratului. El i-a întrebat pe cei șapte sfetnici ai săi ce trebuia făcut pentru ca o astfel de neascultare să fie pedepsită.

Memucan, unul dintre acești sfetnici, a dezvăluit consecințele dezastruoase pe care purtarea reginei le-ar fi putut avea. El se temea că toate femeile din imperiu, auzind despre acest incident, aveau să-i trateze cu dispreț pe soții lor, justificându-și purtarea prin ceea ce regina făcuse. El a propus ca reginei să-i fie luată coroana, iar poziția ei să fie dată altei femei, mai bună decât ea. Această propunere a plăcut împăratului, drept pentru care a fost pusă în aplicare; și astfel au fost trimise scrisori cu privire la această hotărâre în toate provinciile imperiului.

Există și astăzi astfel de conflicte. În Geneza 2 vedem că Dumnezeu a creat femeia ca să fie un ajutor potrivit pentru bărbat. În capitolul 3, în urma căderii, femeia este așezată într-o poziție de supunere față de bărbat, din cauză că fusese înșelată de șarpe și că îl condusese și pe Adam la neascultarea de Dumnezeu.

În Efeseni 5.24 găsim îndemnul ca soțiile să fie supuse soților lor în toate lucrurile, așa cum Adunarea este supusă lui Hristos. Soții trebuie să-și iubească soțiile așa cum Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine pentru ea. Nerespectarea acestor îndemnuri continuă să producă dezastru în societatea în care trăim.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Nebucadnețar a luat cuvântul și le-a zis: „Înadins oare … nu slujiți voi dumnezeilor mei și nu vă închinați chipului de aur pe care l-am înălțat?”.” Daniel 3.14

O nouă șansă?

Împăratul Babilonului este o imagine a diavolului. La fel cum acesta domnea peste lumea cunoscută a acelor vremuri, diavolul este „prințul” lumii acesteia. După cele auzite, privirea împăratului s-a îndreptat de la acuzatori la cei trei acuzați. Ce s-a întâmplat cu acești tineri? putea să se întrebe împăratul. Nu cumva n-au înțeles cum trebuie porunca? Poate că ar fi cazul să le explice împăratul în mod personal cum stau lucrurile și ce se așteaptă de la ei și poate că trebuie să li se dea o nouă șansă. Vrăjmașul cel vechi, diavolul, putea insufla multe gânduri rele; el putea să le spună tinerilor: nu vă vede nimeni dintre ai voștri sau ce rău faceți că vă închinați chiar de formă idolului, mai ales că nici Daniel nu este aici să vă vadă. Aceasta poate fi o nouă șansă, ca să vă salvați viețile.

Știm din Scriptură că diavolul este tatăl minciunii și că el „se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11.14); și slujitorii lui fac același lucru. În această stare prefăcută, diavolul înșală oamenii propunându-le o nouă șansă. În felul acesta, mulți amână luarea unei decizii cu privire la viitorul sufletelor lor. Biblia îndeamnă, ca astăzi să ne întoarcem la Dumnezeu; o nouă șansă s-ar putea să nu mai fie niciodată. Să reținem: o nouă șansă poate fi un veșnic prea târziu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

RUGĂCIUNI CARE MUTĂ MUNTII

„Dacă va zice cineva muntelui…” (Marcu 11:23)

     Problema pe care o ai – pare ea cât un munte de mare?

Domnul Isus a spus: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre” (v. 22-26).

Aici Domnul Isus ne oferă trei sfaturi pentru ca rugăciunile noastre să primească răspuns:

1) Rostește Cuvântul lui Dumnezeu neîncetat peste problema ta. „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11)

2) Hrănește-ți credința neîncetat și înfometează-ți îndoielile. „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24)

3) Iartă neîncetat. „Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva…” (Marcu 11:25). Muntele din viața ta nu poate fi dat la o parte dacă ai în suflet neiertare.

Dorința lui Dumnezeu de a-ți răspunde la rugăciuni depinde de dorința ta de a ierta persoana care te-a rănit. Așadar, întreabă-te: merită să aduni amărăciune?

Bernard Meltzer a afirmat: „Când ierți, în nici un fel nu schimbi trecutul, dar cu siguranță schimbi viitorul!” Chiar dacă crezi că cel ce ți-a greșit nu merită să fie iertat, fă-o pentru binele tău – pentru ca muntele să fie dat la o parte!

17 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 44.1-14

    Cu excepţia căpeteniei (care va fi un fel de viceîmpărat, reprezentant al lui Hristos pe pământul supus şi binecuvântat), nimeni nu se va mai servi de poarta pe care a intrat gloria Domnului. Încă o deosebire faţă de creştin! Acesta are intrare liberă în locurile cereşti, unde Se află Mântuitorul lui, pe aceeaşi cale a învierii.

    Ezechiel contemplă gloria care umple templul şi cade cu faţa la pământ, ca la început (cap. 1.28). Atunci Domnul îi explică ce obligaţii ale sfinţeniei reclamă prezenţa Sa. Niciun străin nu va putea intra în templul Său; de aici, necesitatea ca porţile să fie păzite. Domnul a desemnat gărzi (v. 11); acestea vor fi în camerele din interiorul fiecărei porţi şi vor controla identitatea tuturor celor care vor dori să intre. Aceste funcţii vor reveni leviţilor; ei fuseseră „o piatră de poticnire pentru fiii poporului lor, slujind în faţa idolilor lor” (v. 12; Maleahi 2.8,9). Prin îndurarea lui Dumnezeu, ei vor primi o nouă misiune, însă de o mai mică însemnătate faţă de odinioară. Ce lecţie pentru noi! Necredincioşia noastră are consecinţe inevitabile nu atât pentru slujbă, cât pentru noi ca persoane; în ce priveşte slujba, ea poate să ne priveze de o parte a lucrării noastre, în favoarea altor lucrători mai credincioşi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dar eu voi cânta puterea Ta și, dimineața, voi lăuda bunătatea Ta; pentru că mi-ai fost un turn înalt și un loc de scăpare în ziua necazului meu. Puterea mea! Ție Îți voi cânta psalmi, pentru că Dumnezeu este turnul meu înalt, Dumnezeul îndurării mele.
Psalmul 59.16,17

Versetul de mai sus vorbește despre o zi a necazului. Cu toții trecem printr-o astfel de zi, fie în ce privește viața personală, fie de familie, fie în adunarea din care facem parte. Care sunt resursele noastre pentru a face față unor astfel de momente? Acest psalm are în vedere o zi viitoare de încercare – Necazul cel mare – prin care rămășița iudaică va trece, însă Dumnezeul nostru este același, iar resursele spirituale care vor fi la dispoziția lor în acea perioadă sunt disponibile și pentru noi astăzi.

În primul rând, psalmistul vorbește despre puterea lui Dumnezeu. Această putere a fost manifestată la creație (Geneza 1) și, de asemenea, la învierea Domnului Isus (Efeseni 1.19,20). Aceeași putere lucrează acum în noi (Efeseni 3.20), ne susține în ziua necazului și ne formează viețile prin acest necaz, pentru a fi tot mai mult asemenea Domnului Isus (Romani 8.29).

În al doilea rând, avem îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu, care ne susțin în fiecare zi. Îndurările Sale se înnoiesc în fiecare dimineață, pentru a întâmpina orice nevoie zilnică (Plângeri 3.22,23).

În al treilea rând, El este turnul nostru înalt și locul nostru de scăpare. Când ne simțim copleșiți de împrejurări, să alergăm la Tatăl nostru și la Domnul Isus pentru a găsi scăpare. Apostolul Pavel a spus, cu privire la o zi de necaz: „Domnul a stat lângă mine și m-a întărit” (2 Timotei 4.17). El va face același lucru și pentru noi, astăzi.

În al patrulea rând, El este puterea noastră. Brațele noastre sunt slabe, însă putem totul prin Hristos, care ne întărește (Filipeni 4.13).

Să remarcăm faptul că psalmistul, pe măsură ce se gândea la tot ceea ce Dumnezeu era pentru El, avea tot mai multe motive pentru a-I cânta. Fie ca și noi, întăriți de El, să-I putem cânta chiar și în ziua necazului!

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
Ioan 11.25

O veste măreață

Ce veste măreață pentru o lume, care este stăpânită de păcat și moarte! Păgânismul nu are niciun răspuns la întrebarea referitoare la lumea cealaltă. Și în timpul perioadei Vechiului Testament, poporul iudeu avea doar o cunoștință limitată despre înviere. Moartea lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru, și învierea Sa în trup au fost necesare, pentru a ne arăta „cărarea vieții” (Psalmul 16.11). Prin învierea Lui, există siguranță care merge dincolo de mormânt! Ea este dovada că moartea nu înseamnă sfârșitul absolut. Există o viață după moarte. Chiar și trupul nostru muritor va învia la o existență nepieritoare.

Schimbarea minunată a unei omizi într-un fluture sau a unei semințe într-un spic roditor sau într-o floare splendidă este o mărturie din creație, care vestește în felul ei acest adevăr măreț. Odată va exista pentru toți care nu doresc să-L accepte acum pe Isus Hristos ca Salvatorul și Domnul lor, o trezire: o înviere la judecată și la depărtarea veșnică de Dumnezeu.

Dar credincioșii se bucură de vestea bună: Domnul Isus „a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Timotei 1.10). Învierea Lui este garanția pentru învierea lor și fericirea lor veșnică în slava lui Dumnezeu. Isus Hristos spune: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi” (Ioan 14.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DECLARĂ CĂ-I APARTII LUI ISUS

„Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El…” (Romani 6:4)

     Când un cuplu se căsătorește, cei doi își pun verighete pe deget. Ar fi posibil să se căsătorească fără ele? Firește, însă verighetele îi evidențiază ca aparținând unul altuia. Ni s-ar părea ciudat ca un soț să nu dorească niciodată să apară în public cu soția sa. El ar putea spune: „Voi lua cina cu tine câtă vreme suntem acasă”. Lucrul acesta ar fi o insultă! Tot astfel, așa cum inelul face public faptul că ai făcut un legământ de căsătorie cu soțul sau soția ta, prin botez declari că tu crezi în moartea, îngroparea și învierea Domnului Isus și că ți-ai pus încrederea în El ca Mântuitor al tău.

„Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” (v. 4-8)

Botezul nu numai că le transmite celorlalți, în mod public, că-i aparții lui Hristos, ci este și o aducere aminte continuă pentru tine. Când ești tentat să te întorci la vechile tale căi, botezul îți spune: „Tu nu mai ești acea persoană, ești o făptură nouă în Hristos și ai un nou set de valori, de atitudini, de fapte… și un nou destin!”

16 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 43.13-27

    Capitolul 41 menţiona altarul de lemn aflat în interiorul casei. Acum ne este prezentat altarul pentru jertfe aşezat în mijlocul curţii interioare; avem descrierea lui, dimensiunile lui, precum şi instrucţiunile privind slujirea.

    Mulţi se miră când regăsesc amintite jertfele şi în templul viitor, crezând că aceasta este în contradicţie cu deplinătatea suficienţei lucrării lui Hristos. Într-adevăr, epistola către Evrei afirmă că este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să înlăture păcatele, de aceea Isus Se prezintă aducând „o dată pentru totdeauna … o singura jertfa pentru păcate” (Evrei 10.1…). Aici nu este vorba de o întoarcere în trecut; lucrarea desăvârşită a Domnului de la cruce va fi baza binecuvântării lui Israel tot aşa cum a asigurat-o şi pe cea a Bisericii (Psalmul 22.23…). Putem deci înţelege că, în loc să fie o „amintire de păcate” (Evrei 10.3), ca odinioară, jertfele arse pe acel altar vor comemora lucrarea lui Hristos de la cruce. Această amintire vizibilă, necesară inimii uituce a omului, va fi, pentru Israelul lui Dumnezeu şi pentru poporul care se va naşte în timpul împărăţiei, ceea ce, într-o oarecare măsură, este astăzi Cina pentru creştini (Psalmul 22.31).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și toți au fost cuprinși de teamă și Îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Un mare profet S-a ridicat între noi”.
Luca 7.16

Măreția lui Hristos – Un mare Profet

Locuitorii din Nain erau uimiți și Îl lăudau pe Dumnezeu după ce fuseseră martori la o astfel de minune. Domnul Isus înviase un tânăr și îl dăduse înapoi mamei sale, o văduvă îndurerată. Acei oameni simțeau că Dumnezeu Se apropiase de ei – și aveau dreptate. Erau convinși că un mare profet se ridicase în mijlocul lor – aveau dreptate și în această privință.

Un mare profet, trimis de Dumnezeu să cerceteze pe poporul Său, fusese de mult timp așteptat. Această așteptare atinsese apogeul chiar înainte de venirea lui Hristos. De fapt, mulți credeau că Ioan Botezătorul era profetul așteptat, lucru pe care Ioan l-a negat cu vehemență (Ioan 1.20). Această așteptare își avea rădăcinile în profeția lui Moise: „Domnul Dumnezeul tău îți va ridica un Profet din mijlocul tău, dintre frații tăi, asemenea mie: de El să ascultați!” (Deuteronom 18.15). Moise a mai spus că dacă cineva nu asculta de acest Profet, Dumnezeu avea să „îi ceară socoteală” (Deuteronom 18.19) – o atenționare solemnă!

Noi recunoaștem că Hristos este Preot și Împărat, însă adesea uităm că El este și Profet, iar această neglijență este spre pierderea noastră. Să-L privim în Evanghelii, când intra în contact cu oamenii! După ce i-a arătat unei femei că-i cunoștea tot trecutul păcătos, răspunsul acesteia a fost: „Domnule, văd că ești profet” (Ioan 4.19). El dă pe față secretele inimii și trezește conștiința. Să-L privim când descoperea viitorul lui Israel și al lumii, pe când ședea pe Muntele Măslinilor (Matei 24.1-44)! O religie cunoscută, cu milioane de aderenți, pretinde că a fost întemeiată de un profet – însă acesta a fost un profet fals. Ce minunat că Domnul nostru este Marele Profet, care a venit să ne deschidă inimile și să ne conducă la Dumnezeu!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor …
Apocalipsa 1.17-18

După răstignirea și moartea Domnului Isus, perdeaua templului s-a rupt. Mâini evlavioase au așezat trupul lui Isus într-un mormânt nou. O piatră grea a fost rostogolită în fața lui, pentru a închide intrarea. Apoi, peste această scenă tristă a trecut ziua Sabatului. Dimineața devreme în ziua următoare, câteva femei au mers la mormânt, pentru a îmbălsăma trupul lui Isus pentru înmormântare. Când au ajuns, soarele tocmai răsărea. Dar ce s-a întâmplat? Mormântul era deschis și trupul nu mai era acolo! O minune puternică: Isus a înviat!

În cursul zilei urmează mărturii ale martorilor: mai întâi, îngerii spun femeilor vestea. Apoi apare Isus Însuși în fața Mariei Magdalena. Apoi El Se descoperă celor doi ucenici pe drumul spre Emaus și apoi lui Simon Petru într-o discuție între patru ochi. La final, El pășește în mijlocul alor Săi, care erau adunați într-o încăpere încuiată, și le spune: „Pace vouă!”, și le arată mâinile Lui și coasta Sa, care erau marcate de rănile crucii. Neîncrezători și șovăielnici, ucenicii nu s-au lăsat ușor convinși. Totuși, era chiar El! Domnul lor, pe care L-au plâns, era într-adevăr acolo! El le-a vestit mai înainte învierea Lui, dar atunci inimile lor au rămas neatinse.

Isus a înviat! Marchează această certitudine viața noastră? „Nu te teme!”, ne spune Domnul înviat și nouă. El trăiește, și El trăiește pentru noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

VIU, NEMURITOR ȘI ASEMENEA LUI ISUS!

„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25)

     Se spune că un băiețel de nouă ani suferea de sindromul Down. La școala duminicală, ceilalți copii râdeau de el pentru că era altfel. În duminica dinaintea Paștelui, învățătoarea i-a dat fiecărui copil un ou de plastic și le-a spus să caute simboluri ale noii vieți, cum ar fi semințe și frunze și să le pună în ou. Ideea era ca fiecare dintre ei să-și deschidă oul în Duminica Paștelui și să discute despre ceea ce au găsit. Copiii au adus tot felul de lucruri; flori, fluturi și pietre. Dar când învățătoarea a deschis oul lui Philip, acesta era gol. Un copil a spus: „Nu e corect, nu a făcut ce trebuie!” Philip însă a tras-o pe învățătoare de mânecă și i-a zis: „Ba da, am făcut ce trebuia. E gol pentru că mormântul este gol. De-asta noi avem viață nouă!” Toți ceilalți copii au rămas fără grai, și de atunci Philip a câștigat respectul tuturor și a devenit parte din grup. Dar familia lui Philip știa că timpul lui se scurge – prea multe probleme pentru un trup micuț. În acea vară a plecat acasă.

Când clasa aceea de copii de opt ani s-a confruntat cu realitatea morții, s-au dus la înmormântare – dar nu cu flori. Alături de învățătoarea lor, fiecare a pus câte un ou de plastic gol pe micul sicriu al colegului și prietenului lor!

De ce este atât de importantă învierea lui Isus? Din cel puțin două motive:

1) Învierea Sa o garantează pe a noastră.

2) Pentru că trecem inevitabil și prin durerea pierderii cuiva drag, Paștele este garanția că vă veți revedea – vii, nemuritori și asemenea lui Isus!

15 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 43.1-12

    Templul viitor a fost vizitat şi măsurat pe toate direcţiile. Deşi este încheiat şi despărţit de tot ceea ce este profan, totuşi duce lipsă de însuşi argumentul existenţei sale: prezenţa lui Dumnezeu. Dar, ca în ziua inaugurării templului lui Solomon, minunatul eveniment se produce: gloria lui Dumnezeu (pe care profetul în cap. 11, o văzuse părăsind templul) revine să locuiască în casă. Iat-o că apare venind din Răsărit, după atâtea secole de absenţă! Şi această revenire este însoţită de o nepreţuită promisiune: „Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel pentru totdeauna” (v. 7 şi 9).

    Profetul, santinelă vigilentă, nu primeşte această viziune doar pentru el însuşi, căci Dumnezeu îl invită „să arate” casa şi planul ei şi fiilor poporului său (v. 10). Şi, lucru deosebit de surprinzător, cel dintâi efect produs asupra lor va fi nu uimirea, nici încântarea, ci ruşinarea! Iar numai după ce această smerire va fi avut loc, Ezechiel le va putea face cunoscut toate detaliile templului celui nou (v. 11). Să reţinem acest principiu adevărat şi de o importanţă capitală în toate timpurile: Domnul ne descoperă gândurile Sale numai după ce noi ne-am judecat inimile.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și, pe când trecea Isus de acolo mai departe, doi orbi L-au urmat, strigând și spunând: „Ai milă de noi, Fiu al lui David!”. … Și, pe când ieșeau ei, iată, I-au adus un om mut, demonizat.” Matei 9.27,32

Întâmplarea cu cei doi orbi și cu omul mut și demonizat se găsește doar în Evanghelia după Matei. Luate împreună, ele ne oferă o imagine completă și tristă a omului în starea sa naturală. Omul este orb cu privire la lucrurile lui Dumnezeu; ochii săi sunt deschiși pentru această lume, în timp ce nu pot vedea nimic din ceea ce este spiritual. Bunătatea lui Dumnezeu, perfecțiunile lui Hristos, puterea curățitoare a sângelui Său și gloriile cerului nu au nimic atractiv pentru ochii omului natural. El însă este la fel de mut pe cât este de orb. Limba lui, atât de grabnică pentru a vorbi despre lucrurile lumii acesteia, este total inactivă cu privire la Dumnezeu și la Hristos.

Este doar Unul care poate deschide ochii și dezlega limbile. Evanghelia este trimisă oamenilor pentru a le deschide „ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor” (Fapte 26.18). Oamenii orbi și muți spiritual sunt bineveniți la Mântuitorul, care, printr-o singură atingere, poate oferi lumină și eliberare. Astfel, ochii pot contempla gloriile Lui, iar limba poate rosti laude.

Acesta este cu siguranță un adevărat miracol. Harul lui Dumnezeu revoluționează în mod continuu viețile multor oameni. Cine, decât Dumnezeul nostru, poate împlini astfel de miracole?

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?”. Și, când și-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.” Marcu 16.3-4

Trei femei, foarte apăsate, pe drum spre mormânt, erau adâncite în discuție. Nu vedeau nicio soluție la cea mai mare problemă a lor: acea piatră mare și grea. Piatra părea de neînvins și bloca toate gândurile și planurile lor. Dar când au ajuns la mormânt și s-au uitat… de necrezut! Piatra nu mai era! Acea piatră mare și grea a fost prăvălită. Iar o dată cu ea toate grijile și problemele lor. Cu temerile lor s-au îndurerat una pe cealaltă; nu citim nimic despre o rugăciune. Tocmai atunci când erau ocupate cu soluțiile problemei lor, în realitate nu mai era nimic de rezolvat: piatra era prăvălită. Și aceasta doar pentru ele; pentru că pentru învierea Domnului lor, piatra nu trebuia să fie prăvălită. Ele puteau merge în mormânt și să se asigure de învierea Domnului lor; El era deja viu!

Învățăm de aici:

Să mergem cu problemele noastre la Domnul nostru! Să nu uităm în situații de nerezolvat, că Domnul nostru va acționa și va ajuta și astăzi! Să ne așteptăm la surprize, căci Dumnezeu nu cunoaște probleme, dar El are planuri – cu și pentru noi! Să privim adesea în sus, pentru a vedea puterea și slava Sa! Pietrele mari sunt o problemă pentru noi – dar nu pentru El!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

A FĂCUT-O PENTRU TINE!

„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi…” (2 Corinteni 5:21)

     Soldații romani l-au țintuit pe Domnul Isus pe cruce, dar ce l-a ținut acolo?

Biblia ne oferă răspunsul: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”. Motivul pentru care Domnul Isus nu a chemat o armată de îngeri ca să-L salveze, așa cum ar fi putut face, a fost pentru că a preferat să renunțe la viața Sa, decât să renunțe la viața ta! Ne străduim și nu e ușor să înțelegem o asemenea dragoste, întrucât nu avem cu ce s-o măsurăm sau s-o comparăm. Nimeni nu ne-a iubit ca Domnul Isus, și nimeni nu ne va iubi vreodată! Prin răstignirea Lui putem „să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

Pastorul și autorul american W.A. Criswell scria: „L-am văzut pe Mântuitorul în vis. Avea spatele gol și un soldat își ridica mâna și cobora acele nuiele teribile. M-am ridicat, i-am prins mâna și i-am ținut-o. Atunci, soldatul s-a întors uimit și s-a uitat la mine. Și când m-am uitat la el, l-am recunoscut – eram eu!”

În filmul lui Mel Gibson „Patimile lui Hristos”, oameni din lumea întreagă au fost mișcați de scena cutremurătoare a crucificării. Acele imagini continuă să transmită cel puțin două mesaje clare:

1) Acesta a fost prețul cerut pentru răscumpărarea fiecăruia dintre noi, preț pe care numai Domnul Isus l-a putut plăti!

2) De așa ceva avem nevoie ca să ne oprim și să ne gândim, de fiecare dată când suntem ispitiți să păcătuim și să nu-L ascultăm pe Dumnezeu!

14 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 42.1-20

    Ca şi la primul templu, în afara camerelor care înconjurau casa pe trei etaje (cap. 41.6…, comp. cu 1 Împăraţi 6.5), preoţii mai dispuneau şi de un mare număr de încăperi care dădeau spre curte. In acestea ei trebuia să mănânce lucrurile preasfinte, să le păstreze şi, de asemenea, să-şi schimbe veşmintele cu altele cu care urmau să-şi exercite funcţiile.

    Ne gândim din nou, prin contrast, la poziţia cerească a răscumpăraţilor Domnului Isus, care cu toţii au parte de „o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri (2 Corinteni 5.1).Domnul le-a dezvăluit ucenicilor că, în Casa Tatălui Său, sunt multe locuinţe (ceea ce înseamnă că este loc pentru toţi; Ioan 14.2). Părăsindu-i, El avea să meargă să le pregătească locuri în templul ceresc, unde vor fi primiţi în curând toţi credincioşii.

    De remarcat că încăperile sunt sfinte (v. 13), preoţii sunt sfinţi (v. 14), iar jertfele sunt preasfinte. Domnul îşi aminteşte de urâciunile introduse odinioară în templul Său de împăraţii necredincioşi (cap. 43.8). De atunci încolo, un lung zid de cinci sute de trestii pe fiecare latură va împrejmui templul şi dependinţele lui, pentru a face o despărţire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt (v. 20b).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și amândoi au făcut legământ înaintea Domnului; și David a rămas în pădure, iar Ionatan a plecat acasă la el.
1 Samuel 23.18

Dragostea lui Ionatan pentru David a fost pusă la încercare. Iov și Petru au trecut și ei prin încercări similare, în ce privește dragostea lor pentru Domnul. Ionatan ar fi trebuit să meargă cu David. El a ieșit din cetate și a întărit credința lui David în Dumnezeu (1 Samuel 23.16). L-a încurajat mult pe David, a făcut un legământ cu el înaintea Domnului, însă a rămas fidel hotărârii sale de mai înainte; i-a declarat lui David planul său de a fi cu el în viitor, însă, pentru moment, avea să plece acasă la el. O astfel de atitudine, deși legitimă, a fost o tristă alegere pentru Ionatan; ea a însemnat abandonarea lui David și acceptarea lui Saul. Știm că au fost patru sute de oameni cu David în peștera Adulam (1 Samuel 22.1-3). Acești oameni au ales să sufere împreună cu David, părăsind confortul caselor lor, fiindcă erau atașați de el. Aceasta era partea tuturor celor care îl iubeau pe David: separarea de tot ceea ce îl ilustra pe „omul dintâi” și asocierea cu „omul după inima lui Dumnezeu”.

În Noul Testament avem un corespondent al lui Ionatan, anume pe Dima. Și el a început bine; a umblat cu Pavel o perioadă, însă, în inima lui, s-a îndepărtat încet, încet, până când l-a abandonat pe apostol. Dragostea pentru veacul de acum a întrecut dragostea pentru tot ceea ce Pavel reprezenta: Domnul nostru Isus Hristos (2 Timotei 4.10). Cuvintele Domnului Isus cercetează și astăzi orice inimă: „Voi nu vreți să vă duceți?”. Doar dragostea Domnului ne va ține lângă El și va face ca dragostea noastră față de El să crească. Singurul răspuns la o astfel de întrebare este: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu” (Ioan 6.68,69).

H Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
Psalmul 102.1

Acest psalm ne îndreaptă privirile spre Domnul Isus. Aici citim cum El Și-a revărsat simțămintele Lui în dureri adânci înaintea lui Dumnezeu. Este o „plângere”, dar Domnul Isus nu „S-a plâns” niciodată! Nu găsim nici compătimire de sine, nici nerăbdare în acest psalm, dar supunere fără margini sub voia lui Dumnezeu și încredere deplină în El. Domnul Isus Își revărsa plângerea Lui înaintea Dumnezeului Său, nu înaintea oamenilor. Ce om ar putea înțelege cât a suferit El! Chiar printre ucenici, care au fost așa de mult timp aproape de El, nu a existat nimeni care să fie în stare să înțeleagă durerile Lui. „Semăn cu pelicanul din pustiu” (versetul 6). Această exclamație exprimă marea Sa singurătate aici pe pământ. Ca Cel Sfânt, El a fost singur și a suferit zi de zi, când S-a văzut înconjurat de păcat și urmările lui! El nu a fost batjocorit doar în anumite situații, El a suferit „toată ziua” sub dușmănia împotrivitorilor Săi. La cuvintele: „Mănânc țărână în loc de pâine și îmi amestec lacrimile cu băutura”, ne gândim că toată viața Lui a fost marcată de dureri (versetul 9). Dar toate aceste dureri au pălit în fața durerilor la cruce, când El a devenit jertfa de ispășire, care a împlinit cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, și când El a devenit pentru noi Locțiitorul și a purtat mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Această judecată a fost acoperită de un întuneric adânc și oamenii n-au putut-o vedea. Domnul Isus a suferit pedeapsa pentru păcatele noastre, pentru ca să ne poată fi arătat harul! Veșnic să-i fie aduse Lui lauda și mulțumirea pentru aceasta!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE FACI CU ISUS?

„O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea…” (Plângerile lui Ieremia 1:12)

     John Griffin, cel care a condus lucrările de construcție a unui pod basculant peste fluviul Mississippi, și-a luat într-o zi fiul cu el la muncă. După ce a ridicat masivul pod, pe când își lua prânzul, a auzit deodată fluierul trenului Memphis Express vuind spre pod. Sărind de pe platformă, a alergat către punctul de comandă ca să coboare podul. Uitându-se în jos, inima i-a stat în loc! Fiul său căzuse în angrenaj, iar piciorul i se prinsese între zimți. Plin de disperare, a încercat să ticluiască un plan de salvare, dar nu era timp. Fiul său se afla acolo jos – în tren, însă, se găseau trei sute de pasageri! Griffin știa ce are de făcut. Ascunzându-și fața cu una dintre mâini, a apăsat butonul principal cu cealaltă, exact la timp pentru a coborî podul, iar trenul a trecut huruind. Apoi, ridicându-și capul, s-a uitat cu lacrimi în ochi către geamurile trenului care trecea. Acolo erau oameni de afaceri care își citeau ziarul, doamne care își sorbeau cafeaua și copii care mâncau înghețată. Nimeni nu a privit nici măcar o clipă spre clădirea de control și nu s-a uitat în jos spre acea cutie de angrenaj. În agonie, Griffin a strigat: „Mi-am sacrificat fiul pentru voi, oameni buni. Chiar nu vă pasă?” Însă din cauză că trenul gonea, nimeni nu a auzit cuvintele tatălui îndurerat. În această zi, Vinerea Mare sau Neagră, când ne gândim la crucea pe care Dumnezeu Și-a jertfit Fiul pentru fiecare dintre noi, să ne fie clar: la întrebarea: „Ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” (Matei 27:22), există un singur răspuns corect: „Astăzi, Îl accept ca Mântuitor și Domn!”

13 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 41.1-4; 15-26

    Profetul şi călăuza lui au trecut de sub portic şi au pătruns în casă. Ea este împărţită, ca şi templul lui Solomon, într-un Loc Sfânt, măsurând patruzeci de coţi, şi Locul Preasfânt, în formă de cub, cu latura de douăzeci de coţi. In ciuda suprafeţei considerabile ocupate de templu şi de anexele acestuia – şi care ne vorbesc despre măreţia împărăţiei lui Hristos – constatăm că dimensiunile interioare sunt exact aceleaşi cu ale primului templu (1 Împăraţi 6.17,20). Planul lui Dumnezeu este neschimbat. Nu s-au modificat cu nimic intenţiile Sale legate de Hristos şi de binecuvântarea lumii; El are grijă, cu atât de mult timp înainte, să le expună în Sfânta Sa Carte, ca o mărturie a bunătăţii credincioşiei Sale. Şi va împlini ceea ce Şi-a propus! Citirea acestor pagini ar trebui să vorbească în special conştiinţei lui Israel, dovedindu-i că Dumnezeu n-a încetat să Se intereseze de El.

    Începând cu versetul 15 avem descrierea clădirii, apoi a altarului şi la sfârşit a porţilor deschise ale templului. Ornamentele lor sunt ilustrări ale trăsăturilor împărăţiei: putere în judecată (simbolizată de heruvimii învestiţi cu exercitarea judecăţii), pace şi victorie (ilustrate de palmieri).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Nu este niciunul drept, nici unul măcar; nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care-L caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut, au ajuns toți împreună nefolositori; nu este niciunul care practică bunătatea, nu este nici unul măcar.” Romani 3.10-12

Ce tristă descriere a omului ne este oferită în aceste capitole de început ale Epistolei către Romani! Acesta este felul în care Dumnezeu îl vede, rezultatul faptului că omul I-a întors spatele și și-a văzut de drumul lui. Toată durerea, stricăciunea și violența pe care le vedem peste tot sunt consecințele lepădării Cuvântului lui Dumnezeu și a ascultării de Satan. Omul a devenit robul unui răzvrătit mai mare decât el – robul diavolului. Omul nu are nicio putere să se elibereze, iar la sfârșitul drumului său stau moartea, judecata și iazul de foc.

De-a lungul acestei întregi istorii, Dumnezeu a fost dezonorat, bunătatea Sa a fost pusă la îndoială, voia Sa a fost disprețuită, căile Sale de guvernare au fost hulite, drepturile Sale au fost nesocotite, sfințenia Sa a fost călcată în picioare și, în final, harul Său a fost respins. Va îngădui Dumnezeu o astfel de stare la nesfârșit? Nu va răspunde El cu mânie și cu dreaptă judecată? Cu siguranță că așa trebuie și așa va face – „Pentru că, dacă noi păcătuim voit, după primirea cunoștinței adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, ci o înfricoșătoare așteptare sigură a judecății și văpaie de foc care-i va mistui pe cei împotrivitori. Cine a disprețuit legea lui Moise moare fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori; de cât mai rea pedeapsă gândiți că va fi socotit vrednic cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit necurat sângele legământului prin care a fost sfințit și L-a insultat pe Duhul harului?” (Evrei 10.26-29).

Timpul harului este pe sfârșite. Ești pregătit să-L întâlnești pe Dumnezeu? Nu poți veni la El decât pe calea pe care El a stabilit-o. Hristos este singura cale – calea de apropiere de Dumnezeu. Crede în Domnul Isus Hristos și Dumnezeu îți va da iertarea de păcate. Dacă Îl refuzi, partea ta va fi cu cei necredincioși, în iazul de foc. Unde îți vei petrece eternitatea?

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Dar sunt niște iudei … oameni care nu țin seama de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină …” Daniel 3.12

Niște tineri diferiți

Planul celui rău începea să se desfășoare; totul era pregătit. Acolo era chipul de aur, împăratul pe tronul său, fanfara imperială, toți demnitarii imperiului ca reprezentanți ai tuturor popoarelor și limbilor de pe întreg cuprinsul imperiului. Acum ori niciodată, trebuia ca să se termine cu acești tineri diferiți de ceilalți, acești copii ai lui Dumnezeu și chiar cu Dumnezeu. Ei trebuiau să fie dovediți ca fiind niște trădători pe față ai împăratului, niște împotrivitori față de poruncile împăratului, niște oameni care sfidează opinia majorității, care se împotrivesc curentului vremii… Desigur că lucrurile au mers așa cum au fost puse la cale cu viclenie și cum fuseseră prevăzute. La sunetul fanfarei, toată gloata demnitarilor imperiali s-a prosternat în fața chipului de aur, cu excepția celor trei tineri iudei. Acuzația cu care au fost aduse numele lor în fața tronului, era clară: nesupunere, sfidare, înaltă trădare. Acuzatorii păreau că voiau să spună cam așa: „Ei par să disprețuiască întreaga familie a zeilor noștri babilonieni, cu toate că tu, împărate, i-ai așezat la cârma ținutului Babilonului. Evident că ei nu apreciază cum se cuvine favorurile ce le-ai făcut cu atâta dărnicie și dovedesc că nu le merită. De mult îi consideram ca fiind un risc pentru tine și pentru bunul mers al împărăției tale…”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ CRESTI COPII CU PERSONALITĂTI DIFERITE (2)

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu…” (Iacov 1:5)

     Ieri am privit puțin la copiii care sunt ascultători în comparație cu cei obraznici. Orice părinte care are doi copii sau mai mulți este binecuvântat să aibă cel puțin unul din fiecare tip. Când un copil e ca argintul viu, iar celălalt ca un cățeluș de pluș, cel ascultător este cu ușurință considerat responsabil. Dacă apare de făcut vreo sarcină neplăcută, se presupune că o va face, întrucât mama și tata nu au energia de a se lupta cu tigrul. Când e nevoie de sacrificiul din partea unuia dintre copii sau ca unul să se descurce fără un lucru anume, există tendința de a-l solicita pe cel care nu se plânge atât de tare.

În asemenea împrejurări, la tragerea la sorți iese copilul ascultător. Consecințele unei astfel de inegalități ar trebui să fie evidente. Copilul responsabil devine mânios cu timpul. Dobândește un sentiment de neputință și de resentiment care iese la suprafață. El seamănă cu fiul mai mare din pilda fiului risipitor (vezi Luca 15:11-32). Acesta nu s-a revoltat împotriva tatălui, dar i-a fost ciudă pe atenția de care a beneficiat fratele lui iresponsabil. E tipic! Prin urmare, trebuie să încerci să echilibrezi balanța când ai de-a face cu copilul ascultător. Asigură-te că are o parte egală de atenție. Ajută-l să găsească modalități de a se raporta la fratele lui acaparator. Și, în măsura posibilităților, oferă-i dreptul de a lua propriile decizii. Nimic nu e simplu când vorbim de creșterea copiilor.

Chiar și cei mai „docili” dintre ei au nevoie de toate strădaniile noastre – și de înțelepciunea lui Dumnezeu. Iar ea este la îndemâna oricui o cere: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”.

12 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 40.35-49

    În prima parte a acestei cărţi am văzut că templul lui Solomon fusese profanat, că Dumnezeu fusese, într-un fel, izgonit din el, că până şi preoţii îi adorau acolo pe idoli şi că împărăţia în întregime eşuase în responsabilităţile ei.

Consecinţele acestora au fost distrugerea templului, strămutarea poporului evreu, precum şi punerea sa deoparte ca naţiune. Dumnezeu însă nu permite niciodată ca ducerea la îndeplinire a planurilor Sale să fie împiedicată de necredincioşia oamenilor. Va trebui ca, exact pe locul în care a fost dezonorat, El să fie şi glorificat pe deplin; promisiunile făcute lui David să se împlinească; un nou templu să fie construit şi o nouă preoţie să fie instituită, sub împărăţia unui nou împărat – Hristos – domnind cu dreptate peste un popor pocăit. Toate acestea se vor realiza în mileniu, timpul „de restabilire a tuturor lucrurilor” despre care vorbeşte Petru (Fapte 3.21). Acesta este subiectul din capitolele 40-48, pentru parcurgerea cărora dorim să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, la fel cum profetul este aici călăuzit pas cu pas de minunatul său însoţitor. Cu ajutorul Lui vom vizita şi noi acest templu extraordinar care va fi construit atunci la Ierusalim, pentru ca Dumnezeu să fie căutat şi adorat în el.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!
Psalmul 51.17

Cineva a spus: „Dumnezeu folosește lucruri zdrobite, precum solul zdrobit, pentru a produce recoltă; precum grâul zdrobit, pentru a produce pâine; sau precum pâinea frântă, pentru a da putere celui flămând. Vasul spart de alabastru este cel care eliberează parfumul. Petru, după ce a plâns cu amar, a fost folosit cu cea mai mare putere”.

Să ne gândim la momentele prezentate de Scriptură în care Dumnezeu a zdrobit (a frânt) lucruri pentru binecuvântarea oamenilor. Doar după ce puterea naturală a lui Iacov a fost frântă, după ce coapsa a fost lovită în acea luptă, Dumnezeu a putut să-l binecuvânteze într-un fel minunat. Doar după ce ostașii lui Ghedeon au spart vasele a putut străluci lumina torțelor și vrăjmașii au fost biruiți.

Doar după ce Maria a spart vasul cu parfum, mireasma a umplut casa, iar Domnul Isus a fost onorat. Doar după ce Domnul a luat cele cinci pâini și le-a frânt, ele au fost înmulțite pentru a-i hrăni pe cei cinci mii de bărbați. Minunea s-a produs prin chiar această frângere a pâinilor. Se întâmplă ceva miraculos după ce are loc zdrobirea (frângerea); Dumnezeu folosește lucrurile zdrobite. El ne poate folosi cel mai mult atunci când suntem maleabili în mâinile Sale, lăsându-L pe El, Olarul priceput, să dea formă vasului așa cum crede de cuviință (Ieremia 18.4).

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dumnezeul cel Veșnic este un loc de adăpost, și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare …
Deuteronom 33.27

Un imn de încurajare

O, ce bine e, ce voios trăiesc,

Când mă las pe brațul Domnului.

Fericit mă simt, pace eu primesc,

Când mă las pe brațul Domnului.

Eu sunt sigur, sunt ocrotit la pieptul Lui,

Eu sunt sigur, când mă las pe brațul Domnului.

Cât de dulce e călător să fiu,

Când mă las pe brațul Domnului,

Mă conduce El, ținta mea o știu,

Când mă las pe brațul Domnului.

De ce să mă tem pe cărarea mea,

Când mă las pe brațul Domnului?

El aproape e, am din pacea Sa,

Când mă las pe brațul Domnului!

Conștiența faptului că Dumnezeu stă deasupra tuturor lucrurilor și că El este un loc de adăpost, aduce alinare sufletului încercat. Necazurile noastre dau prilej lui Dumnezeu să-Și arate îndurarea Sa. În greutățile și îngrijorările noastre, să ne lăsăm încurajați de dragostea lui Dumnezeu care dorește să ne poarte mai departe pe calea credinței!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ CRESTI COPII CU PERSONALITĂTI DIFERITE (1)

„Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului…” (Isaia 54:13)

     Există două feluri de copii. Mai întâi, copiii ascultători – cei ce dorm toată noaptea din a doua săptămână de viață. Ei le gânguresc bunicilor și zâmbesc atunci când le schimbi scutecul. Nu-i doare niciodată burtica în drum spre magazin sau spre dispensar. Mai târziu, le place să-și păstreze camera în ordine și își fac temele fără greșeală fără să li se spună lucrul acesta… Nu zâmbiți – chiar dacă-s mai puțini, există și asemenea copii!

Sunt apoi copiii sfidători, „copiii îndărătnici”. Ei atrag atenția mamei cu mult timp înainte de a se naște pentru că își zgârie inițialele pe pereți (ai uterului) și dau din picioare fără oprire. Vin pe lume țipând din cauza temperaturii din sala de nașteri și par că se plâng de incompetența asistentelor. Cam de la un an și jumătate, ei vor să conducă și le spun tuturor ce să facă. Cuvântul lor preferat este NU!

Copiii ascultători sunt foarte ușor de crescut, dar și cei sfidători pot da rezultate bune. Secretul este să le strunești voința lor puternică în primii ani, fără să le zdrobești sufletul. Lucrul acesta se realizează stabilind limitări foarte clare și apoi, aplicându-le cu o fermitate plină de dragoste! Chiar și cei mai duri copii găsesc siguranță într-un mediu structurat, în care atât drepturile altora, cât și ale lor sunt protejate. Când lucrul acesta se face așa cum trebuie, chiar și copiii cei mai independenți pot învăța să fie responsabili și disciplinați. Și Dumnezeu va lucra alături de tine. El promite asta: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi”.

11 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 40.1-16

    Începând cu capitolul 40 şi până la sfârşitul cărţii ne aflăm în faţa unei viziuni cu totul noi a profetului. Ea ne poartă în Palestina, în timpul mileniului. Israelul restaurat şi unificat locuieşte în pace, în timp ce Duhul Sfânt este răspândit peste el (cap. 39.25-29). Acum Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în a descrie locul propriei Sale locuinţe pe pământ, loc în care va putea locui din nou gloria Sa. Aşa cum odinioară Domnul îi arătase lui Moise pe munte modelul primului cort (Exod 25.40; Evrei 8.5), El îi revelează prin viziune lui Ezechiel, pe un alt munte, toate detaliile templului viitor. Iar fiecare dintre noi poate lua ca pentru el îndemnul din versetul 4: „Priveşte cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale şi îndreaptă-ţi inima spre tot ce-ţi voi arăta”. Profetul va examina una după alta cele trei porţi care dădeau în curtea exterioară. Fiecare poartă are aspectul unei mici case străbătute de un coridor central, spre care se deschideau câte trei camere de pe fiecare parte. Remarcăm că trestia de măsurat de care se serveşte ghidul este împărţită în şase unităţi de câte un cot şi o palmă adică şapte palme), dimensiune pe care numai Dumnezeu o foloseşte. Avem de învăţat de aici că şi noi trebuie să estimăm totul după măsura Lui, cea a templului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie.
Coloseni 3.4

Raționalismul din creștinătatea de astăzi, care se laudă cu ceea ce este omul și care tăgăduiește căderea, dispare în întregime înaintea măreției Omului înviat. Marea agitată a speculațiilor omenești se lovește de zidul impenetrabil al morții. Înțelepciunea omului nu poate trece dincolo.

Vestea bună despre Cel răstignit și înviat dintre cei morți este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Nebunia predicării crucii este calea lui Dumnezeu de a-i mântui pe cei care cred. Din moartea Domnului a ieșit viață și noi trăim prin puterea învierii Lui. Viața creștinului este în Hristos, care a înviat dintre cei morți, iar creștinul cunoaște, prin puterea Duhului Sfânt care este în el, lucrurile care țin de viață și de neputrezire, aduse la lumină prin evanghelie. Această evanghelie ne aduce viața cea nouă, viața veșnică, și ne așază într-o creație nouă, prin puterea învierii lui Hristos. Astfel, deși întreaga istorie a măreției omenești se încheie prin atingerea morții, pentru cel credincios această moarte nu înseamnă decât a merge la Domnul, până va veni dimineața învierii, când trupurile tuturor celor credincioși vor fi glorificate.

Atunci, noua creație, din care noi facem parte acum cu duhurile, va fi văzută în întreaga ei perfecțiune. Viața din Hristos înviat este partea noastră prezentă; neputrezirea și asemănarea cu El sunt partea noastră viitoare. În Hristos, în Cel Întâi-născut dintre cei morți, avem o viață nouă și așteptăm gloria deplină a noii creații.

H F Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nimeni nu este ca Dumnezeu … El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor, trece cu măreție pe nori.
Deuteronom 33.26

Un imn de încurajare

Într-o zi când suferința din sufletul său părea să-l răpună, Anthony Showalter, autorul imnului cunoscut în limba română sub titlul: „Când mă las pe brațul Domnului”, a primit o scrisoare de consolare. Doi prieteni îi scriau despre durerea pe care ei o încercaseră nu cu mult timp în urmă. Răspunzând cu aceeași compasiune, Showalter a scris printre altele și versetul de astăzi. Imediat după ce a terminat de scris, Dumnezeu a pus în mintea lui ideea de a compune un imn de încurajare. Peste câteva minute, Showalter punea pe hârtie cuvintele și notele muzicale ale imnului amintit. Nu este de mirare că acest imn, scris sub inspirație divină, ne amintește că Dumnezeu este aproape de noi, ne dă călăuzirea și pacea Sa. Imnul a devenit unul dintre cele mai apreciate cântece creștine. În fiecare zi avem nevoie să ne amintim de cuvintele: „Eu sunt sigur, când mă las pe brațul Domnului”.

Este greșit să vorbim despre suferințe fără să spunem câteva cuvinte de încurajare. În toate necazurile noastre, Dumnezeu este Acela care ne dăruiește încurajarea să rezistăm și să mergem mai departe pe calea vieții. Fără încurajările lui Dumnezeu ne-am prăbuși sub greutatea deznădejdilor. Iată marele motiv care ne face să exclamăm: „Nimeni nu este ca Dumnezeu!”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PENTRU TĂTICI

„Părinţilor… creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4)

     Taților, copiii voștri merită niște părinți care să fie un model de trăire creștină, care să-i învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum pot primi darul vieții veșnice. Faceți deci tot ce ține de voi ca în familia voastră să înceapă această frumoasă lucrare, dacă v-ați dedicat viața lui Isus Hristos. Autorul și învățătorul Gordon MacDonald povestește despre trei zidari din epoca medievală care trudeau din greu într-un proiect de construcție; un trecător i-a întrebat ce lucrează. „Primul a răspuns că aranjează cărămizi. Al doilea – că ridică un zid. Al treilea zidar a fost cel care a dovedit stimă autentică față de munca sa, când a răspuns înfiorat: „Ridic o catedrală”!”

Dacă pui câtorva tătici o aceeași întrebare referitoare la rolul lor în familie, este posibil să observi același lucru. Unul îți va spune: „Îmi întrețin familia”. Altul poate va vedea lucrurile diferit și va spune: „Cresc copii”. Un altul se vede util ca să pună pâine pe masa familiei. Și cred că va fi fiind și vreunul care va vedea lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, și va afirma că participă la modelarea de vieți!

R.A. Torrey, marele învățător, a spus odată: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi stabilit până nu-și vede nepoții!” Taților, gândiți-vă la asta: voi nu creșteți numai fii și fiice, voi creșteți viitori tați și mame! Astăzi modelezi vieți care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni.

Pentru a reuși, trebuie să-L iei pe Dumnezeu de o mână și pe copiii tăi de alta!