6 Mai 2023
Și, după moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au plecat înaintea împăratului; atunci împăratul i-a ascultat.
2 Cronici 24.17
Lecții din viața lui Ioas (2) – A căuta să placi lui Dumnezeu, nu oamenilor
După moartea lui Iehoiada, marele-preot, lucrurile s-au schimbat în ce privește domnia lui Ioas. Vedem cum căpeteniile au venit și s-au plecat înaintea lui, iar Ioas, dorind să le facă pe plac în schimbul supunerii lor față de el, i-a ascultat. Nu durează mult până când starea inimilor să fie dată pe față. Chiar dacă templul fusese de curând reparat, nu exista nicio dorință reală după lucrurile lui Dumnezeu, așa că au abandonat casa Domnului, s-au întors către idolatrie și au recurs chiar la ucidere, atunci când s-au înălțat glasuri de atenționare.
A căuta favoarea oamenilor ne duce întotdeauna în jos, către compromisuri, iar în final către o depărtare totală de Dumnezeu și de lucrurile Lui, așa cum vedem la Ioas. A căuta să placi oamenilor, mai degrabă decât lui Dumnezeu, va conduce întotdeauna la abandonarea lucrurilor lui Dumnezeu. Cât de diferit ar fi stat lucrurile dacă Ioas ar fi avut cu adevărat teamă de Domnul în inima sa, astfel încât să caute să-I placă Lui, nu oamenilor! Însă glasul căpeteniilor a fost mai puternic decât toată cunoștința și decât toată învățătura primită de la Iehoiada, de la cel care îi salvase viața și îl făcuse împărat.
Avem în apostolul Pavel un exemplu minunat cu privire la teama de Dumnezeu și la a căuta să-I fim plăcuți Lui cu orice preț: „Caut eu acum să-i mulțumesc pe oameni, sau pe Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai plăcea oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos” (Galateni 1.10). Pavel nu căuta aprobarea oamenilor, nici nu căuta să placă oamenilor, ci căuta aprobarea lui Dumnezeu și căuta să-I placă Lui. Cum stau lucrurile cu noi? Cui căutăm să-i fim plăcuți? Celui care Și-a dat viața pentru noi, care ne-a cumpărat cu un preț nespus de mare și care ne-a făcut împărați și preoți pentru Dumnezeu? Sau căutăm să plăcem oamenilor, pentru a obține ceva de la ei? Iată un verset care să ne încurajeze ca întotdeauna să căutăm aprobarea lui Dumnezeu: „Desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale!” (Psalmul 37.4).
A. Leclerc
Felix, îngrozit, a răspuns: „De astă dată, du-te; când voi mai avea timp potrivit, te voi chema”.
Fapte 24.25
Mă voi gândi la acest lucru!
Cu mult timp în urmă, doi regi și-au mobilizat armatele una împotriva alteia. Generalul uneia dintre armate i-a cerut conducătorului armatei adverse capitularea fără condiții. Acela i-a transmis: „Mă voi gândi la acest lucru”.
Când celălalt general a citit acel răspuns, le-a spus subalternilor săi: „Pe el îl lăsăm să se gândească! În timp ce el se gândește, noi mărșăluim”. – Țara a fost cucerită și comandantul militar a fost luat prizonier. Cât de mult regreta că doar s-a gândit și că nu a și acționat! Acum era prea târziu!
Astăzi, mulți oameni se lasă amăgiți de diavolul. El le spune: „Mai aveți foarte mult timp să vă gândiți la viața de apoi și la mântuirea sufletelor voastre! Nu trebuie să vă grăbiți”. Și oamenii ascultă de el și amână, convinși că nu trebuie să se grăbească. Amăgiți astfel, ei lasă timpul să treacă, zi după zi – și deodată este prea târziu.
Oamenii suprimă gândul despre moarte și despre veșnicie, despre Dumnezeu și despre cum pot fi mântuiți. Biblia însă ne atenționează: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii”; „Un om care, fiind deseori mustrat, își înțepenește gâtul, va fi zdrobit deodată și fără îndreptare” (Evrei 3.15; Proverbe 29.1)!
Timpul se duce și clipele zboară din viața mea și a ta,
Umbrele morții încep să se-arate în viața mea și a ta,
Ce s-așteptăm când Isus chiar ne cheamă, ca păcătoși, să venim? —W. L. Thompson
Citirea Bibliei: Ieremia 37.1-21 · Romani 8.18-25
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LUCRAREA LĂUNTRICĂ A DUHULUI SFÂNT (1) – Fundația S.E.E.R. România
„El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16)
Mai ții minte vremurile în care luai cina fără telefon mobil, fără mesaje vocale și fără supraîncărcarea creierului? Când prietenii și familia se bucurau unii de alții, fără să fie întrerupți de tehnologie? Suntem o generație care pierdem arta comunicării și a intimității – și lucrul acesta își pune amprenta asupra timpului pe care-L petrecem cu Dumnezeu! Deși Domnul Isus a trăit cu mult înainte de epoca înaltei tehnologii, El era solicitat mereu; mulțimile Îl urmau la orice oră din zi și din noapte. Cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne spune: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Domnul Isus Și-a făcut timp să fie singur cu Tatăl Său.
Este nevoie de disciplină spirituală pentru a elimina zgomotul și agitația vieții, și pentru a putea tăcea și asculta ce are Dumnezeu să-ți spună. Iar dacă exersezi lucrul acesta, descoperi o profunzime și o părtășie cu Dumnezeu care îți liniștește inima. Investește câteva minute și citește Ioan capitolele 14-16 și lasă ca duhul tău să absoarbă mesajul Domnului Isus. Să remarcăm faptul că El dorește ca ucenicii Săi să aibă pace, și îi mângâie asigurându-i că nu-i va lăsa niciodată singuri. Acestea sunt binecuvântări pe care dorește să ți le împărtășească și ție, printr-o lucrare lăuntrică.
Așadar, cum poți găsi această pace și această mângâiere? Duhul Sfânt care locuiește în tine face această lucrare lăuntrică. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Probabil aceasta este cea mai profundă și benefică taină a creștinismului, anume că Duhul Sfânt locuiește în orice credincios, și este dispus și disponibil să ne ofere tot ce ne trebuie pentru a face față dificultăților vieții. Mângâietorul a fost promis de Fiul, trimis de Tatăl și astăzi El este al nostru prin credință. Îmbrățișează-L, încrede-te în puterea Sa, experimentează pacea Sa și urmează călăuzirea Sa care nu dă greș niciodată!
de Jean Koechlin
Daniel 6:16-28
În groapa cu lei se reînnoieşte minunea din cuptorul cu foc, de la capitolul 3. Omul lui Dumnezeu este cruţat de colţii fiarelor, precum odinioară cei trei prieteni ai săi de arşiţa flăcărilor. Şi Evrei 11.33,34 ne dezvăluie secretul lor comun: prin credinţă „au astupat gurile leilor, au stins puterea focului”. S‑ar putea întreba cineva de ce Dumnezeu pe aceşti slujitori i-a scăpat, în timp ce pe alţii i-a lăsat să-şi piardă viaţa pe ruguri sau în arene, ca martiri (compară cu Evrei 11.37). Aceasta a fost, înainte de orice, pentru ca Dumnezeu să-Şi arate puterea cu care i–a protejat pe martorii Săi; El Se găseşte aici angajat vizavi de Darius. Acest episod din viaţa profetului corespunde cuvânt cu cuvânt experienţei descrise în Psalmul 57 (v. 4, 5 şi solemnul verset 6).
Cât de mult ne face Daniel să ne gândim la Domnul Isus! Credincios de la început până la sfârşit, aşa a fost Hristos. Era străin, despărţit de lume şi totuşi mereu gata să facă în ea un bine, să descopere gândul lui Dumnezeu. Ca şi Daniel, El n-a oferit nicio ocazie pentru vreo acuzaţie şi a fost condamnat fără motiv, tocmai din cauza credincioşiei Sale (comp. cu v. 4). Însă El a ieşit triumfător din moarte (acest domeniu al leului răcnind; Psalmul 22.13,21), care va fi partea celor răi. Da, glorie Răscumpărătorului nostru!
Mana Zilnica 