Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.1-20

    Ucenicii sunt copleşiţi de locul pe care-l ocupă rugăciunea în viaţa Stăpânului lor. Să facem şi noi ce au făcut ei: să-I cerem Domnului să ne înveţe să ne rugăm. Rugăciunea este oare recitarea unor fraze învăţate pe dinafară? Parabola cu cei doi prieteni ne învaţă, din contră, că trebuie să ne exprimăm fiecare cerere într-un mod clar şi precis: „Prietene, împrumută-mi trei pâini...” (v. 5). Poate fi vorba de o nevoie spirituală care deodată se face simţită, izbind la uşa inimii noastre (v. 6)? Să nu ne grăbim să o respingem; dimpotrivă, să o tratăm ca pe un prieten venit de pe drum (v. 6). Chiar n-avem nimic să-i oferim! Atunci să ne îndreptăm spre Prietenul divin, fără teamă că-L vom deranja. În dragostea Lui, Dumnezeu găseşte plăcere să le răspundă copiilor Săi şi nu-i înşală niciodată. Dimpotrivă, dacă în neştiinţa şi în lipsa noastră de înţelepciune I-am cerut „o piatră”, El a ştiut să schimbe cererea noastră şi să ne dea „daruri bune”.

    Până să-L fi întâlnit pe Domnul Isus, omul este pentru Dumnezeu tot atât de mut ca demonizatul din versetul 14. Salvat prin Hristos, primind, la convertirea sa, darul Duhul Sfânt (comp. cu v. 13), el poate apoi să-şi înalţe glasul în laudă şi în rugăciune. Să fructificăm şi noi într-un mod tot mai îmbelşugat acest privilegiu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind.
Marcu 10.46

Mântuitorul călătorea spre Ierusalim pentru ultima dată și tocmai ieșea din Ierihon. Deși, în duhul Său, simțea întreaga greutate a lucrurilor care aveau să vină asupra Lui, El nu uita nicio clipă de nevoile celor din jurul Său, inima Lui fiind mereu sensibilă la suferința oamenilor.

Un cerșetor orb, auzind mulțimea care trecea și întrebând ce se întâmplă, a aflat că trece Isus din Nazaret. Atunci cerșetorul, pe nume Bartimeu, a strigat: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!”. Domnul nu l-a mustrat că a folosit un astfel de titlu. Fiind israelit după naștere, Bartimeu era îndreptățit să aștepte un împărat din familia lui David, care să deschidă ochii orbilor, să dezlege limba celor muți și să-i facă pe cei ologi să meargă (Isaia 35.5,6). Cei din jur au încercat să-l facă să tacă, însă nu au reușit. Dacă ar fi scăpat o asemenea ocazie, nu ar mai fi avut alta, căci Domnul nu avea să mai treacă niciodată prin Ierihon.

Strigătul său a fost auzit de Mântuitorul, care a poruncit să fie adus la El. „Aruncându-și haina, a sărit în sus și a venit la Isus” (versetul 50). Bartimeu ne oferă multe lecții. Există o haină a dreptății proprii, pe care mulți o păstrează, spre paguba lor, în loc să o arunce și să vină la Domnul Isus. De asemenea, este bine să imităm sârguința lui Bartimeu în căutarea binecuvântării, precum și graba cu care a venit să o primească. Câteva cuvinte ale Domnului au fost suficiente pentru vindecarea sa: „Mergi! Credința ta te-a vindecat”.

Domnul Și-a continuat călătoria spre Ierusalim. Acolo nu-L aștepta o coroană împărătească, ci una de spini; nu un tron al gloriei, ci o cruce a rușinii. Însă, în căile minunate ale lui Dumnezeu, acesta a fost felul în care El ne-a câștigat mântuirea.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 6.23

Cum a devenit Sam un altul

Ochii lui Sam erau ațintiți asupra misionarului, când acesta vorbi.

— Sunt sigur că voi găsi și voi aduce înapoi totul, răsună răspunsul său.

Deja în ziua următoare, el a apărut cu primul obiect.

— Aici am găsit ceva, dar nu știu cine l-a luat, spuse el. Crezi că Dumnezeu este supărat pe oamenii care iau lucrurile altora?

— Da, foarte, spuse misionarul. El îi va pedepsi pe toți care fac așa ceva, dacă nu Îl roagă să îi ierte.

A doua zi, Sam aduse iarăși un obiect.

— Am găsit iarăși ceva din posesia ta, dar nu pe cel care l-a luat. El ezită un moment. Și cum se primește iertarea? a întrebat apoi Sam.

— Pentru a primi iertarea, trebuie să regreți cu seriozitate păcatele tale înaintea lui Dumnezeu, trebuie să le recunoști și să-L rogi pe Dumnezeu pentru iertare. Nu ai auzit, cum am spus, că Dumnezeu ne iartă pe noi oamenii, și pe tine, Sam, prin Mântuitorul Isus Hristos, care a fost trimis în lume pentru noi și care a plătit pentru vina noastră cu sângele Său, murind pentru noi la cruce? Cu aceste cuvinte, misionarul deschise Biblia și citi din Isaia 55.7: „Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând”.

— Mulțumesc! spuse Sam și plecă gânditor pe drumul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

STABILESTE „REGULI DE VIATĂ” PENTRU COPIII TĂI

„Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” (Judecători 13:12)

     Când Dumnezeu i-a spus lui Manoah, tatăl lui Samson, că va avea un fiu la bătrânețe, el a întrebat: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” Iată un tată înțelept! El a știut că pentru a-și putea împlini destinul, fiul său trebuia să fie crescut după anumite reguli. Copiii se simt mai în siguranță și au tendința să se dezvolte mai bine când știu care sunt limitele.

Imaginează-ți că mergi cu mașina pe un pod suspendat la o înălțime de 300 m. Pentru cei care trec pe acolo pentru prima oară, pare o experiență înfricoșătoare. Nu trebuie să fii un copilaș ca să fii înfricoșat de priveliște și să spui: „Dac-am cădea de-aici, praf ne-am face!” Să presupunem că nu ar exista parapete de o parte și de alta a podului; cum ai învârti volanul? Chiar spre mijlocul drumului, desigur! Chiar dacă nu intenționezi să lovești balustradele de protecție, te simți mai sigur când știi că există.

La fel este și cu copilul tău. El trebuie să știe care sunt „regulile de viață” și că le vei aplica cu seriozitate. Când regulile sunt clare acasă, copiii trăiesc în siguranță. Câtă vreme stau în interiorul acelor limite rezonabile, bine marcate, există bucurie, libertate și acceptare. Poate copiii tăi nu recunosc faptul că își doresc să fii șeful, dar respiră mai ușurați când ești.

Concluzie: când Dumnezeu îți dă copii, este de fapt un proiect pe douăzeci de ani cel puțin. În tot acest timp, îi pregătești fie pentru eșec, fie pentru succes… Alegerea îți aparține!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: