Mana Zilnica

11 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 12.1-28

    In acelaşi fel în care purta Ieremia un jug pe umerii săi (Ieremia 28.10), şi Ezechiel este aici invitat să-şi facă un „bagaj de captiv”, având aceeaşi semnificaţie. Aceşti profeţi au fost prin aceasta ei înşişi „semne” care arătau ce voia Domnul să împlinească (v. 11). Copii ai lui Dumnezeu, întregul nostru comportament trebuie să fie o punere în lumină a ascultării noastre de Dumnezeu, a statutului pe care îl avem, de străini pe pământ, precum şi a apropiatei noastre plecări, … nu în captivitate, ci în patria noastră eternă! Ezechiel nu a fost scutit de întrebări legate de atitudinea sa neobişnuită (v. 9) – după Cum, cu siguranţă, nu vom fi nici noi scutiţi de îndată ce vom manifesta o credinţă mai autentică. De teama de a nu ne singulariza în cazul în care ne vom remarca printr-o despărţire fermă de lume, pierdem ocaziile de a da mărturie cu privire la speranţa pe care o avem (1 Petru 3.15).

    Profeţia neobişnuită din versetul 13 s-a împlinit ad-litte-ram. Zedechia, cu ochii scoşi, n-a putut vedea ţara captivităţii sale (comp. cu Ieremia 39.7).

    Versetele 26-28 ne fac cunoscute gândurile celor din casa lui Israel. Neîndrăznind să nege profeţia care îi condamna, ei Împing împlinirea acesteia spre vremuri mai îndepărtate.

    Şi astăzi, „robi răi” par să-I zică Domnului: «Vino cât mai târziu cu putinţă!».

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul a privit spre el și i-a zis: „Mergi cu această putere a ta și vei salva pe Israel din mâna lui Madian. Nu te-am trimis Eu?”. … Și Domnul i-a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine și vei bate pe Madian ca pe un singur om”.
Judecători 6.14,16

Aceste cuvinte fac parte din conversația purtată de Domnul cu un bărbat din seminția lui Manase, numit Ghedeon. Acesta a fost chemat să lupte cu madianiții și să-i învingă. Vedem însă cum Ghedeon caută tot felul de scuze, afirmând în esență că Dumnezeu alesese persoana nepotrivită pentru o astfel de misiune.

Scuzele lui par plauzibile: „Familia mea este cea mai săracă în Manase”; „Eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu”. Ghedeon credea că Dumnezeu nu putea face nimic, fiindcă el și familia lui erau neînsemnați. Ceea ce nu înțelegea era că Dumnezeu avea principiul de a folosi instrumente neînsemnate pentru a-Și împlini scopurile. Părerea umilă a lui Ghedeon despre sine era exact ceea ce Dumnezeu căuta (vedeți și 1 Corinteni 1.27-29; 2 Corinteni 12.9,10).

Mai există un principiu important în răspunsul Domnului către acest slujitor șovăielnic. Este un principiu adânc înrădăcinat în Cuvântul lui Dumnezeu, anume faptul că o misiune divină este întotdeauna însoțită de asigurarea prezenței divine. Domnul îi spune lui Ghedeon: „Mergi … Nu te-am trimis Eu?”. Aceasta este misiunea divină. În același timp însă, lui Ghedeon i se spune: „Eu voi fi negreșit cu tine„. Aceasta este prezența divină. Când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva pentru El, ne întărește prin prezența Sa. Vedem acest principiu atunci când Domnul l-a chemat pe Moise să scoată poporul din Egipt – „Eu te voi trimite” este legat de „Cu siguranță, Eu voi fi cu tine” (Exod 3.10,12). Domnul Isus Însuși folosește același principiu: „Mergeți și faceți ucenici” și „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.19,20). Dacă răspundem chemării de a vesti evanghelia, Domnul Isus va fi cu noi!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.
Proverbe 6.23

Exemplul unei mame

Afirmația că „în spatele unui om extraordinar stă o femeie extraordinară” s-a dovedit mereu adevărată. Acesta a fost cazul lui John Wesley. Susanna Wesley, mamă a 20 de copii, a vorbit într-o zi cu fiul ei John despre nevoia de mântuire, iar acesta i-a răspuns provocator: „Dar, mamă, cum ai putea fi fericită în cer, dacă ai ști că eu sunt în iad?”. Mama a avut prezență de spirit, răspunzându-i: „Fiule, dacă vei continua să-L respingi pe Hristos așa cum faci acum, eu voi fi cu totul de partea lui Dumnezeu la condamnarea ta pentru veșnicie”. Aceste cuvinte l-au lovit îndeajuns de adânc pe John, încât să nu aibă liniște până nu L-a primit pe Mântuitorul. După aceea Domnul l-a folosit într-un mod minunat în lucrarea de vestire a Evangheliei și multe suflete au ajuns să audă vestea bună a mântuirii.

„Cea mai bună metodă prin care un copil poate învăța despre Dumnezeu este să cunoască un creștin”, spunea cândva un cunoscut pedagog. Mama poate fi primul model al copilului ei. Și dacă mama este o femeie credincioasă, va îndrepta atenția copilului ei spre unicul Model de urmat: Hristos care a venit în lumea noastră căutând să facă tot timpul voia Tatălui ceresc. Dumnezeu să dăruiască tuturor mamelor înțelepciunea necesară de a-și conduce copiii spre Dătătorul vieții veșnice!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TINE-TI MÂNIA ÎN FRÂU

„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11)

     Mânia este o manifestare posibilă, acceptată în noi de Creator, dar care poate și trebuie să fie slujitoarea și nu stăpâna ta! Așa că, temperează-te!

De fiecare dată când ești tentat să cedezi pornirilor tale, oprește-te și pune-ți două întrebări:

1) Oare chiar merită să fiu mânios pentru acest lucru? Aproape tot timpul avem acces doar parțial la informație. În plus, când vezi pe cineva în lumina calităților sale mai degrabă decât în cea a defectelor sale, de obicei reacționezi diferit!

2) Este oare aceasta cea mai bună cale, cel mai bun loc și moment în care să mă manifest așa? Sigur, nu-i ușor să-ți pui astfel de întrebări în toiul evenimentelor, însă pornirile tale pot fi îmblânzite, iar temperamentul tău poate fi format.

Biblia spune că una din roadele Duhului este „înfrânarea” (Galateni 5:23). Când cineva îți greșește, problema care se pune nu este dacă ești suficient de tare ca să faci ceva, ci dacă ești suficient de tare să nu faci vreun gest necugetat, sau ceva regretabil?

Se spune că doi frați s-au încăierat îngrozitor, iar mama lor a alergat la ei ca să-i despartă. Când i-a întrebat de ce au început să se bată, cel mare a spus: „El e de vină, că mi-a răspuns la lovituri!” Dacă ai probleme cu gestionarea mâniei, scrie și poartă cu tine următorul verset, și încearcă să-l citești înainte de a-ți pierde cumpătul: „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11).

Tu spui: „Dar e greu de pus în practică”! Da, și nu vei reuși cu siguranță din prima. Însă dacă te străduiești, vei reuși – Dumnezeu va fi slăvit și chiar și tu te vei simți mai bine!

10 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 11.1-25

    După ce capitolul 8 ne-a dezvăluit fărădelegea religioasă a poporului din Ierusalim, versetele 1-12 din capitolul nostru denunţă păcatul conducătorilor lor politici. Domnul Se pregăteşte să le tulbure planurile şi prevederile, dându-le o probă prin faptul că-l loveşte pe unul dintre aceşti oameni chiar în timp ce Ezechiel se adresa către ei.

    „Vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?” (v. 13), strigă profetul tulburat. Nu, deoarece înainte chiar de risipirea completă a poporului, Domnul le şi vorbeşte de restaurarea şi de strângerea lor. El le va da „o inimă neîmpărţită,… un duh nou,… o inimă de carne” (v. 19). Şi, înainte de a-Şi retrage cu totul gloria de la acel templu pângărit, care trebuia distrus, le promite că El însuşi va fi „ca un mic locaş sfânt” pentru fiecare dintre aceia care păzesc credinţa. Ce minunat har al lui Dumnezeu! Resursa din 1 împăraţi 8.48 le va lipsi, dar chiar dacă se vor afla departe de Ierusalim, din vina lor, vor putea totuşi să-L găsească şi să-L adore. Câtă mângâiere au adus acest gând şi această experienţa de atunci încoace pentru credincioşi fără număr aflaţi în izolare! Viziunea lui Ezechiel la Ierusalim se încheie odată cu plecarea gloriei exact din locul în care ucenicii aveau să contemple înălţarea Domnului Isus (v. 23; Fapte 1.12). După acestea, duhul profetului este readus în Caldeea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.
Ioan 3.6

Orice copil al lui Dumnezeu a fost făcut părtaș naturii divine prin nașterea din nou. Această natură divină este implantată în cel credincios printr-o acțiune suverană a lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, prin intermediul Cuvântului. La fel cum suntem părtași naturii căzute prin nașterea naturală, tot așa suntem părtași naturii lui Dumnezeu prin nașterea din nou.

Această natură nouă implantată în cel credincios este inseparabil legată de Persoana lui Hristos, care este sursa ei. Ea are aceleași calități și caracteristici în cel credincios ca și în Hristos – are aceleași dorințe și năzuințe și poate avea libertate doar atunci când acționează în cel credincios la fel cum a acționat în Hristos, atunci când El a fost aici, pe pământ. Unii ar putea spune că astăzi ne aflăm în împrejurări foarte diferite de cele în care Hristos S-a aflat pe pământ. Acest lucru este adevărat, dacă vorbim despre tehnologie și despre modernism, însă natura umană și relațiile omenești nu s-au schimbat, și acestea sunt cele în care natura divină în Hristos s-a manifestat.

Fără această natură divină nu există posibilitatea unei fericiri statornice. Viața divină este în mod esențial caracterizată de sfințenie și de dragoste și își găsește cele mai înalte idealuri în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor. Cel credincios poate fi fericit doar dacă trăiește o astfel de viață. El are, de asemenea, Duhul Sfânt, care locuiește în el și care întărește și dezvoltă natura cea nouă. Pe măsură ce ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, având o inimă ascultătoare și un duh de rugăciune, Duhul Sfânt va lua din lucrurile lui Hristos și ni le va descoperi (Ioan 16.14).

Natura cea nouă își găsește plăcerea în Dumnezeu și în voia Lui. Ea și voia lui Dumnezeu sunt în perfectă armonie, de vreme ce vin din aceeași sursă. Adevărata fericire va rezulta atunci când cel credincios lasă ca natura sa divină să se dezvolte, să fie activă și puternică.

E C Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Apoi împăratul a înălțat pe Daniel… Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego…” Daniel 2.48-49

Secretul prosperității

Ce credincios minunat a fost Daniel: el a împărțit orice lucru cu tovarășii săi! Era ceva ceresc în caracterul lui. Cât de mici suntem noi în comparație cu astfel de oameni! Am fost chemați să ne bucurăm de plinătatea lucrurilor lui Dumnezeu și a împărți aceste binecuvântări cu alții în mod continuu. Iată ceva deosebit de important! Daniel a fost un om al rugăciunii și al închinării, iar apoi, împărțind tot ce a primit cu frații săi, a prosperat. Aici se află secretul prosperității în viața omului credincios. Dacă am primit lumină asupra unor adevăruri, aceasta nu este numai pentru noi, ci și pentru alții. Nu suntem decât niște vase în care Dumnezeu a pus lumina, fie pe cea a Evangheliei, fie pe cea a adevărului despre Biserică, iar noi suntem responsabili să o dăm mai departe. Dacă nu folosim și nu transmitem mai departe adevărul pe care l-am primit, acesta își va pierde efectul chiar în propriile noastre suflete. Urmarea va fi că vom deveni uscați din punct de vedere spiritual.

Comportamentul lui Daniel este o ilustrare practică a învățăturii Mântuitorului: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru” (Matei 20.25,26).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DESPRE OBSESII

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

Farai Chideya a absolvit Universitatea Harvard, a lucrat pentru revista Newsweek și în scurt timp a ajuns în vârf. Cu toate acestea, ani de zile s-a luptat cu bulimia, încercând să arate aidoma fotografiilor lucioase din lumea fantezistă ce o înconjura. Când, în sfârșit, s-a eliberat de boala ei, ea a scris: „Faptul că am slăbit nu mi-a schimbat personalitatea și nu mi-a ușurat bagajul emoțional pe care l-am dus cu mine din copilărie. Am crezut că vreau să fiu slabă. Ceea ce îmi doream în realitate era să fiu fericită – și nici înfățișarea, nici realizările nu mi-au putut oferi lucrul acesta. Pentru că nu m-am putut iubi sau accepta, acceptarea celorlalți nu a fost niciodată îndeajuns. Încercând să fiu perfectă, am ajuns să fiu taxată drept singuratică, îngâmfată și inabordabilă, deși eu îmi doream exact opusul”.

Prin experiența ei – deloc singulară – Farai Chideya ne împărtășește patru principii de schimbare a vieții:

„1) Obsesia prefecțiunii te ține prizonierul singurătății, întrucât relațiile sănătoase se pot construi numai pe baza onestității și a acceptării totale.

2) Obsesia de a fi perfect te va obliga să-ți vezi neajunsurile ca pe ceva ce trebuie ascuns în loc să fie ocazii de a crește.

3) Obsesia de a fi perfect te va ține fixat asupra a ceea ce vei deveni într-o zi, în loc să te bucuri de ceea ce ești în prezent.

4) Obsesia perfecțiunii îți va fura șansa de a face ca viața ta să conteze, căci atunci când te concentrezi constant asupra ta, nu-ți va mai rămâne nimic de oferit celorlalți.”

Concluzie: Dumnezeu nu a trebuit să te creeze, El a ales lucrul acesta. În ziua în care te-ai născut, El a zâmbit și a spus: „Foarte bine!” Când vei înțelege lucrul acesta pe deplin, vei începe să depășești problema de a te simți „mai prejos decât” ceilalți.

9 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 10.1-22

    Avem aici o pagină solemnă din istoria lui Israel. Odinioară Domnul îşi alesese o locuinţă în mijlocul poporului Său (Deuteronom 12.5). Venise să o locuiască în har, spre fericirea alor Săi, iar aceştia aveau responsabilitatea de a păstra în ea sfinţenia cuvenită casei Lui (Psalmul 93.5). In acest templu sfânt însă, ca o supremă provocare, şi-au dat întâlnire cele mai mari urâciuni păgâne. Într-adevăr, Israel a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-L izgoni pe Domnul din templul Său (cap. 8.6). De aceea, acum Dumnezeu pleacă de acolo! şi să observăm cu ce emoţionantă încetineală, în etape, pentru a ne face să simţim cât de profund îl întristează această depărtare şi ca şi cum i-ar spune lui Israel: «Nu Mă opreşti?»

    Gloria a stat întâi pe pragul templului (v. 4 şi cap. 9.3), apoi s-a înălţat, după care din nou s-a oprit, „la intrarea porţii dinspre răsărit a casei Domnului”, ca şi cum nu s-ar fi putut hotărî să plece (v. 19).

    Creştini, să nu uităm că noi suntem templul lui Dumnezeu şi că Duhul Lui locuieşte în noi (1 Corinteni 3.16,17). Dacă acest templu (inima noastră) va fi plin de idoli, Duhul întristat nu va mai acţiona, comuniunea cu Dumnezeu nu va mai fi stabilită. El este „un Dumnezeu gelos”, care nu admite ca afecţiunile noastre să fie împărţite între El şi altcineva (2 Corinteni 6.15).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Faraon a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah.
Geneza 41.45

Țafnat-Paneah – Descoperitor de taine

Magicienii și înțelepții Egiptului nu au putut nici revela, nici interpreta visurile lui faraon. Atunci, mai-marele paharnicilor și-a adus aminte de Iosif și i-a vorbit lui faraon despre el. Astfel, Iosif a fost scos din temniță și i-a descoperit lui faraon că aveau să vină șapte ani de belșug, urmați de șapte ani de foamete.

Domnul Isus Hristos este adevăratul Descoperitor de taine, așa cum femeia samariteană a ajuns să cunoască, spre uimirea ei. Domnul o întâlnea pentru prima oară și totuși a putut să-i spună: „Cinci bărbați ai avut și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat” (Ioan 4.18). Întreaga ei istorie morală era cunoscută de El! Ea a crezut în El atunci și a plecat să mărturisească despre El: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut” (Ioan 4.29). Mulți au crezut în El datorită mărturiei ei. Când este vorba de Domnul, nu există secrete, fiindcă „nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4.13).

Vorbind despre evanghelie, Pavel le spune galatenilor: „Eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci am primit-o prin descoperirea lui Isus Hristos” (Galateni 1.12). Domnul S-a descoperit pe Sine lui Pavel pe drumul Damascului, după care i-a revelat evanghelia pe care trebuia s-o predice. Aceasta este evanghelia „bogățiilor nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3.8). Minunată revelație!

La scaunul de judecată, Domnul „va aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4.5). Acesta este un lucru deosebit de solemn. Ceea ce ascundem azi unii de alții va fi revelat în ziua aceea, fie rău, fie bun. Să ne rugăm ca David: „Curățește-mă de cele ascunse ale mele” (Psalmul 19.12)!

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ … viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Coloseni 3.2-3

Cei doi frați

După proces, Juan a început o altă viață. Cu mult tact, noul său tată a reușit să-l conducă pe calea cea bună. Familia Escalantes a trăit din nou zile frumoase până când acest al doilea fiu al lor a murit într-un accident de elicopter.

Învățătura acestei întâmplări este de mare importanță pentru fiecare cititor. Toți părinții naturali sau adoptivi trebuie să-și crească copiii ca și cum le-au fost încredințați lor din partea lui Dumnezeu. Cu înțelepciunea și ajutorul dat de către Dumnezeu, oricine poate să-și ducă la îndeplinire misiunea sa nobilă. În mod deosebit trebuie să subliniem încă o învățătură din această întâmplare. Un Altul a murit în locul nostru, și acesta este Mântuitorul. Prin neascultarea noastră, toți merităm condamnarea la moarte. Însă minunat este harul Domnului Isus, care a coborât la noi și prin jertfa Sa de pe cruce a adus eliberarea pentru toți care doresc să accepte acest schimb. Ultimele cuvintele ale lui Armando către fratele său – „adu-ți aminte că de acum tu nu mai trăiești viața ta…” – să fie un mesaj pentru toți care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor al lor. Ei sunt chemați să trăiască o viață nouă: viața Domnului și Mântuitorului lor. Prin trăirea acestei vieți noi, lumea necredincioasă din jur va recunoaște marea lucrare, pe care o face Mântuitorul în viața credincioșilor Săi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ARUNCĂ!

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

     Cuvântul „aruncă” ne duce cu gândul la un pescar ce-și lansează undița în mare pentru a prinde pește. El știe că nu va reuși nimic ținându-și undița pe umăr, ci aruncând-o… Ce duci pe umerii tăi? O veche suferință? Un vechi resentiment? O durere pentru cineva care a plecat de lângă tine? Aruncă-le! Îți sacrifici viitorul pentru ceva ce nu merită timpul și energia ta. De ce ți-ar spune Dumnezeu să faci un lucru atât de radical? Pentru că „El Însuşi îngrijeşte de voi”. În timp ce tu te îngrijești de problemă, El Se îngrijește de tine. E greu să vezi o persoană dragă zvârcolindu-se de durere din cauza unei poveri pe care nu ar trebui s-o poarte. Pe Dumnezeu nu-L deranjează să facă povara să dispară; dar preocuparea Lui e să te facă să slăbești strânsoarea cu care o ții! Astăzi îți vorbește Dumnezeu, și nu problema care te deranjează, iar El îți spune: „Arunc-o”! Satan este un hoț. Lipsa dorinței tale de iertare este una din portițele prin care intră el, iar tu ești singurul care o poate închide.

Când te trezești și îți dai seama cât a furat de la tine, vei fi mânios pe tine. Ține-ți în frâu mânia! Las-o să te motiveze să trăiești după următoarele trei principii:

1. Pocăiește-te.

2. Rectifică situația, dacă este posibil.

3. Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta.

Odată ce faci lucrurile acestea, închide acest capitol, bucură-te de belșugul harului lui Dumnezeu – și mergi mai departe! Acceptă realitatea, când cineva sau ceva nu mai este. Niciun efort, nicio durere – oricât de mare – nu poate readuce la viață un trup neînsuflețit, așa că semnează certificatul de deces, îngroapă trecutul și pune-te în mișcare. Asta nu înseamnă că renunți, ci că îți păstrezi energia pentru ceea ce contează, pentru lucrurile la care poți contribui!

8 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 9.1-11

    Ezechiel a putut constata cu ochii lui în ce fel josnic fusese călcată în picioare gloria Domnului, de aceea acum nu-i este greu să înţeleagă cât de îndreptăţită era pedeapsa. Şi aceasta era chiar la porţi (v. 2)! Dumnezeu însă este departe de a-l face pe cel drept să piară odată cu cel rău (Geneza 18.25). În mijlocul celor şase oameni înarmaţi cu „arme de măcel se găsea un al şaptelea care ţinea în mână un instrument al harului: călimara scriitorului, pe care, la porunca Domnului, urma să o folosească pentru a le face un semn (ebr. „tau”) pe frunte tuturor acelora pe care păcatul îi făcea să suspine şi să geamă (comp. cu Apocalipsa 9.4; această literă T, ebr. „tau”, ultima din alfabetul ebraic, era folosită ca semn şi ca semnătură: Iov 31.35). Omul îmbrăcat în haină de in ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus. In casa cea mare a creştinătăţii, invadată de rău şi pe punctul de a fi judecată, El Şi-a pus pecetea Sa, Duhul Sfânt, asupra tuturor acelora care-I aparţin: un semn divin prin care Dumnezeu îşi recunoaşte copiii. După ce toţi cei credincioşi şi-au primit semnul protector, poate fi lansat ordinul de distrugere către răzbunători. Iar judecata trebuie să lovească întâi elementele cele mai responsabile: templul pângărit, cel pe care Ezechiel îl vizitase (v. 6; comp. cu 1 Petru 4.17).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viață și evlavie, prin cunoștința Celui care ne-a chemat prin glorie și virtute.” 2 Petru 1.3

Prin chemarea Sa și prin puterea divină, Dumnezeu ne-a adus la Sine. Chemarea Lui a avut loc în timp, însă ea este legată de scopul Său etern, care este acela de a-i face pe cei aleși și chemați asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29). Prin intermediul glasului Său, care ne-a chemat și pe care l-am auzit, și al luminii Sale, pe care am văzut-o, Dumnezeu ne-a comunicat vestea cea bună (2 Corinteni 4.4-6). Chemarea Lui este o chemare sfântă (2 Timotei 1.9), prin care ne-a pus deoparte pentru Sine.

Chiar dacă vom rămâne în această lume până la răpire, noi nu mai aparținem lumii prezente. Chemarea lui Dumnezeu de „a ieși” nu are doar o parte negativă, ci și una pozitivă, fiindcă ne îndreaptă către cea mai minunată Persoană – către Domnul nostru Isus Hristos. Fiind atrași la El și la Dumnezeul și Tatăl nostru, prin puterea Duhului Sfânt, am răspuns acestei chemări, iar acum aparținem Adunării Sale.

Toți cei chemați de acest glas plin de putere – chemați afară din lume și din întuneric – sunt atrași de, și către, lumina minunată a lui Dumnezeu. În același timp, ei sunt atrași la Hristos și către toți cei credincioși care L-au primit pe Hristos ca viață a lor. Avraam a fost chemat prin glorie (Fapte 7.2) și către Dumnezeul gloriei. Chemarea noastră cerească ne leagă pentru totdeauna de Domnul Isus, de Cel încununat cu glorie și cu onoare, care este așezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.9; 3.1). Pe pământ, Domnul Isus Și-a chemat ucenicii să-L urmeze și să învețe de la El, după care i-a trimis. Acum El cheamă din ceruri, însă cu aceleași scopuri.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
Iacov 1.15

Cei doi frați

Însoțit de un gardian, Armando intră în celula fratelui său. Ca să-și ascundă identitatea, Armando purta perucă, barbă și mustăți. La început, Juan nu i-a acordat nicio atenție vizitatorului său. Dar Armando a lucrat cu înțelepciunea care vine de la Dumnezeu. După câteva vizite, lucrurile s-au schimbat. Juan a început să vorbească despre amărăciunea trăită în copilărie și despre toate neîmplinirile care l-au dus pe calea păcatelor. La una din vizite, Armando și-a dat jos masca și i-a spus că el este fratele său. Semănau leit unul cu altul la fizic. Juan a început să plângă ca un copil. Ce a ajuns el și ce a ajuns fratele său! Armando a făcut fratelui său marea propunere: să-l înlocuiască în condamnarea la moarte. Juan s-a împotrivit la început, dar la insistențele fratelui său Armando, a acceptat cu mare greutate. La ultima vizită și-au schimbat masca. Armando i-a spus ultimul mesaj: „Adu-ți aminte că de acum tu nu mai trăiești viața ta, ci viața lui Armando Escalantes. Să nu uiți că un altul care trebuie să moară pentru tine nu mai există. Trăiește demn de iubirea mea”. După numai două săptămâni, la 28 iulie 1973, în sala ticsită a tribunalului, juriul a anunțat sentința capitală a lui Juan. Undeva în sală, un singur tânăr știa că cel condamnat murea în locul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM STAI CU APETITUL SPIRITUAL?

„Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!”  (Psalmul 27:8)

     Dacă în fiecare zi petreci ore în șir uitându-te la televizor, și nu găsești câteva minute pentru rugăciune și pentru citirea Scripturii, înseamnă că ai o problemă cu apetitul spiritual – o problemă care necesită toată atenția ta.

David Brainerd, un misionar al secolului al XVIII-lea printre indienii din America, scria în jurnalul său: „M-am retras în locul meu obișnuit și plin de tihnă. Nu voiam altceva decât să-mi exprim dorința de fi în acord deplin cu El în toate lucrurile. Dumnezeu era atât de prețios, încât lumea cu toate atracțiile și bucuriile ei părea detestabilă. Dorința de a fi pe placul oamenilor nu există înlăuntrul meu. La miezul zilei, am avut cea mai arzătoare dorință după Dumnezeu pe care am simțit-o vreodată în viață! În locul meu de tihnă, nu făceam altceva decât să-I spun Domnului meu drag, în cea mai dulce liniște, că nu doresc altceva decât pe El și sfințenia Lui! Știu că El a pus în mine aceste dorințe și că numai El poate să-mi dăruiască ceea ce doresc. Inima mea era contopită cu Dumnezeu cea mai mare parte a zilei!”

Psalmistul a simțit același lucru: „…Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire… cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost…” (Psalmul 73:25-28).

Îți poți da seama de sănătatea ta spirituală în funcție de apetitul tău pentru lucrurile lui Dumnezeu!

7 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 8.1-18

    Într-o nouă viziune, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziet^„, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 împăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase” (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor” (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, … fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15…).

    Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi – exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor – se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 fi 32.16)!

    Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul Cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Leii tineri duc lipsă și flămânzesc, dar cei care-L caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
Psalmul 34.10

Domnul este Cel care împlinește nevoile sufletului în toate împrejurările posibile. El folosește leii ca o ilustrație, fiindcă leul este considerat rege al animalelor; „Leul puternic între animale, care nu se abate dinaintea nimănui” (Proverbe 30.30). Însă chiar și leii pot suferi de foame, pe când „cei care-L caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine„.

Unii credincioși întâmpină dificultăți în această privință. Ei spun: «Am căutat multe lucruri bune, însă nu le-am obținut». Psalmul însă nu vorbește despre cei care caută lucruri bune, ci despre cei care Îl caută pe Domnul. Cu toții ne dorim lucruri pe care le considerăm bune pentru noi. Însă, mai târziu, vom fi recunoscători că nu le-am primit. Pentru mulți credincioși a fost o adevărată pacoste că au primit lucrurile după care tânjiseră mult timp. Lucrurile poftite nu erau bune, însă ei au fost hotărâți să le obțină. Totuși, Domnul „nu va refuza niciun bine celor care umblă în nevinovăție” (Psalmul 84.11). Să învățăm bine acest principiu, iar dacă ne este refuzat vreun lucru pe care-l dorim, să fim siguri că el nu este bun pentru noi! Dacă acceptăm aceasta cu toată inima, Îi vom spune: «Binecuvântat să fie Numele Tău, Doamne, căci sunt sigur că acel lucru nu este bun pentru mine!».

Acesta este principiul general după care Domnul lucrează cu noi. Sufletul este conștient de lumina prezenței Sale și de puterea Sa ocrotitoare. Având simțământul dragostei Sale perfecte, vom fi gata să acceptăm că ceea ce nu am primit nu era bun pentru noi și Îi vom mulțumi pentru aceasta.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecați în porțile voastre după adevăr și în vederea păcii.
Zaharia 8.16

Cei doi frați

Armando ajunsese un tânăr cu o înaltă educație. Familia i-a creat cadrul necesar pentru instruirea sa. După un timp ajunsese vicepreședintele companiei unde tatăl său adoptiv era director. Într-o zi, citind „Jornal do Brasil”, ochii i-au căzut pe prima pagină care anunța o crimă oribilă. Criminalul semăna leit cu el. Citind articolul a aflat că Juan era de aceeași vârstă cu el și că a fost în copilărie adoptat de o familie, iar celălalt copil a fost adoptat de o altă familie. Armando a stat de vorbă cu tatăl său. Tatăl a fost vădit tulburat, dar în cele din urmă s-a simțit nevoit să explice fiului cum s-au petrecut lucrurile. El și criminalul din fotografie erau frați gemeni. Zdrobit de cele aflate, Armando a plecat într-o stațiune să se reculeagă. După timpul petrecut în stațiune, Armando, care era un bun creștin, s-a întors acasă plin de pace și liniște. El le-a împărtășit părinților planul pe care-l avea pentru salvarea fratelui său. Armando credea că este datoria lui să-i ofere fratelui său șansa vieții. Lucrul acesta nu a fost pe placul părinților adoptivi. Dar după săptămâni de discuții, părinții au trebuit să cedeze. Altă cale nu vedeau în fața lor. Prin intervenția tatălui, Armando a obținut o aprobare specială împreună cu atenționarea primejdiei la care se expune, ca să facă mai multe vizite condamnatului la moarte. Un criminal ca Juan putea fi în stare de orice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

AI GRIJĂ DE TINE ÎNSUTI !

„El mă paşte în păşuni verzi…  îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3)

     Învață să dai ascultare semnalelor și reacțiilor emoționale, prin care trupul tău răspunde cerințelor pe care le ai. Când ești atât de obosit încât nu te mai poți concentra, trebuie să „o lași mai moale” și să te odihnești. Da, există perioade care necesită timp și energie în plus, însă chiar și în toiul acestora, trebuie să găsești o cale de a te îngriji de tine însuți. Dacă ignori mereu durerile și suferințele trupului tău, dacă lucrezi 24 ore, 7 zile din săptămână, dacă mănânci pe apucate și te îndopi cu adrenalină și cofeină, te vei îmbolnăvi și vei fi obligat să încetinești ritmul, întrucât nu ai vrut să ai grijă de tine. Când îți cunoști „limita de viteză”, știi când să te oprești, când să-ți reîncarci bateriile, când să-ți faci plinul și când să-ți refaci trupul și sufletul.

Mulți dintre noi am abuzat atât de mult de trupurile noastre, încât credem că sănătatea ne-a părăsit. Nu e neapărat așa! Indiferent cât de șubredă este starea noastră de sănătate, putem primi ajutor! Trupul nostru are abilitatea de a se reface. Dumnezeu va lucra cu noi și prin noi pentru a ne readuce la starea de plinătate, dacă urmăm instrucțiunile Lui pentru a ne însănătoși.

Tot ceea ce facem să fie spre slava lui Dumnezeu, inclusiv mâncatul (vezi 1 Corinteni 10:31). Uită-te la farfuria cu mâncare și întreabă-te dacă aceasta este ceea ce a creat Dumnezeu pentru tine ca să rămâi sănătos. Trebuie ca dieta echilibrată să fie un mod de viață pentru tine! De fiecare dată când alegi mâncare sănătoasă, alegi viața, care este darul lui Dumnezeu pentru tine.

Nu e o dovadă de egoism să te îngrijești de propria ta persoană, ci o dovadă că ești un bun ispravnic. Când mănânci sănătos, când dormi suficient, când faci mișcare și când îți iei pauze regulate, ajungi la o creștere a eficienței tale în viață și Îi aduci slavă lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 6:19, 20)!

6 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 7:1-19

Să remarcăm numele pe care Domnul îl dă slujitorului Său: fiul omului (sau fiu al omului, ebr. benAdam, cap. 2.1) unul dintre titlurile Domnului Isus, Căruia Ezechiel Îi este un antetip. Numele acesta sugerează un ales dintre oameni, un reprezentant în măsură să vorbească în numele rasei umane sfârşite (vezi Eclesiastul 7.28).

După ce, în capitolul 6, anunţase pustiirea, Domnul declară solemn, în capitolul 7, că a sosit ziua fatală: ziua furiei Lui. Marea Sa răbdare îndreptată către un popor vinovat rezistase de multe secole. Ea lua sfârşit după avertismente fără număr. Şi ne gândim la această răbdare a lui Dumnezeu care se exercită şi astăzi înspre o lume care La crucificat pe Fiul Său. Dar şi ea va înceta întro zi de mânie (Romani 2.5), incomparabil mai cumplită, zi cu privire la care acest capitol nu ne dă decât o slabă imagine. În ea, oamenii sunt loviţi de groază (v. 17,18). Aurul şi argintul, atât de puternice până atunci, încetează a mai avea vreo valoare. Sunt aruncate ca un gunoi pe străzi, pentru că şiau dat seama, în sfârşit, că acestea nu pot sătura sufletele. Şi, mai ales, nu vor putea salva pe nimeni în acea zi, pentru că Dumnezeu nu primeşte ca preţ pentru răscumpărarea omului pierdut nimic altceva decât sângele preţios al lui Hristos (v. 19; comp. cu Proverbe 11.4 şi cu 1 Petru 1.18,19).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și vrăjmașii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii robiei construiesc un templu Domnului Dumnezeului lui Israel. Și ei s-au apropiat de Zorobabel și de capii părintești și le-au zis: „Lăsați-ne să construim cu voi, deoarece căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru …”. Dar Zorobabel și Iosua și ceilalți capi părintești ai lui Israel le-au zis: „Voi n-aveți nimic a face cu noi, ca să construiți o casă Dumnezeului nostru, ci noi singuri vom construi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei”. Și poporul țării a slăbit mâinile poporului lui Iuda și i-a tulburat la construire. Și au tocmit sfătuitori împotriva lor ca să le zădărnicească planul, în toate zilele lui Cirus, împăratul Persiei, până la împărăția lui Darius, împăratul Persiei.”
Ezra 4.1-5

După captivitatea babiloniană – Ajutorul refuzat

Zidirea începuse, iar acum popoarele din jur, vrăjmașe poporului lui Dumnezeu, au venit la conducătorii iudei și le-au cerut permisiunea să zidească împreună cu ei. „Lăsați-ne să construim cu voi, deoarece căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și Îi jertfim”, au spus ei. Era oare adevărat?

În 2 Împărați 17, Dumnezeu ne arată originile acestor samariteni. Împăratul Asiriei luase în robie pe cele zece seminții ale lui Israel și le așezase în cetățile Asiriei și Mediei. El i-a înlocuit apoi pe israeliți cu captivi luați din alte ținuturi pe care le cucerise. Acești oameni se închinau la diferiți idoli și nu se temeau de Domnul. Prin urmare, Domnul a trimis niște lei împotriva lor, dându-le astfel de știre că El era Dumnezeul țării. Aceste națiuni au adăugat închinarea către Domnul la închinarea la idolii lor. Dumnezeu însă nu acceptă o astfel de închinare. El nu vrea să-Și împartă gloria cu nimeni. El spusese poporului Său să I se închine doar Lui și să nu se teamă de alți dumnezei.

Conducătorii poporului lui Dumnezeu au procedat corect refuzând ajutorul acestor popoare. Cum ar putea credincioșii și necredincioșii să zidească împreună ceva pentru gloria lui Dumnezeu? După ce au fost refuzați, acești oameni și-au dat arama pe față și au început să facă tot posibilul pentru a împiedica rezidirea templului. Au scris chiar o scrisoare împăratului Persiei, în care le-au adus acuzații false iudeilor. Vedem cum această vrăjmășie a continuat și în zilele Domnului nostru Isus.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” Geneza 6.5

Cei doi frați

Cele istorisite acum s-au petrecut în anul 1947, în Brazilia. În urma unei nașteri foarte grele, o mamă a murit lăsând în urmă doi gemeni. Tatăl murise cu ceva timp în urmă într-un accident, iar cei doi copii au fost dați spre adopție în două familii diferite. Unul din copii, pe nume Juan, a fost luat de o familie care la acel moment nu avea copii. Al doilea copil, pe nume Armando, a fost adoptat de familia Escalantes, o familie bogată și fără copii. În prima familie, lucrurile au mers bine până când s-a născut primul copil. Tatăl adoptiv și-a pierdut slujba și neajunsurile s-au răsfrânt în primul rând asupra lui Juan, care a început să perceapă în mod dureros respingerea din partea părinților adoptivi. Când Juan a aflat că de fapt părinții lui nu sunt cei adevărați, a fugit de acasă. La vârsta de 16 ani a fost implicat într-o spargere și a fost închis. De atunci, viața lui s-a consumat între închisoare și libertate. Inima lui era îndreptată în fiecare zi spre rău. Astfel, la vârsta de 26 de ani a răpit doi copii sperând să obțină o răscumpărare de 20.000 de dolari. Lucrurile nu au mers așa cum a gândit el. Toată poliția s-a pus în mișcare. Hăituit și împovărat de prezența celor doi copii, Juan i-a ucis și i-a ascuns. La scurt timp după crimă, Juan a fost prins. Lumea clocotea împotriva asasinului. Toți așteptau sentința capitală.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PĂRĂSESTE ZONA DE CONFORT (2)

„Voi preface… locurile strâmbe în locuri netede” (Isaia 42:16)

     Să remarcăm împreună și să reținem următoarele trei adevăruri:

1) Nu va fi niciodată ușor să lași în urmă confortul. Probabil că Moise nu a fost deloc bucuros că părăsește luxul din palatul lui Faraon, sau siguranța noii sale familii din Madian… Cu toate acestea, dacă nu ar fi făcut-o, nu ar fi reușit să împlinească chemarea lui Dumnezeu. Numai pentru că nu vrei să faci ceva, nu înseamnă că nu trebuie s-o faci! Cu cât mai importantă este misiunea, cu atât mai mare va fi sacrificiul!

2) Adevărata creștere începe odată cu renunțarea la confort. Timp de patruzeci de ani, Moise a profitat de tot ceea ce avea Egiptul de oferit. Însă numai după ce a plecat din Egipt a început să învețe care sunt lucrurile cu adevărat importante: și anume, acelea care fac parte din planul lui Dumnezeu. Au fost nevoie de alți patruzeci de ani în pustie pentru a descoperi la ce avea să-l folosească Dumnezeu – iar la sfârșitul acestei perioade, a devenit smerit și transformat. Concluzia este aceasta: înainte de a porni în lucrare, trebuie să crești!

3) Când nu renunți la confort, pierzi cele mai frumoase clipe și amintiri. Povestea vieții tale se scrie prin riscuri – cele pe care ți le-ai asumat și cele pe care le-ai evitat. Peste douăzeci de ani, vei fi mai dezamăgit de riscurile pe care nu ți le-ai asumat decât de cele pe care ți le-ai asumat. Modalitatea de a te scuti de regretul de mâine este aceea de a te muta astăzi în „perimetrul credinței”. Poate spui: „Dar sunt atâtea lucruri pe care nu le știu sau pe care nu le înțeleg!” Poate că așa e, dar există o promisiune pe care poți conta: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42.16).

Ce altă asigurare îți mai trebuie?

5 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 5:1-17

Începând cu capitolul 4, prin intermediul mai multor semne, Domnul îl introduce pe Ezechiel în împrejurările dureroase pe care poporul său va trebui să le traverseze. Un slujitor al lui Dumnezeu care a trecut el însuşi prin şcoala umilinţei şi a suferinţei este mult mai în măsură săi înţeleagă pe cei care de asemenea trec prin dificultăţi şi îi poate îndemna cu mai multă autoritate. El cunoaşte situaţia lor din proprie experienţă şi de aceea îi poate pune în gardă, spre folosul lor. Culcânduse pe o parte, consumânduşi pâinea coaptă cu excremente, Ezechiel purta, simbolic, consecinţele fărădelegii poporului său (cap. 4.4). Acum Dumnezeu îi spune săşi radă părul şi barba, act dezonorant pentru un preot şi interzis de lege (Levitic 21.5). Versetele 11 şi 12 ne explică încărcătura simbolică a acestui act: Israel, podoaba Domnului, este dat deoparte şi mai multe judecăţi urmează să se abată asupra lui, alese de Cel care cântăreşte (v. 1) vina fiecăruia. Unii vor ajunge victime ale ciumei şi ale foametei în timpul asedierii cetăţii, alţii vor cădea pradă sabiei, alţii vor fi risipiţi şi prigoniţi. Moise anunţase deja aceste pedepse (Levitic 26.14; Deuteronom 28.15) şi, începând de atunci, istoria lui Israel nu a făcut altceva decât să confirme că Dumnezeu nu poate să nu împlinească Cuvântul Său (cap. 12.28).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 1.18

Numele de „Tatăl” implică numele de „Fiul”, acești doi termeni fiind corelați. Numele de „Fiul” implică cea mai intimă legătură cu afecțiunile Tatălui. Tatăl este acum făcut cunoscut prin activitatea dragostei Lui negrăite, manifestate în Fiul Său veșnic.

În Ioan 1.18 apare numele de „Dumnezeu” și de „Tată”. Imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu în Ființa Lui esențială este un lucru stabilit, însă vedem de asemenea că ceea ce creatura nu poate nicidecum descoperi ne-a fost făcut cunoscut de către Fiul. Doar El L-a cunoscut, fiind Fiul unic, aflat în sânul Tatălui. Această revelație include nu doar mâna atotputernică a lui Dumnezeu, nu doar înțelepciunea și cunoștința Lui fără hotar, ci și inima Lui, cu dragostea ei infinită și veșnică de Tată.

Secretele sânului Tatălui sunt acum revelate, iar dragostea Tatălui este declarată prin Fiul și de către Fiul. Într-adevăr, cine altul decât Fiul lui Dumnezeu putea cunoaște inima lui Dumnezeu? Cât de intim asociată cu tainele Dumnezeirii este dragostea Tatălui, căci Dumnezeu Însuși este dragoste, la fel de adevărat și de absolut cum este lumină!

Dragostea este în mod esențial cuprinsă în relația Tatălui cu Fiul. „Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui” (Ioan 3.35). „Ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl și cum Mi-a poruncit Tatăl, așa fac” (Ioan 14.31). Potrivit mărturiei Fiului pe pământ, există o dragoste eternă între Tatăl și Fiul – „Tu M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17.24), prin aceasta revelându-Se ca Fiu veșnic al dragostei Tatălui.

W J Hocking

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Fiul dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
Coloseni 1.13-14

Gânduri

Domnul Isus a fost pe pământ ca o carte deschisă, pentru a-L descoperi pe Dumnezeu Tatăl.

Cum a putut rămâne Hristos în liniște deplină, când toți se împotriveau în jurul Lui? Voia Sa a fost în concordanță deplină cu voia Tatălui.

Dacă este vorba de intrarea la Dumnezeu, atunci sângele vărsat al singurului Fiu al lui Dumnezeu este soluția pentru înlăturarea oricărei greutăți.

Apa era în stâncă. Dar stânca a dat apă doar când a fost lovită.

De ce există așa de puțină laudă și adorare? Pentru că lipsește prețuirea lui Hristos și a lucrării Sale prin care, cu sângele Lui, am fost curățiți și ne-a dat un loc în slavă.

La cruce se vede cât de greu cântărește păcatul în ochii lui Dumnezeu. – Omul tinde mereu să țină ascunse păcatele în fața ochilor lui Dumnezeu, dar Hristos le-a luat asupra Sa în fața ochilor lui Dumnezeu.

Pentru a ști cum să ducem viața noastră ca și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să cunoaștem trei lucruri: locul nostru în planul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, siguranța noastră în El și destinația noastră veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PĂRĂSESTE ZONA DE CONFORT (1)

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei.” (Isaia 42:16)

     Pentru a înfăptui voia lui Dumnezeu, Moise a fost nevoit să părăsească perimetrul confortului în care se găsea. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere… decât să se bucure de… comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26).

Pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu, Moise a trebuit să renunțe la două lucruri:

1) La confort. Confortul este o amenințare și-un obstacol mai mare în calea progresului tău decât greutățile. După ce a locuit într-un palat, Moise și-a petrecut următorii patruzeci de ani în deșert, având grijă de oi. S-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Ietro, s-a ocupat de ferma socrului său și s-a bucurat de o viață liniștită. Îți poți imagina cum ar fi să lași toate acestea în urmă și să te întorci pentru a-l confrunta pe Faraon? Planul lui Dumnezeu pentru viața ta îți va aduce binecuvântare și răsplată, dar să nu ai niciodată impresia că va fi ușor!

2) La siguranță. Când l-a chemat Dumnezeu, Moise a avut multe îndoieli, obiecții și întrebări: „Cine sunt eu, ca să mă duc…?” (Exod 3:11); „Ce le voi răspunde?” (Exod 3:13); „Iată că n-au să mă creadă…” (Exod 4:1); „Eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară…” (Exod 4:10) etc. În cele din urmă, i-a spus lui Dumnezeu: „Trimite pe cine vei vrea să trimiţi” (Exod 4:13). (Nu cumva ai făcut și tu la fel?) Din fericire, Dumnezeu nu a acceptat refuzul, iar Moise a făcut singurul lucru care funcționează atunci când ești nesigur cu privire la viitor: L-a ascultat pe Dumnezeu și I-a încredințat Lui amănuntele referitoare la viitor. Făcând astfel, el a consimțit să răspundă chemării lui Dumnezeu, să iasă din propria „zonă de confort” și să se întoarcă în Egipt. Prin urmare, copiii lui Israel au fost eliberați din robie, iar numele lui Moise a devenit un nume despre care se vorbește încă.

4 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 3.12-27

Ezechiel este dus de Duhul lui Dumnezeu la TelAbib, în mijlocul captivilor poporului său. Acolo află din gura Domnului că îi este atribuit postul de santinelă şi, odată cu el, ordinele care se leagă acum de acesta. Funcţia aceasta impune pe de o parte o vigilenţă neîntreruptă şi, pe de altă parte, o credincioşie riguroasă în transmiterea avertismentelor divine. O santinelă trebuie să fie capabilă să le spună tuturor cât mai este din noaptea morală a acestei lumi (Isaia 21.11). Observăm însă că aici nu se mai pune problema de a provoca naţiunea în ansamblul ei la o trezire. Cel rău trebuie doar avertizat; responsabilitatea de a asculta este individuală. În ce priveşte responsabilitatea slujitorului, aceasta este de a prezenta Cuvântul tuturor, fie că vor asculta, fie că se vor abţine
(cap. 2.5,7; 3.11,27). Pe cei pe care îi foloseşte în slujbă, Dumnezeu nu îi judecă în funcţie de rezultatele pe care ei le obţin, precum fac oamenii, ci după credincioşia lor (1 Corinteni 4.2). De aceea nu trebuie să fim descurajaţi dacă unii se abţin de la Cuvântul vieţii pe care noi am avut oportunitatea să lil prezentăm. Dragi prieteni, este, întradevăr, deosebit de solemn să ne gândim la faptul că fiecare credincios este de asemenea rânduit ca santinelă şi că are datoria de a da aici, pe pământ, mărturie pentru Domnul său. Cum ne achităm noi de această misiune?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Glasul unuia care strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți în pustie un drum pentru Dumnezeul nostru!”.
Isaia 40.3

Toate cele patru Evanghelii atribuie aceste cuvinte lui Ioan Botezătorul, fiindcă el a început lucrarea la care ele fac referire. Pavel, predicându-L pe Domnul Isus ca Mântuitor, spune despre Ioan că, mai înainte de venirea Domnului, „predicase botezul pocăinței întregului popor al lui Israel” (Fapte 13.24). Domnul Isus Însuși îl onorează, spunând despre el că era „mai mult decât un profet” (Luca 7.26) și îl numește „o lampă care arde și luminează” (Ioan 5.35).

Însă, deși era un om cu totul remarcabil, Ioan nu a atras atenția la sine însuși. Când a fost întrebat cine este, el a recunoscut că nu era Hristosul (Ioan 1.19,20). S-a prezentat ca fiind mai mic decât cel mai mic dintre slujitorii Domnului (versetul 27) și a îndreptat atenția tuturor către Domnul Isus (versetele 29 și 36), spunând despre sine că era doar ceea ce Dumnezeu îl făcuse: înainte-mergător, martor și prieten al Mirelui – „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez” (Ioan 3.28-30).

Cuvintele lui Isaia sunt o mărturie de netăgăduit că Isus este Iahve: Cel veșnic, Dumnezeul care păstrează legământul Său cu Israel (Exod 6.1-8). Totuși, El este de asemenea Robul lui Iahve, fiindcă profetul Îl numește astfel în două rânduri (Isaia 42.1; 52.13). Dar cum poate fi Domnul Isus și Iahve și Robul lui Iahve?

Răspunsul stă în întruparea Sa. Fiind Dumnezeu, El este Iahve împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Devenind Om, El a luat asupra Lui obligația pe care Israel o avea ca rob al lui Iahve, obligație de care nu se achitase. Întruparea necesită credință, nu explicații; închinare, nu investigație (Matei 11.17). Ca răspuns la marea binecuvântare care ne-a venit din jertfa Aceluia care a fost Dumnezeu adevărat și Om adevărat, viețile noastre trebuie să-L glorifice în această lume care L-a lepădat.

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… N-au nicio pricepere cei ce … cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i mântuiască.
Isaia 45.20

La ce ne închinăm?

Dacă veți ajunge vreodată la Istanbul și veți vizita Hagia Sophia, ghidul turistic vă va recomanda probabil și dumneavoastră să atingeți un stâlp vechi de cincisprezece secole și să exprimați o dorință, care se va împlini. Milioane de degete au lăsat acolo urmele lor. Cât de multe dorințe superficiale au fost exprimate acolo și câtă dezamăgire a rezultat! Locul unde se află acest stâlp, și-a modificat de repetate ori destinația – biserică, moschee, muzeu. De ani de zile se cere tot mai tare preschimbarea într-o moschee. Stâlpul în sine nu și-a schimbat „religia” – este un monument statornic al nesiguranței omului, al necunoașterii sale depline a ceea ce este Dumnezeu și al necredinței sale.

Cine poate asculta rugăciunile decât numai Dumnezeul adevărat? El nu este nesimțitor ca imaginile din piatră, lemn sau metal, ci El îi iubește pe oameni și are milă de necazurile lor. „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi”, așa ne spune El (Psalmul 50.15).

Mulți sunt de părere că obiceiul prezentat mai sus ar fi inofensiv. Ce este rău dacă probezi? Dar să ne gândim că în spatele acestuia stă satan, care îi abate pe oameni de la Dumnezeu și vrea să le dea un „înlocuitor” pentru rugăciunea către Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu ar trebui să se distanțeze tot așa de mult de astfel de obiceiuri, cum făceau tesalonicenii când s-au întors de la idoli la Dumnezeul cel viu și adevărat

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

REACTIONEAZĂ CA HRISTOS

„Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” (Matei 5:43)

Când oamenii se poartă urât cu noi, Domnul Isus ne spune clar cum trebuie să reacționăm. „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobișnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (v. 38-48).

Concluzia se impune de la sine: Astăzi este ziua când trebuie să facem curățenie în viața noastră, pentru a reacționa ca Hristos în orice împrejurare.

Ați spus „Amin”?!

3 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 2:1-10; 3:1-11

Măreaţa viziune de care are parte Ezechiel va fi ca şi în cazul lui Isaia, în capitolul 6 al cărţii lui punctul de plecare al chemării şi al slujbei Sale. Duhul lui Dumnezeu îl pătrunde, îl face să stea în picioare şi îi deschide mintea pentru Cuvântul divin cu care înainte de al putea transmite trebuia să se hrănească (comp. cu Apocalipsa 10.811). Prin aceasta, îi simte efectul întâi asupra propriului suflet, pentru că este imposibil să aplici cu eficacitate Cuvântul în dreptul altora fără săi fi încercat mai înainte tu însuţi dulceaţa sau ascuţişul (cap. 3.13; Ieremia 15.16). Întro manieră generală, hrănirea cu Sfintele Scripturi încă din tinereţe este secretul întregului serviciu folositor Domnului.

Israel nu va voi să te asculte (cap. 3.7) îi spune Domnul mesagerului Său pentru că, de fapt, pe Mine refuză El să Mă asculte. Pe buzele celui credincios trebuie să se găsească nu propriile cuvinte, ci cele ale Domnului. Un astfel de mesaj nu va lăsa niciun loc discuţiilor inutile. Şi el trebuie primit în inimă (cap. 3.10).

Fruntea casei lui Israel era dură, însă Domnul îi dădea slujitorului Său o putere cu atât mai mare (comp. cap. 3.8,9 cu Isaia 50.7 şi cu Luca 9.51). Însuşi numele lui era, de altfel, o promisiune, Ezechiel semnificând: Dumnezeu dă tărie. 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!”.
Romani 8.15

Dacă un om, care a fost convins de păcat și care și-a pus încrederea doar în Domnul Isus, ca Mântuitor perfect, poate spune din adâncul inimii: „Ava, Tată!”, înseamnă că are Duhul Sfânt (Romani 8.15; Galateni 4.6). El cu siguranță că mai are multe de învățat, multe de corectat și de îndreptat, însă posedă conștiența relației sale cu Dumnezeu. Aceasta nu este doar convertire; un păcătos, ca păcătos, nu poate fi pecetluit. Dumnezeu nu-Și poate pune pecetea pe păcat, însă, după ce un om a fost curățit prin sângele lui Hristos, atunci Duhul Sfânt vine și locuiește în el.

Vedem această diferență în cazul fiului risipitor. El și-a venit în fire și și-a recunoscut păcatul. S-a ridicat și a pornit înapoi la tatăl. Era cu adevărat convertit, însă nu avea încă haina cea mai bună, nici inel pe deget, nici încălțăminte în picioare; încă nu-l întâlnise pe tatăl său. Știa foarte bine că avea să găsească bunătate și fericire în casa tatălui, însă nu știa dacă avea să intre acolo, nu știa dacă avea să fie primit. Nu avea conștiența de fiu, măcar că era fiu. El spune: „Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. Acesta nu este duhul de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!”.

Multe suflete sincere și cu adevărat convertite se află în această stare! Există mulți care, din cauza învățăturii nepotrivite, se tem să spună că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar care, atunci când sunt în prezența Lui, strigă, fără ezitare și din adâncul inimii: „Ava, Tată!”. Într-un astfel de caz, lipsa de libertate și de putere pentru a spune «Sunt un copil al lui Dumnezeu» sunt rezultatul învățăturii nepotrivite. Iar dacă sufletul respectiv a fost pecetluit, el știe bine, atunci când se află în prezența lui Dumnezeu, că El îi este Tată; are simțământul relației cu El.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Domnul îndreaptă pe cei încovoiați …
Psalmul 146.8

Văi întunecate

De multe ori, credinciosul trebuie să se lupte în viață sau să fie bolnav timp îndelungat. În astfel de necazuri, pot apărea gânduri negative sau deprimare. Problemele corporale, înaintarea în vârstă, grijile sau depresiile pot fi folosite de dușman ca prilej de a răpi copiilor lui Dumnezeu bucuria credinței și uneori chiar siguranța mântuirii lor.

Când atacurile sunt așa de puternice, ei nu mai simt dragostea lui Dumnezeu și au impresia descurajantă că Dumnezeu nu le mai ascultă rugăciunile. Cât de mulți copii ai lui Dumnezeu au de luptat cu asemenea simțăminte și cu sentimentul că nu vor mai ieși din această situație!

Și totuși, sentimentele noastre nu pot schimba nimic la promisiunea lui Dumnezeu: „Domnul îndreaptă pe cei încovoiați”. El Însuși Se ostenește pentru noi; și în Cuvântul Său găsim exemple încurajatoare. Să ne gândim la Ilie, care înainte mărturisea plin de putere pentru Dumnezeu, dar care mai târziu a stat abătut sub ienupăr și a vrut să moară (1 Împărați 19.4). Dar Dumnezeu l-a întărit și l-a îndreptat.

Dacă ești într-o situație când nu mai poți să te rogi, gândește-te că Domnul Însuși Se roagă pentru tine. El te iubește. Crucea de la Golgota este dovada dragostei Sale veșnice. Încrede-te în promisiunile Sale! El nu te lasă să cazi, El te-a răscumpărat cu prețul vieții Lui. El nu te va părăsi niciodată. Și-ar fi dat El viața Lui pentru tine, ca apoi să te lase să pieri în grijile și necazurile acestei vieți? – Niciodată!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TREBUIE SĂ DAI DOVADĂ DE COMPASIUNE

„Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)

     Fiecare milostivire de care ai dat dovadă față de cineva aflat în nevoie, precum și fiecare ocazie în care ți-ai închis ochii sau inima – trebuie justificate când vei sta la judecată (vezi 2 Corinteni 5:10). Domnul Isus le va menționa una câte una: fiecare faptă pe care ai făcut-o pentru a îmbunătăți situația cuiva, chiar și pe cele mărunte. Firește, toate lucrurile de care vorbește Domnul Isus par neînsemnate: „Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:35-36).

Crisostom, părintele Bisericii primare, a subliniat următoarele: „Noi nu auzim expresii gen: „am fost bolnav și m-ați vindecat” sau „am fost în temniță și m-ați eliberat”; așadar, nu stau în picioare scuze precum: „Cum puteam eu să vindec un om bolnav? sau să eliberez pe cineva care este rob?” Domnul Isus a spus: „Am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine”. Aceste lucrări ale milei sunt fapte simple și cu toate acestea, prin aceste fapte simple, noi Îl slujim pe Domnul Isus.”

Este uluitor adevărul acesta incontestabil: Îl slujim pe Hristos, slujindu-i pe cei aflați în nevoie! Unii dintre aceștia sunt refugiați sau trăiesc pe stradă. Poate au făcut greșeli sau au fost prinși în situații pe care nu le-au putut controla. Nu-i poți ajuta pe toți, dar îi poți ajuta pe unii dintre ei – fie și puțini! Și atunci, Îl slujești pe Domnul Isus! Despre așa ceva îți va spune El când te vei înfățișa înaintea Lui, într-o zi…

2 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 1.1528

Ansamblul viziunii profetului se prezenta ca un car înfricoşător funcţionând pe mai multe niveluri. Roţile sale, deosebit de înspăimântătoare, plecau şi veneau pe pământ întrun mod care putea părea arbitrar. Punerea lor în mişcare însă depindea de făpturile vii, iar acestea mergeau „încotro trebuia Duhul să mearg㓠(v. 20).

Aceste roţi sunt un simbol al cârmuirii lui Dumnezeu, sau al providenţei Sale. Evenimentele din lume sunt dirijate de Duhul Lui – care „suflă
încotro vrea“ (Ioan 3.8) – şi nu de întâmplare, cum pretind mulţi oameni care refuză să privească mai sus. Ei văd „roţile“, nu însă
şi pe Cel care le mişcă. Profetul, călăuzit de Duhul, îşi ridică ochii şi contemplă partea cea mai minunată a viziunii (v. 26…). Deasupra roţilor, a heruvimilor şi a întinderii, el descoper㠄asemănarea unui tron“
şi încă
„o asemănare ca înfăţişarea unui om, pe el, deasupra“ (v. 26). Înţelegem astfel, împreună cu profetul, că lumea este guvernată după voia şi hotărârile unui Om în glorie: Hristos Însuşi, radiind în întregime de splendoare divină. În faţa acestei viziuni extraordinare, Ezechiel cade îndată cu faţa la pământ (comp. cu Apocalipsa 1.1217).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Știm că, dacă Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea cum este.
1 Ioan 3.2

Vom fi cu El și vom privi fața Lui; vom fi asemenea Lui. Pentru această lume, El va veni ca Împărat al împăraților și ca Domn al domnilor, pentru a face judecată și război, și toate semințiile pământului vor plânge din pricina Lui. Noi însă nu vom plânge din pricina Lui, fiindcă, deși Îl vom vedea și noi în toată splendoarea măreției Lui, Îl vom vedea și Îl vom recunoaște ca fiind Cel pe care L-am cunoscut aici. Ceea ce El este pentru noi acum va fi și atunci când Îl vom vedea. Nu vom întâlni un străin de care ne temem, ci un Mântuitor și un Prieten pe care-L iubim – Cel care a fost aproape de noi în necazuri și în dureri, Cel care ne-a purtat prin ele, Cel care este bucuria și puterea noastră zilnică. Așa cum este pentru noi acum, la fel va fi și atunci când Îl vom vedea. Ce experiențe prețioase ne-au legat de El în această vale a plângerii! Ce legături strânse avem cu El, legături pe care nu le vom pierde niciodată!

Ne vom arăta împreună cu El atunci când va veni pentru a împăca toate lucrurile cu Dumnezeu și când gloria Sa va străluci până la marginile universului pe care l-a creat. Va fi la fel de perfect pe tronul Tatălui cum a fost în iesle și pe cruce, iar orice amintire despre El și orice contemplare proaspătă a gloriei Sale vor aduce noi și noi laude din inimile și de pe buzele noastre.

El este un Mântuitor măreț și glorios, iar felul în care eu Îl prezint îmi produce deopotrivă bucurie și tristețe. Bucurie, pentru că am privilegiul să vorbesc despre El; tristețe, deoarece cuvintele mele despre El sunt atât de reci și de nepricepute, deși ar trebui să fie cuvinte care să vă miște și să vă umple de un entuziasm sfânt și de o deplină predare la picioarele Lui. Însă de o mie de ori mai bine decât a auzi despre El este a te apropia de El și a învăța ce este El pentru tine. Cunoașterea pe care o dobândim acum despre El nu o vom pierde niciodată – ea ne va fi o comoară pentru totdeauna.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine care locuiești în crăpăturile stâncilor …
Obadia 3

Mândria – un mare pericol

Un tată evlavios citea înainte de culcare din Biblie, iar copiii adunați în jurul lui îl ascultau cu atenție. Într-o seară, doi dintre copii, obosiți, au fost biruiți de somn și au adormit. Văzând acestea, cel de-al treilea copil zise:

— Vezi, tată, cei de acolo dorm, dar eu ascult.

— Dragul meu, mai bine să dormi decât să te mândrești cu binele pe care-l faci!, zise tatăl privind dojenitor pe acest copil.

Afirmația Scripturii, că omul este rău de la nașterea sa, pare de necrezut multora. Biblia arată clar că omul este incapabil să corespundă cerințelor drepte ale lui Dumnezeu. Mândria este acel păcat care face pe mic și mare să se compare cu alții și să-i disprețuiască. În astfel de cazuri, fiecare este înclinat să spună ca acel fariseu: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta” (Luca 18.11). Dumnezeu ia în serios fiecare păcat și trebuie să-l judece, fie că păcatul pare mare sau mic în ochii noștri. Ochilor Săi nu-i scapă nimic: niciun gând necurat, nicio mândrie, nicio tratare nedreaptă a cuiva etc. De aceea suntem chemați să ne recunoaștem vinovăția mândriei noastre și să venim cu pocăință și credință în fața Mântuitorului, care nu obosește iertând.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU FACE PRESUPUNERI, ÎNTREABĂ!

„În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10)

     Una dintre cele mai obișnuite surse de conflict între soț și soție este chestiunea presupunerilor.

Dr. James Dobson scrie: „Cu ani în urmă, am trecut printr-o perioadă foarte haotică în viața mea profesională. Predam cu normă întreagă la o facultate de medicină, dar și călătoream foarte mult, invitat adesea la conferințe și prelegeri. Nu-i de mirare că în scurtă vreme am ajuns complet stors de puteri. Era o nebunie din partea mea, dar apucasem să-mi iau angajamente pe care pur și simplu trebuia să le respect. Într-o vineri seara, mă târam spre casă… tocmai urma să am o zi liberă și aveam de gând să mă relaxez și să mă uit la un meci de fotbal… Soția mea Shirley, pe de altă parte, simțea și ea că „i-a ajuns”: șase săptămâni la rând avusese grijă de copii și de casă! Era deci complet justificat să-mi petrec sâmbăta ajutând-o la ceea ce trebuia făcut în casă. Nici unul dintre noi nu greșea… însă cele două planuri erau incompatibile! Și presupunerile s-au ciocnit frontal când Shirley m-a rugat să curăț umbrela din spatele casei. Nu plănuisem câtuși de puțin să fac așa ceva! A avut loc un schimb de cuvinte grele care ne-a paralizat relația timp de trei zile.

E important să înțelegem că nici unul dintre noi nu căuta ceartă și cu toate acestea, amândoi ne-am simțit neînțeleși și răniți de celălalt. Cearta noastră a fost tipică pentru ceea ce se petrece zilnic în milioane de alte case – și nu antagonismul este problema, ci presupunerile făcute, și lipsa de comunicare.” Și-atunci, ce-ar trebui făcut?

Nu face presupuneri, întreabă!