9 Mai 2023
Izabela a trimis un sol la Ilie, zicând: „Așa să-mi facă dumnezeii și încă mai mult, dacă mâine, pe timpul acesta, nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei”. Și, când a văzut el lucrul acesta, s-a ridicat și a plecat, ca să-și salveze viața.
1 Împărați 19.2,3
Creștinul trebuie să se înarmeze cu gândul că aici, pe pământ, va avea parte doar de încercări și de necazuri. Adesea visăm că vom avea parte de odihnă și de satisfacții într-un context sau în altul aici jos; dar nu este decât un vis.
Ilie sperase ca prin intermediul său să fie lucrată o schimbare morală a poporului, dar, în loc de acest lucru, ajunsese ca viața să-i fie amenințată. Însă trebuia ca el să fi fost pregătit pentru acest lucru. Omul care se înfățișase fără frică înaintea lui Ahab și a profeților lui Baal trebuia să poată suporta un mesaj din partea unei femei. Însă nu s-a întâmplat acest lucru; credința lui a cedat. Când credința unui om cedează, îl va descuraja și propria lui umbră. Privind la poziția deznădăjduită în care profetul se afla pe muntele Horeb, poate că am fi tentați să ne întrebăm dacă acesta este același om pe care l-am văzut cu puțin timp în urmă stând pe muntele Carmel, la altarul construit pe cele douăsprezece pietre și care apărase cu succes drepturile Dumnezeului lui Israel în prezența fraților săi.
O, ce făptură fără putere este omul, când nu este susținut prin credință simplă pe drumul mărturiei lui Dumnezeu! David a fost capabil, la un moment dat, în puterea credinței, să-l înfrunte pe Goliat și după aceea să spună: „Voi muri într-o zi de mâna lui Saul”. Credința se ridică deasupra împrejurărilor și privește la Dumnezeu; necredința Îl pierde din vedere pe Dumnezeu și privește doar la împrejurări. Necredința spune: „Noi eram în ochii noștri ca niște lăcuste și tot așa eram și în ochii lor” (Numeri 13.33); credința spune: „Îi vom birui”.
C. H. Mackintosh
Ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu.
Luca 18.27
Portocale în mijlocul oceanului
În urmă cu mulți ani, o femeie credincioasă călătorea spre America. În timpul lungii călătorii cu vaporul, ea s-a îmbolnăvit foarte grav. Medicul de pe vapor i-a recomandat să mănânce foarte multe portocale, altfel viața ei se afla într-un pericol mare. Ea i-a urmat sfatul. Dar după câteva zile, căpitanul vaporului i-a adus vestea tristă că nu mai sunt deloc portocale la bordul vaporului. Femeia credincioasă i-a spus plină de încredere: „Tatăl meu ceresc știe că am nevoie de portocale și El îmi va purta de grijă”. — „Doamnă dragă, nu uitați că suntem în mijlocul oceanului.” Doamna a spus prietenoasă: „Tatăl meu are puterea să deschisă o fereastră în cer, dacă este necesar”.
Au trecut mai multe ore. Deodată, căpitanul vaporului a intrat în cabină cu brațul plin cu portocale. „Dumnezeul dumneavoastră a răspuns. Priviți aici!”, și i-a dat portocalele. „Ce s-a întâmplat?”, a întrebat bolnava uimită la rândul ei. „Nu ați auzit mai înainte sirena vaporului? Vaporul, cu care ne-am întâlnit, a fost deviat de pe ruta sa de o furtună. Echipajul nu mai avea apă potabilă. Noi le-am putut da apă din rezerva noastră și în schimb am primit aceste portocale.”
Dumnezeu vede tot ce se întâmplă și pe pământ și pe apă. Desigur, în ocean nu cresc portocali. Dar dacă acolo este unul dintre copiii Săi, care are nevoie de portocale, El găsește mijloace să rezolve această problemă.
Citirea Bibliei: Ieremia 39.1-18 · Romani 9.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PORUNCA DRAGOSTEI (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii…” (Ioan 13:34)
Dragostea este cu siguranță cel mai neînțeles cuvânt din lume. Iar noi îi diluăm și mai mult înțelesul printr-o utilizare exagerată: „Îmi iubesc soția, îmi iubesc țara, iubesc pizza, iubesc să fac cutare lucru…” A da și a primi dragoste nu e deloc simplu, când nu înțelegem ce înseamnă dragostea. Așa că trebuie să clarificăm câteva concepții greșite. Noi credem că dragostea este un sentiment – un nod sentimental în stomac. Dragostea adevărată creează într-adevăr sentimente, dar e mai mult decât un sentiment. O a doua concepție greșită este că dragostea nu se poate controla. Ai spus vreodată: „M-am îndrăgostit” – ca și cum te-ai fi împiedicat? Noi spunem „Nu am ce să fac, dacă m-am îndrăgostit!” sau opusul „Nu am ce face, pur și simplu nu îl/o mai iubesc!” Faptul că Domnul Isus ne poruncește să ne iubim unii pe alții înseamnă că avem control asupra persoanelor pe care le iubim sau nu le iubim.
Dragostea, în esența sa, înseamnă două lucruri.
Mai întâi, este o chestiune de alegere. „Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:14). Să remarcăm acest cuvânt: „îmbrăcați-vă.” Așa cum îți alegi hainele pe care le porți în fiecare zi, tot la fel îți alegi și atitudinea pe care o afișezi. Așadar, dragostea se poate controla.
În al doilea rând, dragostea este o chestiune de comportament. „Copilașilor să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” (1 Ioan 3:18). Și iată cum funcționează: când te apropii de cineva cu o dragoste autentică și cu preocupare, sentimentele tale față de acea persoană se schimbă. Și chiar dacă nu răspunde cu dragoste la dragostea ta, Dumnezeu Se bucură de tine. Iar această răsplată îți va fi de-ajuns!
de Jean Koechlin
Daniel 8:1-14
Noua vedenie acordată lui Daniel înainte de sfârşitul celui dintâi imperiu (v. 1) priveşte deja raporturile dintre cel de-al doilea (Persia) şi cel de‑al treilea imperiu (Grecia sau Iavan), precum şi evoluţia finală a acestuia din urmă. Stăpânirea medo-persană (berbecul) trebuia să fie înlăturată şi înlocuită de „ţap”, adică de imperiul grec. La rândul său, acest imperiu urma să se destrame la moartea lui Alexandru, fiind împărţit între patru dintre generalii săi (v. 8). Punct cu punct, viziunea a fost în mod remarcabil confirmată de istorie.
Apoi fără tranziţie, trecând peste perioada actuală, profeţia ne poartă înspre „timpul sfârşitului” (v. 17). În timp ce Occidentul va fi guvernat de „fiară” (cap. 7), un alt personaj deosebit de puternic se va ridica în Orient, în locul ocupat odinioară de unul dintre celelalte „coarne”. Este vorba despre Asirian, menţionat de către alţi profeţi. Singura sa ambiţie va fi să se mărească, să se înalţe tot mai mult. Se va întinde spre „(ţara) cea frumoasă” (Israel) şi, în neînfricata sa necredinţă, va lua de la Ierusalim închinarea către Dumnezeu. Nimic nu-l va egala în mândrie şi în nebunie. Şi totuşi!
A călca în picioare darurile cereşti şi jertfa lui Hristos, a arunca la pământ adevărul, acestea sunt deja atitudinea tuturor celor care astăzi reneagă credinţa (v. 9‑12).
Mana Zilnica 