Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 86

    În acest psalm al lui David (singurul din această a treia Carte), psalmistul I se adresează Domnului (lui Iahve) de sub mai multe înfăţişări: ca unul „întristat şi sărac”, ca „unul dintre sfinţi” şi, de asemenea, ca „robul Lui”. El se prezintă în felurile acestea pentru a cere, respectiv, eliberarea (v. 2), bucuria (v. 4) şi, de asemenea, puterea (v. 16), pentru că acest „servitor” îşi cunoaşte Stăpânul, ştie că este Dumnezeu, numai El (v. 10), ştie că „este bun şi gata să ierte…” (v. 5), „îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în bunătate şi adevăr” (v. 15; vezi şi Iona 4.2). Sunt aceiaşi termeni în care Se revelase El odinioară lui Moise pe muntele Sinai (Exod 34.6).

    Psalmistul însă îşi resimte întreaga slăbiciune şi incapacitate de a se îndrepta. „Învaţă-mă calea Ta”, cere el, apoi: „fă-mi inima neîmpărţită, ca să se teamă de Numele Tău” (v. 11).

    «Pentru că inima are tendinţa de a fi distrasă prin mii de lucruri, prin mii de gânduri fugare, psalmistul îi cere Domnului să-i dea un singur obiectiv. Cât de mult ne trebuie să avem inima concentrată în întregime asupra lui Hristos! În El este puterea! Şi în a Sa măreţie se pierde nimicnicia noastră!» (J.N.D.).

    Fie ca această rugăciune a lui David, în special versetul 11, să fie şi rugăciunea fiecăruia dintre noi!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost o muncă grea în ochii mei, până am intrat în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.” Psalmul 73.16,17

Cel care a scris Psalmul 73 a fost un om numit Asaf, un levit a cărui misiune era să conducă slujirea cântăreților în templul lui Solomon. El a scris doisprezece psalmi în total și a fost, de asemenea, profet (1 Cronici 25.1; 2 Cronici 29.30; Matei 13.35).

Asaf însă avea o problemă: era profund tulburat din cauza prosperității celor răi și a suferințelor celor evlavioși. Dumnezeu este plin de dragoste și, dacă El deține controlul asupra tuturor lucrurilor, cum de cei drepți suferă atât de mult? Și, de cealaltă parte, cum se face că cei nelegiuiți par să trăiască o viață lipsită de probleme? El observase „prosperitatea celor răi” și faptul că „nu au parte de necazuri omenești și nu sunt loviți ca oamenii” (versetele 3 și 5). Ei par să aibă „mai mult decât le dorește inima” (versetul 7) și „prosperă în lume, își adună bogății” (versetul 12).

Asaf era mâhnit la vederea acestei aparente nedreptăți în căile lui Dumnezeu. El spune că era „o muncă grea” să înțeleagă toate acestea. Totul însă s-a schimbat atunci când a intrat „în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu”, fiindcă acolo, în prezența lui Dumnezeu, ochii lui au fost deschiși – „atunci am înțeles sfârșitul lor”. Acolo a văzut că Dumnezeu avea să-i judece pe cei nelegiuiți și că ei erau așezați în „locuri alunecoase” (versetul 18).

Asaf s-a întristat apoi de faptul să se îndoise de dreptatea lui Dumnezeu (versetele 21 și 22). Aceasta să fie o lecție și pentru noi! Trăim într-o lume în care răul adesea pare că biruie și că prosperă – totul în prezența unui Dumnezeu aparent tăcut și indiferent. Să nu confundăm niciodată tăcerea lui Dumnezeu cu indiferența! El este îndelung-răbdător (2 Petru 3.9), însă ziua judecății se apropie. La fel ca Asaf, în prezența lui Dumnezeu învățăm secretul căilor Sale.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi … rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor …
Daniel 2.17-18

Ordine minunată

Prin căile Sale de conducere a oamenilor, Dumnezeu l-a neliniștit pe împăratul Nebucadnețar printr-un vis. Atunci, înțelepciunea lui Daniel a strălucit, dar mai mult decât înțelepciunea sa, a strălucit teama sa de Dumnezeu. Împăratul Nebucadnețar ceruse cel mai nefiresc lucru. El îi chemase pe înțelepți, pentru ca aceștia să-i reamintească și să-i interpreteze visul lui pe care-l uitase. Toți înțelepții aveau să fie nimiciți dacă nu-i puteau satisface cererea. Însă găsim un lucru plăcut în atitudinea lui Daniel. El a mers la împărat să ceară timp, iar la Dumnezeu să ceară lumină. Daniel a mers la tovarășii săi, iar împreună cu ei s-a rugat. Era o dificultate și de aceea ei L-au întrebat pe Dumnezeu.

Nu era vorba numai de a reda visul, ci și să spună însemnătatea lui. Aceasta venea de la Dumnezeu, pentru că El dorea să arate că Se afla deasupra împăratului și a înțelepților săi. Care a fost rezultatul? „După aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina … Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.” Și care a fost pasul următor? A fugit Daniel să spună tovarășilor săi? Nu! A existat o ordine minunată în sufletul său. După aceasta, Daniel a avut un moment de mulțumire, de închinare. Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeu în cel mai minunat mod. O, cât de mult s-a bucurat sufletul său de ceea ce era și făcea Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU (3)

„Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară…” (1 Samuel 3:8)

     Tu nu ai venit pe lume știindu-ți chemarea și cunoscându-ți dinainte darurile… Descoperirea chemării lui Dumnezeu implică de obicei încercări și eșecuri. Dumnezeu l-a chemat pe Samuel de patru ori înainte ca acesta să intre-n dialog cu vocea divină. Înainte ca Petru să umble pe apă, el a spus: „Doamne dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Isus” (Matei 14:28-29). Iată o lecție pe care o poți învăța de aici: nu tu ești responsabil cu umblarea pe apă, Dumnezeu este! Nu vorbim despre faptul de a avea la dispoziție putere pentru a o folosi de fiecare dată când dorești, la ceea ce dorești… Înainte de a te decide să cobori din barcă, asigură-te că ai fost chemat să faci lucrul acesta – și că Domnul Isus este Cel ce te cheamă.

Dumnezeu caută ceva ce este dincolo de impulsivitate. Uneori luăm hotărâri necugetate cu privire la relații, bani sau locul de muncă, după care căutăm justificări folosind poleiala limbajului spiritual. În multe manuale de auto-învățare, asumarea riscurilor este văzută ca ceva lăudabil, însă pentru un creștin riscurile pe care și le asumă trebuie să fie un răspuns direct la chemarea lui Dumnezeu. Dacă ai o personalitate ce te determină să alergi după senzații tari, atunci ești susceptibil să te numeri printre acești oameni.

Plictiseala te poate face vulnerabil și te poate tenta să-ți rezolvi problemele luând decizii pripite care nu sunt după voia lui Dumnezeu. Există o linie despărțitoare extrem de subțire între „să nu te temi” și „să nu fi necugetat” – demarcație care se estompează de multe ori. Să știi când să cobori din barcă și să-ți asumi riscul, nu necesită numai curaj, ci și înțelepciunea de a pune întrebarea corectă, discernământul de a recunoaște vocea Stăpânului și răbdarea de a aștepta până când El îți spune „Vino”!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: