Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Luca 10.25-42

    Întrebat de un învăţător al legii, Isus Se adresează conştiinţei interlocutorului Său. Acesta, pentru a se eschiva, vrea să restrângă sfera definită prin cuvântul aproape”. Domnul îl învaţă că acest „aproape” este în primul rând El, Isus (v. 36,37) şi că, prin exemplul Lui, un răscumpărat devine aproapele tuturor oamenilor. În nenorocitul dezbrăcat şi lăsat aproape mort îl recunoaştem pe păcătosul pierdut şi neputincios; în preot şi levit recunoaştem deşertăciunea religiei; iar în samariteanul milostiv îl recunoaştem pe Mântuitorul care S-a aplecat asupra nenorocirii noastre şi care ne-a salvat de la o soartă tragică şi disperată. Hanul ne face să ne gândim la Adunare, unde cel salvat va primi îngrijirile cuvenite, iar hangiul este Duhul Sfânt care asigură aceste îngrijiri prin Cuvânt şi rugăciune (cei doi lei), subiectul versetelor 38-42 şi al capitolului 11.1-13. Prin urmare, Domnul nu i-a mai spus. „Fă aceasta (legea) şi vei trăi” (v. 28), ci: „du-te şi fă şi tu la fel” (v. 37).

    Scena următoare se desfăşoară într-o casă prietenă. Isus este acolo primit, slujit, ascultat şi iubit. Pentru că slujirea Martei îi absorbise cu totul gândurile, ea va trebui mustrată pentru aceasta; însă inima Mariei deschisă pentru Cuvântul Lui va bucura inima Domnului (1 Samuel 15.22).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, Mardoheu și-a sfâșiat hainele și s-a îmbrăcat în sac și cenușă și a ieșit în mijlocul cetății și a plâns cu glas tare și amar.
Estera 4.1

Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, spunând: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi, … n-ai cunoscut timpul cercetării tale”.
Luca 19.41,42,44

După captivitatea babiloniană – Un plâns amar

Decretul cu privire la distrugerea iudeilor fusese scris, pecetluit cu inelul împăratului și trimis în toate provinciile. Oriunde ajungea „era jale mare între iudei, și post și plângere și strigăt; și mulți se culcau în sac și cenușă” (versetul 3). Mardoheu, a cărui credincioșie stârnise ura lui Haman și provocase acel decret ticălos, a plâns cu glas tare și a mers la palatul împăratului. A refuzat hainele trimise de Estera pentru a înlocui sacul cu care era îmbrăcat și i-a făcut acesteia cunoscut ceea ce se întâmplase. El nu putea face mai mult, însă a rugat-o pe Estera să mijlocească la împărat pentru poporul ei. Estera a acceptat, deși acest lucru o putea costa viața.

În același fel, deși într-un contrast complet, Îl vedem pe Domnul nostru binecuvântat în ultima Sa călătorie către Ierusalim, plângând pentru cetate, în vederea lucrurilor care o așteptau. Venise la ai Săi și ai Săi nu L-au primit și nu au cunoscut timpul cercetării lor. Conducătorii L-au urât fără temei și chiar atunci complotau să-L dea la moarte. Cât de cumplită avea să fie soarta lor! Vrăjmașii lor aveau să vină, să-i împresoare și să radă cetatea de pe fața pământului. Domnul știa care avea să fie rezultatul cuvintelor pe care ei urmau să le rostească: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Nu mai era cale de întoarcere. Cu o hotărâre a dragostei, El a pornit să-Și dea viața pentru vrăjmașii Săi și pentru noi toți.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… urăsc purtarea păcătoșilor; ea nu se va lipi de mine.
Psalmul 101.3

Cum a devenit Sam un altul

Spre părerea sa de rău, misionarul a trebuit să constate repede, că glasurile care l-au atenționat au judecat corect. La început au dispărut lucruri mai mici, mai târziu, lucruri de valoare mai mare. Era sigur că Sam luase ceea ce dispăruse, pentru că numai el intra în încăperile de locuit ale misionarului. El a văzut de asemenea cu întristare, că învățăturile sale din Biblie au rămas fără rod. Sam stătea în adunare indiferent. Inima lui părea închisă la Vestea Bună. Aici era necesară rugăciunea stăruitoare. Acest lucru l-a și făcut misionarul.

Într-o zi, misionarul l-a chemat pe Sam la el.

— Sam, spuse el, stau în fața unei probleme grele, și doresc să mă ajuți să o rezolv. Vrei?

— Da, Bwana, spuse Sam, mândru că tocmai el a fost ales să-l ajute pe misionar.

— Atunci ascultă! Deja de câteva săptămâni am simțit lipsa unor lucruri din locuința mea. Nu știu unde au putut ajunge. Probabil, cineva le-a luat pentru sine, și doresc să te rog să mă ajuți ca să le primesc înapoi, și de asemenea să aflu cine le-a luat. Am nevoie mare de aceste lucruri. A lua lucruri care nu îți aparțin se numește furt. Și știi bine, a fura este rău și nu Îi place lui Dumnezeu.

Se continuă în 26 mai

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SINCERITATEA PE TREI NIVELURI

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.” (Efeseni 4:25)

     Să spui adevărul pare un lucru simplu, dar pentru asta e nevoie de o dedicare pe trei niveluri:

1) Nivelul verbal. Când ești descoperit că ai mințit, încrederea pe care ceilalți o au în tine este subminată. De exemplu, când un soț sau o soție neagă faptul că a cheltuit tot bugetul familiei sau ascunde că are o problemă cu alcoolul, inevitabil apare necazul. Dar când fiecare știe că celălalt „spune adevărul în dragoste”, relația se întărește  și rezistă în fața furtunii (Efeseni 4:15).

2) Nivelul comportamental. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.” (Luca 16:10) Cheryl Richardson spunea: „Integritatea este cheia unei vieți autentice.” Devii cunoscut drept o persoană integră atunci când te ții de cuvânt. Așadar, când îți iei un angajament, du-l la capăt – chiar și atunci când te costă sau când primești o ofertă mai bună.

3) Nivelul practic. De ce e atât de greu să spunem adevărul? Pentru că fiecare relație din viața noastră se bazează pe încredere. Când nu te comporți sincer:

a) Ajungi să-ți pierzi influența și respectul celorlalți.

b) Trăiești cu teama de a nu fi descoperit, ceea ce te face să te simți nesigur și te obligă să trăiești pe două niveluri: percepția publică și lupta personală.

c) Te îngrijorezi pentru ceea ce ai spus și cui i-ai spus.

d) Ajungi în punctul în care nu mai ai încredere sau nu-i mai crezi pe ceilalți, pentru că „după cum îți trăiești viața, așa îți judeci aproapele”.

e) Ajungi să gândești că: „Toată lumea minte”. Problema cu acest fel de gândire e că nici tu nu poți avea încredere în ei.

Așa că, dacă ai o problemă cu sinceritatea, cere ajutorul Domnului!

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: