Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

 

Psalmul 84

    În creaţie, fiecare vieţuitoare îşi găseşte un culcuş sau un cuib; credinciosul însă, asemeni Domnului său, nu cunoaşte pe pământ adevărata odihnă (v. 3; Matei 8.20). Afecţiunile sale sunt îndreptate în altă parte: înspre locuinţele cereşti, unde locul său este pregătit (loan 14.2; comp. cu v. 2,10). Versetul 3 ne dezvăluie tema emoţiilor care fac inima să clocotească: „… altarele Tale, Doamne al oştirilor!”. Drumul care duce spre Casa Tatălui trece însă printr-o lume care este o vale a plângerii (ebr. „Baca”) — şi fiii lui Core, autorii psalmului, au făcut această experienţă (vezi Psalmul 42.3). Ce contează? Dacă această cale este deschisa în inimile noastre, dacă nimic nu ne desparte de Acela înspre care mergem, atunci chiar și lacrimile se vor preface în experienţe benefice pentru noi! Vom merge „din putere în putere” (v. 7)! În acelaşi fel în care un motor este alimentat prin curentul pe care el şi-1 absoarbe din sursa sa, şi noi ne folosim de puterea pe care o găsim în Dumnezeu (v. 5). Puterea ne este dată nu ca o provizie alături de care avem tendinţa să ne punem pe odihnă, ci pe măsura nevoii, astfel încât noi să ne îngrijim mereu de contactul cu Cel care ne-o furnizează.

    În felul acesta vom putea cunoaşte promisiunile măreţe din versetul 11 ca fiind şi partea noastră, iar noi înşine vom gusta binecuvântarea întreită conţinută în acest psalm grandios. 4,5,12).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

 Și cântau, răspunzându-și unii altora, lăudând și mulțumind Domnului: „Pentru că este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna față de Israel”. Și tot poporul striga cu strigăt mare, lăudând pe Domnul, pentru că se punea temelia casei Domnului. Dar mulți dintre preoți și leviți și capi părintești, bărbații în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau cu glas tare când se punea temelia acestei case înaintea ochilor lor; și mulți își înălțau glasul cu strigăt de bucurie, încât poporul nu putea deosebi glasul strigătului de bucurie de glasul plânsului poporului, pentru că poporul striga cu strigăt mare și glasul se auzea de departe.
Ezra 3.11-13

După captivitatea babiloniană – Plânset și bucurie

În sfârșit a venit clipa cea mare! Temelia templului urma să fie pusă! Zorobabel și Iosua, preoții și leviții, împreună cu toți cei care se întorseseră la Ierusalim, erau acum gata să înceapă reconstrucția templului care fusese distrus cu mulți ani în urmă. Leviții de la vârsta de douăzeci de ani în sus erau rânduiți supraveghetori peste această lucrare. Frații mai tineri au și ei o parte în lucrarea Domnului.

Toți erau emoționați, gata să-L laude pe Domnul cu instrumente, potrivit rânduielilor instituite de David, împăratul lui Israel. Au cântat, lăudându-L pe Domnul și aducându-I mulțumiri: „Pentru că este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna față de Israel”. Cât de mult trebuie să Se fi bucurat Domnul, privindu-i pe cei ai Săi cântând și lucrând împreună!

Emoțiile celor din popor erau însă diverse. Strigătele de bucurie se amestecau cu plânsete puternice. Mulți dintre bătrânii aflați acolo văzuseră templul de la început – templul magnific construit de Solomon – în toată gloria lui. Ce contrast cu zidirea pe care ei o începeau acum! Când comparăm începuturile mărețe ale Adunării, în Noul Testament, cu trezirile din zilele noastre, avem multe motive să plângem. Totuși, să ne bucurăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El lucrează astăzi!

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere … În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere …
Daniel 1.17, 20

Sursa înțelepciunii

Știm că orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus de la Dumnezeu. Înțelepciunea a fost bunul acordat de către Dumnezeu celor patru tineri despre care vorbim în aceste rânduri. În viața acestor tineri putem observa cum strălucește înțelepciunea nevăzută și nepătrunsă a lui Dumnezeu, marele Dăruitor. Înțelepciunea care vine de la Dumnezeu este „întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de roade bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iacov 3.17). Înțelepciunea lui Dumnezeu stă în opoziție cu înțelepciunea acestei lumi, cu înțelepciunea veacului. Și această opoziție dintre înțelepciunea de sus și înțelepciunea lumii se vede cu claritate în comportamentul lui Daniel și al prietenilor săi. Primul principiu al înțelepciunii divine cere omului să se smerească înaintea lui Dumnezeu în ascultare. Înțelepciunea lui Dumnezeu constă în a face toate lucrurile după sfatul voii dumnezeiești. Cei patru tineri au lucrat potrivit acestei voințe dumnezeiești, singura voie perfectă. Atunci nu ne mirăm că împăratul Nebucadnețar i-a găsit pe cei patru tineri „de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui”.

Să reținem: Dumnezeu este Sursa înțelepciunii divine și Lui i se cuvine admirația și ascultarea noastră!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ASTĂZI, ÎNCURAJEAZĂ PE CINEVA !

„Întăreşte-l şi îmbărbătează-l…” (Deuteronom 3:28)

     Încurajarea poate face minuni. În filmul „Stand and Deliver”, profesorul de liceu Jaime Escalante avea în clasă doi elevi cu numele Johnny: unul era un copil fericit și un elev silitor; celălalt își petrecea timpul făcându-și de cap și intrând dintr-un bucluc în altul… Când Asociația Părinți-Profesori au ținut prima ședință din an, o mamă a venit la Jamie și l-a întrebat: „Cum se descurcă fiul meu, Johnny?” Jaime a presupus din greșeală că era mama elevului silitor, așa că i-a răspuns: „Nici nu am cuvinte să vă spun cât de mult mă bucur de el! Mă bucur atât de mult că este în clasa mea!” În următoarea zi, acel „Johnny problemă” s-a dus la Jaime și i-a spus: „Mama mi-a povestit ce ați spus aseară despre mine. Niciodată nu am avut un profesor care să mă dorească în clasa lui!” Care a fost rezultatul? În acea zi și-a îndeplinit toate sarcinile, iar în ziua următoare a venit cu toate temele făcute. După câteva săptămâni, a devenit unul dintre cei mai sârguincioși elevi ai lui Jaime – și în timp unul dintre cei mai buni prieteni. Viața lui a luat o întorsătură fericită, datorită unei încurajări accidentale.

Iată cum funcționează încurajarea: Când cauți binele la o persoană și îl exprimi, îi dai un motiv de a trăi. Cu alte cuvinte, îl motivezi să fie mai bun decât este! Ultimul lucru pe care i l-a cerut Dumnezeu lui Moise să-l mai facă era să-l încurajeze și să-l îmbărbăteze pe Iosua „căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea” (v. 28). Și-ncă un lucru uimitor despre încurajare: nu trebuie să fii bogat, frumos, celebru sau extraordinar ca s-o spui, și este întotdeauna apreciată! Așadar astăzi, încurajează pe cineva.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: