Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 89.30-52

    Promisiunea făcută lui David în 2 Samuel 7.13 şi reamintită aici, în versetele 24 şi 28, este completată de o condiţie: dacă descendenţii lui vor comite făradelegea, Dumnezeu nu Se va sustrage de la a-i pedepsi (v. 30-32; 2 Samuel 7.14). Intr-un mod regretabil, istoria acestei împărăţii a lui Iuda este cunoscută ca fiind una tristă. Ajutaţi de versetul 38 şi de următoarele putem observa cum Dumnezeu S-a ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte pedepsirea. Toate încercările lui Israel, inclusiv necazul cel mare care încă nu s-a declanşat, sunt consecinţele acestei necredincioşii.

    Cea mai mare durere pentru cei credincioşi este ruşinea şi batjocura care se aruncă asupra Dumnezeului lor (v. 41,45,50,51). „Până când …?” (v. 46); de câte ori nu a răsunat în psalmi această întrebare neliniştită (de exemplu, în Psalmul 74.10; 79.5; 80.4…)! Deoarece timpul pare lung atunci când suferi (Iov 7.3,4), Dumnezeu, ca răspuns la acest strigăt, „va împlini în grabă cuvântul pe pământ”, scurtând zilele acelea (Romani 9.28 şi Marcu 13.20). Şi, pentru că pedeapsa nu este ultimul Său cuvânt, Isaia 28.21 o numeşte: „lucrarea Sa ciudată, fapta Sa neobişnuită”. Potrivit aceleiaşi promisiuni, Dumnezeu va face ca poporul Lui să se bucure de bunătatea Lui pentru totdeauna, în Hristos, Fiul lui David (v. 49; 2 Samuel 7.15…).

Psalmii 90-150 vor fi abordaţi la începutul volumului 5.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Am socotit dar necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele, și împreună-lucrător și împreună-ostaș cu mine, dar trimisul vostru și slujitor pentru nevoia mea.” Filipeni 2.25

Nu ni se spun decât puține lucruri despre Epafrodit, însă putem vedea că a avut un caracter deosebit de plăcut. Nu era un mare predicator sau lucrător, nici un învățător profund, însă Epistola către Filipeni ne dezvăluie faptul că, în prezența unei nevoi acute, el fusese gata să se pună la dispoziția lui Dumnezeu.

Filipenii avuseseră pe inimă să-i trimită un ajutor material apostolului Pavel, aflat în temniță, la Roma. Apostolul era în nevoie, iar filipenii au fost gata să vină în întâmpinarea acestei nevoi. Prin urmare, existau ajutoarele strânse din Filipi, iar apostolul era la Roma. Nu era ușor să ajungi la Roma din Filipi, în acele zile, însă Epafrodit s-a oferit să facă această călătorie. Scopul lui nu era să facă o lucrare măreață, care să-l înalțe și să-i confere un loc de cinste între cei credincioși. Există unii care nu sunt mulțumiți dacă nu sunt ei centrul oricărei lucrări. Epafrodit nu făcea parte dintre aceștia. El era mulțumit să împlinească o nevoie, să facă o lucrare necesară și care îi fusese încredințată de Stăpânul său.

Epafrodit, în mod evident, învățase în școala lui Hristos. Stătuse la picioarele Domnului său și învățase de la El. Altfel nu ar fi învățat astfel de lecții sfinte, precum renunțarea la sine și preocuparea în dragoste cu nevoile altora. Cel care se socotește a fi ceva îi scutește pe ceilalți de a-l socoti a fi ceva. Acest rob smerit al lui Hristos și-a pus viața la picioarele Domnului, iar numele său ne-a fost lăsat pe paginile inspirate, pentru ca slujirea lui scumpă să poată fi apreciată de milioane de credincioși.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Isaia 43.25

Salvarea unui tânăr

Un tânăr, asemenea multora de vârsta lui, nu-și făcea niciun gând cu privire la moarte și veșnicie. El era un om vesel, avea o viață de familie necunoscută de ceilalți și un venit mare. Dar dintr-o dată s-a îmbolnăvit și a trebuit să treacă printr-o operație complicată. După operație, boala nu s-a ameliorat. Au trecut săptămâni la rând și starea sănătății sale nu s-a îmbunătățit. Atunci a început să se neliniștească tot mai mult. Într-o zi a întrebat-o pe soția sa cum trebuie să se roage un om. Din nou a fost necesară o internare în spital și prin aceasta neliniștea tânărului a crescut și mai mult. În această situație, soția i-a spus: „Tu singur trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să-i recunoști starea ta”. El a ascultat sfatul soției și Dumnezeu a răspuns la sinceritatea lui. Când un credincios l-a vizitat, tânărul a început să plângă. Cum era posibil ca acest om glumeț să plângă? Apoi tânărul a povestit ce i s-a întâmplat și cum a recunoscut în fața lui Dumnezeu multele sale păcate, cât de nedemn s-a comportat față de soția sa.

Acel tânăr a venit cu păcatele sale în fața Mântuitorului care Și-a dat viața la cruce și pentru astfel de oameni. În curând, tânărul a plecat în patria cerească pentru a se întâlni cu Mântuitorul păcătoșilor. Acel tânăr a fost salvat în ultimul moment; dar cine știe când este ultimul moment?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRARE ÎN UNITATE

„Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare în parte mădularele lui” (1 Corinteni 12:27)

     Niciunul dintre noi nu poate face individual ce putem face în mod colectiv.

Apostolul Pavel scrie: „Voi sunteţi trupul lui Hristos (biserica), şi fiecare în parte mădularele lui”. Însă ce ne facem că trupul Lui Hristos a căpătat reputația unui organism care nu se comportă/funcționează corect?! Cerebralii nu-i iau în seamă pe sentimentali (studioșii îi desconsideră pe închinători). Mâinile critică genunchii (oamenii de acțiune îi critică pe oamenii rugăciunii). Ochii refuză să devină parteneri ai picioarelor (gânditorii vizionari nu vor să lucreze cu lucrătorii stabili). De aceea, apostolul Pavel scrie: „Ochiul nu poate zice mânii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi” (v. 21).

Mega-bisericile au nevoie de bisericile mai mici. Liberalii au nevoie de conservatori. Pastorul are nevoie de misionari. Cooperarea este mai mult decât o idee bună – e o poruncă biblică. „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3) Când lucrăm împreună în unitate, Biblia spune că „Domnul dă binecuvântarea” peste noi (vezi Psalmul 133:1-3).

Noi nu am fost chemați să ne comparăm unii cu alții, să concurăm, să ne plângem sau să ne criticăm.

Nu, am fost chemați să ne completăm unii pe alții!

Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:19-20). Ce promisiune uimitoare! Când trăim în unitate, Domnul Isus observă, Se arată, ne ascultă… și răspunde rugăciunilor noastre!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: