Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “aprilie, 2017”

30 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 2.39-52

    Acest pasaj are o importanţă deosebită: este, în adevăr, singura secvenţă din copilăria şi din tinereţea Domnului Isus pe care Dumnezeu găseşte cu cale să ne-o prezinte. Astfel avem aici, în special pentru tineri şi pentru copii, Modelul prin excelenţă. El este desăvârşit în relaţiile Sale cu Tatăl ceresc, ale Cărui chestiuni (v. 49: „cele ale Tatălui”) au prioritate faţă de oricare altele. Ce desăvârşit este şi în raporturile cu învăţătorii din templu: deşi infinit mai înţelept decât ei toţi, El nu îi învaţă, ci îi ascultă şi îi întreabă, singura atitudine care se cuvenea vârstei Lui! Este desăvârşit şi în relaţiile cu părinţii: „le era supus” , precizează versetul 51, pentru a nu se născoci ideea că le-a scăpat prin nesupunere. El, care avea conştienta suveranităţii Sale de Fiu al lui Dumnezeu, S-a plecat într-o ascultare totală încă de la vârsta cea mai tânără, în casa părinţilor Lui.

    Remarcăm râvna Copilului Isus în templu şi interesul Său precoce pentru adevărurile divine; nimic altceva nu L-a atras în vestita cetate a Ierusalimului, pe care, probabil, o vizita pentru prima oară. Care este însă preţul cu care noi evaluăm prezenţa Domnului şi învăţătura Lui?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morți prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, să vă desăvârșească în orice lucrare bună.
Evrei 13.20,21

Măreția lui Hristos – Un mare Păstor

Textul de astăzi este primul verset din doxologia Epistolei către Evrei. De-a lungul acestei epistole, Duhul Sfânt Îl prezintă pe Hristos ca Mare Preot însemnat, însă aici, în încheiere, cititorii sunt încredințați grijii pline de dragoste a Marelui Păstor. Domnul Isus a murit pentru oi ca Păstorul cel bun (Ioan 10.11). Însă, ca Mare Păstor, care a fost înviat dintre cei morți, El acum trăiește pentru oile Sale.

Ca Mare Preot plin de compasiune, Hristos mijlocește pentru noi, însă, ca Mare Păstor, El ne hrănește și ne conduce. El ne desăvârșește în orice lucrare bună, pentru ca noi să facem voia Lui. Petru vorbește mult despre Domnul Isus ca Păstor al oilor: „Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre” (1 Petru 2.25). Ca Păstor, El îi paște pe cei ai Săi în pășuni verzi și îi conduce la ape de odihnă. Ca Supraveghetor, El veghează asupra turmei și o păzește. Petru spune că Domnul, ca Mare Păstor, va da o cunună de slavă, la venirea Sa, celor care fac cu credincioșie slujba de păstorire (1 Petru 5.4).

Câteodată sunt întrebat cine este păstorul adunării din care fac parte. Răspunsul meu întotdeauna este: Domnul Isus Hristos. Ce minunat că ne putem încredința grijii unui astfel de Păstor!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Iată Mielul lui Dumnezeu!” Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus.
Ioan 1.36-37

Pe cine căutați?

Privindu-L cu atenție pe Mântuitorul în lucrările Sale minunate, credința recunoaște în El pe Mielul lui Dumnezeu, Acela pe care Dumnezeu L-a ales pentru a săvârși lucrarea răscumpărării. Toată desăvârșirea lucrării Sale Îl arată ca Mielul lui Dumnezeu. Contemplându-L astfel și cugetând la lucrările Sale te simți îndemnat să mergi după Isus. Aceasta este învățătura simbolică pe care ne-o dă comportamentul celor doi ucenici.

Pe cine cauți tu, drag cititor? Dorești să fii și tu acolo unde Se află Mântuitorul? Atunci urmează-L! El este acum sus, la dreapta lui Dumnezeu, încununat cu slavă și cu cinste. Dar Domnul este și aici jos, acolo, unde sunt adunați doi sau trei în Numele Său; El este și la aceia a căror inimă L-au primit ca pe Mântuitorul lor personal. Locul de ședere al Domnului era odinioară ascuns de lume. Și astăzi este ascuns de lume, dar ai Săi îl cunosc și știu să vorbească de bucuria de a fi în apropierea Domnului. Astfel de bărbați și femei care L-au găsit pe Mântuitorul pot să vorbească despre lucrarea transformatoare, pe care Domnul a făcut-o în viața lor. Caută-L și tu, cititorule, și totul se va schimba în viața ta. Totul în lume se schimbă, dar Mântuitorul și viața veșnică, pe care El o dăruiește, rămân pentru totdeauna.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA LAUDEI

„Îndată, s-au deschis toate uşile…” (Faptele Apostolilor 16:26)

     Biblia ne spune această istorie: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia…” (v. 25-26). Lauda deschide uși – am putea spune. Lauda rupe lanțuri. De fiecare dată când Îl lauzi pe Dumnezeu în ciuda împrejurărilor, puterile cerului îți vin în ajutor. Poate spui: „Dar câteodată nu sunt în dispoziția necesară pentru a-L lăuda pe Dumnezeu…”

Psalmistul a scris: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” (Psalmul 34:1). Uneori lauda este un răspuns emoțional la bunătatea lui Dumnezeu; alteori, e un act al voinței. Oricine Îl poate lăuda pe Dumnezeu în vremurile bune. Când, însă, trebuie să te ridici deasupra sentimentelor și împrejurărilor, atunci contează lauda.

Lupta de la Ierihon ne învață că trebuie cu atât mai mult să strigăm laude la adresa lui Dumnezeu în anumite situații:

1) Când în fața noastră se află un zid înalt.

2) Când avem impresia că ne învârtim în cerc.

3) Când împrejurările par că își bat joc de noi.

4) Când rațiunea noastră este de tipul: „planul acesta nu are nici un sens”.

5) Când e ultimul lucru pe care am vrea să-l facem.

Când Îl lauzi pe Dumnezeu, descoperi adevărul cuvintelor lui Neemia: „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10).

Când ești depășit de împrejurări și de emoții, e ca și cum ai trăi pe un montagne russe.

Dacă privești spre Domnul care ține în control toate împrejurările, și dacă Îl lauzi – vei primi putere în slăbiciuni!


29 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 2.21-38

    Pentru Copil s-a făcut tot ceea ce prevedea legea Domnului. (Acest Nume, Domnul, este repetat de patru ori în versetele 22-24, ca pentru a confirma drepturile divinităţii asupra acestui Copil şi împlinirea chiar din leagăn a voii lui Dumnezeu cu privire la El.) Jertfa oferită în templu dă la iveală sărăcia lui Iosif şi a Mariei (citiţi Levitic 12.8). Şi de data aceasta, Eliberatorul lui Israel este înfăţişat nu mai-marilor poporului, ci unor bătrâni smeriţi şi evlavioşi, lui Simeon şi Anei. Pentru ce motiv le este lor acordată această favoare? Pentru că ei Îl aşteptau!

    Duhul l-a condus pe Simeon în templu şi i L-a arătat pe Cel care este „Mângâierea lui Israel” (v. 25), Mântuirea lui Dumnezeu, Lumina naţiunilor şi Gloria poporului. Îl vede cu ochii lui, îl ţine în braţe pe acest Copilaş şi aceasta este de ajuns pentru credinţa lui. Îi aduce glorie lui Dumnezeu şi apoi vesteşte că Isus va fi piatra de încercare pentru a descoperi starea inimii (Isaia 8.14); şi aceasta este El şi astăzi. La rândul ei, Ana, femeie a rugăciunii şi a mărturiei de credinţă, vine şi i se alătură în laudă. Nepărăsind templul, ea a împlinit versetul 4 din Psalmul 84. Din plinătatea inimii, ea Vorbeşte despre El şi, în această privinţă, rămâne pentru noi un prea frumos exemplu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Sunteți epistolă a lui Hristos.
2 Corinteni 3.3

Principiul de temelie este că toți creștinii sunt epistolă a lui Hristos; Scriptura nu spune că ar trebui să fie, ci că sunt. Creștinul trebuie să-L manifeste pe Hristos în orice lucru. Într-o lume a ispitelor, într-o lume care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să fiu un martor constant a ceea ce este Hristos. Modul în care putem fi astfel de martori este acela de a privi gloria lui Dumnezeu strălucind pe fața lui Isus Hristos. Am fost așezat într-o poziție binecuvântată în prezența lui Dumnezeu; Îl am pe Hristos în mine; Hristos este viața mea. Găsim aceste două aspecte în Galateni 2.20: „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”.

Suntem „epistolă a lui Hristos”; lumea Îl citește pe Hristos în noi. La rândul nostru, noi „privim gloria Domnului și suntem schimbați” (2 Corinteni 3.18). Duhul lui Dumnezeu lucrează, făcându-ne să vedem aceste lucruri. Există, bineînțeles, un progres în tot acest proces. Creștinul este deci o epistolă a lui Hristos în această lume, o epistolă în care oamenii Îl citesc pe Hristos. Creștinul este o expresie vie a lui Hristos, fiindcă el este în Hristos, este „primit în Cel Preaiubit”. Nu există perfecțiune până când nu vom ajunge în glorie, iar eu nu am niciun alt standard de atins, decât acela de a fi ca Hristos, în glorie. „Oricine are speranța aceasta în El se curățește, după cum El este curat” (1 Ioan 3.3). Cu fiecare pas pe care îl fac văd mai clar ce este Hristos.

Suntem noi mulțumiți să fim epistolă a lui Hristos, sau dorim să fim puțin și ceea ce ne place nouă? Este foarte important să ne amintim că există o putere reală în Hristos pentru a fi eliberați de orice ispită.

Doresc ca în inimile noastre să fie produs simțământul perfecțiunii dragostei lui Dumnezeu și al faptului că dragostea Sa a făcut tot ceea ce era necesar pentru noi. Dragostea lui Dumnezeu nu s-a epuizat la cruce, ci a fost dovedită acolo.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez …
Psalmul 40.5

În ultimul minut

Obosit, Valentin își lăsă capul pe pernă. Emanuel nu a spus multe, ci s-a rugat în liniște pentru bolnav și apoi a plecat acasă. Câteva zile mai târziu, cineva a bătut la miezul nopții la ușa casei lui Emanuel. Speriat, Emanuel alergă afară. În lumina palidă a lunii, îl recunoscu pe Valentin.

— Emanuel, strigă plin de bucurie tânărul, tu trebuie să știi mai întâi: în această seară L-am primit pe Mântuitorul în inima mea. Acum am pace în suflet și sunt mântuit!

Ce bucurie! Cerul era în mișcare, căci acolo este întotdeauna bucurie pentru un păcătos care se pocăiește de faptele lui. Curând au observat toți că Valentin a trăit o întoarcere sinceră la Dumnezeu. El depunea cu bucurie mărturie și istorisea povestea întoarcerii lui la Dumnezeu, o adevărată minune. Deoarece stătuse două zile în apa rece ca gheața a minei, Valentin se îmbolnăvi foarte grav. Nu a durat mult și a plecat din țara durerii la Mântuitorul său, acolo unde nu mai sunt lacrimi.

Tinerilor, istoria salvării în ultimul moment a lui Valentin să vă dea lecția de a nu aștepta astfel de întâmplări grele în viața voastră, ci să-L primiți pe Mântuitorul chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IUBESTE-TI APROAPELE!

„Să iubeşti… pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)

     În cartea sa „Arta prieteniei”, Ted Engstrom evidențiază zece moduri de a-i iubi pe ceilalți:

1) Dragostea este necondiționată. Dacă nu e așa, ea este manipulatoare.

2) Înclinația noastră firească este spre egoism (care nu are legătură cu o stimă de sine sănătoasă); de aceea este nevoie de un efort conștient pentru a iubi.

3) Fiecare dintre noi este o făptură unică. De aceea este nevoie de timp – adesea, de mult timp – pentru a ne înțelege unul pe altul.

4) Asculți tu cu adevărat și încerci să înțelegi ce spun ceilalți?  Sau asculți pentru a da un răspuns? Cu alte cuvinte, lași pe celălalt să vorbească, în timp ce tu îți formulezi un răspuns în minte? Cel care iubește, ascultă ca să înțeleagă!

5) Fii prezent și preocupat, fie că știi exact ce să faci, fie că nu știi. Iubirea aproapelui implică împlinirea, într-un mod vizibil, a promisiunii lui Hristos: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

6) Numai pentru că Dumnezeu te-a așezat într-o poziție de conducere nu înseamnă că te-a făcut „mai bun” decât pe alții. Pavel avertizează liderul „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Romani 12:3).

7) Fii generos cu lauda și încurajarea. Vorbele încurajatoare zidesc stima de sine a celorlalți, în timp ce comentariile critice ucid entuziasmul și dragostea.

8) Pune-i pe prieteni pe primul loc: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Acesta este un alt aspect în care vedem o diferență clară între liderul care iubește și „un deținător al puterii care caută să fie primul”.

9) Învață să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta. Apoi iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!

10) Scoate în evidență calitățile și virtuțile celorlalți, nu păcatele și slăbiciunile lor. De ce? Pentru că și tu la rândul tău vei avea nevoie de har și de dragoste – și asta, înainte ca ziua să ia sfârșit!


28 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 2.1-20

    La rândul său, împăratul August este unul dintre instrumentele de care Se foloseşte Dumnezeu pentru a-Şi înfăptui planurile minunate. Necunoscuţi de nimeni, Iosif şi Maria merg la Betleem şi acolo este locul naşterii Domnului Isus. Dar ce primire I s-a făcut aici, pe pământ, Fiului lui Dumnezeu! Priviţi-L culcat într-o iesle, pentru că la han nu era loc pentru El! Venirea Lui deranjează lumea. Câte inimi nu seamănă ca acest han: nu se găseşte aici loc pentru Domnul Isus!

    Nu unora mari, ci câtorva umili păstori le este transmisă vestea bună: „Vi s-a născut un Mântuitor”. S-a născut pentru ei şi pentru noi. In timp ce lumea este indiferentă faţă de naşterea Mântuitorului, cerul întreg celebrează această taină fără seamăn: „Dumnezeu S-a arătat în came, … a fost văzut de îngeri” (1 Timotei 3.16). Intr-un cor minunat, ei L-au slăvit pe Dumnezeu, anunţând pacea pe pământ şi buna plăcere a lui Dumnezeu în oameni (comp. cu Proverbe 8.31). Graţie semnelor care le-au fost date, păstorii găsesc Copilaşul. Ei comunică ceea ce au venit să vadă şi să audă şi, la rândul lor, Îi dau glorie lui Dumnezeu (v. 20). Să ne alăturăm şi noi lor în recunoştinţă şi laudă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi și fiecare ființă vie care este cu voi, pentru generații, pentru totdeauna: am pus curcubeul Meu în nor și el va fi un semn al legământului dintre Mine și pământ”.
Geneza 9.12,13

Curcubeul a fost stabilit ca semn al legământului lui Dumnezeu cu Noe, iar el simboliza binecuvântarea și harul Său către omenire, după ce judecata prin potop trecuse. Culorile curcubeului ne vorbesc despre harul felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4.10). Cuvântul grecesc tradus cu „felurit” înseamnă „de multe feluri, diversificat, multicolor”. Același cuvânt este folosit pentru a descrie haina lui Iosif în Geneza 37.3.

Din aer, curcubeul se vede ca un cerc. De pe pământ se vede doar arcul superior – vaporii de apă luminați de deasupra orizontului, vizibili observatorului aflat pe pământ. Orizontul nostru omenesc ne limitează înțelegerea harului infinit al lui Dumnezeu – „nici jumătate nu mi-a fost spus” (1 Împărați 10.7). Putem însă avea siguranța că arcul judecății s-a întors în cer, că săgeata a fost deja trasă și că Dumnezeu a transformat unealta de război într-o imagine a harului și a credincioșiei Sale – într-o garanție a păcii. Trei oameni din Biblie au văzut curcubeie semnificative: Noe a văzut curcubeul după furtună (Geneza 9.13); Ezechiel a văzut curcubeul în mijlocul furtunii (Ezechiel 1.28); apostolul Ioan a văzut curcubeul înaintea furtunii (Apocalipsa 4.3).

Viața noastră este presărată cu necazuri și cu dificultăți. Fie că vedem curcubeul înainte, fie că-l vedem în timpul furtunii sau după furtună, harul lui Dumnezeu ne va conduce prin toate (Romani 5.3-5; 8.28). În zilele noastre, curcubeul a devenit un simbol al răzvrătirii omului împotriva lui Dumnezeu – „s-au strecurat anumiți oameni, care de mult sunt scriși, dinainte, pentru această judecată, neevlavioși, schimbând harul Dumnezeului nostru în destrăbălare” (Iuda 4). Îi mulțumim lui Dumnezeu că harul Său Îl face încă să fie „îndelung-răbdător față de noi, nevrând ca vreunii să piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).

T Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei …
Psalmul 40.2

În ultimul minut

Unul din primii vizitatori a fost Emanuel. Valentin se ridică cu greu în patul său și zise: Emanuel, a fost groaznic! După ce acoperișul a căzut cu zgomot mare și mi s-a stins lampa, am stat ca paralizat în întuneric. La început am avut încredere că voi fi scos repede de acolo. Am simțit deodată ceva rece și umed la picioare. Era apa. Un fior de gheață a trecut prin inima mea. Știam că apa nu are unde să se scurgă, și astfel se va aduna și eu voi muri înecat. Eram conștient de situația mea nenorocită. Pentru a mă face observat, am început să bat cu putere cu târnăcopul în peretele minei. Cădeau bucăți mari de argilă în apă. Am încetat să mai bat. Apa creștea mereu. Acum aveam timp să mă gândesc.

Amintirea acelor clipe de la marginea pădurii din copilăria noastră au devenit actuale în mintea mea. Oh, cum L-am batjocorit atunci pe Dumnezeu și pe Mântuitorul! Pedeapsa era în acele momente asupra mea. Culegeam roadele batjocurilor mele. Apa urca încet, dar sigur. Ajunsese deja până la genunchi. De cât timp eram închis? Nu știam. Am strigat către Dumnezeu: „Doamne din ceruri, ai milă de mine, salvează-mă, scoate-mă din acest iad!”. Apa urca mereu… În sfârșit am auzit zgomote și chiar voci.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IUBESTE-TE PE TINE ÎNSUTI!

Să iubeşti… pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)

     Dumnezeu te iubește atât de mult, încât Și-a dat unicul Fiu ca să te salveze. De la ce anume te-a salvat?

1) De la pierzare, lipsă de direcție, de bucurie și de împlinire.

2) De la a-ți petrece viața de dincolo fără Dumnezeu și fără bucuria veșniciei pe care El dorește s-o împartă cu Tine.

Atât de mult te prețuiește Dumnezeu! Așadar, când continui să te înjosești singur, respingi părerea Lui despre tine. Și a nu fi de acord cu Dumnezeu înseamnă a te face egal cu Dumnezeu, sau mai rău, a-ți considera părerea mai presus decât a Lui! Poate nu te-ai mai gândit în felul acesta până acum.

Actrița și cântăreața Ethel Waters a fost misionară în timpul unora dintre campaniile de evanghelizare ale pastorului Billy Graham. Se născuse într-o familie săracă de negri și într-o societate segregată, dar când L-a găsit pe Hristos a dobândit adevărata stimă de sine. Cu un zâmbet care topea inimile, ea le spunea celor ce o ascultau: „Dumnezeu m-a creat – și Dumnezeul meu nu creează rebuturi!”

Când refuzi să te iubești pe tine însuți, e imposibil să-i iubești pe ceilalți sau să accepți că ei te iubesc. Devii expert în ignorarea complimentelor și în observarea criticilor, pentru că ele confirmă părerea negativă pe care o ai despre tine însuți. Prin urmare, te îndepărtezi de oameni și ajungi să te simți singur fără să știi de ce. Poate părinții te-au dezamăgit, sau poate soțul sau soția te-a trădat… Poate chiar te simți un „rebut” sau un mecanism stricat, și cauți să scapi de dependențe, de relații greșite sau de un stil de viață prin care încerci să îndeplinești anumite ritualuri… dar nu merge!

Numai când accepți că Dumnezeu te iubește necondiționat, și când te hotărăști să te iubești pe tine însuți, vei avea dragostea pe care s-o dăruiești altora!


27 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 1.57-80

    Elisabeta îl aduce pe lume pe acela care avea să fie profetul Celui Preaînalt (v. 76). Vecinii şi rudele s-au bucurat împreună cu ea. Observaţi câtă bucurie umple aceste capitole (1.14,44,47,58; 2.10)! Este acum ocazia pentru Zaharia să-şi arate credinţa, confirmând frumosul nume al copilului (loan înseamnă favoare de la Domnul). Imediat i-a revenit graiul şi, cu primele lui cuvinte, L-a lăudat şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu. Plin de Duhul Sfânt, el Il preamăreşte pe Domnul pentru marea eliberare pe care o va împlini în favoarea poporului. Culmi cu mult mai înalte pot atinge însă cântările noastre creştine, de vreme ce, prin venirea lui Hristos şi prin lucrarea Lui de la cruce, Dumnezeu ne-a eliberat nu de vrăjmaşi pământeşti, ci de însăşi puterea lui Satan. Fiind astfel eliberaţi, nu avem noi un măreţ privilegiu, de a-I sluji Domnului „fără frică, în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre” (v. 74,75)?

    „Ne-a cercetat Răsăritul din înălţime” (v. 78), adaugă Zaharia. în vremea lui Ezechiel, gloria se depărtase în direcţia Răsăritului. Ce taină minunată: această glorie divină revine pentru a cerceta poporul neputincios şi nenorocit (v. 79). De data aceasta, ea nu mai revine sub forma unui nor strălucitor, ci sub înfăţişarea umilă a unui Copilaş.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Darul de har al lui Dumnezeu este viață eternă în Hristos Isus.
Romani 6.23

Hristos va străluci peste tine.
Efeseni 5.14

Hristos ne-a pus în libertate; rămâneți deci tari și nu vă prindeți din nou într-un jug al robiei!
Galateni 5.1

Orice credincios are parte de trei daruri prețioase: viața, lumina și libertatea. Sunt mulți credincioși care nu știu că li s-au dat aceste daruri, iar alții consideră că este culmea trufiei să crezi că le ai. Toți aceștia sunt lipsiți de savurarea acestor daruri pe care Dumnezeu, în plinătatea și în bogăția harului Său, le-a dăruit tuturor celor care cred.

Oricine aude cuvântul lui Isus și crede în Cel care L-a trimis este fericitul deținător al vieții eterne și nu va veni niciodată la judecată. Am nevoie de ceva cu totul în afara mea, de ceva în mod divin întemeiat și stabil, pe care să mă sprijin, altfel nu voi putea niciodată cunoaște pacea statornică. Această viață eternă este în Hristos, așa încât cel care Îl are pe Hristos are viața eternă. „Cine crede în Mine are viața eternă” (Ioan 6.47).

Așa cum avem viața, avem și lumina în Hristos. „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12). Acestea sunt cuvinte pline de putere divină. Acum putem judeca orice lucru potrivit cu lumina adevărată care strălucește înăuntrul, asupra și în jurul nostru – lumina care strălucește de la Tatăl, în Fiul și prin puterea Duhului Sfânt și, de asemenea, ea strălucește de pe paginile Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu.

Există necesitatea ca, primind viață și lumină, să primim și libertate. Hristos ne eliberează pentru totdeauna – ne eliberează de vină și de condamnare, de mânia și de judecata viitoare, de teama morții, de puterea prezentă a păcatului și de consecințele lui viitoare.

Să savurăm aceste lucruri cu o credință simplă și să-i înălțăm laude din toată inima lui Dumnezeu, pentru aceste trei daruri prețioase.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni 6.7

În ultimul minut

Au trecut astfel mulți ani. Valentin a devenit miner. Emanuel lucra într-o fabrică din oraș. Într-o zi se răspândi în sat, cu iuțeala focului, vestea: la cariera de argilă a avut loc un accident. S-a surpat o galerie. Un miner era îngropat sub dărâmături; minerul nu era altul decât Valentin. Următoarea veste suna astfel: minerul trăia, căci s-au auzit bătăi în peretele minei!

Agitați și îngrijorați, minerii lucrau fără oprire la eliberarea galeriei. Echipele se schimbau mereu pentru a lucra zi și noapte. Maistrul miner era îngândurat. Avea și motive. Cine cunoaște o carieră de argilă știe că acolo este întotdeauna apă. Din galerie se revărsa un pârâiaș alb ca laptele, colorat de argilă. Peretele galeriei surpate împiedica scurgerea apei. Acest lucru era catastrofal pentru cel închis în mină. În sfârșit, după două zile de muncă grea, minerii au reușit să străpungă peretele! Un jet puternic de apă țâșni prin deschizătură. După ce apa s-a scurs, minerii s-au strecurat prin deschizătură și l-au găsit pe Valentin. Se ținea cu greu pe picioare, sprijinit de un stâlp al minei. Dar minunea a avut loc. Valentin trăia. Valentin nu putea bănui cât de mult s-a rugat Emanuel pentru salvarea celui care îl batjocorea. Și rugăciunile lui Emanuel au fost ascultate de către Dumnezeu, care nu dorește moartea păcătosului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SLĂBICIUNEA PUTERII VOINTEI

„Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

     Noi credem că dacă avem suficientă voință, ne putem împotrivi oricărei ispite care ne apare în cale. Uneori așa este. Cu toate acestea, există o problemă. Voința îți este cel mai bun prieten atunci când lucrurile merg bine, dar și primul prieten care te părăsește când dai de necaz. Când nu vrei să faci ceva, gândirea ta firească îți va oferi numeroase motive pentru care nu trebuie să faci acel lucru. Se vor alătura chiar și emoțiile, care îți vor spune: „Sunt de acord, căci oricum nu-mi place s-o fac…” Mintea ta, voința și emoțiile doresc să-ți conducă viața, însă Biblia spune că trebuie să fii condus de Duhul Sfânt.

„Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16).

Voința și disciplina sunt necesare pentru o viață biruitoare, însă numai voința nu va fi suficientă. Hotărârea te poate face să începi și te poate ține în acțiune o vreme, dar ea nu va fi suficientă pentru a te face să treci linia de sosire. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6).

Ce se întâmplă atunci când în loc să te întorci spre voință, te întorci spre Dumnezeu? El pune putere în voința ta, dându-i energie pentru a te duce la linia de sosire. În acest fel, nu voința ta primește lauda pentru izbândă, ci Dumnezeu. De aceea Domnul Isus a spus: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.”

Aceasta este una dintre lecțiile cele mai importante și mai dificile dintre cele care trebuie învățate, dacă vrei să te bucuri de viața pe care Domnul Isus ți-a oferit-o prin moartea Sa!


26 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 1.39-56

    Grabnică să împărtăşească mesajul îmbucurător cu cea despre care îngerul tocmai îi vorbise, Maria s-a dus la ruda ei, Elisabeta. Ce dialog a avut loc atunci între aceste două femei! – ilustrat de Maleahi 3.16: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau … unul cu altul”. Ceea ce le preocupa pe ele era gloria lui Dumnezeu, împlinirea promisiunilor Sale, binecuvântările acordate prin credinţă. Avem noi astfel de subiecte de conversaţie atunci când ne întâlnim cu alţi copii ai lui Dumnezeu? „Ferice de aceea care a crezut…” (v. 45) strigă Elisabeta, iar Maria îi răspunde:”Duhul mi s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu …” (v. 47). Iată o dovadă suficientă că Maria fusese mântuită numai prin credinţă, nu în alt fel. Păcătoasă ca toţi oamenii, ea avea nevoie de Mântuitorul care urma să Se nască din ea. Şi adaugă:, A privit spre starea smerită a roabei Sale” (v. 48). Deşi a fost beneficiara unei favori de excepţie, Maria a rămas la locul ei înaintea Lui. Ce-ar gândi ea despre închinarea care i se aduce în creştinătate?

    „Pe cei bogaţi i-a scos afară fără nimic”. Dumnezeu nu-i dă afară cu mâinile goale decât pe cei plini de ei înşişi. Să remarcăm cât de mult se aseamănă această frumoasă cântare a Mariei cu cea a Anei (1 Samuel 2).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și el creștea pe Hadasa, adică Estera, fiica unchiului său … Și fata era frumoasă la chip și plăcută la înfățișare … A fost adusă și Estera în casa împăratului … Estera nu și-a făcut cunoscut poporul său și nașterea sa, pentru că Mardoheu îi poruncise să nu le arate. Și în fiecare zi Mardoheu se plimba pe dinaintea curții casei femeilor, ca să afle ce face Estera și ce este cu ea.
Estera 2.7,8,10,11

După captivitatea babiloniană – Un concurs de frumusețe

Ne sunt prezentate aici cele două personaje principale din cartea Estera: Mardoheu, un iudeu, și Estera, verișoara lui orfană, pe care o luase ca fiică a sa. De-a lungul acestei cărți vedem relația strânsă dintre acest om, care era un slujbaș al imperiului (el ședea la poarta împăratului), și fiica lui adoptată. Cuvântul lui Dumnezeu arată responsabilitatea copiilor de a-i onora pe părinții lor în tot timpul vieții acestora, iar părinții evlavioși, la rândul lor, cu siguranță că nu vor înceta niciodată să caute binele și fericirea copiilor lor.

Trecuseră patru ani de când Vasti își pierduse poziția de împărăteasă. La curtea persană vedem ceea ce caracterizează lumea și astăzi: accentul pus pe frumusețe și pe senzualitate. O fecioară frumoasă era adusă împăratului în fiecare noapte, iar dintre acestea trebuia aleasă noua împărăteasă. Celelalte primeau, ca premiu de consolare, privilegiul de a face parte din haremul împăratului. Ce diferență între ceea ce vedem aici și standardul lui Dumnezeu pentru o căsnicie evlavioasă!

În această țară păgână, departe de templul lui Dumnezeu de la Ierusalim, Estera a fost luată la palat printre celelalte pretendente. Felul ei plăcut de a fi a făcut-o să găsească favoare în ochii famenului care se ocupa de aceste fecioare. Împăratul însuși a iubit-o mai mult decât pe toate celelalte și a făcut-o împărăteasă. Toate acestea nu au schimbat atitudinea de ascultare a Esterei față de Mardoheu.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Hristos … fără nădejde și fără Dumnezeu în lume.
Efeseni 2.12

În ultimul minut

După ce primăvara târziu, zăpada se topea în acel sat de munte, pășunea înverzea și înflorea într-o splendoare minunată. Oamenii și vitele ieșeau din casele și grajdurile lor ca după o hibernare lungă. Ce plăcere era să vezi cireada de vaci îndreptându-se nerăbdătoare spre pășune! Nu numai păzitorii și câinii conduceau cireada de vite, ci și mulți băieți. După ce animalele începeau să pască în liniște pe pășune, copiii se așezau la marginea pădurii. Povesteau tot felul de lucruri și astfel ajungeau să vorbească și despre credință.

Aici părerile erau împărțite. Unii nu voiau să știe nimic despre Mântuitorul, despre Dumnezeu, despre Biblie. Alții, dimpotrivă, recunoșteau că sunt oițe ale bunului Păstor. Aceștia erau batjocoriți de către ceilalți. Cel mai mare batjocoritor era Valentin, un băiat mai mare. El încerca mereu să-i necăjească pe copiii din grupul credincioșilor. Emanuel, care Îl urma pe Mântuitorul, i-a spus odată clar că fără credința în Domnul Isus, va merge în pierzarea veșnică.

Valentin râdea și îl batjocorea. El era un tinerel, ca mulți alții, fără Dumnezeu și fără nădejde în lume. Emanuel i-a spus lui Valentin că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit și ceea ce seamănă omul, aceea va și secera. Cu toată împotrivirea lui, Valentin nu știa ce să mai răspundă la argumentele aduse de Emanuel.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SĂ ȘTII CE SĂ NU SPUI

„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” (Proverbe 29:11)

     Sinceritatea și o bună comunicare sunt pietrele de temelie ale unei relații sănătoase. Lucrul acesta este adevărat mai ales în căsnicie.

Orice idee bună poate fi utilizată greșit. De exemplu, e cinstit să-i spui soției că nu gătește bine. E cinstit să-ți exprimi dezaprobarea față de slăbiciunile celuilalt. Dar cinstea care nu are în vedere cel mai bun interes al celeilalte persoane (pe care o iubești) este o cruzime și o formă de egoism. Lucrul acesta este valabil mai ales când cealaltă persoană nu poate face nimic în acea privință.

Unele cupluri, în hotărârea lor de a împărtăși orice gând și orice opinie, distrug scânteia dragostei care i-a atras laolaltă. Nu mai există nici o scânteiere magică între ei. Au îndepărtat aura romantică ce a reprezentat atracția dintre ei.

Nu uita: partenerul tău este persoana cu care ai ales să te căsătorești. Așa că, dacă nu ți-ai făcut tema de casă de la început, nu te plânge atunci când nu-ți place rezultatul testului. Petru ne-a lăsat scris: „să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8) Iar apostolului Pavel îi datorăm nemuritoarele cuvinte: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13:4-7).

Practică aceste virtuți, și vei contribui la îmbunătățirea sigură a căsniciei tale!


25 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 1.18-38

    În faţa acestei „veşti bune” (v. 19), inima Iui Zaharia rămâne neîncrezătoare. Cu toate acestea, nu conţinea ea răspunsul la rugăciunile lui? (v. 13). Ce trist este – cum ni se întâmplă şi nouă de multe ori – când nu mai aşteptăm de la Domnul ceea ce I-am cerut! Ca răspuns la acest „după ce (sau cum) voi cunoaşte …?” (v. 18), mesagerul ceresc îşi revelează propriul său nume: Gabriel, care semnifică: Dumnezeu este puternic. într-adevăr, cuvântul său se va împlini în ciuda tristelor raţionamente cu care a fost întâmpinat. Zaharia avea să rămână mut până la naşterea copilului, în timp ce Elisabeta, soţia lui, obiect al harului divin, avea să se ascundă cu modestie, pentru a nu atrage atenţia.

îngerul Gabriel primeşte apoi o misiune şi mai deosebită: cea de a o anunţa pe Maria, fecioară din Israel, că va fi mama Mântuitorului. Ce eveniment minunat, infinit în consecinţe!

    Înţelegem tulburarea şi emoţia pe care le resimte tânăra fată. Insă Maria crede şi se supune în totul voii divine: „Iată roaba Domnului…” (v. 38).

    Despre Ioan, îngerul spusese: „va fi mare înaintea Domnului (v. 15); însă despre Isus declară: „El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt… Fiu al lui Dumnezeu” (v. 32,35).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„La pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri ale inimii. De ce ai rămas între staule? Ca să auzi fluierăturile turmelor?” Judecători 5.15,16

Ruben s-a gândit că era mult mai bine să stea de pază la turmele sale, decât să riște să le piardă în timp ce făcea lucrarea Domnului. Cum stau lucrurile cu noi? Căutăm bani, sau suflete? Sunt eu interesat de Hristos, de poporul Lui și de lucrarea Lui? Doresc să merg să-i câștig și pe alții pentru El? Dacă suntem hotărâți să-I plăcem Lui și să-I slujim, vom avea de două ori mai multă bucurie în sufletele noastre. Când dorim să auzim „fluierăturile turmelor”, când suntem dirijați de propriile noastre interese sau de succesul în această lume, bucuria noastră se veștejește. Ruben a avut șansa de a fi devotat, însă a ratat-o.

Domnul dorește să ne aducem fiecare aportul. El să ne ferească de blestemul locuitorilor Merozului: „Pentru că ei n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre viteji” (Judecători 5.23). Inimile lor nu erau libere, nici devotate în întregime lui Hristos. Ale noastre cum sunt? În harul Său binecuvântat, El ne oferă privilegiul de a lucra pentru El, măcar că ceea ce putem noi face este nesemnificativ. Mă gândesc la Lazăr și la felul minunat în care a fost înviat dintre cei morți. Cum s-a făcut acest lucru? Domnul l-a înviat, bineînțeles, însă El a spus: „Dați piatra la o parte!”. Fără îndoială că au fost mai mulți cei care au dat ajutor acolo.

Câteodată ne plângem că nu putem face prea multe, iar acest lucru îmi aduce aminte de un băiețel pe care Domnul l-a mântuit și în al cărui sat trăia un om foarte nelegiuit. Băiețelul l-a convins să vină cu el la o strângere de evanghelizare. Când au ajuns la ușă, băiețelul l-a împins înăuntru și a zis: «Ia-l, Doamne Isus, mântuiește-l!». Și Domnul l-a mântuit pe omul acela! Băiețelul „a venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre viteji”.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Și care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Daniel 3.15

Viclenia și minciuna

Tactica lui Nebucadnețar în privința tinerilor din poporul lui Dumnezeu este o imagine a planurilor și tacticilor diavolului împotriva oamenilor credinței. Prin aceasta, Dumnezeu ne oferă o imagine exactă a felului în care vrăjmașul încearcă să doboare pe cei care doresc să stea de partea credinței. Viclenia diavolului este mult mai periculoasă decât amenințarea cu forța. Cuvântul „viclenie” se poate traduce și cu „laț”, „fentă”, „șiretlic”. Într-o traducere ad-litteram (literă cu literă), cuvântul sună așa: „O cale care străbate prin”. Pentru a-și atinge scopul, diavolul are metodele sale, prin care încearcă să mascheze realitatea. Exact acest lucru l-a făcut împăratul Nebucadnețar cu cei trei tineri.

Când Daniel a dat interpretarea visului împăratului Nebucadnețar, acesta a recunoscut că: „Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților”. La puțin timp după această mărturisire, împăratul a spus celor trei tineri: „Și care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”. Despre diavolul, Mântuitorul a spus că „el de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr … Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8.44). Să observăm cu atenție mărită cum viclenia împăratului Nebucadnețar era împletită cu minciuna!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE MENTALITATEA DE TIPUL „NU POT”

„Am mai văzut… pe uriaşi… faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” (Numeri 13:33)

     Oriunde te duci, îți iei cu tine și mentalitatea. După patru sute de ani, de robie în Egipt, iudeii au fost nevoiți să se adapteze la o viață liberă și să învețe să se descurce în situații necunoscute. Ei funcționau cel mai bine când alții le spuneau ce să facă. Prin urmare, când s-au apropiat de Țara Promisă, iar conducătorul lor a trimis doisprezece oameni s-o iscodească, zece s-au întors spunând: „Am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste”.

Însă două dintre iscoade, Iosua și Caleb, pentru că știau că Dumnezeu este cu ei, au pus altfel accentul: „Să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” (v. 30). Iosua și Caleb și-au dezvoltat abilitatea de a vedea situația din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Acest lucru face diferența dintre izbândă și eșec – și acest secret va schimba și lumea ta. Vei învăța „să îți înnoiești puterea și să zbori ca vulturii” (Isaia 40:31) și vei vedea toate lucrurile dintr-o perspectivă mai înaltă: prin ochii lui Dumnezeu!

Vei înceta să te mai văicărești și să dai vina pe circumstanțe și te vei concentra pe Dumnezeu. Acesta este biletul tău spre Țara Promisă! Începe să vorbești despre ceea ce dorești, nu despre ceea ce îți produce teamă (vezi Psalmul 107:2).

Asta nu e psihologie de tipul „mintea mai presus decât problema”, ci este încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, care ne învață să abordăm viața bazați pe principii gen: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).


24 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Luca 1.1-17

    Evanghelia după Luca este aceea care, am putea spune, îl apropie cel mai mult pe Domnul Isus de noi, pentru că ea Il prezintă în special în umanitatea Lui desăvârşită. Dumnezeu l-a ales pe Luca, medicul preaiubit şi credinciosul însoţitor al lui Pavel până la sfârşit (Coloseni 4.14; 2 Timotei 4.11), pentru a ne face această descoperire. Ea se prezintă sub forma unei relatări destinate unui oarecare Teofil («cel iubit de Dumnezeu»).

    Subiectul său l-a făcut pe evanghelist să descrie cu o atenţie cu totul specială cum Isus a îmbrăcat umanitatea noastră şi Şi-a făcut intrarea în lume. Cu siguranţă, El ar fi putut să apară aici la vârstă adultă, dar a vrut să trăiască în întregime istoria noastră, de la naştere până la moarte, în totalitate pentru Dumnezeu.

    Începutul istorisirii ni-l înfăţişează pe Zaharia, un preot evlavios care-şi împlinea serviciul său în templu. În timp ce slujea în acel loc solemn, a văzut deodată cu spaimă că nu era singur. Un înger stătea lângă altarul tămâierii, purtând un mesaj divin: că le va fi dat un fiu (lui Zaharia şi Elisabetei). Pus deoparte pentru Dumnezeu încă de la naştere, el va fi un mare profet şi va pregăti pe Israel pentru venirea lui Mesia (comp. v. 17 cu Maleahi 4.5,6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus.
Filipeni 2.5

Hristos este Modelul care oferă har pentru viața creștină. Această viață creștină nu doar că este devotată lui Hristos, ci este de asemenea caracterizată de smerenia și de bunătatea Lui.

Scriind sfinților din Filipi și tratând cu credincioșie defectele care îi marcau, apostolul nu uită niciodată de harurile care îi împodobeau. El recunoaște cu bucurie roadele Duhului pe care la manifestau: încurajarea în Hristos, mângâierea dragostei, părtășia Duhului, afectivitatea și îndurarea. Totuși, el vede un defect grav și îl tratează cu multă blândețe. Exista în acea adunare o lipsă de unitate, iar apostolul le arată că adevărata cale de obținere a unității este prin smerenie. Cel cu adevărat smerit nu se gândește deloc la sine, ci doar la binele altora. Este ușor să adopți o înfățișare smerită și să folosești cuvinte smerite, însă dificultatea adevărată este să ai o gândire smerită. A gândi rău despre tine însuți nu înseamnă o gândire smerită, ci mai degrabă mândrie, fiindcă, de fapt, tot la noi ne gândim, iar aceasta este cea mai rea formă de mândrie – mândria umilinței. Când ești cu adevărat smerit, nu mai gândești deloc la tine însuți, nici rău, nici bine, ci te gândești la alții, pentru a-i sluji în dragoste.

Smerenia nu poate fi obținută prin efort, nici prin încercarea de a fi smerit. Eforturile nu fac altceva decât să scoată în relief eul. Smerenia nu poate fi produsă decât prin înțelegerea a ceea ce este manifestat în Hristos. Văzând smerenia absolut perfectă a lui Hristos, nu putem decât admira frumusețea și harul ei, fiind astfel transformați potrivit ei. În Filipeni 2.5-11, apostolul Îl prezintă pe Hristos ca Exemplul nostru perfect de smerenie, smerenie manifestată din gloria Dumnezeirii până la cruce.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Iarba se usucă, floarea cade; dar Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
Isaia 40.8

Mărturii despre Biblie

„În această sfântă Carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiți sunt acei muritori, cărora Dumnezeu le-a dat darul de a auzi, de a citi, de a rosti o rugăciune și de a primi cu umilință cuvintele acestei cărți. Fericiți sunt cei care pot să deschidă poarta și să meargă cu hotărâre pe calea arătată de ea.”

Lordul Byron, poet englez

„Biblia este Cartea al cărei conținut mărturisește el singur originea-i divină. Ea ne descoperă cât de mare este vina noastră, cât de adâncă ne este căderea, dar și cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. Biblia este comoara mea cea mai de preț, fără de care aș fi nenorocit.”

Emanuel Kant, filozof german

„Marea putere a acestei Cărți și a relatărilor ei a fost încercată și probată. Ele au biruit păgânismul, Grecia, Roma și Europa barbară, ele sunt pe cale de a birui lumea.”

F. Guizot, istoric francez

„Am spus și întotdeauna voi spune că studiul Cărții sacre va face cetățeni mai buni, tați mai buni și soții mai bune… Biblia face cei mai buni oameni din lume.”

Thomas Jefferson, om politic american

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IA INITIATIVA!

„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:3-4)

     Ioan consemnează: „Isus… S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:3-6).

Domnul Isus nu a așteptat ca ucenicii Lui să facă prima mutare, ci a făcut-o El. Isus i-a învățat că pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să fie dispuși să lase deoparte imaginea pe care o au, confortul și programul. El a pus în scenă acest aspect astfel încât ucenicii să nu-l uite niciodată. Prin faptul că S-a dezbrăcat de haine, El le-a arătat că Dumnezeu nu este preocupat de ritualuri sau stiluri. Adevărata lucrare nu este focalizată pe imagine; se desfășoară fără prea multă popularitate. Dumnezeu întrupat S-a îmbrăcat în smerenie. Nemaipomenit! Dar Petru nu a înțeles. I-a fost rușine să-L vadă pe Domnul său într-o lumină atât de degradantă. Așa că Isus le-a spus: „Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul”… Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-17).

Dacă dorești să fii binecuvântat, nu te alătura „elitelor spirituale” care sunt impresionate de propriile lor discursuri și care își afișează propriile realizări. Lasă deoparte toate lucrurile cu care te-ai putea mândri, și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta s-o facă alții. Cineva de la masa ta trebuie să ia inițiativa. Fii tu acela astăzi!


23 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 48.20-35

Deseori această carte a lui Ezechiel a fost comparată cu cea a Apocalipsei. Şi una şi cealaltă încep cu o viziune glorioasă şi solemnă, continuă cu judecăţile care vor sosi şi se încheie cu imaginea împărăţiei fericite care va veni. Dar, în timp ce Ezechiel priveşte aceste evenimente din punctul de vedere pământesc, de pe poziţia lui Israel, Apocalipsa, din contră, prezintă, într-o manieră simbolică, în ultimele sale capitole, Biserica şi viitorul ei ceresc. Cetatea sfântă, descrisă şi măsurată în Apocalipsa 21, este un simbol al ei, ea fiind corespondentul ceresc al Ierusalimului pământesc din versetele 30-35 ale capitolului de faţă; ea are tot douăsprezece porţi, având numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel (Apocalipsa 21.12; compară şi ceea ce este scris despre râu în cap. 47.1,12 cu Apocalipsa 22.1,2).

Numele frumos pe care îl va purta de atunci cetatea, „Domnul este acolo” (v. 35), ne aminteşte că Noul Ierusalim va
fi locuinţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 21.3) şi că măreţul gând al lui Dumnezeu în Hristos este să fie în final „totul în toţi” (1 Corinteni 15.28). Fie ca El să-Şi aibă locuinţa încă de acum în inimile noastre!

Cărţile de la Daniel la Maleahi sunt tratate în ultimul volum.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea noastră.
Evrei 4.14

Măreția lui Hristos – Un Mare Preot însemnat

Una dintre temele majore din Epistola către Evrei este cea despre faptul că preoția pământească a fost înlocuită cu o preoție mai mare și neschimbătoare. Epistola poate fi împărțită în două, conform celor două trăsături ale preoției lui Hristos:

1. Un Preot pentru pustie – acest aspect legat de pustie este tratat în capitolele 4–7. În perioada Vechiului Testament citim despre mulți mari preoți, însă Domnul Isus este numit Marele Preot însemnat. Există un singur mare preot în Biblie numit „însemnat” și acesta este Domnul Isus. Preoția Lui nu are de-a face cu păcatele noastre (care sunt deja înlăturate), ci cu slăbiciunile și cu ispitele din pustie. El poate simpatiza cu slăbiciunile noastre, după ce a trecut prin toată această scenă, în zilele cărnii Sale. Putem veni cu îndrăzneală la El, pentru a găsi har „la vreme de nevoie” (versetul 16). Această expresie este interesantă, fiindcă exprimă ideea ajutorului oportun, „la țanc”, cum am spune noi. Slăbiciunea noastră necesită îndurare, iar în necazurile noastre, Preotul nostru ne oferă ajutor exact atunci când avem nevoie mai mare de el (vedeți și Evrei 7.25).

2. Un Preot pentru închinarea noastră – Acest aspect ne este prezentat într-un fel remarcabil în Evrei 8.1,2, unde Îl vedem pe Hristos ca „Slujitor al locurilor sfinte”. Tema capitolelor 8, 9 și 10 este închinarea, fiind detaliate trăsăturile ei, precum aptitudinea pentru închinare, accesul în prezența lui Dumnezeu și îndrăzneala de a pătrunde acolo. Având „un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu” (Evrei 10.21), suntem îndemnați să ne închinăm. Putem, de asemenea, veni la El pentru orice lucru în legătură cu casa lui Dumnezeu. Când apar dificultăți, tendința este să părăsim strângerea noastră laolaltă (versetul 25). Având însă un astfel de Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, nu există niciun temei să procedăm astfel.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ei [prorocii] cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos … când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate … pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia … în care chiar îngerii doresc să privească.
1 Petru 1.11-12

Uimirea îngerilor

În cer, îngerii exclamă plini de admirație slava lui Dumnezeu și își acoperă fețele în timp ce mărturisesc despre slava Sa. Dar când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om și a trecut pe acest pământ, atunci El a fost obiectul întregii lor admirații. Îi găsim pe îngeri în viața Domnului Isus tocmai în orele de adâncă înjosire: în Betleem, în Ghetsimani și la mormânt. În Betleem, ei au vestit mărimea Aceluia care în ochii oamenilor era doar un copilaș înfășat în scutece în iesle. În Ghetsimani Îl vedem pe Domnul ca Om adevărat pe genunchi, cum Se roagă cu lacrimi și cum aduce cu strigăt tare necazul lui adânc înaintea lui Dumnezeu, în timp ce sudoarea curge de pe fruntea Lui ca picături mari de sânge: Atunci vine un înger din cer pentru a-L întări. Și la mormânt sunt îngerii prezenți – acolo unde a fost pus trupul Domnului. „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE ACUM!

„Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.” (Proverbe 17:24)

     Oamenii de succes au un lucru în comun: au dezvoltat obiceiul de a face ceea ce oamenii fără succes nu sunt dispuși să facă. De exemplu, cu toții ne dorim mai mulți bani, dar nu toți suntem dispuși să muncim mai mult. Cu toții ne dorim să fim supli și să arătăm bine, dar nu suntem dispuși să mâncăm sănătos și să facem sport zilnic. Principiile de bază ale succesului sunt angajamentul și perseverența.

Fără angajament nu începi niciodată și fără perseverență nu termini niciodată. Începutul e partea cea mai dificilă, deoarece născocim o sumedenie de motive să nu facem respectivul lucru.

Deci:

1) Începe treptat. Fă primul pas. Nu poți face al doilea pas decât după ce l-ai făcut pe primul. Când faci primul pas spre stabilirea priorităților în viața ta, te vei putea concentra în direcția corectă. Nu te aștepta să înțelegi din prima tot ce e necesar. „Prin credinţă Avraam… a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Dumnezeu te călăuzește când te pui în mișcare, și vei ajunge să știi „pe măsură ce înaintezi”.

2) Începe cu tine însuți. Dacă dorești ca ceilalți să se raporteze la tine în mod diferit, oferă-le exemplul unor atitudini și fapte diferite la care să reflecteze sau reacționeze.

3) Începe din timp. Cineva a spus: „Noe nu a așteptat corabia să apară – a construit-o!” Munca devine grea prin acumularea lucrurilor ușoare pe care nu le-ai făcut când ar fi trebuit. În realitate, munca nu pare nici pe departe atât de grea, odată ce încetezi s-o mai amâni!

4) Începe acum. Ce mai aștepți? Să termini școala, să te căsătorești, să ai copii, să plece copiii de acasă, să te pensionezi, să mori? Dacă aștepți prea mult, vei avea un singur regret – că nu ai început acum ceea ce ți-ai dorit să faci!


22 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 47.13-23; 48.1-7

    Sunt trasate hotarele lui Israel şi, în acest perimetru, fiecare seminţie îşi primeşte moştenirea: o fâşie dreaptă ce se întinde de la Mediterana până dincolo de Iordan (până la Eufrat, conform promisiunilor divine în sfârşit împlinite: Exod 23.31; Iosua 1.4). Comparând această împărţire a ţării cu frontierele sinuoase trasate de Iosua şi de trimişii lui (vezi Iosua 18), vedem cât de simplu este totul când Dumnezeu este Cel care stabileşte. Fiecare teritoriu fiind repartizat cu regularitate, nu vor fi nici gelozii, nici contestaţii (citiţi Iosua 17.14). Iar pentru a preîntâmpina contestaţiile, Însuşi Domnul stabileşte că lui losif îi vor reveni două părţi (v. 13, împlinire a profeţiei din Geneza 48.5). Ruben, Gad şi o jumătate din seminţia lui Manase, care odinioară şi-au ales moştenirea despărţiţi de celelalte seminţii, vor locui acum în mijlocul fraţilor lor, în hotarele stabilite de Domnul pentru ei (cap. 48.4,6,27). Nici Iuda nu va mai fi despărţit de celelalte zece seminţii. Unele seminţii vor locui în nord, altele în sud, de o parte şi de alta a „darului (sfânt) ridicat”, împlinindu-se de acum Psalmul 133.1: „Iată ce plăcut şi ce bine este să locuiască fraţii uniţi împreună!”.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El a stat și a măsurat pământul; El a privit și a tulburat națiunile; și munții cei de veacuri s-au risipit, dealurile străvechi s-au afundat; căile Lui sunt eterne.
Habacuc 3.6

Înțelepciunea și dreptatea Domnului Isus sunt minunat ilustrate în acest verset, prin felul în care El discerne în mod desăvârșit starea pământului și a locuitorilor lui la timpul când judecata trebuie să cadă asupra unei lumi nelegiuite. Această zi este aproape. Dumnezeu a oferit cu răbdare oricărui om prilejul de a se pocăi și de a fi mântuit, însă I s-a răspuns doar cu refuz, încăpățânare și răzvrătire.

Totuși, după astfel de îndelungă-răbdare, chiar și vina omului strigă după judecată, însă Domnul va executa această judecată în mod discriminatoriu, cântărind și măsurând partea fiecăruia.

Iar când judecata va cădea, ea va fi devastatoare și cumplită. Munții cei de veacuri – ceea ce pare cel mai stabil și mai sigur între guvernele acestei lumi – vor fi risipiți. Dealurile străvechi, care ilustrează guvernele mai mici, care par și ele de neclintit, se vor afunda. Roma este numită de oameni „cetatea eternă”, însă Apocalipsa 18.19 declară în mod solemn: „Într-un singur ceas a fost pustiită”.

Versetul se încheie cu un contrast frumos: „Căile Lui sunt eterne”. Oamenii zidesc ca și cum lucrările lor vor rămâne pentru totdeauna, însă tot ce vine de la om va fi nimicit în cele din urmă. Cât de diferite sunt căile și lucrările Domnului! Prin moartea Sa, El a împlinit o „răscumpărare eternă” (Evrei 9.12) pentru toți cei care Îl primesc ca Mântuitor. El le dă „viața eternă”, ca posesiune prezentă și neschimbătoare, în vederea intrării într-o „moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri” (1 Petru 1.4). Omul înțelept poate spune cu certitudine că „tot ce face Dumnezeu va fi pentru totdeauna; nu este nimic de adăugat la aceasta și nimic de scăzut din ea; și Dumnezeu face aceasta ca ei să se teamă înaintea Lui” (Eclesiastul 3.14).

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință”.
Romani 1.17

Prin credință

La vârsta de 22 de ani, viitorul reformator Martin Luther (1483-1546) își întrerupea studiile la drept pentru a intra într-o mănăstire augustină la Erfurt. Acolo spera să dobândească pacea sufletească prin fapte bune. La mănăstire, Luther își îndeplinea îndatoririle de călugăr cu conștiinciozitate; postea, priveghea și își chinuia trupul. Mai târziu a mărturisit că „dacă vreun om ar fi intrat în cer prin viața de călugăr, eu aș fi trebuit să fiu acela. Dar cu cât mă chinuiam să îmi liniștesc cugetul prin post, priveghere și rugăciune, cu atât mai puțină odihnă și pace aflam”. Această stare a durat până când a aflat versetele de astăzi. „Imediat m-am simțit ca nou-născut, am găsit ușa deschisă a paradisului”, a mărturisit Luther. Mulți oameni se străduiesc să devină mai buni și mai drepți, însă în final trebuie să vadă că nu primesc liniștea sufletească după care tânjesc. Această liniște vine prin credința în lucrarea desăvârșită a Mântuitorului. Pentru cei care cred, Hristos a suportat judecata lui Dumnezeu; El a plătit în locul nostru. El este mântuirea noastră; El este îndreptățirea noastră în fața lui Dumnezeu.

Ce se cere cititorului? Credința, doar credința din inimă în lucrarea Mântuitorului, care a murit în locul nostru!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ZIDESTE RELATII ADEVĂRATE

„Isus… i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1)

     Oamenii petrec zilnic ore în șir pe rețele de socializare, cum ar fi Facebook – în multe cazuri pentru că sunt singuri.

Nu este nimic greșit să interacționezi cu alții în felul acesta. De fapt, mediile sociale oferă unul dintre cele mai extraordinare instrumente pe care le-a avut vreodată Biserica pentru a ajunge la oameni cu Evanghelia. Dar într-o epocă în care e ușor să neglijezi relațiile adevărate, să ne aducem aminte de ce suntem legați între noi. Un autor scria: „Viața este mult mai bogată când avem prieteni cu care să ne împărtășim bucuriile și necazurile. Din nefericire, singurătatea rămâne o problemă majoră și o sursă a suferinței pentru mulți. Însă niciunul dintre noi nu trebuie să se resemneze și să accepte singurătatea; este o boală curabilă, dacă nu cumva chiar evitabilă!”

Adevăratele relații nu se zidesc prin publicarea actualizărilor sau prin transmiterea și retransmiterea unor citate care ne dau de gândit.

E nevoie de mult mai mult decât atât. Cea mai sănătoasă relaționare implică împlinirea nevoilor oamenilor într-un mod care nu ar fi existat fără întâlniri față în față între două persoane. Asta a făcut Domnul Isus. Cea mai mare parte a lucrării Sale publice s-a desfășurat investind în cei doisprezece apostoli, care au plecat apoi în Numele Lui, investind ei înșiși în viețile altora.

Biblia spune despre Mântuitorul: „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” Iar David a divulgat numărul celor cărora le păsa de el, când a scris (Psalmul 142:4): „Nimeni nu mă mai cunoaşte… nimănui nu-i pasă de sufletul meu.”

Dacă dorești să împlinești nevoile oamenilor, trebuie „să te implici personal și să devii apropiat”. Asta a făcut Domnul Isus, și El este pilda noastră!


21 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 47.1-12

    In acest templu viitor, profetul s-a mai oprit asupra încă unui detaliu minunat: de sub prag, ca şi din însuşi tronul lui Dumnezeu, ţâşneşte un izvor proaspăt, puternic şi nesecat. El curge şi se lărgeşte (deşi nu primeşte afluenţi), iar Ezechiel, urmând cursul râului împreună cu însoţitorul lui ceresc, este invitat să-l traverseze la fiecare o mie de coţi. In curând el a ajuns la ape prin care nu mai putea trece cu piciorul: „erau ape de înotat”.

    Ce imagine preţioasă a acestui fluviu al harului care ţâşneşte pentru noi din Locul Sfânt! Ca şi profetul, pe măsură ce înaintăm în cariera noastră de creştini, învăţăm să apreciem profunzimea lui, până când ajungem să realizăm că acest har este de nemăsurat (2 Petru 3.18).

    Acest fluviu deosebit va curge spre Răsărit, dând viaţă şi făcând să rodească zona cea mai pustie, în prezent, de pe glob, cea a Mării Moarte (v. 8; comp. cu Ioel 3.18 şi cu iZaharia 14.8). Această mare va fi din nou vindecată şi plină de peşti; În pustiu vor ţâşni izvoare (Isaia 41.18); nimic nu va mai aminti de blestemul Sodomei. Astfel, harul divin şi dătător de viaţă produce roade pentru Dumnezeu oriunde se răspândeşte, aşa cum ar trebui să lucreze şi în inimile noastre (loan 7.38).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.” Ioan 1.14

Declarații despre cine este Domnul Isus – Făcute de cei care s-au întâlnit cu El

Simeon, un om evlavios, după ce L-a primit în brațe pe pruncul Isus, a spus: „Acum, lasă pe robul Tău să plece, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, pentru că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: o lumină spre descoperire națiunilor și glorie poporului Tău, Israel” (Luca 2.29-32).

Ioan Botezătorul, atunci când L-a văzut pe Domnul, a exclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29).

Andrei a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia (care, în traducere, înseamnă Hristos)” (Ioan 1.41), iar Filip a spus și el: „Noi L-am găsit pe Cel despre care Moise a scris în Lege” (Ioan 1.45).

Femeia samariteană a mărturisit: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva El este Hristosul?” (Ioan 4.29).

Petru, în numele ucenicilor, a spus: „Doamne, unde să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne, iar noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu” (Ioan 6.68,69).

Orbul care a fost vindecat L-a numit pe Domnul „Profet”, „Om de la Dumnezeu” și, în cele din urmă, a crezut în El ca „Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 9).

Sutașul L-a preamărit pe Dumnezeu, spunând: „Cu adevărat, Omul acesta era drept” (Luca 23.47); „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 15.39).

Toma, după ce L-a văzut înviat, s-a închinat și a spus: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20.28).

De la nașterea Sa, de-a lungul vieții Sale pline de har și de adevăr, în momentele când a fost arestat, acuzat pe nedrept și condamnat la moarte, gloriile lui Dumnezeu (căci El este Dumnezeu) au strălucit pentru toți cei care au avut ochi și inimi deschise pentru a le vedea. Preocuparea cu El ne va încălzi sufletele și ne va stârni dorința de a-i îndrepta și pe alții către gloriosul nostru Domn și Mântuitor.

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, și bucuria poate sfârși prin necaz.
Proverbe 14.13

Amuzant – vesel – mort…

Un ofițer era foarte apreciat din cauza umorului său și a capacității lui de a întreține discuții. Putea întreține o întreagă societate cu glumele sale vesele și să o facă să râdă. Bogăția lui de idei era de neepuizat; în preajma lui, timpul trecea ca în zbor.

Într-o seară a fost iarăși cel mai vesel și cel mai zvăpăiat dintre toți oaspeții. Unii aveau impresia că nu-l mai văzuseră niciodată așa de amuzant și vesel. Când s-au despărțit, încă mai vorbeau de veselia lui care te contamina.

În dimineața următoare însă l-au găsit mort în pat! Se împușcase. – Veselia clocotitoare, pe care o arătase înaintea oamenilor, a fost doar o aparență. În inima lui lucrurile erau cu totul altfel.

Veselia de suprafață se schimbă rapid în tristețe. Glumele amuzante pot acoperi numai pentru foarte scurt timp dorința adâncă a omului după pace și bucurie adevărată. – Inima omului poate ajunge într-adevăr la odihnă numai venind la Isus Hristos, Mântuitorul și Domnul. El le dăruiește acelora care cred în El, o bucurie și o pace, pe care nimeni și nimic nu le-o poate lua.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ESTI FRUMOS CÂND TE COMPORTI FRUMOS

„Podoaba voastră… să fie omul ascuns al inimii” (1 Petru 3:3,4)

     Prințesa Diana a fost considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume. Cu toate acestea, îi displăcea ceea ce vedea în oglindă. Faptul acesta a dat naștere unei afecțiuni legate de alimentație, denumită bulimie, care este cauzată de dezgustul față de propria persoană. „Cultul frumuseții” ne-a infestat pe mulți dintre noi cu un sentiment similar de nepotrivire și de inferioritate. Problema reală este că nu ne uităm în oglinda care trebuie. E un lucru bun să-ți păstrezi forma fizică și să te îmbraci așa cum îți stă bine. Dar e un lucru rău să-ți fundamentezi stima de sine pe înfățișarea fizică. De ce? Pentru că duci o luptă deja pierdută împotriva Creatorului tău și a timpului.

Iată trei versete la care trebuie să te gândești:

1) „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc” (Proverbe 11:22). Acest verset se poate reduce la o singură expresie: „ești frumos când te comporți frumos”.

2) „Frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (Proverbe 31:30). Și acest verset se poate reduce la singură frază: „Frumusețea atrage atenția, însă numai caracterul va atrage respectul”.

3) „Podoaba voastră… să fie omul ascuns al inimii…” (1 Petru 3:4). Acest verset se poate rescrie astfel: „Dumnezeu are o unitate de măsură diferită; la El frumusețea este ceva lăuntric.” Și un ultim gând: lumea se va purta cu tine așa cum te porți tu cu tine însuți.

Așadar, dacă apreciezi „frumusețea” pe care a pus-o Dumnezeu în tine, ceilalți vor începe și ei s-o aprecieze.


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: