Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “martie, 2017”

21 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 20.1-14

Bătrânii, cei care în urma primei lor vizite par să nu fi învăţat nimic (cap. 14), vin din nou la Ezechiel. Dumnezeu le-a enumerat – prin robul Lui de astă dată, nu printr-un limbaj simbolic – lista urâciunilor lui Israel, o listă tot atât de veche ca şi istoria acestui popor. Ei s-au răzvrătit încă din Egipt; au refuzat să părăsească idolii şi n-au vrut să asculte de Cel care li Se revelase (v. 8). De aceea, pentru a Se face auzit, Domnul Şi-a dus poporul în pustiu. Nimic nu este mai impresionant ca liniştea pustiului. Este un mediu propice pentru a-L asculta pe Dumnezeu; acolo nu eşti distras de zgomote exterioare. Israel a primit acolo, în Sinai, rânduielile şi judecăţile Domnului (v. 10,11).

În pustie, Ioan va predica mai târziu pocăinţa şi venirea lui Mesia (loan 1.23). Tot în pustie, poporul va fi dus încă o dată înainte de venirea în putere a Domnului, pentru ca Dumnezeu să vorbească inimii lui (Osea 2.14). Moise, Pavel şi atâţia alţi slujitori au fost îndelung pregătiţi în pustie înainte de a intra în slujbă (Exod 3; Galateni 1.17,18). Să nu refuzăm deci, iubiţi prieteni, această punere deoparte necesară, indiferent sub ce formă (singurătate impusă, boală lungă etc.) găseşte Domnul cu cale uneori să ne izoleze.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și acum trimite oameni la Iope și adu-l pe Simon, care se numește și Petru. El găzduiește la un oarecare Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.” Fapte 10.5,6

Iafo (Iope) și evanghelia

Israel a fost întotdeauna împotrivitor față de orice acțiune a lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe cei dintre națiuni. Această împotrivire este puternic evidențiată de viața și de mărturia lui Iona. Dumnezeu îl chemase pe Iona să ducă un mesaj al îndurării oamenilor din Ninive, dacă aceștia se pocăiau. Profetul însă a fugit în direcția opusă; a coborât la Iafo (Iope) și a găsit o corabie care mergea la Tars (Iona 1.3). La Iafo, Iona ar fi trebuit să-și aducă aminte de planul lui Dumnezeu de a oferi o mărturie celor dintre națiuni, însă neascultarea de Dumnezeu îi împietrise inima.

După aproape opt sute de ani de la această întâmplare, citim despre un alt israelit, care era și el gelos pentru poporul său și rezervat în a duce mesajul mântuirii printre națiuni. Apostolul Petru stătea, în acel timp, într-o casă din Iope (Fapte 9.43). Simon, fiul lui Iona (avem aici chiar o aluzie la profetul de dinaintea lui), nu era încă deschis pentru tot planul lui Dumnezeu cu privire la națiuni. Însă, pe când se afla în Iope, Dumnezeu i-a dăruit o viziune pentru a-l instrui cu privire la faptul că, ceea ce Dumnezeu curățise, el nu trebuia să numească necurat (Fapte 10.15). Sutașul Corneliu primise poruncă de la un înger să trimită oameni la Iope, care să-l aducă pe Petru. Cuvântul mântuirii avea să fie acum predicat în mod oficial națiunilor, calea fiind deschisă chiar de către cel care era apostolul circumciziei.

Varianta ebraică pentru Iope este Iafo, care înseamnă „frumos”. Semnificația acestui nume este izbitoare – „Cât de frumoase sunt picioarele celor care predică evanghelia păcii!” (Romani 10.15; Isaia 52.7). Aceasta este o încurajare minunată pentru cei care au pe inimă vestirea evangheliei către cei păcătoși. Când suntem grabnici să împlinim porunca Domnului de a vesti evanghelia, picioarele noastre vor fi un Iafo al lui Dumnezeu în veacul acesta.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Împăratul Nebucadnețar a poruncit să cheme … pe toate căpeteniile ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului …
Daniel 3.2

Greșeala cea mai mare

Impozanta statuie ridicată în valea Dura, la comanda lui Nebucadnețar, era din aur masiv și se potrivea de minune cu toate celelalte capodopere de arhitectură și în mod special cu spiritul Babilonului: o cetate să atingă cerul și un nume. Chipul de aur era o sfidare a lui Dumnezeu, care singur merită închinarea oamenilor de pretutindeni. Acel chip de aur (statuie) din câmpia Dura era un act de renegare a prezenței și suveranității lui Dumnezeu. De fapt, acesta fusese spiritul cu care ziditorii turnului Babel porniseră cu secole mai înainte lucrarea lor sfidătoare la adresa Creatorului și a planului Său cu oamenii. Probabil că înțelepții Babilonului reușiseră să strecoare în mintea împăratului acest gând al înălțării de sine. Acel chip de aur din câmpia Dura nu era altceva decât un simbol al voinței omenești în duel fățiș cu voința lui Dumnezeu, unica perfectă.

Greșeala cea mai mare în care poate cădea un om este să lucreze fără să țină seamă de Dumnezeu. Mai curând sau mai târziu, gândul lui Dumnezeu se va arăta lămurit și atunci toate planurile și socotelile omului vor fi zădărnicite. Tot ce face omul, fără Dumnezeu, poate să țină cel mult cât va dăinui lumea. Omul poartă pe fruntea sa pecetea morții și toate planurile sale se spulberă, pentru că sunt trecătoare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

VALORILE TALE DE CĂPĂTÂI

„N-am nedreptăţit pe nimeni…” (2 Corinteni 7:2)

     Salvamarul Douglas Woods spunea: „Fiecare dintre noi are numeroase valori. Unele sunt superficiale, altele tranzitorii; unele sunt adecvate strict situației în care ne aflăm, altele sunt mai temeinice și ne însoțesc pe tot parcursul vieții; acestea sunt „valorile noastre de căpătâi”.

Pavel a reușit să se adapteze oricărei culturi pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, însă când a fost vorba de valorile sale de căpătâi, el a putut spune: „N-am nedreptăţit pe nimeni”.

Nu uita că valorile tale de căpătâi sunt:

1) Prietenii și tovarășii tăi de-o viață. Abraham Lincoln a spus: „Când las din mâini frâul acestei guvernări,  doresc să mai am un prieten și acel prieten este în lăuntrul meu”.

2) Busola ta. Anotimpurile, relațiile, împrejurările și obiectivele se schimbă, însă valorile de căpătâi rămân. Asemenea unei busole, ele îți indică mereu direcția corectă. E ușor să trăiești în felul acesta? Nu! Cei ce de obicei se îndoiesc vor crede că ești nebun pentru că umbli prin credință. Oamenii fără valori de familie nu îți vor înțelege devotamentul față de familie. Cei lumești nu îți vor înțelege dedicarea ta față de Hristos. Și cei ale căror valori de căpătâi diferă de ale tale vor încerca să te convingă să te iei după ei sau să-ți cobori standardele.

3) Ancora ta. Fără valori de căpătâi, plutești în derivă. Orice furtună te poate scufunda; orice curent te poate purta spre locuri unde nu vrei să ajungi. Dar cu valorile de căpătâi ai o ancoră ce te ține chiar și când vremea se înrăutățește.

Vorbind despre probleme care se agravează cu vârsta, psihologul creștin Dr James Dobson spunea: „Criza de la mijlocul vieții e mai degrabă un fenomen al unui sistem de valori greșit, decât al grupului de vârstă în care apare. Dintr-odată îți dai seama că scara pe care te cățărai se sprijină de zidul nepotrivit!” Așa că, azi meditează la acest lucru.


20 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 19.1-14

    Ca şi parabola celor doi vulturi mari, din capitolul 17, cea a leoaicei şi a puilor ei îi pune în scenă pe cei din urmă împăraţi ai lui Iuda, precum şi istoria lor tragică, aşa cum o găsim relatată la sfârşitul cărţilor împăraţi şi Cronici. Fiii credinciosului Iosia, Ioahaz şi Ioiachim, au confirmat în întregime ceea ce Domnul declarase în capitolul anterior. Pentru propriile lor păcate au suferit pedeapsa aceşti împăraţi răi, iar în ce priveşte dreptatea tatălui lor, aceasta n-a putut să-i salveze (vezi cap. 18.5… şi 18.10-13).

    Din nou se vorbeşte despre captivitatea ultimului împărat al lui Iuda şi de distrugerea prin foc a viei lui Israel. Poate că unii se întreabă de ce aceste evenimente ocupă atâta spaţiu în Cartea Sfântă, când ele nu ocupă aproape deloc manualele de istorie. Totuşi, în ochii lui Dumnezeu, ele sunt una din marile cotituri ale istoriei omenirii. Centrul guvernării Lui părăsea de acum Israelul pentru multe secole. Ierusalimul înceta să mai fie locul în care îşi aşezase locuinţa Sa pe pământ. Începea vremea naţiunilor, ea durează încă şi acum şi nu va lua sfârşit decât atunci când va începe domnia lui Hristos şi când Israel va fi restaurat.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Vom tăia lemn din Liban după toată trebuința ta și ți-l vom aduce în plute pe mare, la Iafo, și îl vei sui la Ierusalim.” 2 Cronici 2.16

Iafo (Iope) și evanghelia

Scopul lui Dumnezeu a fost ca evanghelia să fie predicată în întreaga lume, nu doar în Israel. Acest adevăr este văzut prin felul în care Duhul Sfânt a legat cetatea Iafo (Iope) de răspândirea evangheliei în întreaga lume.

Templul lui Solomon trebuia să fie „o casă de rugăciune pentru toate națiunile” (Isaia 56.7). Israel trebuia să fie un martor pentru națiuni al faptului că Iahve era adevăratul și singurul Dumnezeu, în contrast total cu idolatria. La templu, națiunile puteau auzi Legea și puteau învăța că Dumnezeu era îndelung-răbdător și plin de îndurare. Iafo (Iope) era o cetate importantă, cu o poziție strategică în timpul când se construia templul. Împăratului Tirului a furnizat materiale și lucrători pricepuți. A trimis lemn de cedru, pe plute, pe coasta Mării Mediterane, până la Iafo (Iope). De acolo, lemnul a fost dus la Ierusalim. Au fost folosiți oameni dintre națiuni la construirea templului și, de asemenea, lemn provenit de la națiuni. Aceasta poate fi o aluzie profetică la faptul că atât iudeii, cât și națiunile vor fi implicați în zidirea templului spiritual al lui Hristos (Efeseni 2.11-22). Din nefericire, Israel a eșuat în a fi un martor pentru Dumnezeul viu și a căzut în idolatrie, imitând stilul de viață al națiunilor.

În dispensația prezentă, Adunarea a fost aleasă pentru a da mărturie despre Hristos și despre evanghelia Sa (Fapte 1.8). Dar, dacă nu este nicio diferență între noi și lume, dacă ne potrivim căilor acestui veac rău, cum am mai putea fi martori adevărați pentru Hristos?

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.”
Isaia 43.25

Iertare desăvârșită

Un băiat îl necăjea adesea pe tatăl său. Ca să-l cumințească, tatăl a făcut cu băiatul următorul angajament: de câte ori va greși, va bate un cui în ușă și de câte ori îi va părea rău, va scoate câte un cui. Cu vremea, băiatul a observat că ușa era toată plină numai cu cuie și zise: „Vai de mine, sunt un mare păcătos!”. Și a început a se corecta până când toate cuiele au fost scoase. Dar spre mirarea tuturor, băiatul era tot necăjit. Urmele cuielor au rămas în ușă – și acesta era necazul băiatului. Bunicul care asistase la toate cele întâmplate, a chituit toate găurile și a vopsit ușa din nou. Acum nu se mai cunoșteau urmele cuielor.

Mulți oameni gândesc ca și acel tată față de fiul său: să se îmbunătățească treptat. Gândul unei îmbunătățiri treptate însă este potrivnic adevărului Evangheliei Mântuitorului. Tocmai pentru că noi eram pierduți în mizeria păcatului, Mântuitorul a venit să ne aducă iertarea Sa. Sângele Mântuitorului vărsat pe cruce este singurul mijloc de curățire a păcatelor noastre. Și când cineva vine cu starea sa păcătoasă la Mântuitorul și se încrede în El, va auzi cuvintele Sale: „Voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor” (Evrei 8.12). Iertarea Mântuitorului este desăvârșită. Nimic din trecutul iertat al păcătosului nu-i va mai deranja pacea dăruită de Domnul Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (4)

„Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” (Neemia 4:11)

     Cauza numărul patru a descurajării, așa cum reiese din cap. 4 din Neemia: Teama.

Citim în vers. 11: „Vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea”. De ce nu doreau dușmanii poporului Israel ca zidurile Ierusalimului să fie reconstruite? Din cauza ranchiunii! Zidul din jurul unei cetăți îi garanta apărarea și prosperitatea. Așadar, mai întâi i-au criticat pe iudei; apoi i-au amenințat.

Să remarcăm, însă, cine a devenit descurajat mai întâi: „Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.” (v. 12). Când petreci suficient timp în compania unor persoane negativiste, te molipsești și tu. Când asculți pe cineva spunând în mod repetat: „Nu se poate face”, în cele din urmă începi să-l crezi. Așa că, alege-ți anturajul potrivit! Evită persoanele care îți alimentează frica și întovărășește-te cu cei ce îți zidesc credința. Ai motive de teamă, care te determină să simți descurajare chiar acum și care te împiedică să te dezvolți și să crești? Îți este teamă de critică sau de rușine? Îți este frică să faci acel pas mare și să cauți un nou loc de muncă? Poate ai impresia că nu ești suficient de capabil pentru acele responsabilități. Poate îți este teamă că nu reziști sub presiune. Poate te confrunți cu teama că trebuie să fii perfect. Teama te descurajează întotdeauna – să fii sigur de asta!

În cine te încrezi? Dacă te încrezi în propria persoană sau în alții, citește această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronom 31:8).


19 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 18.19-32

    Tot acest capitol subliniază principiul responsabilităţii individuale
a fiecărui suflet (altfel spus, a fiecărei persoane) faţă de Dumnezeu. Şi repetăm încă o dată: voi nu puteţi fi mântuiţi prin credinţa părinţilor sau a bunicilor, nici pentru că frecventaţi o adunare a copiilor lui Dumnezeu. „Sufletul care păcătuieşte, acela
va muri” (v. 20). „Fiindcă plata păcatului este moartea (chiar dacă în Ezechiel este vorba numai de moartea trupului); dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6.23). Dumnezeu a fost acuzat de nedreptate de către acest popor orb şi vinovat (ca de atâţia necredincioşi astăzi) care a ajuns chiar să spună: „Calea Domnului nu este dreaptă” (v. 25,29; 33.17,20). „Am Eu, în adevăr, vreo plăcere în moartea celui rău?” (v. 23), este Domnul forţat să întrebe. Ce întrebare! In dragostea Lui nemăsurată, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la Cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9). Şi cele din urmă cuvinte ale acestui capitol sunt tot o chemare a harului adresată poporului Său… şi poate şi dumneavoastră: „De aceea, întoarceţi-vă şi veţi trăi!” (v. 32).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Inima mea clocotește de un cuvânt bun; spun ce am compus despre Împăratul. Limba mea este pana unui scriitor iscusit. Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale: de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pentru totdeauna.” Psalmul 45.1,2

Cât de frumoasă este revărsarea spontană a inimii psalmistului! Cu siguranță, ea nu era cerută de lege, însă este rezultatul contemplării Împăratului. Acesta este, bineînțeles, Domnul Isus, deși El nu fusese revelat în acel timp. Putem fi siguri că Dumnezeu i-a oferit psalmistului o minunată viziune a gloriei lui Mesia, astfel încât inima sa a fost pătrunsă până în străfunduri. Astfel, această compoziție a fost a lui, în mod personal, lucru care ne arată că fiecare credincios din ziua de astăzi poate compune propria sa cântare de laudă pentru binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu. De fapt, o astfel de închinare spontană trebuie să se reverse din inima oricărui credincios, în special atunci când suntem adunați să ne aducem aminte de Domnul Isus la frângerea pâinii.

„Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor” sunt cu siguranță cuvinte adevărate, însă știm că El este infinit mai frumos decât ei, mai presus de orice comparație. Mai degrabă, El stă în contrast cu fiii oamenilor, fiindcă este singurul cu adevărat frumos.

Harul este turnat pe buzele Lui și au avut dreptate cei care au spus că niciodată nu a vorbit cineva ca Omul acesta (Ioan 7.46). La fel, în Nazaret, „toți mărturiseau pentru El și se minunau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui” (Luca 4.22). Cu același har cu care vorbea a mers de bunăvoie la Golgota, ca să sufere pe cruce pentru păcatele noastre.

„De aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pentru totdeauna.” Deși nu ni se spune aici în ce a constat această binecuvântare, știm că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și L-a așezat în gloria eternă la dreapta Sa. Să-L lăudăm și noi din toată inima noastră!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Ioan 6.38

Nu voia Mea

Când citim Evanghelia după Ioan, pășim pe urmele Domnului și Mântuitorului nostru în caracterul Său de Fiu al lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos stă astfel în fața noastră din primele versete, în care putem admira slava Sa veșnică, până la ultimul capitol, în care se vestește gloria Lui ca Om înviat. În tot timpul lucrării Sale aici pe pământ, Domnul Și-a ascuns slava, Și-a ascuns chipul de Dumnezeu sub cel de rob. N-a căutat cinste de la oameni. L-a cinstit pe Tatăl care-L trimisese, nu pe Sine Însuși.

Toate lucrările Mântuitorului, cuvintele, învățăturile, privirile, faptele și gândurile Sale aveau un scop precis: acela de a face voia Tatălui ceresc. Domnul Isus știa foarte bine care avea să fie urmarea lucrării Sale, pentru că El lucra întotdeauna împreună cu Tatăl și pentru cinstirea Sa într-o deplină înțelegere a gândurilor Sale. Mântuitorul nu a fost nevoit niciodată să-Și retragă cuvântul, nu a trebuit să-Și corecteze gândirea. În El totul era desăvârșit. Râul vieții Sale curgea înainte, liniștit și fără abatere. Voința Lui era cu totul supusă Tatălui ceresc.

Pentru binele nostru vremelnic și veșnic suntem îndemnați să ne ațintim privirea credinței la Domnul și Mântuitorul nostru, la lucrarea harului Său și să ne încredem în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (3)

„Nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)

     Uitându-ne la istoria lui Neemia, vedem un al treilea motiv pentru care devenim descurajați… ai observat văicăreala iudeilor? „Nu vom putea să zidim zidul”. Ceea ce spun ei în esență sunt următoarele: „Suntem prea obosiți. Nu este posibil. E o nebunie să încercăm. Renunțăm!” Pentru că nu au reușit să ducă zidul la bun sfârșit pe cât de rapid și-au plănuit, încrederea lor a dispărut; i-a părăsit curajul și au devenit descurajați.

Așa că, al treilea motiv este: Eșecul.

Întrebare: cum faci față eșecului din viața ta? Te predai, abandonezi și dai o petrecere pentru a-ți plânge de milă? Spui tu oare: „Săracul de mine! Nu sunt în stare să duc această lucrare la bun sfârșit”!? Începi să te plângi: „E imposibil. Așa ceva nu se poate face. Am fost un nebun că am încercat măcar!”? Dai vina pe alții – „Toți m-au dezamăgit. Nu și-au făcut datoria!”?

Diferența dintre câștigători și învinși este că primii văd eșecul ca fiind o retragere temporară. Ei au învățat să privească dincolo de eșec, în timp ce învinșii văd eșecul ca fiind final și permanent. De fiecare dată când un câștigător este doborât la pământ, „se ridică” (Proverbe 24:16). Există un proverb care spune: „În confruntarea dintre un pârâiaș și o stâncă, pârâiașul iese mereu câștigător – nu prin putere, ci prin perseverență.” Credincioșia este cea mai dificilă atunci când este cea mai necesară.

După cum remarcă autorul John Mason: „Secretul succesului este să începi de la zero – și să continui să începi!” Așadar, când devii descurajat, încrede-te în această promisiune biblică: „Să nu vă părăsiţi deci încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36).

Fii curajos, ai răbdare, și vei reuși!


18 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 17.22-24; 18.1-9

    Misterul din capitolul 17 se sfârşeşte într-un mod divin. Domnul vorbeşte acolo despre vlăstarul pe care El însuşi – şi nu vulturul cel mare de astă dată – îl va lua din acelaşi cedru regal al lui David şi îl va planta pe un munte înalt şi măreţ, ca să fie un copac mare şi plin de roade. Înţelegem că este vorba despre Domnul Isus şi de domnia Lui viitoare (comp. cu Isaia 11.1 şi cu Psalmul 2.6).

    În capitolul 18, Domnul are o dispută cu oamenii din Israel care, în loc să se smerească văzând cum se împlinesc pedepsele, caută să se justifice printr-un proverb neruşinat inventat de ei (v. 2): „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”; cu alte cuvinte: generaţia noastră plăteşte pentru cele de dinainte; părinţii noştri au păcătuit, iar noi suportăm consecinţele (vezi Ieremia 31.29,30). Prin aceasta, ei Îl acuzau pe Dumnezeu de nedreptate.
Acest capitol însă spulberă raţionamentele lor perverse; ei seceră ceea ce ei înşişi au semănat (Galateni 6.7).

    Nu recunoaştem noi, prin aceşti oameni, trista înclinaţie a inimii noastre, de a arunca asupra altora
responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli? Acest fapt trădează orbirea şi mândria noastră şi deopotrivă ne face să pierdem lecţiile salvatoare pe care ni le dă Domnul (vezi Geneza 3.12 şi Romani 2.1).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Niciodată n-a vorbit vreun om așa, ca Omul acesta.” Ioan 7.46

Aceste cuvinte au fost spuse de slujbașii din Ierusalim care fuseseră trimiși de preoții de seamă și de farisei să-L prindă pe Domnul și să-L aducă la ei. Când acești slujbași părăsiseră sinedriul, erau plini de prejudecăți oarbe împotriva lui Hristos. Mai-marii lor credeau cu toții că Isus din Nazaret era un înșelător și un blasfemator. Era acuzat că scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul, prințul demonilor. Aceasta era atmosfera în care acești slujbași trăiseră.

De ce totuși n-au putut ei să-L aducă pe Domnul? Ce anume le-a schimbat atât de complet atitudinea, încât au îndrăznit să se întoarcă fără Cel după care plecaseră pentru a-L aresta? Ce scuză au invocat ei? Cuvintele Domnului Isus au fost cele care au lucrat o schimbare în ei, iar singura lor scuză a fost: „Niciodată n-a vorbit vreun om așa, ca Omul acesta”.

În acea zi, slujbașii Îl auziseră pe Domnul Isus rostind aceste cuvinte: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie” (Ioan 7.37,38). Dacă El ar fi fost un simplu om, aceste cuvinte ar fi fost cele mai mari blasfemii rostite vreodată. Dimpotrivă, venite de pe buzele Lui, aceste cuvinte transmit autoritatea adevărului, așa încât, fără nici cel mai mic efort, ne plecăm inimile la mesajul lor binecuvântat. El era capabil să stingă setea oricărui suflet, de oriunde! Acest străin din Galileea, tâmplarul din Nazaret, declara că putea împlini nevoile adânci ale sufletelor oamenilor. Ce declarație uimitoare! Ce promisiune divină! Cu siguranță, niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta!

L Sheldrake

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„…Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.” Zaharia 1.3

Întoarcerea bețivului

Un bețiv cunoscut de toți s-a întors la Dumnezeu de pe căile rătăcite ale păcatului. Nu mult timp după cele întâmplate s-a dus la biserică și a pus acolo ultimul bănuț la colectă. Rezultatul a fost că a trebuit să vină acasă pe jos de la biserică nemaiavând bani pentru biletul de autobuz. Auzind cele întâmplate, cârciumarul și-a bătut joc de fostul său client și zise:

— Am auzit că te-ai prostit de tot. Ți-ai dat ultimii bani la biserică și ai venit pe jos acasă.

— Nu m-am prostit nici măcar pe jumătate cum mă prosteam când dădeam ultimul bănuț cârciumii dumitale. Atunci îți dădeam ultimul bănuț și nici măcar nu mai puteam să merg pe jos acasă; mă duceau alții.

Cât de nestatornică este lumea! Într-o zi te tratează ca pe un prieten și în ziua următoare ca pe un vrăjmaș. Ea te va osândi dacă trăiești ca un bețiv, dar va face tot ce-i stă în putere să te descurajeze, să te oprească, dacă vei căuta să părăsești calea păcatului. Cine însă recunoaște că viața lui nu are sens fără Dumnezeu, ajunge să afle calea vieții. Un astfel de om a venit cu păcatele sale, cu viața sa eșuată la Mântuitorul care i-a dăruit iertarea. Un astfel de om a primit adevărata lumină în viață.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (2)

„Dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)

Începusem data trecută să enumerăm sursele majore ale descurajării, reieșite din episodul Neemia.

După oboseală, cauza numărul doi: Frustrarea.

Iudeii construiau un zid nou, dar dărâmăturile erau împrăștiate peste tot, împreună cu noroiul și mortarul uscat. Iar când s-au uitat la „dărâmăturile” acelea multe, s-au descurajat și au pierdut din vedere scopul. În jurul lor exista atâta gunoi, încât nu au știut ce să mai facă, și au ales descurajarea și frustrarea. De fiecare dată când îți asumi un proiect important, va exista gunoi care trebuie dat la o parte – și uneori lucrul acesta poate fi frustrant. Nu poți evita treaba asta, așa că învață s-o faci (și cum), astfel încât să nu renunți la plan. Care este „gunoiul” din viața ta? Lucruri triviale care îți fură timpul, care îți consumă energia, care te împiedică să fii tot ceea ce îți dorești să fii? Lucruri care te împiedică să faci ceea ce este cel mai important, cum ar fi: să zidești o relație cu soțul sau cu soția ta, și cu propriii-ți copii… sau să fii activ în domeniul dărniciei la biserică?

Gunoiul din viața ta sunt acele lucruri care îți stau în cale, sau întreruperile care te împiedică să-ți atingi obiectivele. Aceste lucruri trebuie rezolvate. Cu alte cuvinte, trebuie să scoți afară gunoiul! Nimeni altcineva n-o va face în locul tău! Dumnezeu nu o va face și nu te poți ruga să dispară.

Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în grădina Paradisului și le-a spus: „Aveți grijă de ea”.

Când păstrezi binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, înveți să faci deosebirea între ceea ce este important în viață și ceea ce nu este.

Aceasta este o lecție pe care o vei învăța necontenit!


17 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 17.1-21

    Parabola celor doi vulturi impunători şi a viţei, explicată în versetele 11-21, relatează sub o formă imaginară evenimentele care se desfăşurau atunci. Împăratul Babilonului – cel dintâi mare vultur – îl deportează pe Ioiachin, lăstarul slab al cedrului regal, şi ia sub tutelă viţa lui Iuda. Il pune în fruntea sa pe Zedechia, făcând legământ cu el şi punându-l „să jure pe Dumnezeu” (2 Cronici 36.13). Împăratul lui Iuda însă nu ezită să încalce acest jurământ. Astfel, împăratul Babilonului, instrument în mâna Domnului, îl pedepseşte pe domnitorul neloial şi-l duce în captivitate.

    Crima lui Zedechia fusese deosebit de gravă, în special pentru că fapta sa dezonorase Numele Domnului înaintea naţiunilor. El arătase prin aceasta cât de puţin respectau acest nume tocmai aceia peste care fusese aşezat (Exod 23.21). Ca răscumpăraţi ai Domnului Isus, suntem responsabili de a cinsti în faţa lumii „numele frumos care a fost chemat peste noi” pacov 2.7). Cei care sunt în jurul nostru ne observă cu mult mai multă atenţie decât ne imaginăm noi; ei accentuează fără milă inconsecvenţele noastre, pentru că le folosesc pentru a se scuza pe ei. Şi cum am putea să-i conducem la un Salvator faţă de Care vom fi arătat atât de puţin ataşament?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și David a fugit din Naiot, din Rama, și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: „Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de-mi caută viața?”. Și Ionatan i-a zis: „Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, și să nu-mi spună; și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa”.
1 Samuel 20.1,2

Vedem că în Ionatan au început să se vadă efectele faptului că stătea în prezența lui Saul. El nu înțelegea că dorința lui Saul de a-l ucide pe David nu se schimbase niciodată. S-a încrezut în cuvintele lui Saul și a rămas în această poziție ambiguă: îl iubea pe David și îl însoțea pe Saul. Cât de mulți au rămas în astfel de situații ingrate, însoțindu-se cu oameni care Îl urau pe Mântuitorul și având nădejdea deșartă că îi pot câștiga! Experiența ne arată că astfel de situații nu au niciodată un final fericit, și totuși, mereu și mereu, se găsesc destui care să încerce așa ceva.

Când David nu și-a făcut apariția la masa imperială, Saul a fost sigur că David era necurat și că de aceea nu venise. Totuși, când Ionatan i-a dezvăluit motivul absenței lui David, ura lui Saul a izbucnit în public, adresându-i-se fiului său cu cel mai josnic limbaj. Dragostea lui Ionatan pentru David a fost pusă adânc la încercare de jignirile tatălui său. Prin urmare, l-a întrebat despre motivele urii sale, însă acest lucru era să-l coste viața. Peste măsură de întristat, a plecat să-l vadă pe David. Când s-au întâlnit, au plâns împreună așa cum doar dragostea poate face pe cineva să plângă.

Totuși, Ionatan n-a rămas cu David, ci s-a întors în cetate. Acesta a fost începutul separării sale în inimă de David. Da, îl iubea pe David, însă luase o decizie clară: acum avea să stea la curtea lui Saul, iar cândva, în viitor, avea să fie cu David. Mai târziu i-a destăinuit lui David ceea ce avea în inimă: „Tu vei fi împărat peste Israel și eu voi fi al doilea după tine” (1 Samuel 23.17). Ionatan a încercat să apuce, ca să zicem așa, și cerul și pământul. Realitatea tristă este că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni (Luca 16.13).

H Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur … L-a ridicat în valea Dura, în ținutul Babilonului.
Daniel 3.1

Chipul de aur

Potrivit căilor Sale de conducere, Dumnezeu dorește să facă din ai Săi niște exemple ale credincioșiei și ale statorniciei. Dumnezeu stă întotdeauna de partea credincioșilor Săi în încercările care El le îngăduie să vină asupra lor. Acestea sunt ca niște concluzii ale capitolului 3.

Când citim relatarea biblică, ne întrebăm: Cum se poate ca tocmai acest împărat, care a cunoscut atât de vizibil mâna lui Dumnezeu în viața lui, care declarase în fața lui Daniel, după ce acesta îi descoperise visul și tâlcuirea lui, astfel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților!”, să coboare din nou la acea treaptă de idolatrie? Cum a fost posibil, ca să impună altora idolatria după ce el însuși recunoscuse în fața întregii curți pe adevăratul și singurul Dumnezeu? Aceste întrebări ne conduc spre o singură concluzie, și anume că visurile, vedeniile și alte lucrări asemănătoare nu sunt de folos pentru schimbarea omului vechi. Ele pot doar să impresioneze pe moment sentimentele omenești ale oamenilor. Ca să-L poată cinsti pe Dumnezeu în mod real, omului îi trebuie o natură nouă, o gândire nouă. Și această natură nouă se dobândește numai prin pocăință și credință sinceră, din inimă, în lucrarea înfăptuită de Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (1)

„Puterile celor ce duc poverile slăbesc.” (Neemia 4:10)

     Istoria lui Neemia scoate în evidență patru surse majore ale descurajării. Să ne uităm la prima dintre ele: Oboseala. Poporul din Iuda constată și transmite că „puterile celor ce duc poverile slăbesc”. Cu alte cuvinte, au lucrat până la epuizare. S-au consumat fizic, mental și emoțional.

Uneori greșim, crezând că descurajarea e strict o problemă spirituală. Noi spunem: „Poate trebuie să-mi rededic viața lui Dumnezeu!”… când, de fapt, adevărata problemă o constituie faptul că suntem epuizați. Avem nevoie de odihnă și de înnoire. Într-adevăr, uneori unul din cele mai spirituale lucruri pe care le poți face este să te relaxezi, să te odihnești, sau să-ți iei câteva zile libere.

Când ies la suprafață oboseala și descurajarea? Să ne uităm la versetul șase din Neemia cap. 4: „Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui.” Știi când suntem mai predispuși să fim descurajați? Când ne aflăm la jumătatea proiectului! Toată lumea muncește pe brânci la început. Biblia spune că „poporul lucra cu inimă.” (v. 6) De ce? Pentru că proiectul era ceva nou, atractiv, entuziasmant… dar după o vreme, noutatea a dispărut și munca a devenit plictisitoare. S-a instalat rutina, care a devenit trudă, și apoi ritual, nu-i așa?

Ai grijă: când apare epuizarea, credința scade văzând cu ochii! De aceea a spus psalmistul: „El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3)

Epuizarea este una din principalele cauze ale descurajării și adesea apare la mijlocul drumului. De aceea lăsăm foarte multe proiecte neterminate.

Concluzie: dacă ai nevoie de timp liber, ia-ți-l!


16 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 16.44-63

    Relaţia specială pe care Ierusalimul o avea cu Domnul făcea ca păcatele sale să cântărească mult mai greu. In privinţa aceasta, Sodoma era mai puţin vinovată decât Ierusalimul şi chiar decât Samaria, care, cu toate acestea, era obiectul celei mai puternice dispreţuiri din partea iudeilor (v. 52; loan 4.9). Ştim, de altfel, că, pe cei care sunt în relaţie cu Dumnezeu, Satan îi face uneori să cadă mult mai jos decât ceilalţi oameni, deoarece, prin ei, el va încerca să terfelească gloria Domnului. Condiţia păcatului descris în versetul 49 ar trebui să ne pună pe gânduri: „îngâmfare, belşug de pâine şi lipsă de grijă””… împreună cu consecinţa inevitabilă a egoismului. Cu un astfel de punct de plecare, Sodorna a ajuns la păcate îngrozitoare, care au atras „Pieirea” ei (2 Petru 2.6). Totuşi, contrar tuturor aşteptărilor, versetele 60-63 ne învaţă că nu aceasta va fi în final soarta care îl aşteaptă pe nerecunoscătorul Ierusalim. Necredincioşia lui nu a putut schimba credincioşia Soţului divin. Cetatea vinovată va fi încă o dată obiectul unei îndurări chiar mai mari decât cea de la început. Cu adevărat, rămânem copleşiţi în faţa cuvintelor de îndurare cu care se încheie acest capitol plin de atâtea crime şi urâciuni: „…când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu” (v. 63; Romani 11.33).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Prin credință, Enoh a fost mutat, ca să nu vadă moartea; și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase; pentru că, mai înainte de mutare, a primit mărturia că I-a plăcut lui Dumnezeu.” Evrei 11.5

Este corect să dai vina pe împrejurările nefavorabile? Poate cineva să umble cu Dumnezeu când este înconjurat de oameni nelegiuiți? Ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu?

Să privim la Enoh. În vremea lui, violența ajunsese un mod de viață pe pământ. Existau, bineînțeles, și alte lucruri. Agricultura, industria și muzica erau cele prin care descendenții lui Cain încercau să facă lumea un loc unde să trăiești fericit fără Dumnezeu. Violența și corupția rămâneau însă caracteristicile dominante ale vieții pe pământ.

Ni se spune, în Geneza 5.22, că, în mijlocul acestei stări de lucruri, „Enoh a umblat cu Dumnezeu”. Prin credință, el a trăit o viață exemplară. Ochii lui au fost fixați aspra promisiunii lui Dumnezeu și zilele i-au fost luminate de aprobarea Sa.

Unii dintre noi lucrează în locuri unde sunt forțați să audă înjurături și glume murdare. Alții sunt încă în școli din care Dumnezeu a fost cu totul scos afară și unde sunt bombardați cu tot ceea ce este contrar Cuvântului Său. Cu toții suferim din cauza manipulării și a corupției diseminate prin mass-media. Este posibil să trăiești pentru Hristos într-o astfel de lume? Putem să înaintăm cu seninătate și cu bucurie în inimă? Să ne lăsăm încurajați de exemplul binecuvântat al lui Enoh!

„Umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă … Pentru că odinioară erați întuneric, dar acum, lumină în Domnul; umblați ca niște copii ai luminii” (Efeseni 5.2,8).

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Cine are urechi de auzit să audă.” Matei 11.15

Sunt deschise urechile tale?

În Venezuela, în America de Sud, există o pasăre, unică în felul ei în lume, care își crește puii în întuneric total. Pasărea se numește Guacharo sau Steatornis caripensis; ea își face cuibul în peșteri. Acolo își petrec ele ziua. Ele ies afară doar noaptea, ca stoluri de lilieci mari, pentru a-și căuta hrana. Cum își găsesc drumul în întuneric? Ele lucrează cu aceeași metodă ca liliecii, adică sunt dotate cu un fel de sondă-ecou naturală, care atunci când zboară, produce un zgomot ca un clic. Acest „clic” durează aproximativ 40 de milisecunde și se termină apoi abrupt, în timp ce se contractează un anumit mușchi al aparatului vocal. Acesta aruncă un ecou din pereții peșterii și ai stâncii și arată păsărilor cât de aproape sunt de o anumită piedică.

Câțiva cercetători au făcut cu ceva timp în urmă teste cu aceste păsări, în timp ce le-au astupat urechile. Păsările băteau din aripi neajutorate în fața pereților de stâncă, pentru că își pierduseră orice simț de orientare. Ce măreț S-a îngrijit Dumnezeu de creaturile Sale!

Și noi trăim într-o lume a întunericului duhovnicesc; dar avem o „dotare” mult mai minunată, pentru a ne conduce – Duhul lui Dumnezeu, care ne vorbește prin Biblie. Dacă totuși urechile noastre „se astupă” prin păcat, atunci nu vom auzi glasul Său, vom „bâjbâi” în întuneric și poate chiar vom cădea. Cât de important este, ca urechile noastre să fie deschise pentru glasul lui Dumnezeu! Domnul Isus, Modelul nostru desăvârșit, a putut spune: „El Îmi trezește în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea să ascult cum ascultă niște ucenici”. Este aceasta și dorința ta?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TU CE „VEZI”?

„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbe 29:18)

Ce „vezi” tu în viitorul tău? Care este „descoperirea” ta?

În 1872, Abraham Lincoln a semnat Proclamația de Emancipare… și cu toate acestea, o sută de ani mai târziu, afro-americanii erau încă victimele segregării.

În timpul unui discurs la Lincoln Memorial în 1963, Dr. Martin Luther King Jr. și-a exprimat viziunea în cuvintele devenite acum celebre: „Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor… Visez la ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu – oameni albi şi negri, evrei şi neamuri, protestanţi şi catolici – îşi vor da mâinile şi vor intona versurile vechiului imn negro-spiritual: „În sfârşit liberi! În sfârşit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic, suntem în sfârşit liberi!”

În seara dinaintea asasinării sale în Memphis, Dr. King a spus audienței că a „văzut” Țara promisă și chiar dacă nu vor ajunge acolo în același timp, într-o bună zi tot vor ajunge! Dacă nu ai parte de o viziune pentru viața ta, cere-i lui Dumnezeu să-ți dea una. Și când ți-o va da, consacră-i-te! Dedică-ți ei toată viața, crezând că vei trăi s-o „vezi” împlinindu-se!


15 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 16.1-22

    In acest capitol care ne dă fiori găsim descrisă purtarea dezgustătoare a Ierusalimului faţă de Domnul Căruia Ii datora totul. Originea necurată şi sărăcia lucie a fetiţei dispreţuite şi abandonate în „câmp deschis” chiar de la naştere (aşa cum încă mai practică unele triburi păgâne) fac să izbucnească întreaga compasiune a Aceluia care, găsind-o în această stare mizeră, a vrut să o facă să trăiască şi apoi să o onoreze prin legământul cu El, nescăpând nicio ocazie de a o face fericită. Această grijă divină, la rândul ei, face să izbucnească o josnică nerecunoştinţa din partea aceleia care s-a dedat la cea mai rea idolatrie şi care, pentru poftele-i desfrânate, s-a folosit de darurile Binefăcătorului ei.

    Această istorie sfâşietoare este, de fapt, istoria oricărui om. Dumnezeu Şi-a găsit făptura în cea mai cumplită stare de neputinţă şi de degradare morală (comp. cu Luca 10.30-35). A făcut totul pentru a o smulge din aceasta şi pentru a-i da o viaţă nouă. Cum a răspuns omul la un asemenea har?

    Dragi prieteni, este deosebit de solemn să ne gândim că această comportare incalificabilă este şi a noastră ori de câte ori folosim pentru satisfacerea poftelor noastre lucrurile care Aparţin Domnului şi care trebuie să servească doar gloriei Sale, fie că este vorba de bunurile noastre, fie de trupul nostru (1 Corinteni 6.19,20)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Când profeții: Hagai, profetul, și Zaharia, fiul lui Ido, au profețit iudeilor care erau în Iuda și în Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel, pentru ei, atunci Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, s-au ridicat și au început construirea casei lui Dumnezeu, care este în Ierusalim; și cu ei erau și profeții lui Dumnezeu, care îi ajutau … Și bătrânii iudeilor au construit; și au prosperat prin profeția lui Hagai, profetul, și a lui Zaharia, fiul lui Ido.” Ezra 5.1.2; 6.14

După captivitatea babiloniană – Un nou început

Pentru a împiedica rezidirea templului, vrăjmașii iudeilor îi trimiseseră împăratului Persiei o scrisoare plină de acuzații împotriva Ierusalimului. Împăratul dăduse răspuns, poruncind ca cetatea să nu fie rezidită. În virtutea scrisorii împăratului, vrăjmașii au făcut ca zidirea templului să înceteze. Această tristă stare de lucruri a durat până în anul al doilea al împăratului Darius.

În acest timp, Dumnezeu a ridicat doi profeți – Hagai și Zaharia – pentru a vorbi poporului în numele Său. Hagai a început primul să profețească și, două luni mai târziu, tânărul profet Zaharia i s-a alăturat. Hagai a arătat că lui Dumnezeu nu-I plăcea că poporul era preocupat să-și zidească locuințe frumoase, în timp ce templul Său era neglijat. „Priviți la căile voastre”, i-a îndemnat Dumnezeu, cerându-le să reînceapă zidirea templului Său. Dumnezeu Și-a revelat căile și prin Zaharia, care a dat glas multor promisiuni scumpe cu privire la Mesia. Profețiile acestor doi oameni i-au motivat pe conducătorii lui Israel să reînceapă zidirea templului. Cei doi profeți au muncit ei înșiși acolo.

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni” (Fapte 5.29). Când poporul a început să acționeze pe baza mesajului lui Dumnezeu prin acești profeți, vrăjmașii i-au scris noului împărat, Darius, arătându-i ceea ce iudeii spuneau și făceau. Dumnezeu a lucrat ca Darius să acorde permisiune iudeilor să construiască templul.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” 2 Corinteni 5.20

Nesigur în viitor?

De aceea ți se transmite o rugăminte caldă și serioasă: Puneți deja aici pe pământ lucrurile tale în ordine cu Dumnezeu! Nu amâna pe mai târziu! Este urgent. Gândește-te, pe Dumnezeul cel sfânt L-a costat singurul Lui Fiu iubit, pentru ca tu să poți primi iertarea păcatelor. La crucea de la Golgota, El a lăsat să cadă judecata, pe care am meritat-o noi, asupra Domnului Isus. Dar El vrea ca darul lui Dumnezeu, oferta Lui să fie acceptată. Cum se face acest lucru?

În timp ce încetezi cu politica de camuflaj a vieții tale, în timp ce dai dreptate adevărului, recunoști în fața lui Isus cu seriozitate păcatele tale și Îl urmezi cu fidelitate ca Mântuitor și Domn personal. Aceasta îți va dărui o pace care întrece toate așteptările omenești. Aceasta te va face un copil fericit al lui Dumnezeu, pot să-ți mărturisesc sincer. Atunci vei putea privi cu încredere în viitor, pentru că știi și afli zilnic că mergi susținut de mâna tare a Domnului tău. Atunci poți avea siguranța că te așteaptă o slavă veșnică.

De aceea lasă deoparte orice „dar…” și crede ce spune El!

Dă curs invitației Sale amabile!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (4)

„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Iefta…” (Evrei 11:32)

     Copilul promisiunii tale (pe care tu-l vezi mai degrabă azi ca pe un copil-problemă, poate!) este – de acord – departe de a fi desăvârșit astăzi, iar tranziția sa spre Împărăția lui Dumnezeu poate fi oricum, numai ușoară nu!

„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe…” (Evrei 11.32-34).

Când auzi aceste nume și le recitești istoria, îți dai seama că Satan se va lupta și pentru copilul promisiunii tale, din ziua nașterii lui până în ziua morții lui! Dacă nu poate ajunge la el, va încerca să ajungă la copiii lui. Iefta a trebuit să se ridice deasupra stigmatului de a avea o mamă prostituată și un tată care nu dorea să aibă de-a face cu el. Dar a trecut peste toate acestea, a condus Israelul la victorie asupra dușmanului, și a ajuns cunoscut drept „un om viteaz” (Judecători 11:1), fiind enumerat în lista eroilor credinței din Evrei 11, alături de numele mari ale Bibliei, precum Avraam, Moise, Estera, Rut, David…

Abandonul, abuzul, dependența, absenteismul, mânia, violența – nimic din toate acestea, absolut nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să câștige și să folosească spre slava Lui copilul promisiunii tale, spre binele acestuia – dacă și tu „stai în mijlocul spărturii”, dacă te rogi pentru el și continui să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste el. „Ce este cu spărtura asta?” poate întrebi tu. Este diferența dintre ceea ce este și ceea ce poate fi; diferența dintre ceea ce este copilul tău în prezent și ceea ce Dumnezeu știe că va deveni în viitor!


14 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 14.12-23; 15.1-8

    Domnul îi face cunoscute robului său Judecăţile cumplite” pe care le-a rezervat: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma (v. 21). De asemenea, îi declară că nici chiar prezenţa a trei oameni remarcabili ai lui Dumnezeu, precum Noe, Daniel şi Iov, nu ar fi suficientă pentru a cruţa această ţară vinovată. Domnul pune alături numele acestor trei martori de excepţie, care au trăit în epoci atât de diferite (Daniel încă trăia în Babilon), pentru a aminti atât faptul că teama de Dumnezeu şi dreptatea pot fi practicate în orice vremuri, oricât de întunecate, ca cea care precedă potopul, cât şi faptul că El răspunde printr-o eliberare individuală (Proverbe 11.8). Astfel, nimeni nu este îndreptăţit să se dezvinovăţească de purtarea sa, invocând mediul în care trăieşte şi influenţele pe care le suportă.

    In capitolul 15 este reluată imaginea viei lui Israel (vezi şi cap. 17.6; 19.10). Dacă tot n-a adus roade, atunci … n-ar putea fi oare folosit măcar lemnul ei (v. 3)? În niciun caz! Este fără valoare, numai bun de ars! Ce soartă teribilă au mlădiţele sterile ale viei lui Israel… şi cele pe care Tatăl va fi nevoit să le taie din adevărata viţă (loan 15.1,2)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Cine zice: „Îl cunosc!”, și nu ține poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el; dar oricine păzește Cuvântul Său, în el dragostea lui Dumnezeu este cu adevărat împlinită.” 1 Ioan 2.4,5

A păzi Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât a face ceea ce este poruncit. Inima ascultătoare are dispoziție pentru voia lui Dumnezeu și o apreciază, în timp ce neascultarea nu găsește decât dificultăți, obstacole și incertitudini. Nu ați văzut cum un copil neascultător este gata mereu să găsească mii de scuze? Că nu a știut, că nimeni nu i-a spus, că înainte nu-i era interzis lucrul respectiv! De cealaltă parte, copilul ascultător este atent la privirea mamei lui și știe care este voia ei chiar înainte ca ea s-o exprime. La fel și noi, dacă suntem copii ascultători, vom prețui voia Tatălui nostru. În cazul acesta, păzim nu doar poruncile Lui exprese, ci Cuvântul Său.

Să-l luăm pe cel mai moral om – pe ce se sprijină el? El face un lucru sau altul pentru că așa consideră că este corect. Cu aceasta se laudă el: «Eu fac întotdeauna ceea ce cred că este corect». Aceasta este dorința omului moral. Răspunsul meu este că, deși ești consecvent în trăirea după această regulă, deși întotdeauna faci un lucru pentru că așa crezi că este corect, atunci în mod clar greșești de fiecare dată. Adevărata temelie pentru moralitatea celui credincios și ceea ce Îi face plăcere lui Dumnezeu este aceasta: să faci un lucru nu pentru că socotești că așa este corect, ci pentru că aceasta este voia Lui!

Viața care este centrată pe ascultare are o natură și o sursă complet diferite de viața așa-zis morală. A face anumite lucruri doar pentru că sunt corecte înseamnă să scoți din ecuație pe Dumnezeu și Cuvântul Său. Nu este altceva decât idolatrizarea eului. Omul devine astfel judecătorul tuturor lucrurilor: «Fac cutare sau cutare lucru fiindcă așa este drept în ochii mei». Doar ascultarea îl înlătură pe om și Îl pune pe Dumnezeu în locul Său. Ascultarea este singurul lucru corect. Prin urmare, vedem că prima trăsătură a vieții divine este ascultarea – păzirea nu doar a poruncilor Sale, ci și a Cuvântului Său.

W Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
Romani 2.4

Nesigur în viitor?

Dar Dumnezeu vrea să îți vină în ajutor. El are o veste minunată pentru tine. El nu vrea ca Fiul Său Isus Hristos să trebuiască să te întâmpine cândva ca Judecător, pentru a te trimite din cauza vieții tale egoiste în întunericul fără sfârșit, în necazul veșnic al conștiinței și în depărtarea de Dumnezeu, despre care Biblia vorbește cuvinte așa de serioase (Marcu 9.43-48). Dumnezeu te iubește! Voia Lui este ca tu să crezi în Isus în timpul vieții tale ca fiind Mântuitorul tău, pentru a-L urma în continuare ca Domnul vieții tale. Nu ai simțit încă niciodată dragostea mare, plină de grijă a lui Dumnezeu? Nu ai observat încă niciodată cum acest Dumnezeu sfânt, credincios Se ostenește pentru tine? Cum te-a binecuvântat cu una sau cu alta? Sau cum a intervenit din când în când invizibil la cârma vieții tale? El vrea să îți schimbe cursul iremediabil.

Dacă nu vei ajunge în cer, atunci aceasta este din cauza propriei tale decizii conștiente de a merge mai bine pe calea cea largă, care duce la pierzare, decât de a asculta de Dumnezeu. Dar Dumnezeu a făcut și face ce este mai bun pentru a te proteja de aceasta. Înainte de a cădea acolo, trebuie să treci cu vederea și să desconsideri conștient străduințele lui Dumnezeu pentru tine, de asemenea să desconsideri Biblia, influența rugăciunilor prietenilor credincioși, Duhul Sfânt, munți de logică și crucea lui Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (3)

„Caut printre ei un om care… să stea în mijlocul spărturii” (Ezechiel 22:30)

     Pentru că nu degeaba îl consideri „problemă”, copilul promisiunii tale poate intra uneori în vreo încurcătură la școală, se poate întovărăși cu persoane nepotrivite, sau poate experimenta droguri, alcool, bande, relații intime etc. Este posibil să se răzvrătească împotriva tuturor lucrurilor pe care le-a învățat de la tine. Asta, însă, nu înseamnă că într-o bună zi nu va răspunde la chemarea lui Dumnezeu și că nu va face voia Lui! Înainte ca Saul din Tars să devină Pavel apostolul, Dumnezeu a trebuit să-l arunce la pământ, să-l umilească în fața tovarășilor de drum și să-l orbească o vreme. Îți aduci aminte ce i-a spus Isus lui Saul din Tars pe drumul spre Damasc în acea zi? „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş…” (Faptele Apostolilor 9:5).

Uneori copilul promisiunii tale se va întoarce „pe calea ușoară”… alții însă vor veni țipând și strigând… dar acest lucru nu se va întâmpla musai dintr-o dată, sau peste noapte! Dumnezeu l-a dus pe Pavel în pustie, timp de trei ani, pentru a-l detoxifia de gândirea greșită și pentru a-l reprograma să creadă adevărul Cuvântului Său – iar lucrul acesta a fost necesar pentru a-l echipa pentru chemarea sa. Așadar, când copilul promisiunii tale pare să se piardă în pustie, orb față de destinul său, sau este chiar căzut la pământ – nu dispera; Dumnezeu nu S-a oprit, nu l-a abandonat! Ce-ar trebui tu să faci?

Dumnezeu a spus: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară.” (Ezechiel 22:30). Înalță un zid protector al rugăciunii în jurul copilului tău. „Stai în mijlocul spărturii” și rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste el. Domnul Isus a promis că atunci când ne vom ruga cu autoritate aici pe pământ, El va mișca cerul pentru noi (vezi Matei 18:19).


13 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 14.1-11

    Câţiva dintre bătrânii lui Israel îi fac o vizită lui Ezechiel cu o intenţie care pare bună: aceea de a-L întreba pe Domnul. Profetul însă este avertizat de Dumnezeul Său să nu se lase înşelat de aparenţe. Inimile acelor oameni erau pline de idoli, care constituiau un adevărat zid de despărţire între El şi ei. „Toţi s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor” (v. 5, comp. cu Luca 16.15).

    Să reţinem această lecţie importantă: pentru a cunoaşte şi a înţelege gândul Domnului, condiţia primordială este nu gradul nostru de inteligenţă, nu experienţa noastră creştină sau cunoaşterea Bibliei, ci starea de inimă. Este ea dreapta faţă de Dumnezeu? Sau ascunde lucruri nemărturisite, idoli adânc înrădăcinaţi? Poate că acesta este motivul pentru care uneori Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre. Să ne întipărim bine în minte acest Cuvânt al Domnului: „Fără Mine nu puteţi face nimic”, împreună cu preţiosul îndemn de pe faţa cealaltă: „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face” (loan 15.5,7).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Isus deci, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine. Și a spus: „Unde l-ați pus?”. Ei I-au spus: „Doamne, vino și vezi”. Isus plângea.” Ioan 11.33-35

„Isus plângea.” Întotdeauna El Și-a găsit plăcerea să umble în mijlocul celor năpăstuiți, să vindece inimile zdrobite și să plângă cu cei ce plâng. Ce măreție este în aceste lacrimi vărsate de El! Tocmai vorbise despre Sine ca fiind Învierea și Viața, iar acum, după câteva momente, plânge lângă mormântul unui om, fiind mișcat de durerea celor din jur. Mai târziu, când le vorbea ucenicilor despre suferințele care aveau să vină asupra Lui, a căutat mai întâi să le aline lor suferința cauzată de plecarea Sa. Iar apoi, în drum spre Golgota, a găsit timp să vorbească inimii acelor femei care Îi plângeau soarta (Luca 23.27,28). Să ne amintim, de asemenea, cum, fiind țintuit pe cruce, a încredințat-o pe mama Sa grijii ucenicului preaiubit (Ioan 19.26,27). Nu a existat vreodată o compasiune mai mare!

Să căutăm să-L imităm și noi! Să fim gata, la fel ca Domnul nostru, să avem milă de cei în nevoie și să fim alături de cei care n-au niciun ajutor (Psalmul 72.12,13)! Compasiunea nu costă mult, însă răsplata ei este mare, prin mângâierea scumpă pe care o aduce. Să nu evităm să intrăm în casa de jale, să mângâiem inima văduvei și a orfanului! Dacă nu putem mai mult, să șoptim acea mângâiere din Cuvântul lui Dumnezeu, că, împreună cu cei morți în Hristos, „vom fi răpiți în nori, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4.17).

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.”
Eclesiastul 9.1

Nesigur în viitor?

Multe sunt nesigure. Chiar foarte multe. Care om poate vedea în viitor? Niciunul. Sunt o mulțime de întrebări fără răspuns. Ce se va alege de poziția ta, de cariera ta? Cum îți va merge ție și oamenilor pe care îi iubești? Și averea ta, economiile tale? Ce se va alege de ele? Pe ce te poți într-adevăr baza? Semne de întrebare peste semne de întrebare!

Dar ceva este sigur. Da, ceva este foarte sigur: Trebuie să-L întâlnești pe Domnul Isus. Aici sau acolo. Pe lângă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu vei trece. Voința sau nevoința ta nu joacă niciun rol. Indiferent dacă crezi sau nu în El, nu există niciun ocoliș, nicio ușă din spate. Indiferent dacă Îl iubești sau Îl urăști, dacă Îl onorezi sau Îl disprețuiești, pe lângă El nu vei trece. Indiferent dacă Îl cauți sau dacă ești pe fugă dinaintea Lui, nu vei trece pe lângă El. Chiar dacă ești de părere că odată cu moartea s-a terminat totul și vei dispune ca trupul tău muritor să fie ars și împrăștiat în toate direcțiile sau să fie înghețat la temperaturi extrem de joase, ceva rămâne sigur și neclintit: Pe lângă Domnul Isus nu vei trece. Chiar va trebui să cazi înaintea Lui. Biblia spune: „În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ”. Într-adevăr, orice genunchi! Chiar și genunchii celor indiferenți, ai celor care Îl neagă pe Dumnezeu și Îl disprețuiesc! Chiar și genunchii celor care în viața lor au adorat doar propriul lor eu și idolii lor! Biblia mai spune că orice limbă va recunoaște că Isus Hristos este Domnul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (2)

„Iefta… era un om viteaz. El era fiul unei curve” (Judecători 11:1)

     Câtă forță în materialul genetic! De necrezut, cum genele pot determina culoarea părului și-a ochilor, și-n general tendințele care ne fac să semănăm cu mama sau cu tata. Însă când copilul crește și face în mod constant alegeri greșite, lucrul acesta poate să nu mai fie genetic; cauza o poate reprezenta faptul că dușmanul l-a luat în vizor, pentru că și-a înțeles destinul. Și aici intervine Dumnezeu.

Mama lui Moise l-a pus într-un coș și l-a ascuns în stufărișurile Nilului. Dar Dumnezeu a făcut să fie găsit de fiica lui Faraon, să fie dus la palat și să fie crescut pentru a deveni conducătorul Egiptului. Ca părinte, când îți faci partea, Dumnezeu și-o va face pe a lui. Când faci tot ce-ți stă în putință pentru copilul tău, Dumnezeu va interveni și va face El ce tu nu poți.

Pavel scrie: „…ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).

Dumnezeu are un scop pentru copilul tău problemă, așa că nu înceta să-l iubești și să te rogi pentru el indiferent care este prețul.

Biblia spune despre Iefta că „era un om viteaz. El era fiul unei curve”.

Poate că nici copilul tău nu a venit pe lume în cele mai ideale împrejurări, momente sau condiții… însă lucrul acesta nu-L va împiedica pe Dumnezeu să-l binecuvânteze. Dimpotrivă, El poate folosi orice împrejurare din trecut (al părinților sau al copiilor) ca să le alimenteze viitorul cu înțelepciune și ca să-i întărească și pregătească pentru a împlini lucrul la care El i-a chemat.

Așadar, nu renunța la copilul promisiunii tale. Roagă-te: „Doamne, Tu mi l-ai promis, cred lucrul acesta și așa va fi!”

12 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 13.1-23

    Rezistenţa unei construcţii nu depinde atât de mult de calitatea pietrelor sau a cărămizilor, cât de mortarul folosit pentru a le uni. Multe lucrări de zidărie făcute de romani au rezistat până în zilele noastre datorită solidităţii extraordinare a cimentului lor, în timp ce atât de multe monumente construite mai târziu au cedat în faţa agenţilor distructivi. Pentru a masca fisurile crescânde în unitatea lui Israel, falşii săi profeţi au folosit un mortar prost: o „pace” care nu era pace (v. 10). De aceea, cuvântările lor liniştitoare n-au putut împiedica „zidul” să se prăbuşească în zi de furtună (comp. cu Matei 7.26,27).

Să nu uităm că orice credincios este un lucrător al Domnului. Unica temelie, „Jsus Hristos”, fiind pusă, fiecare trebuie să ia seama cum – cu ce materiale – zideşte deasupra (1 Corinteni 3.10-15).

    Versetele 17-21 ne arată că sufletele nestatornice” pot fi textual prinse în cursă („vânate”) de frivolitate, în special de cea a modei şi a confortului (2 Petru 2.14). Să veghem asupra sufletelor noastre!

O ultimă sentinţă este pronunţată în versetul 22 împotriva celor care au „întristat cu minciună inima celui drept”. Cât de mult a suferit Hristos pe pământ din cauza aceleiaşi ipocrizii!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat. Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să-L dorim. El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința și ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit și noi nu L-am prețuit.” Isaia 53.2,3

Caracterul blând și smerit al Domnului Isus, ilustrat prin faptul că a crescut ca o odraslă fragedă, a fost atât de contrar așteptărilor lui Israel, încât ochii lor au fost orbi la minunata glorie morală a Lui. El a crescut într-adevăr ca o rădăcină dintr-un pământ uscat, Israel fiind pustiu și sterp. Totuși, a existat Unul care a crescut în acea națiune uscată, Unul al cărui caracter a strălucit în contrast cu tot ceea ce-L înconjura. Israel știa cum să se prefacă a fi evlavios, iar dacă El ar fi acceptat să facă la fel, atunci ei poate L-ar fi privit cu aprobare. Însă, în smerenia Sa veritabilă, în devotamentul Său neabătut față de Dumnezeu, în credincioșia și în harul Său, ei nu au văzut nicio frumusețe, nimic care să le atragă privirile.

El era disprețuit și lepădat de oameni, Om al durerilor, însă un Om al harului perfect, al bunătății depline față de toți. Când era asuprit și chinuit, nu Și-a deschis gura. În aceste lucruri în care Israel nu a văzut nicio frumusețe, credinciosul vede cea mai rafinată frumusețe morală. Inimile noastre sunt atrase către El în adorare privindu-L cum a suferit batjocurile, ocara și nedreptățile, cu cea mai mare supunere și dependență față de Dumnezeul și Tatăl Său.

Fața Lui a fost desfigurată mai mult decât a oricărui om; spatele Său a fost brăzdat de bici; lovit și însângerat, a fost condamnat să fie răstignit. Bineînțeles, lumea nu putea vedea nicio frumusețe în toate acestea, însă noi, cei care suntem mântuiți, Îl contemplăm la cruce în închinare și vedem o frumusețe morală care depășește infinit orice frumusețe din această lume. Acum însă El nu mai este pe cruce și Îl privim de asemenea așezat în gloria lui Dumnezeu, strălucind în măreție.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus …”
Evrei 12.2

Ținta credinței noastre

Biblia ne prezintă duhul de lepădare, lucrarea de smerenie și de ascultare a Domnului Isus Hristos devenit Om. Domnul este Acela care are toată puterea în univers, Lui Îi aparțin măreția și slava divină. Prin El au fost făcute toate lucrurile și toate se mențin prin El. Tocmai El a venit în această lume ca Om sărac, ca Slujitor. Vulpile aveau vizuini și păsările cerului cuiburi, dar El, Creatorul lor, nu avea o locuință „proprie”, niciun loc pentru a-Și odihni capul. Domnul căuta neîncetat binele oamenilor, lucra pentru ei, îi învăța; niciodată nu a făcut ceva în folosul Său, ci toată viața Sa a fost o renunțare totală. Citind Scripturile care dădeau mărturie mai dinainte despre El, vedem că S-a smerit până acolo, încât a luat cel din urmă loc printre oameni. El a fost disprețuit, umilit până la moarte. Totuși, plăcerea Sa a fost să facă voia lui Dumnezeu. Lucrările Domnului arată cu desăvârșire acest adevăr al Scripturii.

Acesta este Mântuitorul, pe care suntem invitați să-L privim prin credință în lucrările Sale. Toate suferințele Sale, Mântuitorul le-a suportat, ca noi să fim mântuiți. Să fim bucuroși că avem o astfel de țintă a credinței noastre și să-L acceptăm pe Isus Hristos ca Mântuitor al sufletelor noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

COPILUL PROMISIUNII TALE (1)

„Satana v-a cerut… Dar Eu M-am rugat pentru tine…” (Luca 22:31-32)

Nu te mai plânge de necazurile cu unul sau altul dintre copii! Copilul tău problemă ar putea fi un copil al promisiunii! Dumnezeu are un destin aparte pentru el; din această cauză s-au întâmplat atâtea pe seama lui. Satan l-a ochit pentru că a văzut în el potențialul. A înțeles care este planul lui Dumnezeu pentru el și face tot posibilul ca să-l oprească.

Dorește Satan să facă așa ceva? Da! El s-a folosit de Faraon ca să ajungă la Moise și de regele Irod ca să ajungă la Domnul Isus, încă din fragedă pruncie, înainte ca aceștia doi să aibă vârsta de doi ani. De ce? Pentru că într-o zi, ei aveau să se ridice ca salvatori și să împlinească planul lui Dumnezeu. Tot astfel, Satan îl va ataca și pe copilul tău.

Pavel a spus: „Dumnezeu… m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri” (Galateni 1:15-16). Pavel, însă, a petrecut treizeci de ani din viață pe o cale greșită înainte de a se întâlni cu Domnul Isus și de a începe să umble pe o cale bună.

Așadar, în calitate de părinte al unui copil al promisiunii, ce ar trebui să faci? Să te rogi pentru el! Cunoscând planul special pe care Petru avea să-l împlinească și atacul lui Satan care avea să vină împotriva Lui, Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32).

Când copiii tăi sunt mici, pune-ți mâinile peste ei și proclamă Cuvântul lui Dumnezeu peste viața lor. Iar când vor intra în anii adolescenței, continuă să te rogi și să rostești binecuvântarea lui Dumnezeu peste ei. Luptă-te pentru copilul promisiunii tale!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: