Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 4, 2017”

4 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 3.12-27

Ezechiel este dus de Duhul lui Dumnezeu la TelAbib, în mijlocul captivilor poporului său. Acolo află din gura Domnului că îi este atribuit postul de santinelă şi, odată cu el, ordinele care se leagă acum de acesta. Funcţia aceasta impune pe de o parte o vigilenţă neîntreruptă şi, pe de altă parte, o credincioşie riguroasă în transmiterea avertismentelor divine. O santinelă trebuie să fie capabilă să le spună tuturor cât mai este din noaptea morală a acestei lumi (Isaia 21.11). Observăm însă că aici nu se mai pune problema de a provoca naţiunea în ansamblul ei la o trezire. Cel rău trebuie doar avertizat; responsabilitatea de a asculta este individuală. În ce priveşte responsabilitatea slujitorului, aceasta este de a prezenta Cuvântul tuturor, fie că vor asculta, fie că se vor abţine
(cap. 2.5,7; 3.11,27). Pe cei pe care îi foloseşte în slujbă, Dumnezeu nu îi judecă în funcţie de rezultatele pe care ei le obţin, precum fac oamenii, ci după credincioşia lor (1 Corinteni 4.2). De aceea nu trebuie să fim descurajaţi dacă unii se abţin de la Cuvântul vieţii pe care noi am avut oportunitatea să lil prezentăm. Dragi prieteni, este, întradevăr, deosebit de solemn să ne gândim la faptul că fiecare credincios este de asemenea rânduit ca santinelă şi că are datoria de a da aici, pe pământ, mărturie pentru Domnul său. Cum ne achităm noi de această misiune?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Glasul unuia care strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți în pustie un drum pentru Dumnezeul nostru!”.
Isaia 40.3

Toate cele patru Evanghelii atribuie aceste cuvinte lui Ioan Botezătorul, fiindcă el a început lucrarea la care ele fac referire. Pavel, predicându-L pe Domnul Isus ca Mântuitor, spune despre Ioan că, mai înainte de venirea Domnului, „predicase botezul pocăinței întregului popor al lui Israel” (Fapte 13.24). Domnul Isus Însuși îl onorează, spunând despre el că era „mai mult decât un profet” (Luca 7.26) și îl numește „o lampă care arde și luminează” (Ioan 5.35).

Însă, deși era un om cu totul remarcabil, Ioan nu a atras atenția la sine însuși. Când a fost întrebat cine este, el a recunoscut că nu era Hristosul (Ioan 1.19,20). S-a prezentat ca fiind mai mic decât cel mai mic dintre slujitorii Domnului (versetul 27) și a îndreptat atenția tuturor către Domnul Isus (versetele 29 și 36), spunând despre sine că era doar ceea ce Dumnezeu îl făcuse: înainte-mergător, martor și prieten al Mirelui – „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez” (Ioan 3.28-30).

Cuvintele lui Isaia sunt o mărturie de netăgăduit că Isus este Iahve: Cel veșnic, Dumnezeul care păstrează legământul Său cu Israel (Exod 6.1-8). Totuși, El este de asemenea Robul lui Iahve, fiindcă profetul Îl numește astfel în două rânduri (Isaia 42.1; 52.13). Dar cum poate fi Domnul Isus și Iahve și Robul lui Iahve?

Răspunsul stă în întruparea Sa. Fiind Dumnezeu, El este Iahve împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Devenind Om, El a luat asupra Lui obligația pe care Israel o avea ca rob al lui Iahve, obligație de care nu se achitase. Întruparea necesită credință, nu explicații; închinare, nu investigație (Matei 11.17). Ca răspuns la marea binecuvântare care ne-a venit din jertfa Aceluia care a fost Dumnezeu adevărat și Om adevărat, viețile noastre trebuie să-L glorifice în această lume care L-a lepădat.

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… N-au nicio pricepere cei ce … cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i mântuiască.
Isaia 45.20

La ce ne închinăm?

Dacă veți ajunge vreodată la Istanbul și veți vizita Hagia Sophia, ghidul turistic vă va recomanda probabil și dumneavoastră să atingeți un stâlp vechi de cincisprezece secole și să exprimați o dorință, care se va împlini. Milioane de degete au lăsat acolo urmele lor. Cât de multe dorințe superficiale au fost exprimate acolo și câtă dezamăgire a rezultat! Locul unde se află acest stâlp, și-a modificat de repetate ori destinația – biserică, moschee, muzeu. De ani de zile se cere tot mai tare preschimbarea într-o moschee. Stâlpul în sine nu și-a schimbat „religia” – este un monument statornic al nesiguranței omului, al necunoașterii sale depline a ceea ce este Dumnezeu și al necredinței sale.

Cine poate asculta rugăciunile decât numai Dumnezeul adevărat? El nu este nesimțitor ca imaginile din piatră, lemn sau metal, ci El îi iubește pe oameni și are milă de necazurile lor. „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi”, așa ne spune El (Psalmul 50.15).

Mulți sunt de părere că obiceiul prezentat mai sus ar fi inofensiv. Ce este rău dacă probezi? Dar să ne gândim că în spatele acestuia stă satan, care îi abate pe oameni de la Dumnezeu și vrea să le dea un „înlocuitor” pentru rugăciunea către Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu ar trebui să se distanțeze tot așa de mult de astfel de obiceiuri, cum făceau tesalonicenii când s-au întors de la idoli la Dumnezeul cel viu și adevărat

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

REACTIONEAZĂ CA HRISTOS

„Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” (Matei 5:43)

Când oamenii se poartă urât cu noi, Domnul Isus ne spune clar cum trebuie să reacționăm. „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobișnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (v. 38-48).

Concluzia se impune de la sine: Astăzi este ziua când trebuie să facem curățenie în viața noastră, pentru a reacționa ca Hristos în orice împrejurare.

Ați spus „Amin”?!

3 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 2:1-10; 3:1-11

Măreaţa viziune de care are parte Ezechiel va fi ca şi în cazul lui Isaia, în capitolul 6 al cărţii lui punctul de plecare al chemării şi al slujbei Sale. Duhul lui Dumnezeu îl pătrunde, îl face să stea în picioare şi îi deschide mintea pentru Cuvântul divin cu care înainte de al putea transmite trebuia să se hrănească (comp. cu Apocalipsa 10.811). Prin aceasta, îi simte efectul întâi asupra propriului suflet, pentru că este imposibil să aplici cu eficacitate Cuvântul în dreptul altora fără săi fi încercat mai înainte tu însuţi dulceaţa sau ascuţişul (cap. 3.13; Ieremia 15.16). Întro manieră generală, hrănirea cu Sfintele Scripturi încă din tinereţe este secretul întregului serviciu folositor Domnului.

Israel nu va voi să te asculte (cap. 3.7) îi spune Domnul mesagerului Său pentru că, de fapt, pe Mine refuză El să Mă asculte. Pe buzele celui credincios trebuie să se găsească nu propriile cuvinte, ci cele ale Domnului. Un astfel de mesaj nu va lăsa niciun loc discuţiilor inutile. Şi el trebuie primit în inimă (cap. 3.10).

Fruntea casei lui Israel era dură, însă Domnul îi dădea slujitorului Său o putere cu atât mai mare (comp. cap. 3.8,9 cu Isaia 50.7 şi cu Luca 9.51). Însuşi numele lui era, de altfel, o promisiune, Ezechiel semnificând: Dumnezeu dă tărie. 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!”.
Romani 8.15

Dacă un om, care a fost convins de păcat și care și-a pus încrederea doar în Domnul Isus, ca Mântuitor perfect, poate spune din adâncul inimii: „Ava, Tată!”, înseamnă că are Duhul Sfânt (Romani 8.15; Galateni 4.6). El cu siguranță că mai are multe de învățat, multe de corectat și de îndreptat, însă posedă conștiența relației sale cu Dumnezeu. Aceasta nu este doar convertire; un păcătos, ca păcătos, nu poate fi pecetluit. Dumnezeu nu-Și poate pune pecetea pe păcat, însă, după ce un om a fost curățit prin sângele lui Hristos, atunci Duhul Sfânt vine și locuiește în el.

Vedem această diferență în cazul fiului risipitor. El și-a venit în fire și și-a recunoscut păcatul. S-a ridicat și a pornit înapoi la tatăl. Era cu adevărat convertit, însă nu avea încă haina cea mai bună, nici inel pe deget, nici încălțăminte în picioare; încă nu-l întâlnise pe tatăl său. Știa foarte bine că avea să găsească bunătate și fericire în casa tatălui, însă nu știa dacă avea să intre acolo, nu știa dacă avea să fie primit. Nu avea conștiența de fiu, măcar că era fiu. El spune: „Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. Acesta nu este duhul de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!”.

Multe suflete sincere și cu adevărat convertite se află în această stare! Există mulți care, din cauza învățăturii nepotrivite, se tem să spună că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar care, atunci când sunt în prezența Lui, strigă, fără ezitare și din adâncul inimii: „Ava, Tată!”. Într-un astfel de caz, lipsa de libertate și de putere pentru a spune «Sunt un copil al lui Dumnezeu» sunt rezultatul învățăturii nepotrivite. Iar dacă sufletul respectiv a fost pecetluit, el știe bine, atunci când se află în prezența lui Dumnezeu, că El îi este Tată; are simțământul relației cu El.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Domnul îndreaptă pe cei încovoiați …
Psalmul 146.8

Văi întunecate

De multe ori, credinciosul trebuie să se lupte în viață sau să fie bolnav timp îndelungat. În astfel de necazuri, pot apărea gânduri negative sau deprimare. Problemele corporale, înaintarea în vârstă, grijile sau depresiile pot fi folosite de dușman ca prilej de a răpi copiilor lui Dumnezeu bucuria credinței și uneori chiar siguranța mântuirii lor.

Când atacurile sunt așa de puternice, ei nu mai simt dragostea lui Dumnezeu și au impresia descurajantă că Dumnezeu nu le mai ascultă rugăciunile. Cât de mulți copii ai lui Dumnezeu au de luptat cu asemenea simțăminte și cu sentimentul că nu vor mai ieși din această situație!

Și totuși, sentimentele noastre nu pot schimba nimic la promisiunea lui Dumnezeu: „Domnul îndreaptă pe cei încovoiați”. El Însuși Se ostenește pentru noi; și în Cuvântul Său găsim exemple încurajatoare. Să ne gândim la Ilie, care înainte mărturisea plin de putere pentru Dumnezeu, dar care mai târziu a stat abătut sub ienupăr și a vrut să moară (1 Împărați 19.4). Dar Dumnezeu l-a întărit și l-a îndreptat.

Dacă ești într-o situație când nu mai poți să te rogi, gândește-te că Domnul Însuși Se roagă pentru tine. El te iubește. Crucea de la Golgota este dovada dragostei Sale veșnice. Încrede-te în promisiunile Sale! El nu te lasă să cazi, El te-a răscumpărat cu prețul vieții Lui. El nu te va părăsi niciodată. Și-ar fi dat El viața Lui pentru tine, ca apoi să te lase să pieri în grijile și necazurile acestei vieți? – Niciodată!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TREBUIE SĂ DAI DOVADĂ DE COMPASIUNE

„Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)

     Fiecare milostivire de care ai dat dovadă față de cineva aflat în nevoie, precum și fiecare ocazie în care ți-ai închis ochii sau inima – trebuie justificate când vei sta la judecată (vezi 2 Corinteni 5:10). Domnul Isus le va menționa una câte una: fiecare faptă pe care ai făcut-o pentru a îmbunătăți situația cuiva, chiar și pe cele mărunte. Firește, toate lucrurile de care vorbește Domnul Isus par neînsemnate: „Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:35-36).

Crisostom, părintele Bisericii primare, a subliniat următoarele: „Noi nu auzim expresii gen: „am fost bolnav și m-ați vindecat” sau „am fost în temniță și m-ați eliberat”; așadar, nu stau în picioare scuze precum: „Cum puteam eu să vindec un om bolnav? sau să eliberez pe cineva care este rob?” Domnul Isus a spus: „Am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine”. Aceste lucrări ale milei sunt fapte simple și cu toate acestea, prin aceste fapte simple, noi Îl slujim pe Domnul Isus.”

Este uluitor adevărul acesta incontestabil: Îl slujim pe Hristos, slujindu-i pe cei aflați în nevoie! Unii dintre aceștia sunt refugiați sau trăiesc pe stradă. Poate au făcut greșeli sau au fost prinși în situații pe care nu le-au putut controla. Nu-i poți ajuta pe toți, dar îi poți ajuta pe unii dintre ei – fie și puțini! Și atunci, Îl slujești pe Domnul Isus! Despre așa ceva îți va spune El când te vei înfățișa înaintea Lui, într-o zi…

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: