Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 17.22-24; 18.1-9

    Misterul din capitolul 17 se sfârşeşte într-un mod divin. Domnul vorbeşte acolo despre vlăstarul pe care El însuşi – şi nu vulturul cel mare de astă dată – îl va lua din acelaşi cedru regal al lui David şi îl va planta pe un munte înalt şi măreţ, ca să fie un copac mare şi plin de roade. Înţelegem că este vorba despre Domnul Isus şi de domnia Lui viitoare (comp. cu Isaia 11.1 şi cu Psalmul 2.6).

    În capitolul 18, Domnul are o dispută cu oamenii din Israel care, în loc să se smerească văzând cum se împlinesc pedepsele, caută să se justifice printr-un proverb neruşinat inventat de ei (v. 2): „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”; cu alte cuvinte: generaţia noastră plăteşte pentru cele de dinainte; părinţii noştri au păcătuit, iar noi suportăm consecinţele (vezi Ieremia 31.29,30). Prin aceasta, ei Îl acuzau pe Dumnezeu de nedreptate.
Acest capitol însă spulberă raţionamentele lor perverse; ei seceră ceea ce ei înşişi au semănat (Galateni 6.7).

    Nu recunoaştem noi, prin aceşti oameni, trista înclinaţie a inimii noastre, de a arunca asupra altora
responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli? Acest fapt trădează orbirea şi mândria noastră şi deopotrivă ne face să pierdem lecţiile salvatoare pe care ni le dă Domnul (vezi Geneza 3.12 şi Romani 2.1).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Niciodată n-a vorbit vreun om așa, ca Omul acesta.” Ioan 7.46

Aceste cuvinte au fost spuse de slujbașii din Ierusalim care fuseseră trimiși de preoții de seamă și de farisei să-L prindă pe Domnul și să-L aducă la ei. Când acești slujbași părăsiseră sinedriul, erau plini de prejudecăți oarbe împotriva lui Hristos. Mai-marii lor credeau cu toții că Isus din Nazaret era un înșelător și un blasfemator. Era acuzat că scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul, prințul demonilor. Aceasta era atmosfera în care acești slujbași trăiseră.

De ce totuși n-au putut ei să-L aducă pe Domnul? Ce anume le-a schimbat atât de complet atitudinea, încât au îndrăznit să se întoarcă fără Cel după care plecaseră pentru a-L aresta? Ce scuză au invocat ei? Cuvintele Domnului Isus au fost cele care au lucrat o schimbare în ei, iar singura lor scuză a fost: „Niciodată n-a vorbit vreun om așa, ca Omul acesta”.

În acea zi, slujbașii Îl auziseră pe Domnul Isus rostind aceste cuvinte: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie” (Ioan 7.37,38). Dacă El ar fi fost un simplu om, aceste cuvinte ar fi fost cele mai mari blasfemii rostite vreodată. Dimpotrivă, venite de pe buzele Lui, aceste cuvinte transmit autoritatea adevărului, așa încât, fără nici cel mai mic efort, ne plecăm inimile la mesajul lor binecuvântat. El era capabil să stingă setea oricărui suflet, de oriunde! Acest străin din Galileea, tâmplarul din Nazaret, declara că putea împlini nevoile adânci ale sufletelor oamenilor. Ce declarație uimitoare! Ce promisiune divină! Cu siguranță, niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta!

L Sheldrake

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„…Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.” Zaharia 1.3

Întoarcerea bețivului

Un bețiv cunoscut de toți s-a întors la Dumnezeu de pe căile rătăcite ale păcatului. Nu mult timp după cele întâmplate s-a dus la biserică și a pus acolo ultimul bănuț la colectă. Rezultatul a fost că a trebuit să vină acasă pe jos de la biserică nemaiavând bani pentru biletul de autobuz. Auzind cele întâmplate, cârciumarul și-a bătut joc de fostul său client și zise:

— Am auzit că te-ai prostit de tot. Ți-ai dat ultimii bani la biserică și ai venit pe jos acasă.

— Nu m-am prostit nici măcar pe jumătate cum mă prosteam când dădeam ultimul bănuț cârciumii dumitale. Atunci îți dădeam ultimul bănuț și nici măcar nu mai puteam să merg pe jos acasă; mă duceau alții.

Cât de nestatornică este lumea! Într-o zi te tratează ca pe un prieten și în ziua următoare ca pe un vrăjmaș. Ea te va osândi dacă trăiești ca un bețiv, dar va face tot ce-i stă în putere să te descurajeze, să te oprească, dacă vei căuta să părăsești calea păcatului. Cine însă recunoaște că viața lui nu are sens fără Dumnezeu, ajunge să afle calea vieții. Un astfel de om a venit cu păcatele sale, cu viața sa eșuată la Mântuitorul care i-a dăruit iertarea. Un astfel de om a primit adevărata lumină în viață.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (2)

„Dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)

Începusem data trecută să enumerăm sursele majore ale descurajării, reieșite din episodul Neemia.

După oboseală, cauza numărul doi: Frustrarea.

Iudeii construiau un zid nou, dar dărâmăturile erau împrăștiate peste tot, împreună cu noroiul și mortarul uscat. Iar când s-au uitat la „dărâmăturile” acelea multe, s-au descurajat și au pierdut din vedere scopul. În jurul lor exista atâta gunoi, încât nu au știut ce să mai facă, și au ales descurajarea și frustrarea. De fiecare dată când îți asumi un proiect important, va exista gunoi care trebuie dat la o parte – și uneori lucrul acesta poate fi frustrant. Nu poți evita treaba asta, așa că învață s-o faci (și cum), astfel încât să nu renunți la plan. Care este „gunoiul” din viața ta? Lucruri triviale care îți fură timpul, care îți consumă energia, care te împiedică să fii tot ceea ce îți dorești să fii? Lucruri care te împiedică să faci ceea ce este cel mai important, cum ar fi: să zidești o relație cu soțul sau cu soția ta, și cu propriii-ți copii… sau să fii activ în domeniul dărniciei la biserică?

Gunoiul din viața ta sunt acele lucruri care îți stau în cale, sau întreruperile care te împiedică să-ți atingi obiectivele. Aceste lucruri trebuie rezolvate. Cu alte cuvinte, trebuie să scoți afară gunoiul! Nimeni altcineva n-o va face în locul tău! Dumnezeu nu o va face și nu te poți ruga să dispară.

Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în grădina Paradisului și le-a spus: „Aveți grijă de ea”.

Când păstrezi binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, înveți să faci deosebirea între ceea ce este important în viață și ceea ce nu este.

Aceasta este o lecție pe care o vei învăța necontenit!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: