Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “februarie, 2017”

28 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 89.30-52

    Promisiunea făcută lui David în 2 Samuel 7.13 şi reamintită aici, în versetele 24 şi 28, este completată de o condiţie: dacă descendenţii lui vor comite făradelegea, Dumnezeu nu Se va sustrage de la a-i pedepsi (v. 30-32; 2 Samuel 7.14). Intr-un mod regretabil, istoria acestei împărăţii a lui Iuda este cunoscută ca fiind una tristă. Ajutaţi de versetul 38 şi de următoarele putem observa cum Dumnezeu S-a ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte pedepsirea. Toate încercările lui Israel, inclusiv necazul cel mare care încă nu s-a declanşat, sunt consecinţele acestei necredincioşii.

    Cea mai mare durere pentru cei credincioşi este ruşinea şi batjocura care se aruncă asupra Dumnezeului lor (v. 41,45,50,51). „Până când …?” (v. 46); de câte ori nu a răsunat în psalmi această întrebare neliniştită (de exemplu, în Psalmul 74.10; 79.5; 80.4…)! Deoarece timpul pare lung atunci când suferi (Iov 7.3,4), Dumnezeu, ca răspuns la acest strigăt, „va împlini în grabă cuvântul pe pământ”, scurtând zilele acelea (Romani 9.28 şi Marcu 13.20). Şi, pentru că pedeapsa nu este ultimul Său cuvânt, Isaia 28.21 o numeşte: „lucrarea Sa ciudată, fapta Sa neobişnuită”. Potrivit aceleiaşi promisiuni, Dumnezeu va face ca poporul Lui să se bucure de bunătatea Lui pentru totdeauna, în Hristos, Fiul lui David (v. 49; 2 Samuel 7.15…).

Psalmii 90-150 vor fi abordaţi la începutul volumului 5.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Am socotit dar necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele, și împreună-lucrător și împreună-ostaș cu mine, dar trimisul vostru și slujitor pentru nevoia mea.” Filipeni 2.25

Nu ni se spun decât puține lucruri despre Epafrodit, însă putem vedea că a avut un caracter deosebit de plăcut. Nu era un mare predicator sau lucrător, nici un învățător profund, însă Epistola către Filipeni ne dezvăluie faptul că, în prezența unei nevoi acute, el fusese gata să se pună la dispoziția lui Dumnezeu.

Filipenii avuseseră pe inimă să-i trimită un ajutor material apostolului Pavel, aflat în temniță, la Roma. Apostolul era în nevoie, iar filipenii au fost gata să vină în întâmpinarea acestei nevoi. Prin urmare, existau ajutoarele strânse din Filipi, iar apostolul era la Roma. Nu era ușor să ajungi la Roma din Filipi, în acele zile, însă Epafrodit s-a oferit să facă această călătorie. Scopul lui nu era să facă o lucrare măreață, care să-l înalțe și să-i confere un loc de cinste între cei credincioși. Există unii care nu sunt mulțumiți dacă nu sunt ei centrul oricărei lucrări. Epafrodit nu făcea parte dintre aceștia. El era mulțumit să împlinească o nevoie, să facă o lucrare necesară și care îi fusese încredințată de Stăpânul său.

Epafrodit, în mod evident, învățase în școala lui Hristos. Stătuse la picioarele Domnului său și învățase de la El. Altfel nu ar fi învățat astfel de lecții sfinte, precum renunțarea la sine și preocuparea în dragoste cu nevoile altora. Cel care se socotește a fi ceva îi scutește pe ceilalți de a-l socoti a fi ceva. Acest rob smerit al lui Hristos și-a pus viața la picioarele Domnului, iar numele său ne-a fost lăsat pe paginile inspirate, pentru ca slujirea lui scumpă să poată fi apreciată de milioane de credincioși.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Isaia 43.25

Salvarea unui tânăr

Un tânăr, asemenea multora de vârsta lui, nu-și făcea niciun gând cu privire la moarte și veșnicie. El era un om vesel, avea o viață de familie necunoscută de ceilalți și un venit mare. Dar dintr-o dată s-a îmbolnăvit și a trebuit să treacă printr-o operație complicată. După operație, boala nu s-a ameliorat. Au trecut săptămâni la rând și starea sănătății sale nu s-a îmbunătățit. Atunci a început să se neliniștească tot mai mult. Într-o zi a întrebat-o pe soția sa cum trebuie să se roage un om. Din nou a fost necesară o internare în spital și prin aceasta neliniștea tânărului a crescut și mai mult. În această situație, soția i-a spus: „Tu singur trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să-i recunoști starea ta”. El a ascultat sfatul soției și Dumnezeu a răspuns la sinceritatea lui. Când un credincios l-a vizitat, tânărul a început să plângă. Cum era posibil ca acest om glumeț să plângă? Apoi tânărul a povestit ce i s-a întâmplat și cum a recunoscut în fața lui Dumnezeu multele sale păcate, cât de nedemn s-a comportat față de soția sa.

Acel tânăr a venit cu păcatele sale în fața Mântuitorului care Și-a dat viața la cruce și pentru astfel de oameni. În curând, tânărul a plecat în patria cerească pentru a se întâlni cu Mântuitorul păcătoșilor. Acel tânăr a fost salvat în ultimul moment; dar cine știe când este ultimul moment?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRARE ÎN UNITATE

„Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare în parte mădularele lui” (1 Corinteni 12:27)

     Niciunul dintre noi nu poate face individual ce putem face în mod colectiv.

Apostolul Pavel scrie: „Voi sunteţi trupul lui Hristos (biserica), şi fiecare în parte mădularele lui”. Însă ce ne facem că trupul Lui Hristos a căpătat reputația unui organism care nu se comportă/funcționează corect?! Cerebralii nu-i iau în seamă pe sentimentali (studioșii îi desconsideră pe închinători). Mâinile critică genunchii (oamenii de acțiune îi critică pe oamenii rugăciunii). Ochii refuză să devină parteneri ai picioarelor (gânditorii vizionari nu vor să lucreze cu lucrătorii stabili). De aceea, apostolul Pavel scrie: „Ochiul nu poate zice mânii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi” (v. 21).

Mega-bisericile au nevoie de bisericile mai mici. Liberalii au nevoie de conservatori. Pastorul are nevoie de misionari. Cooperarea este mai mult decât o idee bună – e o poruncă biblică. „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3) Când lucrăm împreună în unitate, Biblia spune că „Domnul dă binecuvântarea” peste noi (vezi Psalmul 133:1-3).

Noi nu am fost chemați să ne comparăm unii cu alții, să concurăm, să ne plângem sau să ne criticăm.

Nu, am fost chemați să ne completăm unii pe alții!

Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:19-20). Ce promisiune uimitoare! Când trăim în unitate, Domnul Isus observă, Se arată, ne ascultă… și răspunde rugăciunilor noastre!

27 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 89.15-29

    Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul” (2 Corinteni 1.20). Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană? „Am dat ajutor unui om puternic” (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic'”? EI este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15). Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului” (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El.
Luca 24.27

Domnul nostru Isus Hristos este tema principală a Scripturii, de la început și până la sfârșit. El Însuși a spus aceasta, imediat după învierea Sa. Vorbind celor doi ucenici pe drumul către Emaus, El a început din Geneza și „le-a explicat în toate Scripturile cele despre El”. Cum au răspuns ucenicii la aceste cuvinte ale Domnului lor? Ochii li s-au deschis și inimile le ardeau în ei. Puterea lor a fost reînnoită și credința le-a fost mărită. Vom experimenta și noi aceleași efecte pe măsură ce Îl cunoaștem tot mai mult pe Domnul Isus Hristos.

Duhul Sfânt este Cel care ne revelează lucrurile pe care nu le putem percepe prin simțurile noastre naturale. „Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu … Astfel și lucrurile lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaște, decât Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2.10,11). Noi, cei care ne-am pus încrederea în Hristos ca Mântuitor personal, am primit Duhul Sfânt, ca să putem cunoaște lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu. Aceste lucruri sunt revelate în Biblie.

Cu toții am acumulat un bagaj de informații în mințile noastre, prin ceea ce am experimentat, citit și auzit. Pe măsură ce dobândim noi informații, avem tendința de a le interpreta în lumina a ceea ce deja cunoaștem. Însă, atunci când studiem Biblia, trebuie să inversăm această ordine. Nu trebuie să interpretăm adevărul și valoarea Bibliei în lumina a ceea ce deja cunoaștem, ci trebuie să interpretăm ceea ce deja cunoaștem în lumina Bibliei. Dorința de a asculta Cuvântul Său este vitală – trebuie să acceptăm adevărul lui Dumnezeu ca revelat prin Duhul Sfânt și apoi să-l punem în practică în viețile noastre. Ce minunat că Dumnezeu ne-a revelat gândurile Sale în Cuvântul Său prețios! Pe măsură ce studiem Scriptura, El va transforma viețile noastre, spre gloria Sa, prin puterea Duhului Sfânt.

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Psalmul 119.105

O Carte pentru tine

Se spune despre un învățat din vechime că a dorit să scrie o carte despre soare. Pentru aceasta a strâns o mulțime de alte cărți pe care le studia la lumina unei lămpi. Aflând de această lucrare, un prieten al învățatului l-a vizitat și i-a spus: „Ce faci, prietene, te-ai apucat să studiezi soarele noaptea la lumina unei lămpi? Lucrarea aceasta se poate face numai ziua privind soarele și binefacerile lui”.

Așa stau lucrurile și cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă cineva ar citi cărți întregi despre ce este Biblia, cum s-a scris ea, cum a ajuns până la noi, nu va putea găsi adevărata valoare până nu se va hrăni prin cuvintele Bibliei. Dacă Biblia se află numai în bibliotecă, atunci nu-mi aduce niciun folos. Cineva a spus odată:

„Poți flămânzi la o masă pusă, dacă nu mănânci ceea ce se află pe masă.” Dacă transpunem această afirmație asupra Bibliei, înseamnă că pot flămânzi din punct de vedere spiritual, chiar dacă am Sfânta Scriptură în casă. Suntem îndemnați să lăsăm ca lumina Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu, să ne lumineze calea vieții. Biblia este Cartea vieții, Cartea lui Dumnezeu, Cartea pentru fiecare vârstă, Cartea pentru toate situațiile din viață, pentru fiecare stare socială; cu un cuvânt, pentru oricine – deci și pentru tine, cititorule! Să o citim cu scopul de a găsi pe Cel care este Calea, Adevărul și Viața!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FĂRĂELNUPUTEMFACENIMIC

„Cine este de ajuns pentru aceste lucruri?” (2 Corinteni 2:16)

     În capitolul doi al scrisorii a doua adresate corintenilor, Pavel pune această întrebare: „cine este de ajuns pentru aceste lucruri?” Iar în capitolul trei, oferă răspunsul: „Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). Noi suntem conștienți de limitările noastre, când vine vorba de împlinirea nevoilor pentru familiile noastre, de îndeplinirea sarcinilor de serviciu în ciuda oboselii și a durerilor cronice, când luptăm împotriva unei dependențe, când încercăm să învățăm o nouă meserie pentru că tocmai ai fost concediat, în efortul de a rămâne într-o căsnicie dificilă și-n aflarea tăriei necesare pentru a continua să mergem înainte, când visele noastre se năruie.

Ne prefacem că totul merge bine. Ne purtăm de parcă am fi capabili să ținem piept oricărei situații, dar înlăuntrul nostru știm că nu e așa! Fără harul și puterea lui Dumnezeu, de fapt nu vom reuși nimic! Poate că pentru cei mândri și ambițioși asta e greu de acceptat. Le subminează eul și îi obligă să recunoască faptul că fără Dumnezeu nu știu ce este bine să facă, cum este bine să facă și de unde le va veni puterea de a face. Le este greu să recunoască faptul că trebuie să se bazeze în mod conștient pe El întotdeauna. Dar odată ce adopți această poziție și începi să te bazezi pe Dumnezeu, ești în pragul vieții pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna.

Care a fost secretul puterii lui Pavel? „Simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:10). D.L Moody a spus: „Când un om nu mai are putere, dacă se sprijină pe Dumnezeu, el devine puternic!” Indiferent de câtă vreme umbli cu Isus, nu uita că fiecare fărâmă de putere vine de la El!

26 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 89.15-29

    Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri.

Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul” (2 Corinteni 1.20).

Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană?

„Am dat ajutor unui om puternic” (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic'”? EI este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15). Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului” (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru că Domnul Dumnezeu mă va ajuta, de aceea nu m-am rușinat; de aceea mi-am făcut fața ca o cremene și știu că nu voi fi dat de rușine.” Isaia 50.7

Nu a existat nicio fluctuație în dependența Domnului Isus față de Dumnezeu, Tatăl Său. El nu a avut niciodată nicio îndoială cu privire la ajutorul lui Dumnezeu, cu toate că a fost pe deplin expus persecuției crude și amare a oamenilor. El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, însă este și Om perfect în orice aspect. Cu siguranță că a simțit adânc ocara, răutatea și brutalitatea oamenilor, însă cât de frumoasă este încrederea Lui în ajutorul Dumnezeului Său! El știa că nu avea să fie dat de rușine. Putea să-și înfrunte vrăjmașii cu demnitatea Unuia perfect susținut de puterea și harul divin.

„De aceea mi-am făcut fața ca o cremene.” Această hotărâre fermă de a merge înainte nu este deloc încăpățânarea unuia care dorește să-și împlinească propria voie, ci este dependența smerită și de nezdruncinat a Aceluia care întâmpină orice împotrivire cu hotărârea fermă a inimii de a împlini pe deplin voia Tatălui. Cine altul ar fi putut merge înainte, fără să se clatine și fără să slăbească, pentru a suferi agonia cumplită a crucii?

El este cu siguranță mărețul Exemplu al oricărui credincios! Iacov ne spune să nu ne îndoim atunci când cerem ceva, ci să manifestăm încredere, „pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, dus de vânt și aruncat încoace și încolo” (Iacov 1.6). Cel credincios trebuie să semene cu Domnul său, hotărât să meargă pe drumul indicat de Dumnezeu și bazându-se pe El pentru a fi susținut în împlinirea voii Sale.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine, și Eu sunt în Tatăl.”
Ioan 10.38

Mărturia lucrărilor Domnului

Lucrările săvârșite de Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos demonstrează că El este Fiul lui Dumnezeu. Nicodim, marele învățător în soborul poporului Israel, a spus Mântuitorului: „… nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El”. Lucrările Domnului Isus Hristos au fost supranaturale, adevărate minuni. Puterea, cu care au fost săvârșite, arată că El este Fiul lui Dumnezeu.

Lucrările Domnului nu au fost acte de magie, ci acțiuni concrete care au arătat că El are controlul legilor naturii, are stăpânire asupra furtunii și a valurilor mării, are putere asupra bolilor, are autoritate asupra demonilor.

Cei mai mulți necredincioși tăgăduiesc supranaturalul. Ei sunt stăpâniți de prejudecăți, fiindcă Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu, Autorul și Susținătorul legilor naturii. Prejudecățile sunt cauza necredinței lor. Cercetează, te rog, cititorule, viețile oamenilor care s-au întors la Dumnezeu și vei vedea marile minuni ale schimbării lor!

Astăzi, Mântuitorul vrea să facă în inima ta această lucrare de schimbare cu urmări veșnice. Accepți?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LIDERIISEFAC,NUSENASC!

„Cine sunt eu, ca să mă duc?” (Exod 3:11)

     Oare de ce Dumnezeu cheamă și se folosește de oameni… care nu se simt pregătiți?

Un răspuns ar fi: ca să depindem mai mult de El decât de noi înșine!

Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise, acesta a întrebat: „Cine sunt eu, ca să mă duc?”

Când l-a chemat pe Ghedeon, el a răspuns: „eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu” (Judecători 6:15).

Când l-a chemat pe Solomon, el a zis: „eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat” (1 Împărați 3:7).

Când l-a chemat pe Ieremia, el a răspuns: „eu nu ştiu să vorbesc” (Ieremia 1:6).

Cu toate astea, toți aceștia au devenit instrumente puternice în mâna lui Dumnezeu!

Cum?! Supunându-se chemării lui Dumnezeu, învățând din propriile greșeli, devenind mai înțelepți și luând putere de la Dumnezeu în fiecare zi. Așadar, fie că sarcina pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu în viață este mare sau mică, tu poți crește!

Winston Churchill nu a fost eminent în domeniul academic și a avut mai multe tentative până când a trecut examenul pentru Colegiul Militar Regal Sandhurst. Dar a perseverat… și a devenit conducătorul Marii Britanii în vremea celui de-al doilea război mondial… și mulți îl consideră una dintre cele mai de seamă personalități din istoria Marii Britanii!

Omul de stat grec Demostene a avut dificultăți de vorbire atât de mari când era copil, încât îi era rușine să vorbească în fața unui grup. Însă a petrecut nenumărate ore pe malul mării exersând neobosit pentru a-și depăși problema – și, prin urmare, a devenit unul dintre cei mai celebri oratori ai tuturor timpurilor.

Poate că nici tu nu ai o aptitudine înnăscută să devii lider, dar la chemarea și sub călăuzirea lui Dumnezeu te poți dezvolta și poți ajunge unul. De ce? Pentru că, deși ești limitat, Dumnezeul care locuiește în tine este Atotputernic!

25 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 87

    Ce contrast puternic între Sion, cetatea sfântă întemeiată de însuşi Dumnezeu, şi puternicele naţiuni ale pământului: Egiptul, Babilonul, Tirul imperii construite de oameni pentru propria lor glorie! Vine momentul „când Domnul va înscrie popoarele”, dând fiecăruia drept de cetăţenie.

    Două origini – sau două cetăţenii – sunt recunoscute în dreptul oamenilor, iar împărţirea lor se face după cum au fost sau nu născuţi din nou. Cetăţenia credinciosului este în ceruri (Filipeni 3.20). El este pentru veşnicie cetăţean al Ierusalimului ceresc şi Dumnezeu îl consideră ca fiind născut în el (v. 5). O altă apartenenţă este cea a lumii. Cetăţenia lumii este efemeră, deoarece „chipul lumii acesteia trece” (1 Corinteni 7.31); spre deosebire de ea, „temelia tare a lui Dumnezeu rămâne” (2 Timotei 2.19). Despre oamenii pământului, despre iluştrii săi, se va vorbi la trecut: „acesta era născut acolo” (v. 4).

    „Toate izvoarele mele sunt în Tine”, intonează cei răscumpăraţi (v. 7). Noi, cei care prin har suntem cetăţeni ai cerului, ne vom putea căuta oare bucuriile pe la izvoarele lumii? Fie ca Domnul să ne dea puterea să dovedim contrariul! Şi să-I cântăm din toată inima:

Izvor de lumină şi-avântul de viaţă,

Izvor de haruri pentru credinţa,

Izvor de iubire mereu înnoită,

In Tine, -al meu Domn, eu le-am găsit!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos și descoperă prin noi în orice loc parfumul cunoștinței Lui.
2 Corinteni 2.14

Cel mai eficient martor pentru Dumnezeu în această lume este acela a cărui viață este ca a lui Hristos, în duh și în purtare. La fel cum o bucată de sticlă poate fi considerată extrem de frumoasă până când vedem strălucirea fascinantă a unui diamant, tot așa, când Îl privim pe Domnul gloriei, suntem gata să exclamăm: „Toată ființa Lui este plină de farmec!”.

În Marcu 3.14 vedem că Domnul Isus a rânduit doisprezece ucenici, care să fie cu El și pe care să-i trimită să predice. Fapte 4.13 ne oferă o ilustrație a efectului acțiunii Domnului. Mai-marii au cunoscut că Petru și Ioan fuseseră cu Isus, fiindcă acești doi oameni răspândeau mireasma Celui în prezența Căruia stătuseră. Pentru noi, astăzi, secretul stă într-un cuvânt care apare de trei ori în Noul Testament, în Matei 17.2, în Romani 12.2 și în 2 Corinteni 3.18, anume cuvântul „transformare”. În primul pasaj vedem modelul conform căruia suntem transformați; în al doilea pasaj vedem principiul pe baza căruia suntem transformați; iar în al treilea pasaj vedem puterea prin care suntem transformați. Această transformare este cea care produce mireasma Domnului Isus.

Cu mulți ani în urmă, în Japonia a fost făcut un parfum care putea fi folosit doar de familia împărătească. Nimănui altcuiva nu-i era permis să-l folosească, iar mireasma lui era o dovadă a vizitei unui membru al familiei împărătești. Domnul nostru a promis nu doar că ne vizitează, ci că va rămâne cu noi. Este mireasma prezenței Lui răspândită de noi zi de zi?

Mai este un lucru pe care trebuie să-l remarcăm, anume că o mireasmă este aceeași oriunde ar fi răspândită. Un trandafir miroase la fel în bucătărie ca și în sufragerie, într-un birou ca și într-o sală de adunare. Fie ca răspândirea miresmei lui Hristos să devină dorința fiecărui copil al lui Dumnezeu!

H Durbanville

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor …
Iacov 1.17

Darul violonistului

Violonistul și compozitorul austriac Fritz Kreisler (1875-1962) a fost unul dintre cei mai mari compozitori și violoniști ai epocii sale. El a fost înzestrat de Dumnezeu cu un așa de mare talent muzical, încât la vârsta de 4 ani putea să cânte imnul țării sale, cu toate că nu cunoștea alfabetul. La vârsta de 7 ani a fost primit la Conservatorul din Viena, iar la 10 ani a fost distins cu medalia de aur. Fritz Kreisler a menționat în timpul vieții sale că talentul este un dar primit și nu dobândit prin învățare. Spre sfârșitul vieții sale a suferit un accident de automobil în urma căruia a rămas orb și surd, dar a continuat să radieze până în ultima clipă același rafinament și blândețe care i-au caracterizat muzica.

Ceea ce a experimentat compozitorul austriac s-a petrecut cu mulți ani înainte în viața împăratului David. Multele sale experiențe în școala lui Dumnezeu l-au determinat ca la sfârșitul vieții să spună: „Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem” (1 Cronici 29.14). Și dacă suntem sinceri în fața lui Dumnezeu, vom recunoaște acest adevăr în viețile noastre. Astfel vom putea spune împreună cu apostolul Pavel că în Dumnezeu avem viața, mișcarea și ființa, și inimile noastre se vor bucura de darurile dumnezeiești pe care El le împarte potrivit cu măreția harului Său arătat lumii prin Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU (4)

„suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare” (Romani 8:18)

     Uneori vedem chemarea lui Dumnezeu pentru viețile noastre ca pe ceva romantic și fără probleme. Însă nu e același lucru să auzi chemarea Lui și să-ți urmezi visul carierei tale. Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să predice unui popor care tot refuza să asculte, prorocul a plâns atât de mult încât a fost supranumit apoi drept „profetul lacrimilor”. Răspunsul nostru la o sarcină de mărimea lui Dumnezeu este de obicei – teamă.

Henry Blackaby a scris: „Unii oameni spun: „Dumnezeu nu-mi va cere niciodată să fac ceva ce nu pot face”. Am ajuns în acel moment al vieții în care dacă sarcina pe care simt că mi-o dă Dumnezeu e ceva ce știu că pot face, știu că probabil nu este de la Dumnezeu. Sarcinile pe care le dă Dumnezeu, în Biblie, sunt totdeauna de mărimea lui Dumnezeu. Ele depășesc capacitatea oamenilor, întrucât El dorește să-și demonstreze natura, tăria și bunătatea unei lumi care privește”.

A spune DA chemării lui Dumnezeu înseamnă, deseori, să depui ore întregi de efort când ai prefera să n-o faci. Iar răsplata nu este totdeauna recunoașterea pe care ți-ai fi dorit-o. Poate oamenii nu sunt de acord cu ceea ce faci și încearcă să-ți pună piedici. Da, lucrul acesta implică încercări și erori, iar uneori începuturi neizbutite. Talentul înnăscut nu este suficient pentru a-ți onora chemarea; vei avea nevoie de idei, de putere și de creativitate – care adesea depășesc propriile resurse – pentru a face ceea ce îți cere Dumnezeu.

Pavel spunea: „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”  (1 Corinteni 3:9), deoarece pentru a avea izbândă, trebuie ca Dumnezeu și cu tine să lucrați împreună. El nu-ți cere doar să lucrezi pentru El; El îți cere să lucrezi cu El!

24 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 86

    În acest psalm al lui David (singurul din această a treia Carte), psalmistul I se adresează Domnului (lui Iahve) de sub mai multe înfăţişări: ca unul „întristat şi sărac”, ca „unul dintre sfinţi” şi, de asemenea, ca „robul Lui”. El se prezintă în felurile acestea pentru a cere, respectiv, eliberarea (v. 2), bucuria (v. 4) şi, de asemenea, puterea (v. 16), pentru că acest „servitor” îşi cunoaşte Stăpânul, ştie că este Dumnezeu, numai El (v. 10), ştie că „este bun şi gata să ierte…” (v. 5), „îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în bunătate şi adevăr” (v. 15; vezi şi Iona 4.2). Sunt aceiaşi termeni în care Se revelase El odinioară lui Moise pe muntele Sinai (Exod 34.6).

    Psalmistul însă îşi resimte întreaga slăbiciune şi incapacitate de a se îndrepta. „Învaţă-mă calea Ta”, cere el, apoi: „fă-mi inima neîmpărţită, ca să se teamă de Numele Tău” (v. 11).

    «Pentru că inima are tendinţa de a fi distrasă prin mii de lucruri, prin mii de gânduri fugare, psalmistul îi cere Domnului să-i dea un singur obiectiv. Cât de mult ne trebuie să avem inima concentrată în întregime asupra lui Hristos! În El este puterea! Şi în a Sa măreţie se pierde nimicnicia noastră!» (J.N.D.).

    Fie ca această rugăciune a lui David, în special versetul 11, să fie şi rugăciunea fiecăruia dintre noi!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost o muncă grea în ochii mei, până am intrat în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.” Psalmul 73.16,17

Cel care a scris Psalmul 73 a fost un om numit Asaf, un levit a cărui misiune era să conducă slujirea cântăreților în templul lui Solomon. El a scris doisprezece psalmi în total și a fost, de asemenea, profet (1 Cronici 25.1; 2 Cronici 29.30; Matei 13.35).

Asaf însă avea o problemă: era profund tulburat din cauza prosperității celor răi și a suferințelor celor evlavioși. Dumnezeu este plin de dragoste și, dacă El deține controlul asupra tuturor lucrurilor, cum de cei drepți suferă atât de mult? Și, de cealaltă parte, cum se face că cei nelegiuiți par să trăiască o viață lipsită de probleme? El observase „prosperitatea celor răi” și faptul că „nu au parte de necazuri omenești și nu sunt loviți ca oamenii” (versetele 3 și 5). Ei par să aibă „mai mult decât le dorește inima” (versetul 7) și „prosperă în lume, își adună bogății” (versetul 12).

Asaf era mâhnit la vederea acestei aparente nedreptăți în căile lui Dumnezeu. El spune că era „o muncă grea” să înțeleagă toate acestea. Totul însă s-a schimbat atunci când a intrat „în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu”, fiindcă acolo, în prezența lui Dumnezeu, ochii lui au fost deschiși – „atunci am înțeles sfârșitul lor”. Acolo a văzut că Dumnezeu avea să-i judece pe cei nelegiuiți și că ei erau așezați în „locuri alunecoase” (versetul 18).

Asaf s-a întristat apoi de faptul să se îndoise de dreptatea lui Dumnezeu (versetele 21 și 22). Aceasta să fie o lecție și pentru noi! Trăim într-o lume în care răul adesea pare că biruie și că prosperă – totul în prezența unui Dumnezeu aparent tăcut și indiferent. Să nu confundăm niciodată tăcerea lui Dumnezeu cu indiferența! El este îndelung-răbdător (2 Petru 3.9), însă ziua judecății se apropie. La fel ca Asaf, în prezența lui Dumnezeu învățăm secretul căilor Sale.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi … rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor …
Daniel 2.17-18

Ordine minunată

Prin căile Sale de conducere a oamenilor, Dumnezeu l-a neliniștit pe împăratul Nebucadnețar printr-un vis. Atunci, înțelepciunea lui Daniel a strălucit, dar mai mult decât înțelepciunea sa, a strălucit teama sa de Dumnezeu. Împăratul Nebucadnețar ceruse cel mai nefiresc lucru. El îi chemase pe înțelepți, pentru ca aceștia să-i reamintească și să-i interpreteze visul lui pe care-l uitase. Toți înțelepții aveau să fie nimiciți dacă nu-i puteau satisface cererea. Însă găsim un lucru plăcut în atitudinea lui Daniel. El a mers la împărat să ceară timp, iar la Dumnezeu să ceară lumină. Daniel a mers la tovarășii săi, iar împreună cu ei s-a rugat. Era o dificultate și de aceea ei L-au întrebat pe Dumnezeu.

Nu era vorba numai de a reda visul, ci și să spună însemnătatea lui. Aceasta venea de la Dumnezeu, pentru că El dorea să arate că Se afla deasupra împăratului și a înțelepților săi. Care a fost rezultatul? „După aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina … Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.” Și care a fost pasul următor? A fugit Daniel să spună tovarășilor săi? Nu! A existat o ordine minunată în sufletul său. După aceasta, Daniel a avut un moment de mulțumire, de închinare. Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeu în cel mai minunat mod. O, cât de mult s-a bucurat sufletul său de ceea ce era și făcea Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU (3)

„Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară…” (1 Samuel 3:8)

     Tu nu ai venit pe lume știindu-ți chemarea și cunoscându-ți dinainte darurile… Descoperirea chemării lui Dumnezeu implică de obicei încercări și eșecuri. Dumnezeu l-a chemat pe Samuel de patru ori înainte ca acesta să intre-n dialog cu vocea divină. Înainte ca Petru să umble pe apă, el a spus: „Doamne dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Isus” (Matei 14:28-29). Iată o lecție pe care o poți învăța de aici: nu tu ești responsabil cu umblarea pe apă, Dumnezeu este! Nu vorbim despre faptul de a avea la dispoziție putere pentru a o folosi de fiecare dată când dorești, la ceea ce dorești… Înainte de a te decide să cobori din barcă, asigură-te că ai fost chemat să faci lucrul acesta – și că Domnul Isus este Cel ce te cheamă.

Dumnezeu caută ceva ce este dincolo de impulsivitate. Uneori luăm hotărâri necugetate cu privire la relații, bani sau locul de muncă, după care căutăm justificări folosind poleiala limbajului spiritual. În multe manuale de auto-învățare, asumarea riscurilor este văzută ca ceva lăudabil, însă pentru un creștin riscurile pe care și le asumă trebuie să fie un răspuns direct la chemarea lui Dumnezeu. Dacă ai o personalitate ce te determină să alergi după senzații tari, atunci ești susceptibil să te numeri printre acești oameni.

Plictiseala te poate face vulnerabil și te poate tenta să-ți rezolvi problemele luând decizii pripite care nu sunt după voia lui Dumnezeu. Există o linie despărțitoare extrem de subțire între „să nu te temi” și „să nu fi necugetat” – demarcație care se estompează de multe ori. Să știi când să cobori din barcă și să-ți asumi riscul, nu necesită numai curaj, ci și înțelepciunea de a pune întrebarea corectă, discernământul de a recunoaște vocea Stăpânului și răbdarea de a aștepta până când El îți spune „Vino”!

23 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 86

    În acest psalm al lui David (singurul din această a treia Carte), psalmistul I se adresează Domnului (lui Iahve) de sub mai multe înfăţişări: ca unul „întristat şi sărac”, ca „unul dintre sfinţi” şi, de asemenea, ca „robul Lui”. El se prezintă în felurile acestea pentru a cere, respectiv, eliberarea (v. 2), bucuria (v. 4) şi, de asemenea, puterea (v. 16), pentru că acest „servitor” îşi cunoaşte Stăpânul, ştie că este Dumnezeu, numai El (v. 10), ştie că „este bun şi gata să ierte…” (v. 5), „îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în bunătate şi adevăr” (v. 15; vezi şi Iona 4.2). Sunt aceiaşi termeni în care Se revelase El odinioară lui Moise pe muntele Sinai (Exod 34.6).

    Psalmistul însă îşi resimte întreaga slăbiciune şi incapacitate de a se îndrepta. „Învaţă-mă calea Ta”, cere el, apoi: „fă-mi inima neîmpărţită, ca să se teamă de Numele Tău” (v. 11).

    «Pentru că inima are tendinţa de a fi distrasă prin mii de lucruri, prin mii de gânduri fugare, psalmistul îi cere Domnului să-i dea un singur obiectiv. Cât de mult ne trebuie să avem inima concentrată în întregime asupra lui Hristos! În El este puterea! Şi în a Sa măreţie se pierde nimicnicia noastră!» (J.N.D.).

    Fie ca această rugăciune a lui David, în special versetul 11, să fie şi rugăciunea fiecăruia dintre noi!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Satan a răspuns Domnului și a zis: „Oare în zadar se teme Iov de Dumnezeu?”.
Iov 1.9

Satan nu poate face altceva decât să acuze. El nu poate tăgădui dreptatea lui Iov, însă îi pune la îndoială motivațiile. El însuși fiind motivat doar de egoism, afirmă că și Iov era mânat de același lucru. Cum să nu fie drept?, spune el, doar are numai de câștigat – este prosper, binecuvântat în orice fel și nimic nu-l poate atinge. Dar ia să înlăture Dumnezeu acel zid de protecție din jurul lui, iar Iov să fie deposedat de orice avere! Atunci Iov Îl va blestema în față!

Era adevărată această acuzație? Poate exista binele doar în circumstanțe plăcute? Se teme Dumnezeu să-Și lase copiii să sufere? Poate cineva care Îl cunoaște și Îl iubește pe Dumnezeu să renunțe la El și să-L blesteme în față? Acuzația lui Satan implica astfel de întrebări. Nu numai de dragul lui Iov, ci de dragul adevărului, Dumnezeu nu va permite ca o astfel de acuzație să fie adusă, nici Lui, nici lui Iov. Satan întotdeauna caută să lovească în Dumnezeu, chiar și atunci când, aparent, pledează pentru dreptate. Prin urmare, Iov este dat în mâinile lui Satan; tot ceea ce are este dat pe mâna răutății vrăjmașului. Niciun fir de păr al unui copil al lui Dumnezeu nu poate cădea fără permisiunea Lui. Satan nu este decât un instrument pentru împlinirea voii lui Dumnezeu; el nu poate face mai mult decât îi este îngăduit să facă. Cât de bine este să ne aducem aminte de aceasta! Dacă încercările ne copleșesc, știm că Cel Atotputernic este între noi și ele. Încercările nu vor altceva decât să împlinească pentru noi planurile dragostei Sale.

Nu trebuie să uităm de asemenea că Dumnezeu urma nu doar să dovedească faptul că avusese dreptate, ci și să-l facă pe Iov să învețe o lecție de neprețuit pentru sufletul său. El l-a pus pe Iov în cuptorul său, fiindcă știa că există ceva rău amestecat cu evlavia reală a acestui om binecuvântat. Aceasta a fost o lecție pe care Iov a trebuit s-o învețe. Fie ca și noi să o învățăm!

S Ridout

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și am văzut că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.
Eclesiastul 2.13

Căutătorii de aur

Scoaterea aurului era o muncă foarte grea, istovitoare. Fiecare visa să vadă un bulgăre galben în nisipul apei. Se întâmpla uneori să apară un bulgăre galben, dar nu întotdeauna era aur. De aceea bucățica aceea de metal trebuia încercată. Aurul fals este compus din fier și sulf. În timp ce aurul adevărat este valoros, aurul fals nu are nicio valoare. Căutătorul de aur avea de trecut prin încercări dificile pentru a obține aur din câmpiile Californiei. El lucra din zori și până noaptea. Continua să spere că va putea găsi un depozit mare de aur care-l va face bogat. Se împlineau cuvintele înțeleptului Solomon: „În toate este numai deșertăciune și goană după vânt și nu este nimic trainic sub soare”.

Biblia ne vorbește despre ceva cu mult mai de preț decât aurul. „Frica de Domnul este curată și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat.” Biblia ne îndeamnă să căutăm înțelepciunea precum căutătorii de aur. Trebuie să fim atenți la „aurul fals” pe care ni-l oferă atâtea surse. Unele sfaturi par a fi bune la suprafață, dar nu rezistă când sunt încercate. Biblia separă adevărata înțelepciune de cea falsă. Să ne folosim de această Carte pentru a-L găsi pe Autorul înțelepciunii!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU (2)

„…este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi” (1 Corinteni 12:6)

     Olarii pricepuți recunosc faptul că atunci când apasă lutul, acesta opune rezistență, dându-le indicii cu privire la forma pe care o poate sau nu o poate lua. Olarilor amatori le lipsește adesea acest discernământ – și produsul final o dovedește. Când nu dai atenție materiei brute, realitatea devine dușmanul tău. În originalul latinesc, cuvântul „vocație” provine din cuvântul „voce”. Descoperirea chemării tale implică deci ascultare cu mare atenție. Dacă nu iei seama și urmărești ceva la care nu ești chemat și pentru care nu ești pregătit, vei ajunge să trăiești într-o stare de anxietate care-ți va șopti: „Tu încerci să faci ceva ce nu Dumnezeu ți-a spus să faci”. Curajul de a recunoaște ceea ce nu ești îți aduce o mare libertate; lipsa acestui curaj însă te încătușează.

Parker Palmer scrie: „Nu-ți poți alege chemarea; trebuie să te lași călăuzit”. Poate ai fost creat să înveți și, făcând astfel, să-i ajuți pe alții. Dacă ai această chemare, te vei simți atras de lectură, reflectare, scriere și învățarea altora. Cu toate acestea, învață să călărești calul așezat cu fața în direcția în care merge el! Filozoful Mortimer Adler scrie despre minți strălucite chemate să stea la masa a ceea ce numește el „marea conversație a rasei umane”.

Ei bine, știi ceva? Nouăzeci și nouă la sută dintre noi nu vom sta niciodată la masa aceasta! Dar ne putem uita mai departe la aprobarea: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21) pe care Dumnezeu le-o atribuie celor ce aud chemarea Lui, care o acceptă, și care își dedică toată viața împlinirii ei. Să nu încetăm să dorim s-o auzim!

22 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 85

    Subiectul acestui psalm este iertarea pe care Dumnezeu o va acorda poporului Său, Israel. Credincioşii nu se îndoiesc nicidecum de bunătatea Lui, însă în acelaşi timp simt apăsarea dreptei Lui mânii împotriva poporului Său vinovat. Dumnezeu este bun – «nu va ierta El, în bunătatea Lui?». El este însă şi sfânt, drept şi adevărat – «atunci cum va putea trece El cu vederea un singur păcat?» Cu toate că aceste trăsături divine – bunătatea şi adevărul, dreptatea şi pacea – par imposibil de împăcat după părerea omului, totuşi ele „s-au întâlnit” (v. 10). La cruce, eu văd păcatul condamnat, dreptatea satisfăcută, harul curgând liber (Romani 5.21). Ce glorioasă armonie! Câte persoane, vai, nu cunosc nicidecum acest minunat punct de întâlnire de la cruce! îşi fac despre Dumnezeu o idee total greşită: fie văd în El un judecător sever, care-Şi provoacă bucuros creatura la suferinţă, fie, mai degrabă, şi-L imaginează un „Dumnezeu bun”, indulgent cu „micile păcate” şi uşor de mulţumit prin bunele intenţii şi prin strădaniile de a face bine. Ce gânduri greşite! Dumnezeul dreptăţii condamnă păcatul, orice fel de păcat, însă Dumnezeul dragostei îl iartă pe păcătos. Iar la cruce, locul unde s-a împlinit această lucrare, eu învăţ să-L cunosc pe acest Dumnezeu al dreptăţii şi al iubirii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 1.18

Domnul este numit Fiu al lui Dumnezeu din diferite puncte de vedere. Este numit Fiu al lui Dumnezeu ca născut din fecioară – „Sfântul care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu” (Luca 1.35). De asemenea, este Fiu al lui Dumnezeu prin înviere (Romani 1.4). Acest aspect este adevărat și rămâne adevărat, deși alte revelații sunt făcute cu privire la calitatea Sa de Fiu divin. El este Fiul și totuși a dobândit numele de Fiu (Evrei 1.1-5). Matei și Marcu Îl prezintă prima oară ca Fiu la botezul Său. Luca merge înapoi și face acest lucru la nașterea Sa. Ioan merge încă și mai înapoi, în veșnicie, și Îl declară Fiu „în sânul Tatălui”. Fără îndoială că au existat diverse măsuri de înțelegere cu privire la Persoana Sa în cei care au avut de-a face cu El, însă aceasta nu afectează în niciun fel ceea ce știm despre El, că este Fiul aflat în sânul Tatălui, „viața eternă, care era la Tatăl și ni s-a arătat” (1 Ioan 1.2).

Nu trebuie să ne atingem de această taină scumpă. Trebuie să ne temem ca nu cumva să obstrucționăm lumina acelei iubiri în care sufletele noastre sunt invitate să umble. Trebuie să ne temem ca nu cumva să acceptăm vreo mărturisire de credință care ar jefui acel sân al Tatălui de bucuria sa inexprimabilă și care ne-ar spune că Dumnezeul nostru nu a cunoscut din eternitate bucuria de Tată și că Domnul nostru nu a cunoscut din eternitate bucuria de Fiu.

Odată am fost întrebat: «Nu a existat sânul Tatălui până când Pruncul nu s-a născut?». Sunt sigur că sânul Tatălui există din veșnicie – acea locuință eternă de care Fiul S-a bucurat dintotdeauna și care este mai presus de glorie, fiindcă gloria poate fi revelată, dar acesta, nu. Nu putem nicidecum să lăsăm ca astfel de adevăruri să fie tăgăduite.

J G Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune …
Eclesiastul 1.14

Căutătorii de aur

James Marshall era tâmplarul șef al fabricii de cherestea a lui John Sutter, situată pe albia unui râu, lângă localitatea Coloma. La 24 ianuarie 1848, el a descoperit granule de aur pe fundul apei. Deși Sutter și Marshall au căzut de acord să devină parteneri încercând să păstreze monopolul asupra descoperirii, au fost asaltați curând de aventurieri în căutarea aurului. Fermierii și-au abandonat plugurile pe câmp. Proprietarii de magazine și-au părăsit afacerile. Muncitorii au renunțat la locurile lor de muncă. Ce nu face omul când este vorba să câștige mai mult? Bărbații și-au părăsit casele și familiile și s-au alăturat goanei după aur. Diavolul era foarte activ, ca să distrugă familii întregi prin această goană după aur.

Căutătorii de aur s-au îndreptat spre vest în anul 1849. Unii au navigat spre California, alții s-au îndreptat pe jos, în căruțe sau pe catâri spre locul cu aur. A opta parte dintre cei care au plecat să caute aur în California, au murit pe drum. Putem să ne întrebăm împreună cu înțeleptul Solomon: „Ce folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare?”. Toți se așteptau să devină bogați în momentul când vor pune piciorul pe pământurile Californiei. Ce au găsit acolo a fost mult diferit de ceea ce au sperat acești căutători de aur.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU (1)

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului…” (1 Corinteni 15:58)

     Cariera ne-o alegem; chemarea – o primim din Cer! Cariera e ce facem noi pentru noi, chemarea e ceea ce facem pentru Dumnezeu. Cariera ne promite un statut, bani și putere; chemarea ne promite greutăți, suferință și onoarea de a fi folosit de Dumnezeu. Cariera se poate încheia cu pensionarea și cu niște acumulări, poate ceva avuții; chemarea nu se încheie decât când ai plecat în veșnicie. Cariera poate fi întrerupă de o serie de evenimente, însă chemarea o putem împlini cu ajutorul lui Dumnezeu chiar și în cele mai dificile împrejurări! Pentru unii oameni din Scriptură, ascultarea de chemarea lui Dumnezeu a însemnat sclavie, captivitate, exil sau moarte. Traiectoria carierei lor nu a fost promițătoare… și cu toate acestea și-au împlinit chemarea într-un mod neașteptat.

Chuck Colson, fondatorul organizației Prison Fellowship a avut cândva una dintre cele mai încurajatoare cariere din America. A avut acces la putere și influență la Casa Albă în timpul președintelui Nixon, și cu toate acestea a ajuns la închisoare. El a scris mai târziu: „Adevărata moștenire a vieții mele a fost cel mai mare eșec al meu: faptul de a fi fost-pușcăriaș. Cea mai mare umilire a mea – faptul că am stat în închisoare – a fost începutul celei mai fructuoase lucrări în care m-a folosit Dumnezeu! El a ales acea experiență care nu-mi aducea laude și a folosit-o spre slava Lui!” În providența Lui, Dumnezeu poate decide ca sfârșitul carierei să fie începutul chemării tale.

Așadar, indiferent ce te-a chemat Dumnezeu să faci, Biblia spune: „sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică”.

21 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

 

Psalmul 84

    În creaţie, fiecare vieţuitoare îşi găseşte un culcuş sau un cuib; credinciosul însă, asemeni Domnului său, nu cunoaşte pe pământ adevărata odihnă (v. 3; Matei 8.20). Afecţiunile sale sunt îndreptate în altă parte: înspre locuinţele cereşti, unde locul său este pregătit (loan 14.2; comp. cu v. 2,10). Versetul 3 ne dezvăluie tema emoţiilor care fac inima să clocotească: „… altarele Tale, Doamne al oştirilor!”. Drumul care duce spre Casa Tatălui trece însă printr-o lume care este o vale a plângerii (ebr. „Baca”) — şi fiii lui Core, autorii psalmului, au făcut această experienţă (vezi Psalmul 42.3). Ce contează? Dacă această cale este deschisa în inimile noastre, dacă nimic nu ne desparte de Acela înspre care mergem, atunci chiar și lacrimile se vor preface în experienţe benefice pentru noi! Vom merge „din putere în putere” (v. 7)! În acelaşi fel în care un motor este alimentat prin curentul pe care el şi-1 absoarbe din sursa sa, şi noi ne folosim de puterea pe care o găsim în Dumnezeu (v. 5). Puterea ne este dată nu ca o provizie alături de care avem tendinţa să ne punem pe odihnă, ci pe măsura nevoii, astfel încât noi să ne îngrijim mereu de contactul cu Cel care ne-o furnizează.

    În felul acesta vom putea cunoaşte promisiunile măreţe din versetul 11 ca fiind şi partea noastră, iar noi înşine vom gusta binecuvântarea întreită conţinută în acest psalm grandios. 4,5,12).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

 Și cântau, răspunzându-și unii altora, lăudând și mulțumind Domnului: „Pentru că este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna față de Israel”. Și tot poporul striga cu strigăt mare, lăudând pe Domnul, pentru că se punea temelia casei Domnului. Dar mulți dintre preoți și leviți și capi părintești, bărbații în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau cu glas tare când se punea temelia acestei case înaintea ochilor lor; și mulți își înălțau glasul cu strigăt de bucurie, încât poporul nu putea deosebi glasul strigătului de bucurie de glasul plânsului poporului, pentru că poporul striga cu strigăt mare și glasul se auzea de departe.
Ezra 3.11-13

După captivitatea babiloniană – Plânset și bucurie

În sfârșit a venit clipa cea mare! Temelia templului urma să fie pusă! Zorobabel și Iosua, preoții și leviții, împreună cu toți cei care se întorseseră la Ierusalim, erau acum gata să înceapă reconstrucția templului care fusese distrus cu mulți ani în urmă. Leviții de la vârsta de douăzeci de ani în sus erau rânduiți supraveghetori peste această lucrare. Frații mai tineri au și ei o parte în lucrarea Domnului.

Toți erau emoționați, gata să-L laude pe Domnul cu instrumente, potrivit rânduielilor instituite de David, împăratul lui Israel. Au cântat, lăudându-L pe Domnul și aducându-I mulțumiri: „Pentru că este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna față de Israel”. Cât de mult trebuie să Se fi bucurat Domnul, privindu-i pe cei ai Săi cântând și lucrând împreună!

Emoțiile celor din popor erau însă diverse. Strigătele de bucurie se amestecau cu plânsete puternice. Mulți dintre bătrânii aflați acolo văzuseră templul de la început – templul magnific construit de Solomon – în toată gloria lui. Ce contrast cu zidirea pe care ei o începeau acum! Când comparăm începuturile mărețe ale Adunării, în Noul Testament, cu trezirile din zilele noastre, avem multe motive să plângem. Totuși, să ne bucurăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El lucrează astăzi!

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere … În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere …
Daniel 1.17, 20

Sursa înțelepciunii

Știm că orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus de la Dumnezeu. Înțelepciunea a fost bunul acordat de către Dumnezeu celor patru tineri despre care vorbim în aceste rânduri. În viața acestor tineri putem observa cum strălucește înțelepciunea nevăzută și nepătrunsă a lui Dumnezeu, marele Dăruitor. Înțelepciunea care vine de la Dumnezeu este „întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de roade bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iacov 3.17). Înțelepciunea lui Dumnezeu stă în opoziție cu înțelepciunea acestei lumi, cu înțelepciunea veacului. Și această opoziție dintre înțelepciunea de sus și înțelepciunea lumii se vede cu claritate în comportamentul lui Daniel și al prietenilor săi. Primul principiu al înțelepciunii divine cere omului să se smerească înaintea lui Dumnezeu în ascultare. Înțelepciunea lui Dumnezeu constă în a face toate lucrurile după sfatul voii dumnezeiești. Cei patru tineri au lucrat potrivit acestei voințe dumnezeiești, singura voie perfectă. Atunci nu ne mirăm că împăratul Nebucadnețar i-a găsit pe cei patru tineri „de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui”.

Să reținem: Dumnezeu este Sursa înțelepciunii divine și Lui i se cuvine admirația și ascultarea noastră!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ASTĂZI, ÎNCURAJEAZĂ PE CINEVA !

„Întăreşte-l şi îmbărbătează-l…” (Deuteronom 3:28)

     Încurajarea poate face minuni. În filmul „Stand and Deliver”, profesorul de liceu Jaime Escalante avea în clasă doi elevi cu numele Johnny: unul era un copil fericit și un elev silitor; celălalt își petrecea timpul făcându-și de cap și intrând dintr-un bucluc în altul… Când Asociația Părinți-Profesori au ținut prima ședință din an, o mamă a venit la Jamie și l-a întrebat: „Cum se descurcă fiul meu, Johnny?” Jaime a presupus din greșeală că era mama elevului silitor, așa că i-a răspuns: „Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult mă bucur de el! Mă bucur atât de mult că este în clasa mea!” În următoarea zi, acel „Johnny problemă” s-a dus la Jaime și i-a spus: „Mama mi-a povestit ce ați spus aseară despre mine. Niciodată nu am avut un profesor care să mă dorească în clasa lui!” Care a fost rezultatul? În acea zi și-a îndeplinit toate sarcinile, iar în ziua următoare a venit cu toate temele făcute. După câteva săptămâni, a devenit unul dintre cei mai sârguincioși elevi ai lui Jaime – și în timp unul dintre cei mai buni prieteni. Viața lui a luat o întorsătură fericită, datorită unei încurajări accidentale.

Iată cum funcționează încurajarea: Când cauți binele la o persoană și îl exprimi, îi dai un motiv de a trăi. Cu alte cuvinte, îl motivezi să fie mai bun decât este! Ultimul lucru pe care i l-a cerut Dumnezeu lui Moise să-l mai facă era să-l încurajeze și să-l îmbărbăteze pe Iosua „căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea” (v. 28). Și-ncă un lucru uimitor despre încurajare: nu trebuie să fii bogat, frumos, celebru sau extraordinar ca s-o spui, și este întotdeauna apreciată! Așadar astăzi, încurajează pe cineva.

20 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

 

Psalmul 83

    În timpul necazului celui mare, coaliţia naţiunilor enumerate în versetele 6-8 se va pune de acord să şteargă de pe pământ numele lui Israel (Isaia 10.24). Intre acestea, un loc proeminent îl va ocupa Asiria (Asur, împăratul Nordului). În faţa acestei ameninţări cu exterminarea, cu mult mai teribilă decât a cunoscut vreodată acest nefericit popor (deja cu o istorie atât de tumultoasă), rămăşiţa credincioasă se va întoarce către Dumnezeu. Vrăjmaşii lor sunt, de fapt, vrăjmaşii Lui (v. 2), pentru că împotriva Lui a fost încheiată această alianţă (v. 5). Pe de altă parte, cei credincioşi sunt conştienţi că-I aparţin Domnului; ei sunt „cei ascunşi” ai Săi (v. 3), asemeni celor şapte mii din timpul lui Ahab care, în ciuda prigonirilor, nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal (1 împăraţi 19.18). Într-adevăr, Dumnezeu nu Se poate lipsi să nu intervină atunci când toate aceste popoare, în nebunia lor oarbă, vor fi găsite făcându-I Lui război (v. 5; comp. cu Psalmul 2.2 şi cu Apocalipsa 19.19). Rămăşiţa credincioasă invocă eliberările din trecut, datele răsunătoare din istoria lui Israel (v. 9: Judecători 4; v. 11: Judecători 7 şi 8).

    Noi, cei credincioşi, care nu vom avea de traversat aceste timpuri de groază, să dăm oare la iveală mai puţină răbdare sau o mai slabă încredere? împotrivirea lumii ar trebui să aibă asupra noastră un singur efect: acela de a ne «arunca» mai lângă Domnul nostru.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

 Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru, Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui el în Haran, și i-a zis: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și intră în țara pe care ți-o voi arăta”.
Fapte 7.2,3

După potop, descendenții lui Noe s-au împărțit în diferite popoare. Din nefericire, au căzut repede în idolatrie, așa cum vedem din Geneza 10 și 11 și după cum este descris în Romani 1.18-32. Odată căzute în idolatrie, Dumnezeu a lăsat națiunile să meargă pe această cale, în timp ce, bineînțeles, orice ființă umană rămânea responsabilă față de El (Fapte 17.24-31; Romani 3.19). În harul Său suveran, Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam să iasă din acea lume idolatră și l-a făcut tată al tuturor credincioșilor care aveau să-i calce pe urme.

Dumnezeu i-a avertizat adesea pe urmașii lui Avraam să-I rămână credincioși și să nu se întoarcă spre idoli. De ce? Fiindcă orice nouă generație trebuie să învețe aceleași lecții pe care Avraam le-a învățat. După ieșirea israeliților din Egipt, Dumnezeu le-a cerut ca fiecare nouă generație să fie instruită cu privire la ceea ce se întâmplase cu părinții lor. Aflată fie sub influența Babilonului, fie a Egiptului, fie a Canaanului, lumea este un sistem instituit pentru a se împotrivi lui Dumnezeu.

Cartea Judecători și cărțile multor profeți ne arată cum descendenții lui Avraam au căzut victime ale influențelor înșelătoare care se împotriveau lui Dumnezeu și intereselor Lui. Zilele în care trăim nu sunt diferite de acelea. Ioan ne avertizează să nu iubim lumea, nici lucrurile din lume, și să nu ne lăsăm stăpâniți de poftă (1 Ioan 2.15-17). Suntem binecuvântați cu cele mai mari binecuvântări (1 Ioan 5.20), însă suntem într-un pericol constant de a ne rătăci. „Copilașilor, feriți-vă de idoli” (versetul 21). Chemarea de „a ieși” este la fel de actuală astăzi cum a fost pentru Avraam și pentru descendenții săi. Astăzi există același pericol de a cădea în aceste lucruri cum a fost în zilele când au fost scrise epistolele.

A E Bouter

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Ucenicii … au rămas uimiți de tot … Isus … le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”.
Matei 19.25-26

Răspuns încurajator

La vizitarea unei familii într-o regiune sărăcăcioasă, un evanghelist a avut parte într-o dimineață de următoarea dramă: Când Martin tocmai voia să meargă la școală, s-a rupt cusătura pantalonilor săi. Era singura pereche de pantaloni pe care o avea. Așa nu putea merge! Nevoit, Martin a trebuit să aștepte până mama lui a reparat pantalonii. Dar îi era teamă să nu ajungă prea târziu la școală. De aceea l-a rugat pe vizitatorul prietenos: „Nu vă puteți ruga, ca să nu ajung prea târziu la școală?”. Cursurile începeau la ora opt. Și era aproape opt! Martin trebuia să fie deja la școală. Acum să te rogi pentru așa ceva – nu însemna să ceri imposibilul? Totuși, evanghelistul a adus în cuvinte simple înaintea lui Dumnezeu dorința lui Martin. Când băiatul a fost gata, era opt și un sfert. Drumul spre școală dura doar câteva minute… La amiază, Martin veni acasă radiind de bucurie. El spuse: „Azi-dimineață, învățătoarea și-a uitat cheia. De aceea cursurile au început abia la opt și jumătate”.

Ce răspuns încurajator din partea lui Dumnezeu într-o situație fără ieșire! Am fi îndrăznit să ne rugăm așa de simplu? Desigur, trebuie să faci acest lucru cu o conștiință curată și cu o inimă sinceră. Dar Dumnezeu are la dispoziție toate mijloacele, pentru a ne ajuta. Și El ne ajută cu bucurie.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ-I ADUCI PE OAMENI LA ISUS (3)

„Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru… s-au suit pe acoperişul casei…” (Luca 5:19)

     Când vrei să ridici pe cineva, greutatea lui poate fi o povară greu de dus. Să remarcăm câteva aspecte:

1) A fost nevoie de patru oameni pentru a-L aduce pe acest om la Isus! Uneori trebuie să ceri întăriri… Dacă te-ai rugat pentru cineva și ți se pare că nu  s-a întâmplat nimic, iată un verset încurajator: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20)

2) Domnul Isus a răspuns credinței celor patru oameni, nu credinței bolnavului. „Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” (Luca 5:20). Bietul om se afla în acea stare de atâta vreme, încât credința lui era probabil la fel de moartă ca mădularele lui. Pentru Dumnezeu, acest lucru nu reprezintă o problemă; El va răspunde credinței tale atingându-l pe cel drag pentru care te rogi.

3) Ei au refuzat să-și abandoneze prietenul slăbănog. Îți trebuie o credință tenace și care refuză să se dea bătută. Numai pentru că ai discutat cu cineva despre Domnul mai demult și nu a răspuns, nu înseamnă că nu va răspunde niciodată!Poate atunci nu era pregătit, dar acum tu vii cu o abordare mai bună, sau care îl găsește pe el în momentul potrivit… Când îți faci partea, Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui cu vârf și-ndesat!

„Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

19 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 82

    Judecătorul suprem l-a aşezat pe om pe pământ cu misiunea de a exercita pe el judecată (citiţi Deuteronom 1.17). Dar, vai, este de ajuns doar să deschidem ochii şi vom şi vedea în ce măsură şi-a asumat omul această responsabilitate! Noi înşine suntem deseori indignaţi de nedreptatea care domneşte în jurul nostru – mai cu seamă când îi suntem victimele – şi ea impune din partea noastră multă răbdare (Iacov 5.10,11). Înţelegem de aceea care pot fi sentimentele Dumnezeului Celui drept prin excelenţă şi cât de mare este răbdarea Sa îndreptată spre această lume! Ea a strălucit într-un mod cu totul special atunci când sfântul Său Fiu a fost obiectul nedreptăţii supreme din partea oamenilor.

    Şi cine atunci ar putea manifesta astăzi în lume dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu propriii Săi copii? (Să nu uităm că nedreptatea poate lua şi forma unor judecăţi defavorabile sau răuvoitoare pe care noi le îndreptăm înspre cineva.) Zi ide zi ne ies în cale – sub înfăţişări care adesea ne lasă indiferenţi – cel slab, orfanul, cel nenorocit, cel sărac (v. 3). Să ne întrebăm dacă nu cumva este în slujba noastră să-i căutăm şi să le dăm, cu compasiune – fără să mai vorbim de ajutorul material care ne stă în putinţă – mărturie despre dragostea Domnului Isus.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, și mergi în ținutul Moria și adu-l acolo ca ardere-de-tot pe unul din munții despre care îți voi spune.
Geneza 22.2

Cuvintele adresate lui Avraam au fost: „Ia acum pe fiul tău”, cuvinte care ne reamintesc că Dumnezeu „nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său” (Romani 8.32). Apoi sunt adăugate cuvintele: „Pe singurul tău fiu”, care ne vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu, care „L-a dat pe singurul Său Fiu” (Ioan 3.16). Mai mult, lui Avraam îi este reamintit că Isaac era acela „pe care-l iubești”, la fel cum Hristos este Cel despre care se spune: „Tatăl iubește pe Fiul” (Ioan 3.35). Este foarte semnificativ faptul că prima menționare a cuvântului „dragoste” în Biblie este în legătură cu o scenă care vorbește despre dragostea lui Dumnezeu, Tatăl, pentru Fiul.

Această întâmplare din Geneza ne prezintă de asemenea supunerea lui Hristos față de voia Tatălui. Nu vedem niciun cuvânt de împotrivire din partea lui Isaac. El este caracterizat de o supunere completă – o frumoasă imagine a ascultării perfecte a lui Hristos față de Tatăl. Vedem după aceea că, în timpul călătoriei către munte, lemnul pentru arderea-de-tot este purtat de Isaac, în timp ce focul și cuțitul sunt în mâinile lui Avraam. De-a lungul anilor Săi de slujire, Domnul a avut mereu conștiența morții Sale viitoare. Umbra crucii L-a marcat pas cu pas. Oamenilor li s-a îngăduit să-L răstignească pe Domnul, însă focul și cuțitul, care vorbesc despre judecată și despre moarte, au fost în mâinile lui Dumnezeu.

La toate jertfele, victima era mai întâi înjunghiată, apoi pusă pe altar. Aici avem o imagine izbitoare a jertfei lui Hristos, căci Isaac este mai întâi legat și așezat pe altar, înainte să fie luat cuțitul pentru a fi înjunghiat. Orice imagine este însă incompletă, în comparație cu realitatea. În cazul lui Isaac s-a găsit un berbec ca înlocuitor. La cruce, puterea morții nu a mai fost oprită. Dragostea Tatălui nu L-a cruțat pe Fiul, iar dragostea Fiului s-a supus voinței Tatălui.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
Luca 6.39

Cine ne călăuzește?

În acest verset, Mântuitorul ilustrează starea poporului și a conducătorilor săi comparându-i cu un orb condus de un alt orb. Astfel de călăuze nu pot evita groapa, pe care o întâlnesc, și vor cădea cu toții în ea. Să ne lăsăm atenționați de această învățătură a Domnului! La capătul drumului oricărui om firesc se află moartea veșnică, dacă nu-L primește pe Isus Hristos, care prin lucrarea Sa a adus lumina cerească, pentru ca omul să vadă unde duce mersul său. Omul, care nu-L primește acum pe Isus ca Mântuitor, va cădea în groapa pierzării veșnice. Nu lipsesc astăzi, ca și atunci, persoane cu pretenții de călăuze spirituale, care se încred în propria lor înțelepciune. Numai primindu-L pe Mântuitorul, pe care Dumnezeu L-a trimis pentru a fi adevărata lumină care luminează pe orice om, se poate merge pe drumul mântuirii. Isus a venit pe pământ, pentru ca prin lucrarea Sa de pe cruce să răscumpere oameni pentru veșnicie. El a fost Omul desăvârșit, dependent de Dumnezeu pentru a exercita puterea divină în folosul celor nenorociți. Tot timpul a căutat binele oamenilor. El ne-a dăruit Cuvântul Său și a chemat în slujba Sa oameni care să poată călăuzi pe alții. Să lăsăm să strălucească în viețile noastre cuvintele Domnului, care ne vor călăuzi, cu siguranță, spre veșnicia fericită în prezența lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ-I ADUCI PE OAMENI LA ISUS (2)

„I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

     Unii oameni trebuie să fie „aduși” la Domnul Isus, pentru că de unii singuri n-ajung la El! La fel ca omul din această istorioară, ei sunt paralizați… Paralizați de un comportament pe care nu-l mai pot ține în frâu. Paralizați de un sistem de convingeri care le spune că sunt prea păcătoși ca Dumnezeu să-i poată iubi și răscumpăra. Paralizați de amintirea a ceva ce s-a petrecut în copilărie și despre care le este teamă să vorbească.

Paralizați de dependența de substanțe ilegale, de medicamente, de jocuri de noroc, de pornografie, de alcool, de muncă sau de bani. Oricare ar fi dependența ta, un lucru e sigur: te paralizează! Poți fi paralizat de teamă, de anxietate, de depresie, de un simț al propriei valori ieșit din comun, sau de o copilărie de coșmar în care a dominat neglijența și abuzul. Pe de altă parte, poți fi o persoană realizată, dar paralizată: de succes, materialism, lăcomie, de propria persoană – fără să-ți dai seama că ai nevoie de Dumnezeu în viața ta.

Căminul tău este afectat de vreuna din acestea? Domnul Isus și-a început lucrarea cu aceste cuvinte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război eliberarea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18-19). O altă traducere a Bibliei parafrazează ultima parte a versetului 19 astfel: „să anunț timpul când avem trecere înaintea Domnului”.

Iată vestea bună pentru tine! Poate viața nu a fost totdeauna bună cu tine, însă harul lui Dumnezeu și zâmbetul îndurării Sale pot schimba toate acestea – începând de astăzi!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: