Mana Zilnica

10 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Eleazar, fiul lui Dodo ahohitul; el era unul dintre cei trei viteji. El a fost cu David la Pas-Damim, unde s-au adunat filistenii la luptă; și era un ogor plin cu orz. Și poporul a fugit dinaintea filistenilor.

1 Cronici 11.12,13

Eleazar a fost unul dintre vitejii lui David. Numele său înseamnă „Dumnezeu a ajutat”. Deși mulți fugeau de frica filistenilor, acest om a rămas neclintit și a păzit un ogor plin cu orz. De ce? Hrana trebuie păzită de vrăjmaș, pentru a fi folosită de poporul lui Dumnezeu. De asemenea, Eleazar învățase de la David și a stat alături de el, chiar dacă alții au fost prea înspăimântați ca s-o facă.

Poporul a fugit, însă nu și Eleazar. El a apărat acea bucată de ogor de filistenii care se strânseseră pentru luptă. Acest viteaz era „cu David” și a rămas neclintit. Această atitudine i-a încurajat și pe alții, după cum vedem în versetul 14. Domnul Isus este absent acum, însă putem fi „cu El” și putem să ne identificăm cu interesele Lui, ca tovarăși credincioși ai Săi, la fel cum au făcut vitejii lui David. Cum? „Au stat în mijlocul ogorului și l-au apărat și i-au bătut pe filisteni. Și Domnul i-a salvat cu o mare salvare” (1 Cronici 11.14), iar mâna lui Eleazar a rămas „lipită de sabie” (2 Samuel 23.10).

Cuvântul „viteji” apare în Cronici mai des decât în alte cărți ale Bibliei. Salvarea lui Dumnezeu a fost răsplata pentru devotamentul lor. Pe când alții fugeau de teama filistenilor, acești bărbați s-au întărit în Domnul, la fel cum a făcut David la Țiclag, atunci când era în mare strâmtorare (1 Samuel 30.6). Puterea dată de Domnul a fost secretul biruinței lor.

Cu toții suntem în școala lui Dumnezeu și avem privilegiul să învățăm de la marele nostru David – Domnul Isus Însuși. Să ne întărim în harul care este în Hristos Isus (2 Timotei 2.1) și să stăm neclintiți!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când [Isus] S-a coborât de pe munte, multă lume a mers după El. Și, iată, un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, vreau, fii curățit!”. Îndată a fost curățit de lepra lui.

Matei 8.1-3

Isus l-a atins pe lepros

În fața unei colibe sărăcăcioase de lut din Orientul Apropiat stătea ghemuit un lepros. Boala lui, lepra, îi afectase părți întinse ale corpului. Tocmai se apropia o tânără. Bolnavul și-a ridicat mâinile, parcă voind să se apere, pentru că nu dorea ca vizitatoarea să se infecteze de la el.

Dar femeia a venit mai aproape, i s-a adresat prietenește și a scos Noul Testament din geantă. Apoi i-a citit întâmplarea din Matei 8 despre vindecarea leprosului.

Bolnavul a ascultat cu multă atenție. El putea să se transpună atât de bine în gândurile și în simțămintele tovarășului său de suferință. Când femeia a ajuns cu cititul la locul unde Isus l-a atins pe lepros, el a întrerupt-o și a exclamat mirat: „Isus l-a atins? L-a atins cu adevărat?”. – Toți oamenii îl ocoleau pe acel lepros. Isus, dimpotrivă, a fost adânc mișcat de necazul aceluia și, în dragostea Lui, l-a atins pe bolnav. – Sărmanul om nu putea înțelege acest lucru.

Da, Isus nu a ezitat să-i atingă pe cei bolnavi și pe cei necurați, pentru a-i vindeca. El nu S-a dat înapoi nici atunci când a ajuns în contact cu lepra păcatului, nici când a mers pentru noi la cruce și a suportat moartea de ispășire pentru păcătoși. Oricine simte povara păcatelor și vrea să fie salvat poate veni la El cu deplină încredere. Atunci se va împlini Cuvântul Domnului: „Da, vreau, fii curățit!”.

Citirea Bibliei: Ieremia 40.1-12 · Romani 9.14-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PORUNCA DRAGOSTEI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Trăiţi în dragoste…” (Efeseni 5:2)

Grecii foloseau patru cuvinte pentru a face deosebirea dintre tipurile de dragoste:

1) Storge, care înseamnă atașament, afecțiune firească, ca aceea dintre părinți și copii;

2) Eros, care înseamnă atracție trupească;

3) Philia, care înseamnă afecțiune emoțională sau prietenie;

4) Agape, care înseamnă dăruire necondiționată, dragoste sacrificială.

Când Biblia vorbește despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi și despre tipul de dragoste pe care trebuie s-o avem pentru El și pentru ceilalți, cuvântul folosit este întotdeauna agape, ceea ce indică angajamentul de a acționa. Știi că este posibil să iubești pe cineva chiar dacă nu-ți place de persoana aceea? Într-adevăr, dacă Dumnezeu vrea să ne învețe să iubim, El va aduce în viața noastră persoane greu de iubit. Adevărul este că viețile noastre sunt pline de persoane pe care nu le agreem: nu ne place cum vorbesc, nu ne place cum se comportă, nu ne place cum se îmbracă… Dar mai mult decât orice, avem tendința de-a nu agreea persoanele cărora nu le place de noi!

Dacă stai să te gândești, ai putea întocmi o listă cu persoanele pe care nu le iubești? Probabil ai trece pe listă persoane cu care nu ai nimic în comun, sau îți este greu să te înțelegi cu ele. Uneori, fiecare este greu de iubit – da, chiar și tu, și eu! – dar unii sunt greu de iubit… tot timpul! Domnul Isus nu ne-a cerut niciodată să avem o atracție delicată față de toți. Nici El nu a simțit atracție față de farisei. Așa că, nu trebuie să ne placă de toți – nu-i așa că este o ușurare? Dar – și acum vine partea cea mai grea – noi trebuie să-i iubim.

Ce vrea să ne învețe Biblia când spune: „trăiți în dragoste”? Este la fel ca umblarea fizică. Această dragoste necondiționată necesită efort, se mișcă într-o direcție precisă și este ceva ce faci în fiecare zi! Deci și azi, acum – iubește!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 8:15-27

Îngerul Gabriel este numit să-i explice lui Daniel viziunea care l–a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni ~ cea din Nord, a imperiului grec ~ atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24, 25) şi, în cele din urmă, va cuteza să-L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a-l înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne-a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să-şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?” (Matei 16.26).

9 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Izabela a trimis un sol la Ilie, zicând: „Așa să-mi facă dumnezeii și încă mai mult, dacă mâine, pe timpul acesta, nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei”. Și, când a văzut el lucrul acesta, s-a ridicat și a plecat, ca să-și salveze viața.

1 Împărați 19.2,3

Creștinul trebuie să se înarmeze cu gândul că aici, pe pământ, va avea parte doar de încercări și de necazuri. Adesea visăm că vom avea parte de odihnă și de satisfacții într-un context sau în altul aici jos; dar nu este decât un vis.

Ilie sperase ca prin intermediul său să fie lucrată o schimbare morală a poporului, dar, în loc de acest lucru, ajunsese ca viața să-i fie amenințată. Însă trebuia ca el să fi fost pregătit pentru acest lucru. Omul care se înfățișase fără frică înaintea lui Ahab și a profeților lui Baal trebuia să poată suporta un mesaj din partea unei femei. Însă nu s-a întâmplat acest lucru; credința lui a cedat. Când credința unui om cedează, îl va descuraja și propria lui umbră. Privind la poziția deznădăjduită în care profetul se afla pe muntele Horeb, poate că am fi tentați să ne întrebăm dacă acesta este același om pe care l-am văzut cu puțin timp în urmă stând pe muntele Carmel, la altarul construit pe cele douăsprezece pietre și care apărase cu succes drepturile Dumnezeului lui Israel în prezența fraților săi.

O, ce făptură fără putere este omul, când nu este susținut prin credință simplă pe drumul mărturiei lui Dumnezeu! David a fost capabil, la un moment dat, în puterea credinței, să-l înfrunte pe Goliat și după aceea să spună: „Voi muri într-o zi de mâna lui Saul”. Credința se ridică deasupra împrejurărilor și privește la Dumnezeu; necredința Îl pierde din vedere pe Dumnezeu și privește doar la împrejurări. Necredința spune: „Noi eram în ochii noștri ca niște lăcuste și tot așa eram și în ochii lor” (Numeri 13.33); credința spune: „Îi vom birui”.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu.

Luca 18.27

Portocale în mijlocul oceanului

În urmă cu mulți ani, o femeie credincioasă călătorea spre America. În timpul lungii călătorii cu vaporul, ea s-a îmbolnăvit foarte grav. Medicul de pe vapor i-a recomandat să mănânce foarte multe portocale, altfel viața ei se afla într-un pericol mare. Ea i-a urmat sfatul. Dar după câteva zile, căpitanul vaporului i-a adus vestea tristă că nu mai sunt deloc portocale la bordul vaporului. Femeia credincioasă i-a spus plină de încredere: „Tatăl meu ceresc știe că am nevoie de portocale și El îmi va purta de grijă”. — „Doamnă dragă, nu uitați că suntem în mijlocul oceanului.” Doamna a spus prietenoasă: „Tatăl meu are puterea să deschisă o fereastră în cer, dacă este necesar”.

Au trecut mai multe ore. Deodată, căpitanul vaporului a intrat în cabină cu brațul plin cu portocale. „Dumnezeul dumneavoastră a răspuns. Priviți aici!”, și i-a dat portocalele. „Ce s-a întâmplat?”, a întrebat bolnava uimită la rândul ei. „Nu ați auzit mai înainte sirena vaporului? Vaporul, cu care ne-am întâlnit, a fost deviat de pe ruta sa de o furtună. Echipajul nu mai avea apă potabilă. Noi le-am putut da apă din rezerva noastră și în schimb am primit aceste portocale.”

Dumnezeu vede tot ce se întâmplă și pe pământ și pe apă. Desigur, în ocean nu cresc portocali. Dar dacă acolo este unul dintre copiii Săi, care are nevoie de portocale, El găsește mijloace să rezolve această problemă.

Citirea Bibliei: Ieremia 39.1-18 · Romani 9.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PORUNCA DRAGOSTEI (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii…” (Ioan 13:34)

Dragostea este cu siguranță cel mai neînțeles cuvânt din lume. Iar noi îi diluăm și mai mult înțelesul printr-o utilizare exagerată: „Îmi iubesc soția, îmi iubesc țara, iubesc pizza, iubesc să fac cutare lucru…” A da și a primi dragoste nu e deloc simplu, când nu înțelegem ce înseamnă dragostea. Așa că trebuie să clarificăm câteva concepții greșite. Noi credem că dragostea este un sentiment – un nod sentimental în stomac. Dragostea adevărată creează într-adevăr sentimente, dar e mai mult decât un sentiment. O a doua concepție greșită este că dragostea nu se poate controla. Ai spus vreodată: „M-am îndrăgostit” – ca și cum te-ai fi împiedicat? Noi spunem „Nu am ce să fac, dacă m-am îndrăgostit!” sau opusul „Nu am ce face, pur și simplu nu îl/o mai iubesc!” Faptul că Domnul Isus ne poruncește să ne iubim unii pe alții înseamnă că avem control asupra persoanelor pe care le iubim sau nu le iubim.

Dragostea, în esența sa, înseamnă două lucruri.

Mai întâi, este o chestiune de alegere. „Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:14). Să remarcăm acest cuvânt: „îmbrăcați-vă.” Așa cum îți alegi hainele pe care le porți în fiecare zi, tot la fel îți alegi și atitudinea pe care o afișezi. Așadar, dragostea se poate controla.

În al doilea rând, dragostea este o chestiune de comportament. „Copilașilor să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” (1 Ioan 3:18). Și iată cum funcționează: când te apropii de cineva cu o dragoste autentică și cu preocupare, sentimentele tale față de acea persoană se schimbă. Și chiar dacă nu răspunde cu dragoste la dragostea ta, Dumnezeu Se bucură de tine. Iar această răsplată îți va fi de-ajuns!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 8:1-14

Noua vedenie acordată lui Daniel înainte de sfârşitul celui dintâi imperiu (v. 1) priveşte deja raporturile dintre cel de-al doilea (Persia) şi cel de‑al treilea imperiu (Grecia sau Iavan), precum şi evoluţia finală a acestuia din urmă. Stăpânirea medo-persană (berbecul) trebuia să fie înlăturată şi înlocuită de „ţap”, adică de imperiul grec. La rândul său, acest imperiu urma să se destrame la moartea lui Alexandru, fiind împărţit între patru dintre generalii săi (v. 8). Punct cu punct, viziunea a fost în mod remarcabil confirmată de istorie.

Apoi fără tranziţie, trecând peste perioada actuală, profeţia ne poartă înspre „timpul sfârşitului” (v. 17). În timp ce Occidentul va fi guvernat de „fiară” (cap. 7), un alt personaj deosebit de puternic se va ridica în Orient, în locul ocupat odinioară de unul dintre celelalte „coarne”. Este vorba despre Asirian, menţionat de către alţi profeţi. Singura sa ambiţie va fi să se mărească, să se înalţe tot mai mult. Se va întinde spre „(ţara) cea frumoasă” (Israel) şi, în neînfricata sa necredinţă, va lua de la Ierusalim închinarea către Dumnezeu. Nimic nu-l va egala în mândrie şi în nebunie. Şi totuşi!

A călca în picioare darurile cereşti şi jertfa lui Hristos, a arunca la pământ adevărul, acestea sunt deja atitudinea tuturor celor care astăzi reneagă credinţa (v. 9‑12).

8 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre ceruri … și L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt.

Daniel 4.34

Primele patru capitole din Daniel ne oferă istoria lui Nebucadnețar. În capitolul 1, Daniel și prietenii lui au cerut o hrană și o băutură diferite în timpul cât a durat pregătirea lor, pentru a se păstra curați. Dumnezeu a binecuvântat alegerea făcută de ei, oferindu-le pricepere și cunoștință din belșug. Drept rezultat, împăratul a remarcat aptitudinile lor și a rămas impresionat.

Apoi, în capitolul 2, Daniel a interpretat visul împăratului, informându-l că „este un Dumnezeu în ceruri care descoperă tainele” (Daniel 2.28). Nebucadnețar a rămas uimit. În capitolul 3, prietenii lui Daniel s-au împotrivit poruncii împăratului, refuzând să se închine chipului construit de el. Dumnezeu i-a păzit de focul judecății, iar Nebucadnețar a fost cu totul șocat.

Apoi Nebucadnețar însuși povestește în capitolul 4. Un alt vis de-al său a fost interpretat de Daniel, care era pe atunci un sfătuitor de încredere. Prin acest vis, împăratul a fost avertizat să se smerească, să o rupă cu păcatele sale și să urmărească dreptatea și îndurarea. El a ignorat avertismentul, astfel că a trebuit să sufere judecata severă a lui Dumnezeu. Totuși, a primit îndurare de la El. După aceea, profund afectat de suveranitatea și de adevărul lui Dumnezeu, Nebucadnețar a fost convertit. Cuvintele sale de laudă la adresa Împăratului cerului formează una dintre cele mai frumoase doxologii din Scriptură.

Suntem încurajați să vedem cum Dumnezeu i-a folosit pe Daniel și pe prietenii săi pentru ca interesul moderat al împăratului să se transforme într-o lucrare de convertire a sufletului său. Credincioșia lor în lucrarea de zi cu zi a fost punctul de început. Totuși, aceasta n-a constituit o mărturie deplină, de aceea ei au folosit în conversații în mod specific numele de „Cel Preaînalt”. Prin purtarea lor consecventă și prin cuvintele lor pline de credincioșie, un aprig disprețuitor al lui Dumnezeu a ajuns să cunoască harul și gloria Sa.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.

Psalmul 121.2

Ocrotit în barcă de credincioșia lui Dumnezeu

Un băștinaș de pe o insulă din Mările Sudului a fost luat cu barca lui de un curent puternic și astfel s-a îndepărtat mult de insula natală. A plutit treizeci și două de zile pe marea întinsă, până când l-a salvat echipajul unei bărci japoneze de pescuit.

Mai târziu, cel salvat a povestit reporterilor uimiți faptul că el a supraviețuit în adevăratul sens al cuvântului cu Psalmul 121. Tocmai pentru că se ruga mereu rostind cuvintele acestui psalm, cugeta la ele și se agăța de promisiunile lui Dumnezeu, a rămas ocrotit de panică și de stări confuze. De fiecare dată când se ruga, venea peste el o mare liniște. Când se gândea că acum este sfârșitul, Dumnezeu îi dădea exact ceea ce avea nevoie. Peștii zburători făceau salturi și apoi cădeau în barca lui. Cu undița putea să prindă și alți pești. Odată o broască țestoasă s-a lovit de barca lui. El a putut să o tragă cu mâna în barcă și a folosit carapacea ei pentru a strânge apă de ploaie.

În ultima zi era atât de slăbit, încât nu mai putea nici să stea în șezut. A văzut atunci trecând prin apropiere un vas comercial. Prea slăbit pentru a mai da vreun semnal, s-a rugat: „Doamne, arată-i căpitanului barca mea!”. Dar de pe vas se părea că nu-l observă nimeni. Pregătit să moară, și-a încredințat soția și copiii în mâna lui Dumnezeu. Deodată a apărut o barcă de pescuit japoneză care l-a salvat în ultima clipă.

Această întâmplare este mărturia credincioșiei lui Dumnezeu și a puterii Cuvântului Său. Din acest Cuvânt a luat acel băștinaș mângâiere și încredere, când plutea în derivă, într-un necaz așa de mare.

Citirea Bibliei: Ieremia 38.14-28 · Romani 8.31-39

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRAREA LĂUNTRICĂ A DUHULUI SFÂNT (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16)

În relatarea din Noul Testament, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că El va ruga pe Tatăl, să le dea un alt Mângâietor, care să rămână cu ei în veac. Cuvântul grecesc pentru „mângâietor” este parakletos, care înseamnă „cel ce stă alături” sau „cel care mijlocește”. Misiunea Lui este să te întărească, să te încurajeze și să te sfătuiască. Cât de bun este lucrul acesta? Când te simți descurajat, confuz și lipsit de putere, tu ai acces la un ajutor înțelept, plin de compasiune și competent, care se va arăta ca să te sprijine și să-ți asigure lucrurile de care ai nevoie. Așadar, în loc să te lupți să mergi singur, învață să te bazezi pe El, să iei din puterea Sa, și să crezi că El Își va face lucrarea plină de putere în tine.

Apostolul Pavel ne spune să umblăm „cârmuiţi de Duhul, şi să nu împlinim poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16). Lupta Duhului împotriva cărnii este neobosită. Și firea noastră pământească nu poate fi niciodată potolită de gândirea omenească; lucrul acesta nu face decât să producă înfrângere și descurajare. Care este răspunsul? Duhul Sfânt îți va spune unde să mergi și ce să faci. Și mai există un beneficiu minunat pe care ți-l aduce locuirea de către Duhul Sfânt: „toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14).

Să te rogi, și apoi să faci lucrurile după mintea ta – nu este calea lui Dumnezeu. Călăuzirea Duhului Sfânt – și nu faptele făcute la nimereală – trebuie să caracterizeze viața ta. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: sprijină-te, contează pe lucrarea lăuntrică a Duhului Sfânt!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 7:15-28

Dacă aceste subiecte profetice ne par anevoioase, atunci să-l imităm pe Daniel, cel care a dorit să cunoască adevărul (v. 19) şi care a întrebat pentru a-l afla (v. 16). Aceste evenimente atât de apropiate acum de noi trebuie să ne fie de maxim interes din motive cu atât mai multe.

Întâi este vorba despre forma pe care o va lua, după răpirea Bisericii, lumea în care trăim. Şi vedem deja foarte limpede conturându-se curentele care converg spre acest înspăimântător tablou final: asuprire şi violenţă (v. 19); negarea oricărei relaţii cu Dumnezeu (fiarele; citiţi 2 Petru 2.12); preamărirea nebună a omului (acest corn care se ridică proferând lucruri mari)

Apoi să nu uităm că martorii, numiţi „sfinţii locurilor preaînalte”, vor trece prin această perioadă tragică. Ei vor avea de suferit, vor fi asupriţi (lit. „epuizaţi”: v. 25), însă după aceea vor primi împărăţia şi judecata (v. 18, 22; Apocalipsa 20.4). Iar ceea ce în versetul 14 I-a fost atribuit Fiului Omului îi va fi deopotrivă dat şi poporului sfinţilor locurilor preaînalte (v. 27). Au fost călcaţi în picioare (v. 23) de „stăpânirile” răutăţii (v. 27). La rândul lor, vor primi această stăpânire atunci când Domnul, Cel care mai mult decât oricine a fost credincios până la moarte, Şi-i va asocia pe ai Săi în har, ca să domnească împreună cu ei (Psalmul 149.5‑9).

7 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu am ieșit de la Dumnezeu. Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; din nou las lumea și Mă duc la Tatăl.

Ioan 16.27,28

Când, în Evanghelia după Ioan, se vorbește despre Tatăl, aceasta se află întotdeauna în legătură cu dragostea și cu harul. Când este vorba despre responsabilitate, Duhul Sfânt spune „Dumnezeu”. De aceea, această alternanță este deosebit de importantă.

Domnul Isus este Fiul veșnic al Tatălui și este clar că El S-a întors în casa Tatălui. Însă El a trăit treizeci și trei de ani pe acest pământ, în această lume căreia Satan acum îi este prințul și căreia în curând îi va fi dumnezeu. În Ioan 13, Domnul lasă să se vadă că până și praful ne murdărește aici pe pământ și că putem avea părtășie cu El doar după ce El ne spală picioarele.

Cum au stat însă lucrurile cu El, în timpul pe care l-a trăit aici jos, înconjurat de păcătoși, înconjurat de puterea lui Satan, mereu în contact cu păcatul și cu fărădelegea? El a venit de la Dumnezeu, de la Dumnezeul care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia (1 Timotei 6.16), în care nu este întuneric (1 Ioan 1.5), care este așa de curat, încât nu poate să vadă răul (Habacuc 1.13). Din acest motiv, Gabriel a putut să-i spună Mariei: „De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Cum au stat lucrurile în timpul vieții Lui? Să privim legătura Sa cu leproșii. În Levitic 13 și 14 se spune că fiecare dintre aceia care intrau în contact cu leproșii era necurat. Când însă a venit un lepros la Domnul și I-a zis: „Dacă vrei, poți să mă curățești” (Luca 5.12), Domnul S-a atins de el. Care a fost rezultatul? Nu Domnul a devenit necurat, ci leprosul s-a curățit. Așa de mare era sfințenia Domnului! El a putut astfel să Se întoarcă la Dumnezeu, în lumina aceea nepieritoare.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45

Slujitorul desăvârșit

Odată, ucenicii lui Isus au ajuns să se certe — preocupați cu persoana și cu avantajul lor — pentru locurile dintâi în Împărăția lui Dumnezeu. Cu acest prilej au fost rostite cuvintele din versetul de astăzi, care formează totodată mesajul central al Evangheliei după Marcu și care Îl prezintă pe Domnul Isus ca Slujitor al lui Dumnezeu. Acest verset anunță motivul venirii Sale în lume.

Isus Hristos ar fi avut într-adevăr dreptul să domnească, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu. Dar El nu venise pentru a Se lăsa servit ca împărat, ci pentru a le sluji altora. În timpul întregii Lui vieți pe pământ, El a avut fără încetare această preocupare smerită și binevoitoare: să-i ajute pe oameni, să-i vindece pe bolnavi, să vestească evanghelia, să-Și arate dragostea.

Dar nu doar atât! El primise de la Dumnezeul și Tatăl Său porunca de a-Și da viața și de a o lua iarăși (Ioan 10.17,18). El trebuia să moară la cruce și, după trei zile, să învieze, pentru ca păcătoșii să poată fi mântuiți și făcuți copii ai lui Dumnezeu. El venise pentru a împlini această dorință a Tatălui. Și astfel L-a ascultat până la moartea pe cruce.

Slujba Lui pe pământ și-a găsit apogeul în faptul că El Și-a dat viața la moarte ca preț de răscumpărare pentru mulți. Astfel, a plătit prețul pentru vina tuturor acelora care cred în El.

Ce Mântuitor minunat avem! Ce Slujitor desăvârșit!

Citirea Bibliei: Ieremia 38.1-13 · Romani 8.26-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRAREA LĂUNTRICĂ A DUHULUI SFÂNT (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi…” (Ioan 16:7)

Chiar dacă inimile ucenicilor erau îndurerate din cauza plecării lui Isus la Tatăl, El i-a asigurat că este spre folosul lor să plece, deoarece acest lucru le va da putere și autoritate să facă lucrări în Numele Lui (vezi Ioan 14:12). Faptul că erau „sub o altă conducere” nu era sfârșitul, ci o continuare a lucrării lui Hristos, căci Duhul Sfânt a luat ștafeta din mâna Fiului și a pus-o într-a lor. Fiul avea să plece, dar Duhul Sfânt avea să rămână cu ei în veac (Ioan 14:16). Acesta era „folosul” lor. Duhul avea să intre în trupurile lor umane și să locuiască permanent în ei! Dar acest fapt nu este doar o legătură provizorie, vagă. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne alege pe noi ca reședință permanentă.

Te-ai gândit vreodată la avantajul pe care ți-l conferă lucrul acesta? De exemplu, poate mâine te vei trezi stresat, obosit și iritat… omenește vorbind, aceste sentimente îți pot influența foarte ușor ziua – dar pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să aibă control asupra vieții tale. Apostolul Pavel spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce accepți această promisiune prin credință, devii Templul lui Dumnezeu. Poate ești la muncă, poate îți duci copiii la școală, vizitezi un bolnav, aștepți rezultatul biopsiei sau participi la înmormântarea prietenului tău cel mai bun… pe măsură ce-ți desfășori viața de zi cu zi, Duhul lui Dumnezeu este acolo cu tine.

Înțelegi acum de ce Domnul Isus le-a zis ucenicilor că e bine ca El să plece și să le trimită Duhul Sfânt? Indiferent ce faci, nu lăsa ca acest adevăr plin de putere să treacă pe lângă tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 7:1-14

Să reţinem schema cărţii Daniel. În primele şase capitole l–am văzut pe acest om al lui Dumnezeu trăind: ni s-a derulat filmul vieţii lui. În ultimele şase îl vom auzi vorbind: el va rosti profeţiile sale.

Este rândul lui Daniel să aibă un vis, a cărui temă generală este aceeaşi cu cea a visului lui Nebucadneţar din capitolul 2. De astă dată însă, cele patru monarhii succesive ale timpurilor naţiunilor sunt văzute sub înfăţişarea unor fiare. Babilonul este figurat prin leul cu picioare de vultur (comp. cu Ieremia 4.7; 49.19,22,30); Persia, prin ursul feroce; imperiul grec, prin leopardul rapid. Când însă este vorba de cea de‑a patra fiară, care se iveşte „înspăimântătoare şi îngrozitoare şi nemaipomenit de puternică” (v. 7), nu există făptură atât de monstruoasă între animalele create pentru a i se putea prelua numele (cap. 2.40). Este vorba de imperiul roman, mai ales în forma pe care o va relua: cele zece coarne (sau zece împăraţi), cu cornul cel mic dominant. Acest din urmă corn îl reprezintă pe şeful imperiului, om vândut lui Satan, cu o inteligenţă fără pereche, pusă în slujba unei ambiţii nemăsurate, proferând blasfemii.

„Am privit, până ce” (v. 9; comp. cu capitolul 2.34). „Cel Bătrân de zile”, adică Însuşi Dumnezeu, va distruge dintr-o dată această întrupare a spiritului rău, înainte să-I dea Fiului Omului „stăpânire şi glorie şi o împărăţie” (v. 14).

6 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au plecat înaintea împăratului; atunci împăratul i-a ascultat.

2 Cronici 24.17

Lecții din viața lui Ioas (2) – A căuta să placi lui Dumnezeu, nu oamenilor

După moartea lui Iehoiada, marele-preot, lucrurile s-au schimbat în ce privește domnia lui Ioas. Vedem cum căpeteniile au venit și s-au plecat înaintea lui, iar Ioas, dorind să le facă pe plac în schimbul supunerii lor față de el, i-a ascultat. Nu durează mult până când starea inimilor să fie dată pe față. Chiar dacă templul fusese de curând reparat, nu exista nicio dorință reală după lucrurile lui Dumnezeu, așa că au abandonat casa Domnului, s-au întors către idolatrie și au recurs chiar la ucidere, atunci când s-au înălțat glasuri de atenționare.

A căuta favoarea oamenilor ne duce întotdeauna în jos, către compromisuri, iar în final către o depărtare totală de Dumnezeu și de lucrurile Lui, așa cum vedem la Ioas. A căuta să placi oamenilor, mai degrabă decât lui Dumnezeu, va conduce întotdeauna la abandonarea lucrurilor lui Dumnezeu. Cât de diferit ar fi stat lucrurile dacă Ioas ar fi avut cu adevărat teamă de Domnul în inima sa, astfel încât să caute să-I placă Lui, nu oamenilor! Însă glasul căpeteniilor a fost mai puternic decât toată cunoștința și decât toată învățătura primită de la Iehoiada, de la cel care îi salvase viața și îl făcuse împărat.

Avem în apostolul Pavel un exemplu minunat cu privire la teama de Dumnezeu și la a căuta să-I fim plăcuți Lui cu orice preț: „Caut eu acum să-i mulțumesc pe oameni, sau pe Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai plăcea oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos” (Galateni 1.10). Pavel nu căuta aprobarea oamenilor, nici nu căuta să placă oamenilor, ci căuta aprobarea lui Dumnezeu și căuta să-I placă Lui. Cum stau lucrurile cu noi? Cui căutăm să-i fim plăcuți? Celui care Și-a dat viața pentru noi, care ne-a cumpărat cu un preț nespus de mare și care ne-a făcut împărați și preoți pentru Dumnezeu? Sau căutăm să plăcem oamenilor, pentru a obține ceva de la ei? Iată un verset care să ne încurajeze ca întotdeauna să căutăm aprobarea lui Dumnezeu: „Desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale!” (Psalmul 37.4).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Felix, îngrozit, a răspuns: „De astă dată, du-te; când voi mai avea timp potrivit, te voi chema”.

Fapte 24.25

Mă voi gândi la acest lucru!

Cu mult timp în urmă, doi regi și-au mobilizat armatele una împotriva alteia. Generalul uneia dintre armate i-a cerut conducătorului armatei adverse capitularea fără condiții. Acela i-a transmis: „Mă voi gândi la acest lucru”.

Când celălalt general a citit acel răspuns, le-a spus subalternilor săi: „Pe el îl lăsăm să se gândească! În timp ce el se gândește, noi mărșăluim”. – Țara a fost cucerită și comandantul militar a fost luat prizonier. Cât de mult regreta că doar s-a gândit și că nu a și acționat! Acum era prea târziu!

Astăzi, mulți oameni se lasă amăgiți de diavolul. El le spune: „Mai aveți foarte mult timp să vă gândiți la viața de apoi și la mântuirea sufletelor voastre! Nu trebuie să vă grăbiți”. Și oamenii ascultă de el și amână, convinși că nu trebuie să se grăbească. Amăgiți astfel, ei lasă timpul să treacă, zi după zi – și deodată este prea târziu.

Oamenii suprimă gândul despre moarte și despre veșnicie, despre Dumnezeu și despre cum pot fi mântuiți. Biblia însă ne atenționează: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii”; „Un om care, fiind deseori mustrat, își înțepenește gâtul, va fi zdrobit deodată și fără îndreptare” (Evrei 3.15; Proverbe 29.1)!

Timpul se duce și clipele zboară din viața mea și a ta,

Umbrele morții încep să se-arate în viața mea și a ta,

Ce s-așteptăm când Isus chiar ne cheamă,   ca păcătoși, să venim? —W. L. Thompson

Citirea Bibliei: Ieremia 37.1-21 · Romani 8.18-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRAREA LĂUNTRICĂ A DUHULUI SFÂNT (1) – Fundația S.E.E.R. România

„El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16)

Mai ții minte vremurile în care luai cina fără telefon mobil, fără mesaje vocale și fără supraîncărcarea creierului? Când prietenii și familia se bucurau unii de alții, fără să fie întrerupți de tehnologie? Suntem o generație care pierdem arta comunicării și a intimității – și lucrul acesta își pune amprenta asupra timpului pe care-L petrecem cu Dumnezeu! Deși Domnul Isus a trăit cu mult înainte de epoca înaltei tehnologii, El era solicitat mereu; mulțimile Îl urmau la orice oră din zi și din noapte. Cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne spune: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Domnul Isus Și-a făcut timp să fie singur cu Tatăl Său.

Este nevoie de disciplină spirituală pentru a elimina zgomotul și agitația vieții, și pentru a putea tăcea și asculta ce are Dumnezeu să-ți spună. Iar dacă exersezi lucrul acesta, descoperi o profunzime și o părtășie cu Dumnezeu care îți liniștește inima. Investește câteva minute și citește Ioan capitolele 14-16 și lasă ca duhul tău să absoarbă mesajul Domnului Isus. Să remarcăm faptul că El dorește ca ucenicii Săi să aibă pace, și îi mângâie asigurându-i că nu-i va lăsa niciodată singuri. Acestea sunt binecuvântări pe care dorește să ți le împărtășească și ție, printr-o lucrare lăuntrică.

Așadar, cum poți găsi această pace și această mângâiere? Duhul Sfânt care locuiește în tine face această lucrare lăuntrică. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Probabil aceasta este cea mai profundă și benefică taină a creștinismului, anume că Duhul Sfânt locuiește în orice credincios, și este dispus și disponibil să ne ofere tot ce ne trebuie pentru a face față dificultăților vieții. Mângâietorul a fost promis de Fiul, trimis de Tatăl și astăzi El este al nostru prin credință. Îmbrățișează-L, încrede-te în puterea Sa, experimentează pacea Sa și urmează călăuzirea Sa care nu dă greș niciodată!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 6:16-28

În groapa cu lei se reînnoieşte minunea din cuptorul cu foc, de la capitolul 3. Omul lui Dumnezeu este cruţat de colţii fiarelor, precum odinioară cei trei prieteni ai săi de arşiţa flăcărilor. Şi Evrei 11.33,34 ne dezvăluie secretul lor comun: prin credinţă „au astupat gurile leilor, au stins puterea focului”. S‑ar putea întreba cineva de ce Dumnezeu pe aceşti slujitori i-a scăpat, în timp ce pe alţii i-a lăsat să-şi piardă viaţa pe ruguri sau în arene, ca martiri (compară cu Evrei 11.37). Aceasta a fost, înainte de orice, pentru ca Dumnezeu să-Şi arate puterea cu care i–a protejat pe martorii Săi; El Se găseşte aici angajat vizavi de Darius. Acest episod din viaţa profetului corespunde cuvânt cu cuvânt experienţei descrise în Psalmul 57 (v. 4, 5 şi solemnul verset 6).

Cât de mult ne face Daniel să ne gândim la Domnul Isus! Credincios de la început până la sfârşit, aşa a fost Hristos. Era străin, despărţit de lume şi totuşi mereu gata să facă în ea un bine, să descopere gândul lui Dumnezeu. Ca şi Daniel, El n-a oferit nicio ocazie pentru vreo acuzaţie şi a fost condamnat fără motiv, tocmai din cauza credincioşiei Sale (comp. cu v. 4). Însă El a ieşit triumfător din moarte (acest domeniu al leului răcnind; Psalmul 22.13,21), care va fi partea celor răi. Da, glorie Răscumpărătorului nostru!

5 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur.

Filipeni 2.12

„Cu teamă și tremur” (1)

Pavel știa că, într-o zi, va fi împreună cu Stăpânul său și că va fi asemenea Lui. Și mai știa că, până să ajungă acolo, nimic altceva nu îl va putea satisface pe deplin decât Hristos; de aceea, mânat de afecțiuni cerești, el alerga mai departe spre acel moment binecuvântat. Prin har, orice creștin este așezat pe același drum. La punctul de plecare, el este împăcat cu Dumnezeu; și această împăcare a devenit punctul de pornire pentru toate celelalte binecuvântări. Domnul l-a chemat cu o chemare cerească și a pus în inima lui gânduri duhovnicești. Harul a format o legătură strânsă între creștinul care este pe pământ și Hristos care este sus. Dar, dacă această legătură binecuvântată nu este susținută, afecțiunile cerești din inima copilului lui Dumnezeu pot ajunge adormite și reci. Siguranța mântuirii poate totuși să rămână ca ceva izolat, însă afecțiunile duhovnicești sunt pierdute.

Întâmpinăm greutăți pe cale, deși suntem siguri că vom ajunge la capăt. Deși alergarea nu este temeiul pentru care suntem acceptați, totuși ea nu este din această cauză un lucru lipsit de însemnătate. Ce privilegiu și ce onoare să fii un instrument al lui Dumnezeu în lupta cu Satan! Și totodată, ce răspundere! Nimeni nu poate sta în picioare în această luptă, dacă este nepăsător, dacă lucrează într-un spirit nepotrivit, dacă cedează firii păcătoase.

Deseori aceste cuvinte, „cu teamă și tremur”, sunt folosite ca să arunce o îndoială asupra relațiilor noastre cu Dumnezeu. Totuși, nu în privința aceasta avem să ne temem. Ne aflăm în mijlocul ispitelor, unde toate lucrurile din jurul nostru și îndeosebi puterea lui Satan caută să ne împrăștie gândurile și să ne abată inimile de la Hristos. Și apostolul subliniază acest lucru, că acum, când el nu mai era prezent, filipenii trebuiau să aibă singuri grijă de acestea. El lucrase pentru ei când a fost cu ei, dăduse piept cu vrăjmașul în înțelepciunea și în puterea apostolică. Dar acum el era în închisoare când le scria acest lucru. Le spune: „Acum trebuie să luptați voi înșivă”. Și ei aveau să facă aceasta, căci Dumnezeu era Cel care lucra în ei. Contrastul este nu între Dumnezeu și om, ci între Pavel și filipeni. Dumnezeu este Cel care lucra în ei, dar Pavel nu mai era de față. Și chiar dacă îl pierduseră pe Pavel, Dumnezeul care lucra în ei era totuși prezent cu ei.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!

Marcu 1.15

Pe panou era scris un verset

Femeia avea probleme psihice. Într-o după-amiază a pornit cu mașina – fără țintă și descurajată! Era dezorientată, nu mai putea gândi clar și voia să-și pună capăt vieții. Pe drum a trecut pe lângă un panou pe care scria cu litere foarte mari versetul biblic: Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!

A citit versetul și acesta i-a pătruns în inimă. A abandonat intenția ei rea și s-a întors acasă. A căutat un om credincios care a încurajat-o și care s-a rugat cu ea. Astăzi este fericită și foarte mulțumitoare că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Se știe iubită cu atâta drag de acest scump Dumnezeu-Mântuitor.

Da, Dumnezeu vorbește și astăzi! Uneori mai tare, alteori mai încet; uneori Cuvântul Său este „ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca”, alteori El îl atrage pe om „cu funii de dragoste”. Uneori El vorbește printr-o predică, alteori printr-un verset, printr-un cuvânt, printr-o privire, printr-o atingere (Ieremia 23.29; Osea 11.4; Fapte 17.22-31). Însă întotdeauna El vrea să atingă inimile, să le schimbe, să-i rețină pe oameni de la „groapă”. Cuvintele Lui „sunt duh și sunt viață”, sunt „cuvintele vieții” care se adresează concret și într-un mod personal fiecărui om (Iov 33.18; Ioan 6.63; Fapte 5.20).

Observăm cum El ne vorbește și nouă prin situațiile noastre prezente? El ne iubește și dorește să ne salveze, să ne facă bine și să ne aibă la Sine pentru veșnicie. Cum Îi răspundem? Și mai ales: Când Îi răspundem?

Citirea Bibliei: Ieremia 36.16-32 · Romani 8.12-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PACEA LUI DUMNEZEU – UNITATEA DE MĂSURĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)

Astăzi, poți avea pace – indiferent de împrejurările prin care treci. Biblia spune: „Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!” (2 Tesaloniceni 3:16). Gândește-te la următorul aspect: Dumnezeu nu are nicio îngrijorare și nicio problemă, pentru că El controlează totul! Și pe măsură ce înveți să te încrezi în El, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, îți va păzi inima şi gândurile în Hristos Isus.” Un autor creștin a spus: „Dacă ai locui într-un oraș care este terorizat de raiduri inamice, una dintre opțiunile armatei ar fi să trimită trupe care să locuiască efectiv alături de tine. Ele nu ți-ar oferi doar protecție în timpul atacului, ci l-ar și descuraja pe inamic să mai lanseze atacuri viitoare.” Acesta este rostul celor scrise în versetul din Filipeni 4:7.

Duhul Sfânt a pus bazele unei garnizoane [o fortăreață, o armată de apărare, o forță de intervenție] înlăuntrul nostru. Și garnizoana păcii lui Dumnezeu îți va locui inima și mintea, ocrotindu-te și vindecându-ți rănile produse de îngrijorarea și de teama care amenință să-ți invadeze viața. Este pacea care transcende priceperea omenească pentru că are putere de la Dumnezeu și este conectată cu Duhul Sfânt. „Avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem.” (Romani 5:1-2) Există în viața ta domenii în care îți lipsește pacea? Dă-i-le lui Dumnezeu! Psalmistul a spus: „El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui.” (Psalmul 85:8) Autoarea Diane Eble afirma: „Când vorbește Dumnezeu, mesajul Său este pacea. Nu porni pe niciun drum care nu este caracterizat de pace… acolo nu este Dumnezeu!” Așa că, fă din pacea lui Dumnezeu unitatea ta de măsură!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 6:1-16

Imperiul „capului de aur” a trecut într-o singură noapte. Prezent la formarea lui, Daniel a asistat şi la căderea lui, şaptezeci de ani mai târziu. Şi îl regăsim pe profet, bătrân la peste nouăzeci de ani, dominând evenimentele şi persoanele. El nu este mai impresionat de strălucirea omului, cum este de prăbuşirea lui. Deşi străin (atât din punct de vedere moral, cât şi în sens propriu), el i‑a slujit cu tot atâta conştiinciozitate şi pe îngâmfatul Nebucadneţar, şi pe lumescul Belşaţar şi, cum va face acum, pe slabul Darius (comp. cu 1 Petru 2.18). Această fidelitate atrage asupra lui încrederea suveranului, dar totodată şi invidia colegilor. Ei uneltesc împotriva lui, iar împăratul, indus în eroare de demersul lor ipocrit, îşi semnează decretul irevocabil. Daniel însă, slujitorul său atât de bun, n-a putut să se supună acestui decret. Şi, în adevăr, a fost nevoie ca acest complot să fie ţesut, pentru ca noi să putem afla că omul lui Dumnezeu avea un obicei sfânt. De trei ori pe zi, el îngenunchea în camera lui, pentru a–L chema pe Dumnezeul său (1 Împăraţi 8.48,50 şi Psalmul 55.17).

Dragi prieteni, noi astăzi putem să ne punem pe genunchi ori de câte ori dorim, fără să fim hărţuiţi. Să facem uz de acest privilegiu, pentru a găsi în el, ca şi Daniel, izvorul tainic al puterii şi al înţelepciunii!

4 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El.

2 Cronici 16.9

Dacă privim în jur, vom fi repede descurajați. Participarea la strângeri este redusă și sunt foarte puțini care se implică; sunt multe de făcut și puțini dispuși să ajute. Domnul însă ne cheamă pe fiecare, personal, să-L slujim, în special în astfel de timpuri dificile și descurajante. Când Petru L-a întrebat pe Domnul cu referire la Ioan, „Dar cu acesta ce va fi?”, El i-a răspuns: „Ce-ți pasă ție? Tu urmează-Mă”.

Aceasta a fost o chemare și o responsabilitate individuală a lui Petru de a-L urma pe Domnul. La fel au stat lucrurile și cu alți credincioși. Iona a fost chemat să meargă la Ninive; David a mers singur împotriva lui Goliat; Filip a plecat de unul singur pentru a-l întâlni pe famenul etiopian; Estera s-a dus și s-a înfățișat înaintea împăratului; iar Noe, când a fost chemat să construiască o corabie, a ascultat și s-a apucat de lucru.

Dumnezeu a folosit mulți oameni credincioși, în mod individual, în toate veacurile, și a avut grijă de ei. Iosif și Maria au fost folosiți de El, la fel și o familie în vârstă: Zaharia și Elisabeta; ca și o credincioasă bătrână: Ana.

Toți aceștia au trăit în vremuri dificile și mediocre din punct de vedere spiritual, însă n-au lăsat ca împrejurările să-i distragă de la a-L sluji pe Domnul. Ninive a fost cruțată; Goliat și filistenii au fost învinși; un singur suflet, famenul etiopian, a fost mântuit; omenirea a fost cruțată prin salvarea a opt oameni. Prin ascultarea față de chemarea lui Dumnezeu, acțiunile lor au adus o mare binecuvântare pentru mulți, precum și onoare și glorie pentru Dumnezeu. Fie ca aceste exemple să ne încurajeze să mergem înainte pentru Domnul, fiecare în mod personal, cu dorința de a-I fi plăcuți și de a fi împreună cu cei care sunt însuflețiți de aceeași dorință.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Până și vrabia își găsește o casă acolo și rândunica un cuib, unde își pune puii … Ah, altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!

Psalmul 84.3

Vrabia și rândunica

Vrabia este o pasăre lipsită de valoare. „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu” (Luca 12.6). Cât despre rândunică, aceasta este o pasăre neliniștită. Hrănindu-se cu insecte, ea zboară neobosită încoace și încolo și lasă impresia că este agitată.

Aceste două păsări ilustrează două caracteristici ale omului, pe care David le exprimă astfel: „Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține! Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge comori și nu știe cine le va lua” (Psalmul 39.5,6).

În versetul de astăzi am citit că până și vrabia cea lipsită de valoare și-a găsit o casă, iar rândunica cea neliniștită, un cuib. Noi, oamenii, putem găsi la Dumnezeu o casă! Prin credința în Domnul Isus ajungem într-o fericită legătură cu Dumnezeul cel viu. Viața noastră cea aparent lipsită de valoare primește un conținut adevărat. În același timp, la Mântuitorul găsim liniște pentru conștiința noastră. El a luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre și astfel Dumnezeu ne iartă vina și ne îndreptățește.

Ca urmare, avem deja acum părtășie cu Dumnezeul și Tatăl nostru. În curând, Domnul Isus ne va lua pentru totdeauna în Casa Tatălui.

Citirea Bibliei: Ieremia 36.1-15 · Romani 8.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-ȚI FERMOAR LA GURĂ! – Fundația S.E.E.R. România

        „Sunt limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit”. (1 Timotei 5:13)

Biblia ne spune deci că bârfa înseamnă – simplu – „a vorbi ce nu trebuie vorbit.”

Teologul american Jon Zens spunea: „Am văzut prieteni și familii care suferă nespus de mult din cauza bârfei, informații pe care cineva ți le oferă fără consimțământul tău și fără consimțământul persoanei implicate. Ce mai contează că această informație poate fi adevărată, parțial adevărată sau complet falsă?! Poate fi motivată de intenții bune, însă întotdeauna conține informații negative și întunecă percepțiile oamenilor despre o persoană, în mod injust. Persoana care este defăimată nu are nicio idee, deoarece purtătorii de povești evită de obicei să vorbească direct cu persoana pe care o înjosesc!”

Un alt lider creștin a afirmat: „Armata creștină este singura care își împușcă răniții!” Așa că stabilește-ți, pentru propria ta viață, standardul de-a evalua oamenii pe baza experienței tale cu ei, și nu după ceea ce spune altcineva. Se știe că informațiile „de mâna a doua” nu sunt demne de încredere, induc în eroare și încalcă porunca lui Hristos „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12). După ce ai fost rănit de bârfă, poți înțelege înțelepciunea acestor cuvinte! Zvonurile și aluziile pot părea nevinovate și pot ajunge la tine subtil, dar (chiar dacă cineva nu acționează cu răutate) motivul lor este nerelevant. Împrăștierea bârfelor sfidează umblarea în dragoste și dorința de a „acoperi totul” la ceilalți (vezi 1 Corinteni 13:7).

A. W. Tozer a spus: „Nu transmite niciodată mai departe nimic din ce ar putea dăuna cuiva. „Dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8) și bârfitorii nu au trecere înaintea lui Dumnezeu. Dacă ai cunoștință de un anumit lucru care ar putea răni pe unul dintre copiii lui Dumnezeu, scoate-l afară, îngroapă-l și spune: ,Aici odihnește în pace povestea despre fratele meu!’ Și Dumnezeu Se va îngriji de ea.”

Așa că, pune-ți fermoar la gură!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 5:13-31

Este pentru a treia oară când, într–un moment critic, Daniel intră în scenă pentru a interpreta gândul lui Dumnezeu. Aici însă ne aflăm în cel din urmă sfert de ceas al istoriei Babilonului şi omul lui Dumnezeu nu se foloseşte nicidecum de vreun menajament când este vorba să anunţe prăbuşirea acestuia. Belşaţar nu ţinuse cont de mărturia tatălui său (v. 22). Acum lui Daniel nu–i revine altceva decât să–i traducă sentinţa irevocabilă. Trei cuvinte Îi sunt suficiente lui Dumnezeu pentru a regla soarta Babilonului şi a împăratului acestuia. „Mene, mene”, numărat şi renumărat. Să admirăm această repetiţie! Este ca şi cum Dumnezeul cel drept Îşi verifica cu grijă bilanţul înainte de a lua hotărârea finală (comp. cu Geneza 18.21).

Cântărit! Ah, acest monarh uşuratic împreună cu demnitarii lui, puşi în cumpănă, „sunt mai puţin decât o suflare” (Psalmul 62.9)! În final, împărţit! Cel Preaînalt, care „stăpâneşte peste împărăţia oamenilor”, va da altuia împărăţia (cap. 4.17). Istoria ne relatează cum Cirus Persanul, deturnând cursul Eufratului (care traversează Babilonul), s-a servit de albia uscată a acestuia pentru a se introduce cu soldaţii în cetate, în puterea nopţii, profitând de dezmăţul din palat. Fie ca această istorie solemnă să ne slujească şi nouă drept învăţătură! Să veghem şi să fim treji, pentru a nu fi surprinşi la venirea Domnului.

3 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.

Ioan 3.6

Să remarcăm că aceste cuvinte n-au fost rostite către un om plin de vicii și de păcate grosolane. Nicodim era un model pentru semenii săi, integru și corect în purtarea sa, însă adevărul îi este prezentat chiar și lui cu o claritate deosebită: carnea este carne și trebuie să existe un nou început – „Trebuie să fiți născuți din nou” (versetul 7).

Ni se spune adesea că omenirea are nevoie să fie cultivată, educată și religioasă; că oamenii ar trebui așezați în împrejurări mai bune și că trebuie să li se ridice standardul de viață. Se afirmă că astfel oamenii vor deveni mai plăcuți semenilor lor și lui Dumnezeu. Este de dorit ca împrejurările nefavorabile să dispară, împreună cu sărăcia și cu nedreptatea, însă trebuie să ne aducem aminte că toate acestea sunt efecte ale pătrunderii păcatului în lume.

Omul are o natură căzută și păcătoasă, iar a-i face viața mai confortabilă în această lume nu va conduce la schimbarea acestei naturi. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că omul a căzut fiind aflat în cele mai minunate împrejurări care pot fi pe pământ, iar păcatul căderii a fost comis într-o grădină. Tot într-o grădină L-a sărutat și trădătorul pe Domnul Isus, iar omul care a făcut acest lucru fusese în compania Lui vreme de trei ani și jumătate. Fusese învățat, hrănit și protejat de Domnul și, în ciuda acestor împrejurări – cele mai bune în care un om s-ar putea afla – inima lui a rămas neschimbată. Iar adevărul dureros pentru fiecare dintre noi este că inima lui Iuda este la fel ca inimile noastre, ale tuturor.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat.

1 Corinteni 9.27

Încetează să mai mănânci zahăr

Odată, o mamă a venit cu copilul ei la un om bătrân și înțelept și l-a rugat stăruitor: „Vă rog să-i spuneți fiului meu să nu mai mănânce zahăr”. Bărbatul a răspuns: „Doamnă dragă, reveniți vă rog cu fiul dumneavoastră peste două săptămâni”. Mama a ascultat. După paisprezece zile și-a adus copilul la omul înțelept care, uitându-se serios și hotărât la băiat, i-a spus: „Încetează să mai mănânci zahăr”. Mama a fost mulțumită, dar, ce-i drept, și puțin nedumerită. „Am spus abia acum aceste cuvinte”, a adăugat bătrânul, „pentru că în urmă cu două săptămâni și eu mâncam zahăr”.

Se întâmplă foarte ușor să criticăm la alții ceva ce și noi facem sau să-i atenționăm pe alții de nimicuri, în timp ce în alte lucruri noi umblăm poate mult mai greșit. În Biblie este folosită o imagine care nu menajează deloc: „De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău, și nu zărești bârna care este în ochiul tău? Sau cum zici fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», și, iată, tu ai o bârnă în ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7.3-5).

Atunci mai bine să nu spui răului pe nume? Ba da, să-l dai pe față! Dar, înainte de a le reproșa altora ceva, uită-te la tine și cercetează cum arată faptele tale de creștin.

Citirea Bibliei: Ieremia 35.12-19 · Romani 7.14-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ TOT CE POȚI PENTRU HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Voi intra… şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” (Estera 4:16)

Estera, o evreică tânără căsătorită cu un împărat păgân, a încălcat legea și tradiția, a intrat neinvitată în sala tronului soțului său, și-a vărsat sufletul înaintea lui – și a reușit să-și salveze poporul de la pieire. O tânără a salvat o națiune, pentru că a fost dispusă să riște totul!

Ești și tu într-o astfel de situație? Te gândești cumva: „Altcineva trebuie să facă lucrul acesta, nu eu!”? Atunci ascultă cuvintele scrise de clericul Edward Everett Hale: „Eu sunt unul singur; dar cu toate acestea, nu sunt singur. Nu pot face totul, dar cu toate acestea pot face ceva; și pentru că nu pot face totul, nu voi refuza să fac acel ceva pe care pot să-l fac!”

De câte persoane a fost nevoie pentru salvarea omului aflat pe moarte pe drumul Ierihonului? De unul singur: bunul samaritean.

De câte persoane a fost nevoie pentru confruntarea lui Faraon și pentru a iniția exodul din Egipt? De un singur om: Moise.

Un expert respectat pe probleme de leadership scria: „Dumnezeu a pus în tine un vis. Este doar al tău. El declară unicitatea ta. Poartă potențialul tău. Numai tu îi poți da naștere. Numai tu îl poți trăi. A nu-l descoperi, a nu-ți asuma responsabilitatea pentru el și a nu-l pune în practică înseamnă a te afecta în mod negativ atât pe tine, cât și pe cei care ar putea beneficia de visul tău!” Poetul Greenleaf Whittier a scris: „Căci dintre toate cuvintele rostite și scrise, cele mai triste sunt acestea: ,ar fi putut să fie!'” În anii de apus ai vieții tale, când te vei uita în urmă, vei avea impresia că ți-ai petrecut viața luptându-te să împlinești așteptările altora? Sau vei ști că ai trăit la maximum pentru a împlini visul pe care ți l-a dat Dumnezeu? Gândește-te la asta acum, cât mai ai timp să-ți schimbi direcția.

Așa că, fă tot ce poți pentru Hristos!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 5:1-12

Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. În istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastră „luminată” şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar. Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a–şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune ~ până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului” (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare ~ Împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai–marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu–l cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa–mamă însă va şti să–l desemneze. Cum nici pe departe nu s–ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.

Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.

2 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsindu-vă nimic.

Iacov 1.3,4

Au existat foarte puține persoane care au avut un loc proeminent în istoria Bisericii lui Dumnezeu, al căror drum să nu fi fost marcat într-un mod deosebit de necazuri ca ale acelora despre care se spune: „Cei care coboară pe mare în corăbii, care fac comerț pe ape mari”; și, de asemenea: „Ei se ridică spre ceruri, coboară în adâncuri, sufletul lor se topește din cauza primejdiei” (Psalmul 107.23,26). Ei sunt uneori pe munte, alteori în vale; odată se încălzesc la strălucirea soarelui, iar altădată sunt bătuți de furtună.

Acesta este nu doar cazul caracterelor proeminente, ci aproape fiecare creștin cunoaște ceva din aceste necazuri, oricât de retrasă și de liniștită ar fi cărarea lui. Într-adevăr, se pare că nimeni nu poate să-și urmeze alergarea care îi este rânduită, ca om al credinței, fără să aibă parte de aceste oscilări. Calea prin pustie este una aspră și este bine că lucrurile stau așa; căci nu este niciun credincios care, având o gândire integră, să nu dorească mai degrabă o cale aspră, decât una alunecoasă. Domnul vede nevoia noastră de a fi antrenați prin împrejurări aspre și grele, iar aceasta nu doar pentru a simți mai dulce odihna de la sfârșit, ci, de asemenea, pentru a putea fi efectiv mai exersați și mai potriviți pentru locul pe care trebuie să-l ocupăm acum.

Într-adevăr, nu vom avea nevoie de încercări în Împărăție, dar vom avea nevoie de acele haruri și deprinderi ale sufletului care au fost formate în mijlocul încercărilor și întristărilor pustiei. Vom fi însă constrânși să recunoaștem că drumul nostru aici, jos, nu a fost deloc prea dur, ci, dimpotrivă, că nu am fi putut să fim lipsiți de nici măcar un singur exercițiu dintre cele de care am avut parte. Acum vedem lucrurile neclar și suntem adesea incapabili să înțelegem necesitatea multelor încercări și întristări; mai mult, firea noastră nerăbdătoare se arată adesea dispusă să murmure și să se împotrivească. Însă, dacă am fi răbdători, am putea spune fără ezitare și cu convingere deplină: „El ne-a condus pe o cale dreaptă, ca să ajungem într-o cetate de locuit” (Psalmul 107.7).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale; El îți vindecă toate bolile tale; El îți răscumpără viața din groapă; El te încununează cu bunătate și cu îndurări.

Psalmul 103.2-4

Nu uita niciuna din binefacerile Lui!

Cum I-am putea mulțumi îndeajuns lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune pe care ni le-a dat? Precum psalmistul David, să ne străduim să nu le uităm! Să enumerăm și noi binefacerile cu care Dumnezeu ne însoțește zi de zi, lună de lună, an de an.

El îți iartă toate fărădelegile tale. – Aceasta este cea mai mare dovadă a dragostei Lui. Nimic nu este atât de important și nimic nu ne face mai bucuroși decât siguranța că Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele și că nu-Și va mai aduce aminte de ele, dacă am venit cu pocăință înaintea Lui.

El îți vindecă toate bolile tale. – În toate necazurile noastre trupești și sufletești am simțit apropierea lui Dumnezeu. Desigur, El nu ține bolile departe de noi, dar ne dă curaj și putere ca, în orice situație ne-am afla, să putem merge înainte cu El, cu bucurie.

El te încununează cu bunătate și cu îndurări. – Dacă privim în urmă la viața noastră, vedem o adevărată „cunună” împletită din bunătate și din îndurări. Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată! Îndurările Lui ne-au sprijinit și bunătatea Lui, cu care ne-a dăruit totul din belșug, ne-a copleșit.

Ca unul care a cunoscut binefacerile lui Dumnezeu, David s-a străduit să nu le uite, ci să-L onoreze pe Dumnezeu din toată inima. Aceasta este cea mai bună premisă pentru o viață fericită!

Citirea Bibliei: Ieremia 35.1-11 · Romani 7.7-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDRĂZNEȘTE ÎN NUMELE LUI ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

„Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie.

Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.”

Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24).

Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).

Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27).

Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 4:28-37

Răbdarea lui Dumnezeu i–a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n–a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas” (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care-l înalţă pe om.

De îndată ce împăratul învaţă să-şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit. El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor”. Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat-o. Cel Preaînalt, care–l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni” (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie” (v. 37; Luca 18.14). La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi”.

1 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

Luca 18.13

Atunci când omul a fost creat, el nu știa nimic despre rău și bine. Nu cunoștea diferența dintre ele, fiindcă nu exista răul pe pământ și el însuși fusese făcut fără să existe ceva rău în persoana lui. Însă a căzut în păcat și a dobândit puterea de a judeca ceea ce este rău și ceea ce este bine. Aceasta este conștiința. Nu era nevoie de această conștiință care să judece ceea ce este bine și rău atunci când totul era bine. Însă, după cădere, totul s-a schimbat. Omul neconvertit folosește răul și binele pentru a-i considera pe alții, fie la fel cu el, fie chiar mai jos decât el, găsindu-și astfel o scuză. Dar, când un om este convertit, conștiința se concentrează nu asupra altora, ci asupra persoanei sale. Acesta este motivul pentru care pocăința a fost de la început strâns legată de credința în Hristos. Credința și pocăința merg împreună, iar faptul că Îl primim pe Hristos ne face să ne judecăm pe noi înșine, nu să privim la răul altora și să ne găsim scuze.

Avem un exemplu în vameșul din pildă. Pe când fariseul spunea: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni; eu sunt un om mai bun; nu beau, nu înjur, nu fac lucruri rele, sărmanul vameș, către al cărui suflet Dumnezeu vorbise, în loc să privească la oameni mai răi decât el, nu putea să spună decât: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. El nu spune „de mine, un păcătos”. De mulți ani sunt izbit de frumusețea acestei expresii. «Doamne, ai milă de mine, păcătosul. Știu că păcatele mele sunt atât de multe, încât nu mai pot privi la alții. Eu sunt cel păcătos, eu singur.» Mai degrabă acest om a plecat îndreptățit decât celălalt. Nu este vorba aici de ceea ce se numește „îndreptățire prin credință”, ci de lucrul normal care are loc întotdeauna într-un suflet convertit: osândirea de sine înaintea lui Dumnezeu. Iar aceasta este produsă de lumina lui Hristos. Iar acum, când lucrarea Lui este săvârșită, El Se află la dreapta Tatălui, de unde oferă pocăință și iertare de păcate tuturor celor care privesc la El.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el; căci nu este autoritate decât de la Dumnezeu. Și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

Ziua Internațională a Muncii

De peste 100 de ani, 1 Mai este considerată Ziua Internațională a Muncii. Sărbătoarea provine de la mișcarea muncitorilor americani din Statele Unite ale Americii care pe 1 Mai 1886 organizaseră o grevă generală de mai multe zile, pentru că în acea zi expirau contractele lor vechi de muncă. Urma ca acestea să fie negociate și să fie cerută ziua de muncă de opt ore. Deja în a treia zi de grevă au avut loc incidente de amploare în Chicago și mulți polițiști și muncitori greviști chiar și-au pierdut viața. Acest sfârșit sângeros al grevei de atunci a făcut ca în anii următori să aibă loc pe 1 Mai manifestații și în Europa. „Ziua muncii” a fost sărbătorită pentru prima dată în România de către mișcarea socialistă, în anul 1890.

Pe tot cuprinsul globului, demonstrațiile, protestele și grevele au ajuns ceva la ordinea zilei. Cerințele sunt dintre cele mai diverse. Din nefericire, multe greve sunt înăbușite prin violență, altele se transformă în atacuri asupra polițiștilor.

Biblia condamnă categoric neascultarea față de autorități, acestea fiind așezate de Dumnezeu. Tot ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și obligatoriu; de aceea trebuie să reținem că suntem datori să fim ascultători de autorități, pentru că Dumnezeu le-a rânduit. Singura excepție este aceea când credincioșii sunt opriți să-și manifeste liber credința. Doar atunci sunt valabile cuvintele: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte 5.29).

Citirea Bibliei: Ieremia 34.1-22 · Romani 7.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDRĂZNEȘTE ÎN NUMELE LUI ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

„Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie.

Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.”

Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24).

Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).

Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27).

Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 4:19-27

Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A rosti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misiune de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vorbească într‑un spirit de har, „dres cu sare” (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor credincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezintă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3‑9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile” ei felurite oferă fiecăruia locul său şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, că „Cel Preaînalt stăpâneşte” (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe–o cu păcatele tale” ne spune el (v. 27) şi împacă–te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!