Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “mai, 2017”

31 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca12.49-59; 13.1-5

    Până la „botezul” morţii Sale, Isus a avut sufletul strâmtorat, iar pentru ca dragostea Lui să se poată exprima din plin şi să aibă ecou în inima oamenilor, El a trebuit să sufere crucea.

Venirea Lui constituie o punere la încercare. În sânul familiilor, altădată unite în fărădelege, El va fi primit de unii şi respins de alţii. Şi câte case nu sunt asemenea celei descrise aici (v. 52,53)!

Apoi, cu o dragoste autentică pentru sufletele lor, Domnul Se adresează din nou iudeilor „făţarnici” (v. 56). Să nu ne mire duritatea pe care o îmbracă uneori cuvintele Sale. Ea este impusă de duritatea inimii omului. Trebuie un ciocan de fier pentru a sfărâma stânca (Ieremia 23.29).

    Israel atrăsese asupra sa mânia lui Dumnezeu, care devenise „împotrivitorul” său (v. 58). Dumnezeu era atunci în Hristos, oferind poporului Său împăcarea, dar ei au refuzat s-o primească şi să distingă semnele care prevesteau judecata (v. 56). Şi astăzi Dumnezeu oferă fiecărui om împăcarea, înainte de momentul când El nu va mai putea fi întâlnit decât ca judecătorul neînduplecat (2 Corinteni 5.19).

    In capitolul 13.1-5, Isus evocă două evenimente grave, recent petrecute, servindu-Se de ele pentru a-şi îndemna auditoriul la pocăinţă. Să învăţăm şi noi să nu pierdem nicio ocazie de a-i avertiza pe cei din jurul nostru.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului și a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumești, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
1 Petru 3.3,4

Investim prea mulți bani și prea mult timp în efortul de a arăta bine, atractivi. În ziua de astăzi se pune mult accentul pe acest lucru. Este valabil atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Când Samuel a mers pentru a-l unge pe unul dintre fiii lui Isai în locul împăratului Saul, văzându-l pe Eliab, s-a gândit că el trebuie să fie alesul. Dumnezeu însă i-a spus să nu privească la ceea ce izbește ochiul. David, care era un om după inima Sa, avea să fie cel ales.

Câtă nevoie avem să învățăm această lecție! Adevărata frumusețe nu stă în ceea ce se vede în exterior, ci în ceea ce se află în inimă. Dacă încercăm să fim atractivi sau dacă suntem atrași de ceea ce izbește ochiul, o astfel de atracție este una naturală, carnală. Trebuie să înțelegem că atracția carnală este fațada unei persoane carnale. Încercăm noi să fim atractivi prin mijloace carnale? Aceasta ar fi o greșeală uriașă. Carnea nu poate atrage decât carnea. Dumnezeu dorește frumusețea omului dinăuntru, nu pe cea a omului din afară. Facă El ca și noi să dorim ceea ce El dorește!

A Blok

Să nu mai găsesc plăcerea în nimic de pe pământ,

Și picioarele să-mi țină numai drumul Tău cel sfânt.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Zacheu … L-a primit cu bucurie.
Luca 19.6

Dă-te jos degrabă!

„Veniți vă rog la masă!”, a strigat Estera către frații ei mai mici, care erau cățărați într-un copac pentru a culege mere. Fără întârziere au părăsit copacul, căci au învățat să se grăbească atunci când mama îi cheamă. Ce frumos, când copiii sunt ascultători și se grăbesc când sunt chemați! Aceasta Îi place Domnului Isus și face bucurie părinților.

În Biblie citim despre un bărbat care era cățărat într-un copac, dar nu pentru a culege fructe, ci pentru a-L vedea mai bine de acolo pe Domnul Isus. Era mai-marele vameșilor, Zacheu. Domnul Isus l-a văzut acolo și i-a spus: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”.

Zacheu nu a mai rămas niciun minut în copac, ci a coborât degrabă și L-a primit cu bucurie.

Dragă cititorule, Domnul Isus te cheamă și pe tine! El dorește să intre în inima ta și să te facă bogat și fericit: „Dă-te jos degrabă!”. Apleacă-ți genunchii înaintea Lui, recunoaște în fața Lui păcatele tale și acceptă-L ca Mântuitorul și Domnul tău. De unele lucruri, pe care le-am făcut în grabă, ne pare mai târziu rău. Dar acest pas nu-l vei regreta cu siguranță niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

RECUNOASTE-TI PREJUDECĂTILE ASCUNSE

„Dumnezeu nu este părtinitor…” (Faptele Apostolilor 10:34)

     Mulți dintre noi suntem ca acea femeie care, la o întâlnire de rugăciune, a spus: „Iubesc pe toată lumea”. Problema este că spunea acest lucru cu ochii închiși! Discriminarea ne face să acceptăm, fără să punem prea multe întrebări, opiniile și prejudecățile pe care le-am auzit pe când creșteam și verdictele celor cu vederi înguste. Rareori ne oprim să întrebăm: „E corect așa?” Sau mai important: „E după voia lui Hristos?”

Discriminarea îi trimite pe oameni spre o „cetățenie de mâna a doua” din cauza culorii, genului, statutului economic, religiei sau circumstanțelor de la naștere… Uneori, predilecțiile noastre sunt atât de adânc înrădăcinate, încât nu le vedem în noi înșine și ne pierdem cumpătul când suntem confruntați cu ele. Dumnezeu însă nu ne lasă singuri!

Pavel l-a provocat pe Petru, viitor lider al Bisericii, referitor la problema discriminării: „El mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur…” (Galateni 2:12) Pavel nu i-a acordat lui Petru circumstanțe atenuante, doar pentru că avea alte calități creștinești… Nu, comportamentul său îi rănea pe oameni și aducea o reputație negativă Bisericii.

Unul dintre versetele cele mai des citate din Biblie este acesta: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).

Să remarcăm și să reținem expresia: „oricine crede”. Asta înseamnă că toți suntem egali la poala crucii. Acolo, Dumnezeu nu face nicio deosebire. Înainte de a confrunta prejudecata din viața altcuiva, mai întâi trebuie s-o confrunți pe a ta!

Deci, recunoaște-ți prejudecățile ascunse și confruntă-le!


30 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 12.32-48

    Bogatul din parabolă strânsese comori pentru el însuşi (v. 21) şi a pierdut totul, inclusiv sufletul. Domnul le dezvăluie acum ucenicilor cum se pot strânge comori fără niciun risc: dând milostenie şi împărţindu-şi bunurile, pentru că, în felul acesta, fac o depunere sigură la banca din cer (v. 33, comp. cu cap. 18.22). Atunci inima se va ataşa de această comoară cerească şi va aştepta cu şi mai mult dor venirea Domnului (citiţi 1 Petru 1.4). Domnul Isus Se va întoarce. Are această speranţă consecinţe practice în viaţa noastră, în sensul că ne desprinde de o lume pe care o vom părăsi, ne curăţa „după cum El este curat” (1 loan 3.3), ne face plini de râvnă în lucrarea pentru alte suflete şi ne umple inima de bucurie? Să ne gândim şi la bucuria scumpului nostru Mântuitor, ale Cărui afecţiuni vor fi la culme. El însuşi va găsi plăcere să-i primească şi să-i slujească pe aceia care L-au slujit şi care L-au aşteptat pe pământ (v. 37). Atunci „ispravnicul credincios şi înţelept” îşi va primi răsplata, iar robul care n-a făcut voia stăpânului său, deşi o cunoştea (v. 47; Iacov 4.17), îşi va primi pedeapsa grozavă. „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult…” (v. 48). Să încercăm să ne facem fiecare socoteala cu privire la tot ce am primit şi să tragem concluzia.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, ce are lemnul de viță mai mult decât alt lemn, mlădița de viță care este printre copacii pădurii? Se va lua din el lemn ca să se facă vreun lucru? Vor lua ei din el un cârlig, ca să atârne în el vreo unealtă? Iată, se dă pentru foc: focul îi mistuie amândouă capetele, și mijlocul este ars. Este el bun pentru vreo lucrare?”.
Ezechiel 15.1-4

Dumnezeu este Dumnezeul adevărului. El iubește realitatea și detestă pretențiile. Domnul Isus, când Se afla pe pământ ca Dumnezeu manifestat în trup, a avut aceeași atitudine cu privire la aceste lucruri. El a fost plin de dragoste pentru păcătoșii pierduți și a manifestat o îndelungă răbdare față de oricine dorea să cunoască adevărul. De cealaltă parte, El a denunțat cu tărie ipocrizia și îndreptățirea de sine, pronunțând judecăți severe asupra celor care încercau astfel să-și ascundă starea înaintea lui Dumnezeu.

Unde există viață divină în suflet, va exista rod pentru El și în exterior. Nimic nu poate compensa lipsa dovezilor exterioare ale unei pocăințe adevărate și ale harului regenerator al lui Dumnezeu.

Caracterul produs de lucrarea Duhului Sfânt înăuntru va produce o purtare potrivită în afară. Domnul este glorificat atunci când cei care mărturisesc faptul că sunt mântuiți aduc roade scumpe, care proclamă realitatea lucrării din sufletele lor. Un mărturisitor care nu aduce roade este ca o viță care nu produce struguri – ea este practic inutilă. Credincioșii trebuie să fie lumini în această lume întunecată, atrăgându-i pe alții la Hristos.

Pentru a face față acestei responsabilități, trebuie să fim născuți din nou. Omul natural nu poate trăi la un nivel spiritual; el nu înțelege deloc lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.14). Slujitorii lui Dumnezeu sunt cunoscuți prin roadele pe care le aduc. Slujirea și rodul izvorăsc din viața divină dăruită prin nașterea din nou.

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11

Înălțarea Domnului

În Biblie avem relatate multe adevăruri, printre care nașterea, moartea, învierea și înălțarea Domnului. Ele sunt ca patru stâlpi ai lucrării de mântuire. Înainte de înălțarea la cer, Domnul a stat de vorbă cu ucenicii Săi. El le-a spus multe lucruri, printre care și porunca de a predica pocăința și iertarea păcatelor în Numele Său.

Domnul Isus S-a înălțat la cer, pentru ca să pregătească un loc pentru ai Săi și să trimită Duhul Sfânt, care urma să-i îndrume pe ucenici în lucrarea pe care o aveau de împlinit în lume, să-i călăuzească în tot adevărul, să dovedească lumea vinovată și să-L preamărească pe Mântuitorul. Domnul S-a înălțat pentru a-Și face lucrarea de Mare Preot. Cei care și-au pus încrederea în Mântuitorul pot să se apropie cu îndrăzneală de Dumnezeu, fiindcă Domnul Isus este Marele Preot și Mijlocitorul lor la Tatăl ceresc.

În Mântuitorul cel înălțat la cer, credinciosul are un Domn care îngrijește de el. Domnul cel înălțat Se poartă cu milă față de ai Săi: „Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit” (1 Ioan 2.1).

Are și cititorul pe acest Mijlocitor?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCREDEREA ÎN DUMNEZEU ÎTI ADUCE BUCURIE SI PACE

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa pentru ca… să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13)

     Este mult mai simplu să te încrezi în Dumnezeu decât să nu te încrezi în El! Când te îndoiești de Dumnezeu, de Cuvântul Său și de promisiunile Lui, rămâi singur cu propriile tale planuri și argumente rezonabile atunci când trebuie să rezolvi anumite probleme. Drept consecință, devii stresat. Stai o clipă și citește următoarele trei versete, apoi gândește-te cu atenție la semnificația lor: „Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El” (Evrei 4:2-3). „Cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale” (Evrei 4:10). „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (vă voi ușura, vă voi alina, vă voi împrospăta sufletele)” (Matei 11:28).

Cum trebuie să te apropii de Dumnezeu? Prin credință! Biblia spune: „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Asta înseamnă că atunci când vii la Dumnezeu, trebuie să crezi. Când crezi, vei primi bucuria și pacea Sa. Aceste două lucruri sunt voia lui Dumnezeu pentru tine; ele au fost cumpărate și plătite la cruce. Lucrarea lui Hristos s-a încheiat deja, și singurul lucru care mai trebuie împlinit – este să crezi. Atunci Dumnezeu va răspunde și te va binecuvânta în orice vreme!


29 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 12.13-31

    Cineva din mulţime face apel la Domnul pentru o problemă de moştenire, iar El, profitând de această ocazie, dezvăluie care este rădăcina acestor contestaţii: lăcomia. „Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10). Parabola omului bogat ale cărui grânare au ajuns neîncăpătoare ilustrează această pasiune pentru a Strânge. Celor care acumulează şi-şi fac calcule şi proiecte pe termen lung le place să se numească prevăzători, dar ce fac ei denotă tocmai cea mai mare lipsă de prevedere, pentru că ei neglijează şi înşală ceea ce au cel mai de preţ: sufletul. În nebunia lui, bogatul crezuse că-şi poate mulţumi sufletul oferindu-i „multe bunătăţi” (v. 19). Dar sufletul nepieritor are nevoie de un alt fel de hrană. Da, nebun este numele pe care Dumnezeu îl dă acestui om (comp. cu Ieremia 17.11) şi pe câte morminte nu ar putea fi inscripţionat un astfel de epitaf (Psalmul 52.7)!

    In antiteză cu aceasta, Domnul Isus îi învaţă pe ai Săi că adevărata prevedere constă în a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Orice stânjeneală cu privire la nevoile noastre de zi cu zi este rezolvată prin afirmaţia: „Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele” (v. 30). Dacă punem pe primul plan împărăţia Lui şi interesele Lui, El Se va îngriji în totalitate de ale noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus.
Evrei 3.1

Chemarea cerească ne îndreaptă ochii către Hristos Isus în cer și ne atrage inimile către El. Expresia „care aveți parte” implică a avea parte cu El, a avea ceva în comun, în timp ce arată, de asemenea, o diferență în comparație cu El, căci El este întotdeauna unic. Chemarea cerească nici nu se concentrează pe ceea ce suntem noi, nici nu atrage atenția cu privire la eforturile noastre – sau la lipsa acestor eforturi – de a-L urma și a-L sluji. Nu, ci ea implică faptul că orice altceva trebuie dat la o parte, pentru a fi pe deplin angajați în a-L cunoaște și sluji pe Cel care ne-a chemat.

Hristos are o slujire în cer, cu privire la Dumnezeu și cu privire la noi. Fiind părtași acestei chemări, El împărtășește cu noi ceea ce este prețios pentru El, iar noi împărtășim aceasta unii cu alții. Această chemare este cerească, fiindcă Cel care ne-a chemat este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Chemarea Lui ne ațintește privirile doar asupra marelui Apostol, inimile noastre fiind pe deplin implicate, fiindcă Îl iubim. Privim la El, Îl evaluăm, Îl contemplăm și medităm asupra Persoanei Sale binecuvântate. Pe măsură ce Îl studiem, mințile noastre devin pe deplin preocupate cu El.

Domnul Isus este Apostolul și Marele Preot al nostru la dreapta lui Dumnezeu. Moise fusese conducătorul dat de Dumnezeu pentru a arăta poporului voia Lui, cu alte cuvinte, fusese apostolul vechiului legământ, pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu înaintea poporului. Fratele său, Aaron, a fost marele preot care îl reprezenta pe Israel înaintea lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus Hristos unește în Persoana Sa aceste două slujiri. Pe de o parte, privind la El, Îl vedem ca Apostol al nostru, reprezentându-L pe Dumnezeu înaintea noastră. De cealaltă parte Îl mărturisim pe Hristos Isus în această lume care L-a lepădat și crucificat, în timp ce El ne reprezintă în cer înaintea lui Dumnezeu.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul … judecă simțirile și gândurile inimii.
Evrei 4.12

Puterea Cuvântului

Un țăran din Coreea de Sud își cumpărase câte un exemplar din Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca și le citise cu mult interes. Într-o zi, pe când se afla la muncă pe câmp, casa i-a luat foc și a fost distrusă în totalitate. La întoarcerea lui de pe câmp a trebuit să constate că nu mai putea salva nimic în afară de cele două Evanghelii. El a început să le recitească cu și mai mare interes și le povestea celor din sat despre cele citite. La început, sătenii au râs de el. Însă Biblia spune: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine …” (1 Petru 4.15,16).

Așa a fost și cu acel creștin coreean. El a fost gata să ajute pe alții care au suferit pagube mai mari. Rezultatul a fost că 80 de persoane din acel sat s-au întors la Hristos neavând altceva decât cele două Evanghelii și un exemplu în acel om care a trăit ceea ce a citit. Ce minunat că încă o dată în viețile noastre auzim despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care lucrează în inimile oamenilor ca să-i aducă la calea credinței! Să lăsăm ca puterea Scripturii să-și facă lucrarea și în inimile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PRIVESTE ÎNAINTE!

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

     Înlăuntrul tău se află anumite lucruri pe care trebuie să le rezolvi, dacă dorești să mergi mai departe… Toate experiențele pe care le-ai avut de la naștere până în prezent te-au ajutat la modelarea propriei tale persoane. Lucrurile care ți s-au întâmplat, bune sau rele, sunt mijloace și instrumente care determină modul în care te vei comporta și vei reacționa tot restul vieții. Pavel spune astfel: „…uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” Poate că te-ntrebi: „Dar ce trebuia Pavel să uite?” Multe! La ordinele lui Pavel, Ștefan, primul martir creștin, a fost omorât cu pietre în timp ce el privea.

Înainte de a se întâlni cu Hristos pe drumul Damascului, Pavel obișnuia să ducă la închisoare și să trimită la moarte mulți creștini. În realitate, dacă nu și-ar fi învins trecutul, el nu ar fi scris jumătate din Noul Testament și nu ar fi contribuit la întemeierea Bisericii, care dăinuie de peste două milenii. Oare Pavel a fost desăvârșit? Nici pe departe! De aceea el a spus: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (v. 12-14)

Singurul loc în care trecutul poate avea viață este în mintea ta; și singura putere pe care o are asupra ta este cea pe care i-o dai tu. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Privește țintă la Hristos, nu la trecutul dureros!


28 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 12.1-12

    Ipocrizia care-i caracteriza pe farisei putea deveni, sub o altă formă, un pericol şi pentru ucenici. Cei care-L urmează pe Isus pot căuta să ascundă lumii relaţia lor cu El. De aceea, în prezenţa mulţimilor, Domnul îi încurajează pe ai Săi să-L recunoască deschis înaintea oamenilor, fără să se teamă de consecinţe. Ştim, într-adevăr, ce prigoană grozavă îi aştepta pe ucenici şi pe creştinii din primele secole. Cu tandreţe. Domnul îi pregăteşte pe prietenii Săi (v. 4) pentru acele zile grele şi le îndreaptă gândurile spre Tatăl ceresc. Este cu putinţă ca Dumnezeul care Se ocupă de o vrabie de o valoare infimă să nu Se îngrijească de copiii Săi aflaţi în încercare? In plus, ei nu trebuia să se frământe pentru mărturia pe care aveau s-o dea; Duhul Sfânt le dicta cuvintele pe care urma să le spună.

    Astăzi, în ţările noastre, cei credincioşi nu mai sunt nici persecutaţi, nici omorâţi. Dar, dacă îşi manifestă credinţa, ei au parte de aceeaşi ură şi de acelaşi dispreţ al lumii, întotdeauna greu de suportat. De aceea, aceste îndemnuri şi promisiunile care le însoţesc sunt la fel de actuale şi pentru noi. Să cerem Domnului să ne dea mai mult curaj pentru a vesti Numele Său.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

L-au răstignit acolo, pe El și pe răufăcători: pe unul la dreapta și pe altul la stânga.
Luca 23.33

Aceasta este istoria celor doi tâlhari. Unul a fost mântuit în felul minunat descris în Luca 23, așa încât niciun om să nu dispere; însă a fost mântuit doar unul, așa încât nimeni să nu aibă nădejdi false. Hristos a obținut eliberarea tâlharului prin propria Sa moarte, iar ochii lui au fost deschiși prin credința în ceea ce Hristos făcea.

Descoperirea lui Hristos față de sufletul său, făcută prin Duhul Sfânt, l-a convins de întreaga sa stare de păcat. „Nu te temi tu de Dumnezeu”, a fost mustrarea lui față de celălalt tâlhar, „tu, care ești sub aceeași sentință? Și noi, într-adevăr, pe drept suntem aici, pentru că primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făcut”. După ce și-a mărturisit păcatul și a recunoscut dreptatea sentinței, el dă o minunată mărturie despre Hristos: „Omul Acesta n-a făcut nimic rău”. El a avut o percepție a caracterului divin al Domnului, ca și cum I-ar fi cunoscut toată viața. Avem și noi o astfel de gelozie pentru curăția și gloria lui Hristos, încât să strigăm ori de câte ori El este dezonorat?

Apoi, întorcându-Se către Isus, a spus: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!”. De îndată ce și-a terminat mărturia către celălalt tâlhar, inima lui s-a întors instinctiv către Hristos. Fără să se mai gândească la durerile lui, sau la cei din jurul crucii, el Îl recunoaște pe Domnul ca Mântuitor și ca Împărat și, de asemenea, recunoaște că Împărăția Lui va veni cu siguranță. El privea către o altă împărăție, în care moartea nu putea pătrunde. Nu exista niciun nor, nicio îndoială, ci doar siguranța solidă, plină de pace, că Domnul va veni în Împărăția Sa.

Domnul i-a dat mai mult decât a cerut credința lui. Nu doar a fi în Împărăția Lui în viitor, ci: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis”. El nu cunoștea mai nimic despre lucrarea lui Hristos și despre efectele ei, însă Duhul Sfânt i-a fixat inima asupra Persoanei lui Hristos.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul … judecă simțirile și gândurile inimii.
Evrei 4.12

Puterea Cuvântului

Un țăran din Coreea de Sud își cumpărase câte un exemplar din Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca și le citise cu mult interes. Într-o zi, pe când se afla la muncă pe câmp, casa i-a luat foc și a fost distrusă în totalitate. La întoarcerea lui de pe câmp a trebuit să constate că nu mai putea salva nimic în afară de cele două Evanghelii. El a început să le recitească cu și mai mare interes și le povestea celor din sat despre cele citite. La început, sătenii au râs de el. Însă Biblia spune: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine …” (1 Petru 4.15,16).

Așa a fost și cu acel creștin coreean. El a fost gata să ajute pe alții care au suferit pagube mai mari. Rezultatul a fost că 80 de persoane din acel sat s-au întors la Hristos neavând altceva decât cele două Evanghelii și un exemplu în acel om care a trăit ceea ce a citit. Ce minunat că încă o dată în viețile noastre auzim despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care lucrează în inimile oamenilor ca să-i aducă la calea credinței! Să lăsăm ca puterea Scripturii să-și facă lucrarea și în inimile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TI-A DAT DUMNEZEU O VIZIUNE?

„Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2:2)

 Când Dumnezeu îți dă o viziune pentru viața ta – scrie-o, ține-o tot timpul la vedere și trăiește-o!

Tu spui: „Dar nu văd cum ar putea deveni realitate”.

Biblia adaugă: „Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (v. 3).

Poate nu știi cum să ajungi, din locul în care te găsești chiar acum, în locul unde te va duce viziunea ta în final – dar Dumnezeu știe! Așa că, roagă-L să-ți arate încotro te duce următorul pas.

Fie că ești în închisoare ca Iosif, la cantina săracilor din oraș sau acasă având grijă de copilași, Dumnezeu va împlini viziunea pe care a pus-o în inima ta. Cu cât te vezi mai mult într-o poziție de conducere, lansându-ți propria afacere, slujind în lucrare, scriind prima ta carte sau ajutându-i pe alții prin darurile tale, cu atât mai curând lucrurile acestea vor deveni realitate.

Înainte ca o viziune să devină clară, Dumnezeu ne-o arată de departe – ca pe o fotografie în procesul de developare, și care trece de la o nimic la contururi șterse, și de la culoare estompată la o rezoluție clară! Așadar, ia-ți viziunea și trăiește-o. Las-o să te motiveze să-ți pui în aplicare la maximum abilitatea pe care o ai în postura prezentă, în timp ce rămâi conectat la comunicarea cu Cel ce te cunoaște și te iubește cel mai mult.

Astăzi, roagă-te: „Doamne, știu că locul unde mă găsesc acum nu este locul în care mă vrei mereu… Descoperă-mi viziunea Ta pentru viitorul meu, pentru ca înțelegerea mea să crească după timpul stabilit de tine. Dă-mi răbdare pe cale și credință ca să am încredere că Tu lucrezi întotdeauna spre binele meu. Amin!”


27 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.37-54

    Pentru a doua oară, Isus Se află invitat la masa unui fariseu (comp. cu cap. 7.36). Şi aici gazda îşi permite să critice ceva cu privire la El. Atunci Cel care cunoaşte inimile denunţă cu vehemenţă răutatea şi ipocrizia clasei responsabile din popor. Luând o înfăţişare pioasă înaintea oamenilor, fariseii şi învăţătorii legii ascund înăuntrul lor corupţie şi moarte, ca un mormânt peste care păşeşti fără să vezi ce este în el.

    Cine ar fi îndrăznit vreodată să vorbească atât de aspru unuia care l-a invitat la el? Dar, după mărturia fariseilor înşişi, Isus era adevărat şi nu-l păsa de nimeni şi nu privea la înfăţişarea oamenilor (Matei 22.16). Ce exemplu pentru noi, cei care ştim atât de bine, prin cuvinte plăcute (dar adesea atât de puţin sincere), să ne menajăm reputaţia! Sub pretextul amabilităţii îşi fac simţite prezenţa, de fapt, această falsitate şi acest formalism pe care Isus le condamna la farisei. Neputând să-L contrazică pe Domnul, vrăjmaşii caută să-I găsească vreo vină. Câteva expresii din Psalmul 119 ne fac cunoscute rugăciunile Lui atunci când suferea în faţa unei astfel de împotriviri (v. 98,110,150…).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când ședea la intrarea cortului său, în arșița zilei.
Geneza 18.1

Cortul lui Avraam, ca și casa din Betania, a fost un loc unde Domnul a găsit înviorare. El dorește părtășia cu noi, căci a spus: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20). Mai mult, de aceste manifestări binecuvântate ale prezenței Sale ne putem bucura și noi, căci „cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui” (Ioan 14.21).

Cât de multe oportunități am pierdut, atunci când Domnul ni S-a arătat, însă „zăduful zilei” și multele preocupări ne-au împiedicat, așa încât am fost ignoranți cu privire la prezența Lui, iar El a fost nevoit să meargă mai departe! El a trebuit să treacă de Lot, fiindcă acesta era prea ocupat cu treburile Sodomei, la poarta cetății. Doi îngeri i s-au arătat, însă doar pentru a vesti judecata.

Bucuria lui Avraam a fost mare atunci când L-a văzut și L-a recunoscut pe Domnul. În Ioan 20, ucenicii s-au bucurat de asemenea când L-au văzut pe Domnul. Simțim și noi această bucurie în Ziua Domnului? Avraam a avut privilegiul de a-L servi pe Domnul fără întârziere, fiindcă avea lucrurile necesare la îndemână. Închinarea înseamnă a-I prezenta Tatălui ceea ce vorbește despre Hristos, lucruri pe care le-am strâns în timpul săptămânii, în urma comuniunii cu Domnul. Este trist când ne strângem laolaltă să ne amintim de El și gurile stau închise. Să nu existe nici măcar cinci cuvinte de mulțumire? Falimentul este de partea noastră – nu am umblat în comuniune constantă cu El, petrecând timp în rugăciune și în citirea Cuvântului. Mă tem că astfel Îl lipsim de onoarea de care El este atât de vrednic. Să remediem cât mai grabnic o astfel de stare!

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11

Înălțarea Domnului

În Biblie avem relatate multe adevăruri, printre care nașterea, moartea, învierea și înălțarea Domnului. Ele sunt ca patru stâlpi ai lucrării de mântuire. Înainte de înălțarea la cer, Domnul a stat de vorbă cu ucenicii Săi. El le-a spus multe lucruri, printre care și porunca de a predica pocăința și iertarea păcatelor în Numele Său.

Domnul Isus S-a înălțat la cer, pentru ca să pregătească un loc pentru ai Săi și să trimită Duhul Sfânt, care urma să-i îndrume pe ucenici în lucrarea pe care o aveau de împlinit în lume, să-i călăuzească în tot adevărul, să dovedească lumea vinovată și să-L preamărească pe Mântuitorul. Domnul S-a înălțat pentru a-Și face lucrarea de Mare Preot. Cei care și-au pus încrederea în Mântuitorul pot să se apropie cu îndrăzneală de Dumnezeu, fiindcă Domnul Isus este Marele Preot și Mijlocitorul lor la Tatăl ceresc.

În Mântuitorul cel înălțat la cer, credinciosul are un Domn care îngrijește de el. Domnul cel înălțat Se poartă cu milă față de ai Săi: „Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit” (1 Ioan 2.1).

Are și cititorul pe acest Mijlocitor?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FĂ ÎNTOTDEAUNA MAI MULT DECÂT TI SE CERE

„Voi fiţi, deci, desăvârşiţi…” (Matei 5:48)

     Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.” (Luca 6:38) Să remarcăm faptul că El nu a spus: „Să dați numai celor ce vă pot da înapoi”. John Bunyan, autorul „Călătoriei creștinului”, a spus: „Nu ai trăit astăzi dacă nu făcut ceva pentru cineva care nu-ți poate răsplăti!”

Pe vremea Domnului Isus, un soldat roman avea dreptul de a obliga un civil evreu să-i care bagajul pe o distanță de până la o milă (aprox. un kilometru și jumătate – n.tr.). Dacă erai evreu și dacă refuzai să faci așa ceva, suportai consecințele! Așa că, dacă mergeai prima milă, făceai numai ceea ce era obligatoriu. Apoi a apărut Domnul Isus și a spus: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două…” (Matei 5:41). De ce? Pentru că „slujirea cu o milă în plus” îți dă posibilitatea de a avea un impact în viețile celorlalți. O persoană dispusă să meargă o milă în plus este o persoană căreia îi pasă mai mult decât cred ceilalți că este potrivit, riscă mai mult decât cred ceilalți că e sigur, visează mai mult decât cred ceilalți că e practic, crede mai mult decât cred ceilalți că este posibil, și dăruiește mai mult decât cred ceilalți că este nevoie.

Iată ce concluzie trage Domnul Isus: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobișnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:46-48)

Așadar, fă întotdeauna mai mult decât ți se cere!


26 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.21-36

    Numai puterea Domnului Isus, a Celui care l-a învins pe „omul cel tare”, ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta.     Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.

    Binecuvântarea – repetă Domnul – nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

    In versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. In Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră – vizitatorii – să vadă lumina”.

    Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2Corinteni7.1)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.
Fapte 11.26

Termenul „creștin” este folosit doar de trei ori în Noul Testament. Prima dată este folosit cu privire la credincioșii din Antiohia. Credința creștea și se răspândea dincolo de Iudeea și de Samaria, către teritoriul națiunilor. Tot mai mulți dintre națiuni veneau la Hristos, așa cum s-a întâmplat și în Antiohia (Fapte 11.19,20). Cei nemântuiți din Antiohia i-au numit pentru prima dată „creștini” pe cei care crezuseră în Hristos. În grecește, acest termen înseamnă „ai lui Hristos”, desemnându-i pe cei care Îl urmau pe Domnul.

A doua oară, acest termen este folosit de un împărat. Apostolul Pavel stătea înaintea lui Agripa și tocmai îi relatase episodul convertirii sale (Fapte 26). El nu fusese neascultător viziunii cerești, ci, din persecutor, devenise urmaș al lui Hristos. Răspunsul lui Agripa a fost: „Mă vei convinge în curând să devin creștin!” (versetul 28).

A treia apariție a acestui termen este mai solemnă: „Dacă cineva suferă ca și creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în numele acesta” (1 Petru 4.16). Credincioșii sufereau o cruntă persecuție din partea împăratului Nero, doar din pricină că erau creștini. Petru îi îndeamnă să îndure și să-L glorifice pe Dumnezeu. Domnul Însuși a spus: „Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta … din cauza Mea” (Matei 5.11).

Cei dintâi credincioși nu s-au denumit ei înșiși creștini, ci oameni „ai Căii” (Fapte 9.2; 19.9,23; 22.4; 24.14,22). Ei Îl urmau pe Isus Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14.6). În lume sunt acum peste două miliarde de oameni care își spun creștini. Totuși, din această mare mulțime, doar foarte puțini sunt adevărați urmași „ai Căii”. Cum stau lucrurile cu tine? L-ai primit tu pe Hristos ca Domn și Mântuitor al tău?

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!
Luca 18.13

Cum a devenit Sam un altul

Ziua următoare, Sam veni cu brațul plin de lucruri, cărora misionarul le simțise de mult timp lipsa. După ce acesta se uită la toate acestea și văzu că nu lipsește nimic din lucruri, îi spuse lui Sam:

— Ești un băiat destoinic. Toate ce mi-au fost furate, le-ai găsit. Dar ai aflat și cine le-a furat?

Sam a ezitat un moment. Apoi spuse:

— Asta este ce am vrut să-ți spun, Bwana. Eu sunt cel care a furat totul! Am vrut să vând totul. Dar acum îmi pare foarte rău, Bwana. Te rog iartă-mă. Și acum doresc să-L accept pe Mântuitorul și Salvatorul, despre care ne-ai spus.

— Atunci să ne rugăm împreună, Sam, spuse misionarul cu inima mulțumitoare. Împreună au îngenuncheat, iar Sam a recunoscut înaintea lui Dumnezeu, că îi pare rău de răul pe care l-a făcut. El L-a rugat pe Domnul Isus să-i ierte toate păcatele.

Astfel, Sam a devenit un altul, un om nou în Hristos. Fiecare putea să vadă schimbarea lui. Cântând și-a continuat munca. El citea cu sârguință din Biblie, iar în continuare a arătat mare interes pentru lucrul Domnului. Niciodată nu a mai furat. Mai târziu a simțit că Dumnezeu l-a chemat ca misionar pentru poporul lui, și astfel le-a vestit pe Hristos oamenilor din țara lui. Mulți au venit la credință prin mărturia lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVATĂ SĂ TE ROGI

„Duhul mijloceşte pentru noi” (Romani 8:26)

     Rugăciunea nu este ceva firesc pentru noi. Tendința noastră naturală este să depindem cât mai puțin de altcineva decât de noi înșine. Unii nici nu au învățat încă să se roage! Alții nu se roagă suficient de mult pentru că nu se simt în largul lor. Iar alții nu înțeleg suficient din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se ruga biblic și a vedea rezultatele. Oricare ar fi cazul, nu avem scuze că nu ne rugăm!

Duhul Sfânt care locuiește în noi ne poate clarifica, corecta și schimba rugăciunea, pentru ca atunci când ajunge la Dumnezeu să poată fi primită. Biblia spune: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:26-28) Pentru binele cui „lucrează toate lucrurile împreună?” Pentru binele fiecăruia care crede? Nu, „pentru binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Și, mult mai important, pentru binele celor ce au învățat să-L lase pe Duhul Sfânt din ei să Se roage, pentru că ceea ce cere El va fi întotdeauna după voia lui Dumnezeu.

A învăța să te rogi e ca și cum ai învăța o limbă străină: cea mai bună metodă este să trăiești într-un mediu în care se vorbește această limbă.

Așadar, dacă dorești să înveți cum să te rogi, trebuie: a

) să petreci timp rugându-te;

b) să petreci timp cu cei ce obișnuiesc să se roage;

c) să lași Duhul Sfânt să te conducă și să te călăuzească!


25 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.1-20

    Ucenicii sunt copleşiţi de locul pe care-l ocupă rugăciunea în viaţa Stăpânului lor. Să facem şi noi ce au făcut ei: să-I cerem Domnului să ne înveţe să ne rugăm. Rugăciunea este oare recitarea unor fraze învăţate pe dinafară? Parabola cu cei doi prieteni ne învaţă, din contră, că trebuie să ne exprimăm fiecare cerere într-un mod clar şi precis: „Prietene, împrumută-mi trei pâini...” (v. 5). Poate fi vorba de o nevoie spirituală care deodată se face simţită, izbind la uşa inimii noastre (v. 6)? Să nu ne grăbim să o respingem; dimpotrivă, să o tratăm ca pe un prieten venit de pe drum (v. 6). Chiar n-avem nimic să-i oferim! Atunci să ne îndreptăm spre Prietenul divin, fără teamă că-L vom deranja. În dragostea Lui, Dumnezeu găseşte plăcere să le răspundă copiilor Săi şi nu-i înşală niciodată. Dimpotrivă, dacă în neştiinţa şi în lipsa noastră de înţelepciune I-am cerut „o piatră”, El a ştiut să schimbe cererea noastră şi să ne dea „daruri bune”.

    Până să-L fi întâlnit pe Domnul Isus, omul este pentru Dumnezeu tot atât de mut ca demonizatul din versetul 14. Salvat prin Hristos, primind, la convertirea sa, darul Duhul Sfânt (comp. cu v. 13), el poate apoi să-şi înalţe glasul în laudă şi în rugăciune. Să fructificăm şi noi într-un mod tot mai îmbelşugat acest privilegiu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind.
Marcu 10.46

Mântuitorul călătorea spre Ierusalim pentru ultima dată și tocmai ieșea din Ierihon. Deși, în duhul Său, simțea întreaga greutate a lucrurilor care aveau să vină asupra Lui, El nu uita nicio clipă de nevoile celor din jurul Său, inima Lui fiind mereu sensibilă la suferința oamenilor.

Un cerșetor orb, auzind mulțimea care trecea și întrebând ce se întâmplă, a aflat că trece Isus din Nazaret. Atunci cerșetorul, pe nume Bartimeu, a strigat: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!”. Domnul nu l-a mustrat că a folosit un astfel de titlu. Fiind israelit după naștere, Bartimeu era îndreptățit să aștepte un împărat din familia lui David, care să deschidă ochii orbilor, să dezlege limba celor muți și să-i facă pe cei ologi să meargă (Isaia 35.5,6). Cei din jur au încercat să-l facă să tacă, însă nu au reușit. Dacă ar fi scăpat o asemenea ocazie, nu ar mai fi avut alta, căci Domnul nu avea să mai treacă niciodată prin Ierihon.

Strigătul său a fost auzit de Mântuitorul, care a poruncit să fie adus la El. „Aruncându-și haina, a sărit în sus și a venit la Isus” (versetul 50). Bartimeu ne oferă multe lecții. Există o haină a dreptății proprii, pe care mulți o păstrează, spre paguba lor, în loc să o arunce și să vină la Domnul Isus. De asemenea, este bine să imităm sârguința lui Bartimeu în căutarea binecuvântării, precum și graba cu care a venit să o primească. Câteva cuvinte ale Domnului au fost suficiente pentru vindecarea sa: „Mergi! Credința ta te-a vindecat”.

Domnul Și-a continuat călătoria spre Ierusalim. Acolo nu-L aștepta o coroană împărătească, ci una de spini; nu un tron al gloriei, ci o cruce a rușinii. Însă, în căile minunate ale lui Dumnezeu, acesta a fost felul în care El ne-a câștigat mântuirea.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 6.23

Cum a devenit Sam un altul

Ochii lui Sam erau ațintiți asupra misionarului, când acesta vorbi.

— Sunt sigur că voi găsi și voi aduce înapoi totul, răsună răspunsul său.

Deja în ziua următoare, el a apărut cu primul obiect.

— Aici am găsit ceva, dar nu știu cine l-a luat, spuse el. Crezi că Dumnezeu este supărat pe oamenii care iau lucrurile altora?

— Da, foarte, spuse misionarul. El îi va pedepsi pe toți care fac așa ceva, dacă nu Îl roagă să îi ierte.

A doua zi, Sam aduse iarăși un obiect.

— Am găsit iarăși ceva din posesia ta, dar nu pe cel care l-a luat. El ezită un moment. Și cum se primește iertarea? a întrebat apoi Sam.

— Pentru a primi iertarea, trebuie să regreți cu seriozitate păcatele tale înaintea lui Dumnezeu, trebuie să le recunoști și să-L rogi pe Dumnezeu pentru iertare. Nu ai auzit, cum am spus, că Dumnezeu ne iartă pe noi oamenii, și pe tine, Sam, prin Mântuitorul Isus Hristos, care a fost trimis în lume pentru noi și care a plătit pentru vina noastră cu sângele Său, murind pentru noi la cruce? Cu aceste cuvinte, misionarul deschise Biblia și citi din Isaia 55.7: „Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând”.

— Mulțumesc! spuse Sam și plecă gânditor pe drumul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

STABILESTE „REGULI DE VIATĂ” PENTRU COPIII TĂI

„Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” (Judecători 13:12)

     Când Dumnezeu i-a spus lui Manoah, tatăl lui Samson, că va avea un fiu la bătrânețe, el a întrebat: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” Iată un tată înțelept! El a știut că pentru a-și putea împlini destinul, fiul său trebuia să fie crescut după anumite reguli. Copiii se simt mai în siguranță și au tendința să se dezvolte mai bine când știu care sunt limitele.

Imaginează-ți că mergi cu mașina pe un pod suspendat la o înălțime de 300 m. Pentru cei care trec pe acolo pentru prima oară, pare o experiență înfricoșătoare. Nu trebuie să fii un copilaș ca să fii înfricoșat de priveliște și să spui: „Dac-am cădea de-aici, praf ne-am face!” Să presupunem că nu ar exista parapete de o parte și de alta a podului; cum ai învârti volanul? Chiar spre mijlocul drumului, desigur! Chiar dacă nu intenționezi să lovești balustradele de protecție, te simți mai sigur când știi că există.

La fel este și cu copilul tău. El trebuie să știe care sunt „regulile de viață” și că le vei aplica cu seriozitate. Când regulile sunt clare acasă, copiii trăiesc în siguranță. Câtă vreme stau în interiorul acelor limite rezonabile, bine marcate, există bucurie, libertate și acceptare. Poate copiii tăi nu recunosc faptul că își doresc să fii șeful, dar respiră mai ușurați când ești.

Concluzie: când Dumnezeu îți dă copii, este de fapt un proiect pe douăzeci de ani cel puțin. În tot acest timp, îi pregătești fie pentru eșec, fie pentru succes… Alegerea îți aparține!


24 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Luca 10.25-42

    Întrebat de un învăţător al legii, Isus Se adresează conştiinţei interlocutorului Său. Acesta, pentru a se eschiva, vrea să restrângă sfera definită prin cuvântul aproape”. Domnul îl învaţă că acest „aproape” este în primul rând El, Isus (v. 36,37) şi că, prin exemplul Lui, un răscumpărat devine aproapele tuturor oamenilor. În nenorocitul dezbrăcat şi lăsat aproape mort îl recunoaştem pe păcătosul pierdut şi neputincios; în preot şi levit recunoaştem deşertăciunea religiei; iar în samariteanul milostiv îl recunoaştem pe Mântuitorul care S-a aplecat asupra nenorocirii noastre şi care ne-a salvat de la o soartă tragică şi disperată. Hanul ne face să ne gândim la Adunare, unde cel salvat va primi îngrijirile cuvenite, iar hangiul este Duhul Sfânt care asigură aceste îngrijiri prin Cuvânt şi rugăciune (cei doi lei), subiectul versetelor 38-42 şi al capitolului 11.1-13. Prin urmare, Domnul nu i-a mai spus. „Fă aceasta (legea) şi vei trăi” (v. 28), ci: „du-te şi fă şi tu la fel” (v. 37).

    Scena următoare se desfăşoară într-o casă prietenă. Isus este acolo primit, slujit, ascultat şi iubit. Pentru că slujirea Martei îi absorbise cu totul gândurile, ea va trebui mustrată pentru aceasta; însă inima Mariei deschisă pentru Cuvântul Lui va bucura inima Domnului (1 Samuel 15.22).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, Mardoheu și-a sfâșiat hainele și s-a îmbrăcat în sac și cenușă și a ieșit în mijlocul cetății și a plâns cu glas tare și amar.
Estera 4.1

Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, spunând: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi, … n-ai cunoscut timpul cercetării tale”.
Luca 19.41,42,44

După captivitatea babiloniană – Un plâns amar

Decretul cu privire la distrugerea iudeilor fusese scris, pecetluit cu inelul împăratului și trimis în toate provinciile. Oriunde ajungea „era jale mare între iudei, și post și plângere și strigăt; și mulți se culcau în sac și cenușă” (versetul 3). Mardoheu, a cărui credincioșie stârnise ura lui Haman și provocase acel decret ticălos, a plâns cu glas tare și a mers la palatul împăratului. A refuzat hainele trimise de Estera pentru a înlocui sacul cu care era îmbrăcat și i-a făcut acesteia cunoscut ceea ce se întâmplase. El nu putea face mai mult, însă a rugat-o pe Estera să mijlocească la împărat pentru poporul ei. Estera a acceptat, deși acest lucru o putea costa viața.

În același fel, deși într-un contrast complet, Îl vedem pe Domnul nostru binecuvântat în ultima Sa călătorie către Ierusalim, plângând pentru cetate, în vederea lucrurilor care o așteptau. Venise la ai Săi și ai Săi nu L-au primit și nu au cunoscut timpul cercetării lor. Conducătorii L-au urât fără temei și chiar atunci complotau să-L dea la moarte. Cât de cumplită avea să fie soarta lor! Vrăjmașii lor aveau să vină, să-i împresoare și să radă cetatea de pe fața pământului. Domnul știa care avea să fie rezultatul cuvintelor pe care ei urmau să le rostească: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Nu mai era cale de întoarcere. Cu o hotărâre a dragostei, El a pornit să-Și dea viața pentru vrăjmașii Săi și pentru noi toți.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… urăsc purtarea păcătoșilor; ea nu se va lipi de mine.
Psalmul 101.3

Cum a devenit Sam un altul

Spre părerea sa de rău, misionarul a trebuit să constate repede, că glasurile care l-au atenționat au judecat corect. La început au dispărut lucruri mai mici, mai târziu, lucruri de valoare mai mare. Era sigur că Sam luase ceea ce dispăruse, pentru că numai el intra în încăperile de locuit ale misionarului. El a văzut de asemenea cu întristare, că învățăturile sale din Biblie au rămas fără rod. Sam stătea în adunare indiferent. Inima lui părea închisă la Vestea Bună. Aici era necesară rugăciunea stăruitoare. Acest lucru l-a și făcut misionarul.

Într-o zi, misionarul l-a chemat pe Sam la el.

— Sam, spuse el, stau în fața unei probleme grele, și doresc să mă ajuți să o rezolv. Vrei?

— Da, Bwana, spuse Sam, mândru că tocmai el a fost ales să-l ajute pe misionar.

— Atunci ascultă! Deja de câteva săptămâni am simțit lipsa unor lucruri din locuința mea. Nu știu unde au putut ajunge. Probabil, cineva le-a luat pentru sine, și doresc să te rog să mă ajuți ca să le primesc înapoi, și de asemenea să aflu cine le-a luat. Am nevoie mare de aceste lucruri. A lua lucruri care nu îți aparțin se numește furt. Și știi bine, a fura este rău și nu Îi place lui Dumnezeu.

Se continuă în 26 mai

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SINCERITATEA PE TREI NIVELURI

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.” (Efeseni 4:25)

     Să spui adevărul pare un lucru simplu, dar pentru asta e nevoie de o dedicare pe trei niveluri:

1) Nivelul verbal. Când ești descoperit că ai mințit, încrederea pe care ceilalți o au în tine este subminată. De exemplu, când un soț sau o soție neagă faptul că a cheltuit tot bugetul familiei sau ascunde că are o problemă cu alcoolul, inevitabil apare necazul. Dar când fiecare știe că celălalt „spune adevărul în dragoste”, relația se întărește  și rezistă în fața furtunii (Efeseni 4:15).

2) Nivelul comportamental. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.” (Luca 16:10) Cheryl Richardson spunea: „Integritatea este cheia unei vieți autentice.” Devii cunoscut drept o persoană integră atunci când te ții de cuvânt. Așadar, când îți iei un angajament, du-l la capăt – chiar și atunci când te costă sau când primești o ofertă mai bună.

3) Nivelul practic. De ce e atât de greu să spunem adevărul? Pentru că fiecare relație din viața noastră se bazează pe încredere. Când nu te comporți sincer:

a) Ajungi să-ți pierzi influența și respectul celorlalți.

b) Trăiești cu teama de a nu fi descoperit, ceea ce te face să te simți nesigur și te obligă să trăiești pe două niveluri: percepția publică și lupta personală.

c) Te îngrijorezi pentru ceea ce ai spus și cui i-ai spus.

d) Ajungi în punctul în care nu mai ai încredere sau nu-i mai crezi pe ceilalți, pentru că „după cum îți trăiești viața, așa îți judeci aproapele”.

e) Ajungi să gândești că: „Toată lumea minte”. Problema cu acest fel de gândire e că nici tu nu poți avea încredere în ei.

Așa că, dacă ai o problemă cu sinceritatea, cere ajutorul Domnului!

 


 

23 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 10.10-24

    Isus Se adresează cu solemnitate cetăţilor în care dăduse învăţătură şi făcuse aşa de multe minuni, accentuând marea responsabilitate a locuitorilor lor. Ce ar putea spune El astăzi despre atât de mulţi tineri crescuţi în familii creştine, care sunt atât de privilegiaţi, dar care sunt şi mult mai responsabili decât ceilalţi?

    Cei şaptezeci se întorc toţi cu bucurie, iar faptul că au izgonit demonii L-a dus pe Domnul cu gândul la clipa când însuşi Satan va fi izgonit din cer şi aruncat pe pământ (Apocalipsa 12.7). Isus însă îi invită pe ucenici să se bucure pentru un alt motiv, anume că cerul, curăţit de prezenţa lui Satan, va deveni locuinţa lor. De acum, numele lor sunt scrise ocolo. La rândul Său, Domnul Se bucură şi Se minunează nu de puterea exercitată, ci de planurile Dumnezeului dragostei. I-a făcut plăcere Tatălui să Se facă cunoscut prin Fiul. Şi, spre deosebire de ceea ce noi le spunem de obicei copiilor: «când vei fi mare, vei înţelege aceasta sau aceea», o asemenea descoperire a fost făcută tocmai pruncilor şi acelora care se aseamănă lor prin smerenie şi prin simplitatea credinţei. Îndeplinim noi aceste condiţii?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satan, pentru că este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»”.
Matei 4.10

Tinerilor, … cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi.
1 Ioan 2.14

Să remarcăm că Domnul nu numai că a citat Scriptura, ci a citat-o ca Scriptură, fiindcă El a spus întotdeauna: „Este scris”. Domnul a câștigat biruința de fiecare dată prin Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta a fost rezultatul dependenței Lui binecuvântate de Dumnezeu și al locuirii Cuvântului lui Dumnezeu în inima Sa. El a dovedit adevărul cuprins în cuvintele: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11). Satan a plecat învins. Apoi este scris că îngerii au venit și Îi slujeau (Matei 4.11). Ei priviseră cu plăcere cum un Om l-a biruit pe Satan prin dependență și ascultare. Au văzut aceste două trăsături în Hristos, însă le văd ei și în noi? Secretul puterii stă în aceasta: să ai Cuvântul lui Dumnezeu ascuns în inimă și, în mod implicit, să asculți de el.

Când întâmpin o dificultate, credeți că Duhul lui Dumnezeu mă va ajuta printr-un cuvânt al Scripturii pe care nu l-am ascuns în inima mea? Nu, ci, dacă am fost nepăsător și leneș în ce privește citirea Cuvântului lui Dumnezeu, nu voi avea cuvintele Scripturii cu adevărat ascunse în inimă. Duhul Sfânt nu-mi poate aminti de un verset pe care nu l-am citit. Nu putem exagera importanța citirii Scripturii.

Tinerii sunt recomandați prin faptul că acest Cuvânt al lui Dumnezeu rămâne în ei. Gândurile lor sunt formate de Scriptură. Dobândim cunoașterea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Însă trebuie să ascundem acest Cuvânt în inimile noastre. De aceea, în Psalmul 119 există doar două versete care nu fac referire la Cuvântul lui Dumnezeu. Studiați cu atenție acest psalm! „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău” (Psalmul 119.9).

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Ieremia 17.9

Cum a devenit Sam un altul

Sam era un mic băiat african, care a fugit să-și scape viața, când două triburi vecine s-au luptat îngrozitor unul împotriva celuilalt. El a venit atunci împreună cu alți copii și câteva femei la stația misionară. Aici a primit cazare și mâncare.

Misionarul Z. era conducătorul responsabil al stației. El avea nevoie de un băiat pentru rezolvarea a tot felul de lucrări curente la stația misionară. Pentru că Sam era destul de puternic și pricepea repede ceea ce i se cerea să facă, l-a ales pe el pentru acest post din ceata de băieți refugiați la stație.

După angajarea lui Sam a venit un om mai în vârstă la misionar și i-a spus:

— Îmi pare rău că l-ai ales pe Sam pentru a te ajuta. Nu este cinstit. El ia tot ce îi place pentru sine.

La început, misionarul nu a acordat o importanță deosebită acestor cuvinte. Sentința i se părea foarte dură. Dar când în curând un altul a venit cu aceeași atenționare, mai apoi chiar soția sa i-a spus să se gândească, dacă nu a acționat prea pripit cu alegerea lui Sam, a rămas uimit. A hotărât să-l observe cu atenție pe băiat. Sam era acum angajat. Dacă era într-adevăr necinstit, depindea de el, misionarul, să facă ce poate, pentru ca băiatul să fie vindecat de nesinceritatea lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PROCESUL PĂCII

„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nici o nenorocire.” (Psalmul 119:165)

     Unul din ultimele lucruri pe care Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi înainte de plecarea Sa din această lume a fost acesta: „În lume veţi avea necazuri…” (Ioan 16:33). Și a avut dreptate, nu-i așa? Cu toții le experimentăm: stres, solicitări la locul de muncă, termene limită, așteptări, presiuni personale care ne apasă și care încearcă mereu să ne răpească pacea pe care ne-o dorim cu disperare, conflicte, lipsuri…

Nimeni nu este imun la stres, la frustrare și la sentimentul că ne aflăm pe „autostrada vieții”. Soluția nu se poate găsi într-o pastilă, în bunuri materiale sau în plăceri. Toate acestea ne epuizează.

Biblia vorbește despre trei feluri diferite de pace. Să ne uităm la fiecare dintre ele:

1) Pacea cu ceilalți. „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:18). Aceasta este o pace exterioară, necesară pentru ca relațiile interumane să înflorească.

2) Pacea cu tine însuți. „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15). Aceasta este pacea lăuntrică, o odihnă a minții și a sufletului care ne scapă multora dintre noi. 3

) Pacea cu Dumnezeu. „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1) Aceasta este pacea veșnică care vine din cunoașterea faptului că ai o relație corectă cu Dumnezeu. Iată ce se întâmplă: când ai pace cu Dumnezeu, ai pace cu tine însuți; și când ai pace cu tine însuți vei avea pace și cu ceilalți. Acesta este, pe scurt, procesul păcii!


22 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 9.57-62; 10.1-9

    Este uşor de afirmat: „Te voi urma oriunde vei merge, Doamne” (v. 57), însă Isus nu ascunde ce presupune a-L urma (vezi v. 23). Cele mai mari obstacole nu sunt pe cale, ci în inima noastră, iar pentru a ni le descoperi, Domnul examinează pe rând cele mai tainice unghere ale inimii. Plăcerea pentru confort (v. 58), anumite convenienţe, anumite afecţiuni sau obiceiuri (v. 59,61) trec uşor înaintea ascultării pe care I-o datorăm lui Hristos şi ne conduc apoi, în mod inevitabil, la regrete, la priviri înapoi şi poate, în final, chiar la o umilitoare renunţare.

    În capitolul 10, Isus pune deoparte şaptezeci de lucrători cărora El însuşi le dă avânt în secerişul Său. Le dă instrucţiuni şi îi trimite „ca pe nişte miei în mijlocul lupilor” (v. 3), ei fiind chemaţi să manifeste blândeţea şi smerenia Celui care era Mielul în mijlocul aceloraşi lupi.

    Astăzi, ca şi atunci, sunt puţini lucrători. Să strigăm de aceea în rugăciune către Domnul marelui seceriş (2 Tesaloniceni 3.1)! El Se va îngriji să aleagă, să pregătească şi să trimită noi slujitori; totuşi, pentru a putea cere aceasta cu râvnă şi cu dreptate, trebuie să fii gata să accepţi a fi trimis tu însuţi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Am putere pentru toate, în El, care mă întărește.
Filipeni 4.13

Creștinul, aflându-se într-o lume împotrivitoare, este constant supus presiunii de a părăsi calea către cer. Hristos însă este puterea noastră pentru a ne ridica deasupra împrejurărilor vieții prezente. Doar El ne poate sprijini în orice necaz și ne poate ține picioarele pe calea credinței. El este resursa noastră inepuizabilă.

Filipeni 4 începe cu acest îndemn: „Stați astfel tari în Domnul”. Aceasta presupune că întreaga putere a vrăjmașului este aliniată împotriva noastră și că mărturia creștină nu mai umblă la înălțimea chemării cerești. Ce nădejde avem să rămânem fideli lui Hristos și să fim feriți de a abandona calea credinței? Singura noastră nădejde, singura noastră resursă este Hristos. Nu putem sta tari prin puterea noastră. Nu putem sta tari prin puterea fraților noștri. Ei, ca și noi, sunt slabi și supuși greșelii. Putem sta însă tari în Domnul. El niciodată nu ne va lăsa și în El găsim tăria de a ne împotrivi vrăjmașului și uneltirilor lui.

Suntem îndemnați de asemenea să ne bucurăm în Domnul întotdeauna (versetul 4). Această bucurie în Domnul ne eliberează de puterea lucrurilor prezente. Nu ne putem întotdeauna bucura de împrejurările noastre sau de frații noștri, însă ne putem bucura întotdeauna în Domnul. El rămâne același mereu, iar dacă ne bucurăm în El, dacă toate resursele noastre sunt în El și dacă avem încrederea că El este aproape, atunci nu vom fi tulburați de confuzia existentă în lume și în mărturia creștină. Nu ne vom căuta drepturile, ci ne vom bucura în Domnul, cu simțământul că El este mereu aproape. El ne susține în orice împrejurare și ne păzește, spre gloria Dumnezeului și Tatălui Său.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.
1 Petru 5.8

Mecanicul și sedativul

22 iunie 1918. Un tren de circ cu douăzeci și cinci de vagoane a părăsit Michigan City, Indiana, în seara acelei zile. La Ivanhoe, mecanicul a trebuit să oprească pentru a controla o cutie supraîncălzită. Niciun alt tren nu era prevăzut să vină timp de o oră, dar ca măsură de precauție omul răspunzător de semnalizare a ridicat semnalul luminos în spatele trenului. Din orașul Michigan a părăsit gara un tren gol pentru trupe ale armatei și s-a îndreptat spre vest în urma trenului de circ. Trenul a trecut peste un număr de semnale galbene de avertizare și, în cele din urmă, peste strălucitoarea lumină roșie. Omul cu semnalizarea își agita lampa la apropierea trenului. Totul a fost în zadar. Trenul și-a continuat drumul izbind trenul de circ, ucigând 68 de oameni și multe animale. Mecanicul trenului pentru trupele armate luase un sedativ înainte de a pleca din Michigan. Sedativul l-a ajutat să adoarmă și astfel n-a mai văzut semnalele luminoase de pe linia ferată.

Așa procedează și satan cu oamenii. Acest vrăjmaș dorește, ca atâtea avertismente date de Dumnezeu să nu fie văzute și percepute de oameni, pentru că satan are grijă ca sedativele sale să fie înghițite și astfel ele să-și facă efectul. Este timpul să ne trezim la realitate!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI DIFICILI

„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)

     Singura soluție ca să poți evita contactul cu oameni dificili – este să te muți pe o altă planetă!

Ființele umane sunt un amestec de vicii și de virtuți, și până nu înțelegi lucrul acesta, nu vei izbuti să trăiești sau să lucrezi cu ele. Se spune că un călugăr s-a dus la o mănăstire și a depus jurământul tăcerii. O dată pe an, el era invitat să se înfățișeze înaintea unui abate și i se dădea voie să spună ceva. După primul an, când a fost întrebat ce are de spus, și el a răspuns: „Patul este prea tare!” La sfârșitul celui de-al doilea an, când i s-a adresat aceeași întrebare, el a răspuns: „Încăperea este prea mică”. La sfârșitul celui de-al treilea an, când a fost întrebat, el a răspuns: „Mâncarea este groaznică. Renunț!” În acel moment, abatele a zâmbit ușurat și a spus: „Slavă Domnului! Pentru că nu ai făcut altceva decât să te plângi de când ai venit aici”!

Ai înțeles?  Chiar dacă te-ai duce la mănăstire, tot ar trebui să ai de-a face cu oameni dificili! Așadar, ce poți face? Învață de la fermier. El pune sămânța, smulge buruienile și sapă, știind că recolta va veni, în cele din urmă, dacă face cu răbdare aceste lucruri. E unul din motivele pentru care Iacov scrie: „Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:19-20) Nu există scurtături. Singura modalitate prin care poți avea o relație bună este să lucrezi la asta și să ai răbdare. Astfel, Dumnezeu va binecuvânta acea relație.


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: