Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 42.1-20

    Ca şi la primul templu, în afara camerelor care înconjurau casa pe trei etaje (cap. 41.6…, comp. cu 1 Împăraţi 6.5), preoţii mai dispuneau şi de un mare număr de încăperi care dădeau spre curte. In acestea ei trebuia să mănânce lucrurile preasfinte, să le păstreze şi, de asemenea, să-şi schimbe veşmintele cu altele cu care urmau să-şi exercite funcţiile.

    Ne gândim din nou, prin contrast, la poziţia cerească a răscumpăraţilor Domnului Isus, care cu toţii au parte de „o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri (2 Corinteni 5.1).Domnul le-a dezvăluit ucenicilor că, în Casa Tatălui Său, sunt multe locuinţe (ceea ce înseamnă că este loc pentru toţi; Ioan 14.2). Părăsindu-i, El avea să meargă să le pregătească locuri în templul ceresc, unde vor fi primiţi în curând toţi credincioşii.

    De remarcat că încăperile sunt sfinte (v. 13), preoţii sunt sfinţi (v. 14), iar jertfele sunt preasfinte. Domnul îşi aminteşte de urâciunile introduse odinioară în templul Său de împăraţii necredincioşi (cap. 43.8). De atunci încolo, un lung zid de cinci sute de trestii pe fiecare latură va împrejmui templul şi dependinţele lui, pentru a face o despărţire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt (v. 20b).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și amândoi au făcut legământ înaintea Domnului; și David a rămas în pădure, iar Ionatan a plecat acasă la el.
1 Samuel 23.18

Dragostea lui Ionatan pentru David a fost pusă la încercare. Iov și Petru au trecut și ei prin încercări similare, în ce privește dragostea lor pentru Domnul. Ionatan ar fi trebuit să meargă cu David. El a ieșit din cetate și a întărit credința lui David în Dumnezeu (1 Samuel 23.16). L-a încurajat mult pe David, a făcut un legământ cu el înaintea Domnului, însă a rămas fidel hotărârii sale de mai înainte; i-a declarat lui David planul său de a fi cu el în viitor, însă, pentru moment, avea să plece acasă la el. O astfel de atitudine, deși legitimă, a fost o tristă alegere pentru Ionatan; ea a însemnat abandonarea lui David și acceptarea lui Saul. Știm că au fost patru sute de oameni cu David în peștera Adulam (1 Samuel 22.1-3). Acești oameni au ales să sufere împreună cu David, părăsind confortul caselor lor, fiindcă erau atașați de el. Aceasta era partea tuturor celor care îl iubeau pe David: separarea de tot ceea ce îl ilustra pe „omul dintâi” și asocierea cu „omul după inima lui Dumnezeu”.

În Noul Testament avem un corespondent al lui Ionatan, anume pe Dima. Și el a început bine; a umblat cu Pavel o perioadă, însă, în inima lui, s-a îndepărtat încet, încet, până când l-a abandonat pe apostol. Dragostea pentru veacul de acum a întrecut dragostea pentru tot ceea ce Pavel reprezenta: Domnul nostru Isus Hristos (2 Timotei 4.10). Cuvintele Domnului Isus cercetează și astăzi orice inimă: „Voi nu vreți să vă duceți?”. Doar dragostea Domnului ne va ține lângă El și va face ca dragostea noastră față de El să crească. Singurul răspuns la o astfel de întrebare este: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu” (Ioan 6.68,69).

H Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
Psalmul 102.1

Acest psalm ne îndreaptă privirile spre Domnul Isus. Aici citim cum El Și-a revărsat simțămintele Lui în dureri adânci înaintea lui Dumnezeu. Este o „plângere”, dar Domnul Isus nu „S-a plâns” niciodată! Nu găsim nici compătimire de sine, nici nerăbdare în acest psalm, dar supunere fără margini sub voia lui Dumnezeu și încredere deplină în El. Domnul Isus Își revărsa plângerea Lui înaintea Dumnezeului Său, nu înaintea oamenilor. Ce om ar putea înțelege cât a suferit El! Chiar printre ucenici, care au fost așa de mult timp aproape de El, nu a existat nimeni care să fie în stare să înțeleagă durerile Lui. „Semăn cu pelicanul din pustiu” (versetul 6). Această exclamație exprimă marea Sa singurătate aici pe pământ. Ca Cel Sfânt, El a fost singur și a suferit zi de zi, când S-a văzut înconjurat de păcat și urmările lui! El nu a fost batjocorit doar în anumite situații, El a suferit „toată ziua” sub dușmănia împotrivitorilor Săi. La cuvintele: „Mănânc țărână în loc de pâine și îmi amestec lacrimile cu băutura”, ne gândim că toată viața Lui a fost marcată de dureri (versetul 9). Dar toate aceste dureri au pălit în fața durerilor la cruce, când El a devenit jertfa de ispășire, care a împlinit cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, și când El a devenit pentru noi Locțiitorul și a purtat mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Această judecată a fost acoperită de un întuneric adânc și oamenii n-au putut-o vedea. Domnul Isus a suferit pedeapsa pentru păcatele noastre, pentru ca să ne poată fi arătat harul! Veșnic să-i fie aduse Lui lauda și mulțumirea pentru aceasta!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE FACI CU ISUS?

„O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea…” (Plângerile lui Ieremia 1:12)

     John Griffin, cel care a condus lucrările de construcție a unui pod basculant peste fluviul Mississippi, și-a luat într-o zi fiul cu el la muncă. După ce a ridicat masivul pod, pe când își lua prânzul, a auzit deodată fluierul trenului Memphis Express vuind spre pod. Sărind de pe platformă, a alergat către punctul de comandă ca să coboare podul. Uitându-se în jos, inima i-a stat în loc! Fiul său căzuse în angrenaj, iar piciorul i se prinsese între zimți. Plin de disperare, a încercat să ticluiască un plan de salvare, dar nu era timp. Fiul său se afla acolo jos – în tren, însă, se găseau trei sute de pasageri! Griffin știa ce are de făcut. Ascunzându-și fața cu una dintre mâini, a apăsat butonul principal cu cealaltă, exact la timp pentru a coborî podul, iar trenul a trecut huruind. Apoi, ridicându-și capul, s-a uitat cu lacrimi în ochi către geamurile trenului care trecea. Acolo erau oameni de afaceri care își citeau ziarul, doamne care își sorbeau cafeaua și copii care mâncau înghețată. Nimeni nu a privit nici măcar o clipă spre clădirea de control și nu s-a uitat în jos spre acea cutie de angrenaj. În agonie, Griffin a strigat: „Mi-am sacrificat fiul pentru voi, oameni buni. Chiar nu vă pasă?” Însă din cauză că trenul gonea, nimeni nu a auzit cuvintele tatălui îndurerat. În această zi, Vinerea Mare sau Neagră, când ne gândim la crucea pe care Dumnezeu Și-a jertfit Fiul pentru fiecare dintre noi, să ne fie clar: la întrebarea: „Ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” (Matei 27:22), există un singur răspuns corect: „Astăzi, Îl accept ca Mântuitor și Domn!”


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: