15 Mai 2023
Atunci când eram în carne, pasiunile păcatelor care erau prin lege lucrau în mădularele noastre spre a aduce rod pentru moarte.
Romani 7.5
„Atunci când eram în carne.” Ce vrea să spună expresia „în carne”? „A fi în carne” înseamnă a sta înaintea lui Dumnezeu pe temelia sau pe poziția primului Adam și a fi răspunzător înaintea Lui conform cu această poziție. Nu este vorba despre o măsură mai mică sau mai mare a vinovăției personale, ci despre starea păcătoasă în care ne găseam, fără excepție, din fire, despre jugul păcatului, sub care stăteam cu toții. Eram odinioară legați de lege prin căsătorie (ca să vorbim în termenii imaginii folosite în Romani 7); dar, după cum ne este atât de bine cunoscut, legea interzice păcatul, îi ține socoteală celui ce o încalcă și nu dă niciun fel de putere pentru a ține poruncile ei; dimpotrivă, ea dă păcatului ocazia să fie activ în noi. Spunându-ne „să nu poftești”, ea tocmai trezește „patimile păcatelor” din noi și le dă ocazie să lucreze. Astfel înțelegem de ce apostolul spune că aceste patimi sunt „prin lege”. Totuși, să nu trecem cu vederea faptul că izvorul acelor patimi nu este în niciun caz legea; izvorul este în noi, dar legea lucrează asupra lui și îl transformă în faptă. Dacă un profesor le-ar interzice elevilor săi să mâzgălească pereții clasei, pofta de a face lucrul interzis s-ar trezi în mulți care mai înainte poate că nici nu se gândeau la așa ceva. Sau, dacă aș închide ceva într-un sertar și aș spune: «Nimeni nu are voie să știe ce este în acest sertar», toți, mari și mici, ar simți pofta să deschidă acel sertar.
Aceasta era deci starea noastră, situația noastră tristă. Dar, Dumnezeu fie lăudat, aici se spune că „eram în carne”, ceea ce înseamnă că acum nu mai suntem! Chiar mai mult – după cum ne învață apostolul mai târziu – acum suntem „în Duh” (Romani 8.9). Aceasta este noua noastră poziție înaintea lui Dumnezeu. Desigur că încă avem „în noi” carnea și de aceea putem face încă lucrurile cărnii, putem chiar să fim „carnali” (1 Corinteni 3.1,3), dar nu mai suntem „în carne”. Și, deși carnea este încă în noi, nu mai suntem sub stăpânirea ei, iar carnea nu mai reprezintă, ca mai înainte, poziția noastră înaintea lui Dumnezeu.
R. Brockhaus
-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să-L așteptați din ceruri pe Fiul Său.
1 Tesaloniceni 1.9,10
Câinele de bronz
Un misionar și-a cumpărat un mic câine de bronz și l-a luat cu el când a plecat pe câmpul de misiune din Myanmar (Burma). El a așezat micuța figurină într-un loc vizibil în fața casei sale. Curioși, oamenii l-au întrebat: „De ce ai pus acest câine în fața ușii tale?”. — „Pentru că adesea sunt singur în casă și am nevoie de un câine care să mă păzească.” Oamenii au început să râdă. — „Dar câinele tău nu vede, nu aude, nu latră și nici nu mușcă. Cum te poate păzi?” — „Ei bine”, le-a spus misionarul, „dar idolii voștri din ce sunt făcuți? Din lemn, din piatră și din metal! Ei nu văd și nu aud mai mult decât câinele meu. Voi însă vă plecați până la pământ înaintea lor, vă rugați lor și susțineți că ei vă protejează. V-am spus de multe ori că numai Dumnezeul din ceruri este adevăratul Dumnezeu și că El Și-a dat Fiul, pentru ca oricine crede în El să aibă viața veșnică. De ce nu renunțați la acești idoli detestabili și de ce nu vă îndreptați către adevăratul Dumnezeu?”. Oamenii n-au mai spus nimic. De fiecare dată când un închinător la idoli trecea pe acolo, câinele de bronz părea că îi spune: „Idolii voștri sunt la fel ca mine”.
Poate ne gândim că această relatare nu are nimic să ne spună, pentru că noi nu suntem închinători la idoli. – Dar chiar nu suntem? Banii, succesul și puterea sunt idoli care ne țin prinși și care ne împiedică să-I slujim unui Dumnezeu viu. Tesalonicenii (din versetul de azi) s-au întors la adevăratul Dumnezeu, care li S-a făcut cunoscut prin Fiul Său Isus Hristos. El i-a eliberat de păcatele lor pe toți aceia care au crezut.
Citirea Bibliei: Ieremia 44.1-10 · Romani 11.11-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GÂNDURI DESPRE RUGĂCIUNE (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)
Astăzi, dăruiește-I lui Dumnezeu gândurile tale șoptite. De-a lungul secolelor, creștinii au învățat valoarea rugăciunilor formulate în propoziții scurte. Acestea sunt rugăciuni care se pot șopti oriunde, în orice cadru. Misionarul creștin, Dr. Frank C. Laubach, cunoscut sub numele „Apostolul analfabeților” a dezvoltat o comuniune neîncetată cu Dumnezeu, adresându-I întrebări. La fiecare două sau trei minute, el se ruga: „Sunt eu după voia ta, Doamne? Îți sunt eu pe plac, Doamne?” El a spus la un moment dat: „Lucrul acesta, de a păstra legătura constantă cu Dumnezeu, de a-L face obiectul gândului meu și tovarășul conversațiilor mele, este cel mai uimitor lucru pe care l-am făcut vreodată!”
Imaginează-ți cum ar fi să te gândești la fiecare clipă ca la un potențial timp de comuniune cu Dumnezeu. De-a lungul vieții tale, tu vei petrece 6 luni stând la semafor, 8 luni deschizând e-mailuri nedorite, un an și jumătate căutând lucruri pierdute și ditamai perioada de 5 ani așteptând la diferite cozi. De ce nu Îi dăruiești aceste clipe lui Dumnezeu? Când Îi dăruiești Lui gândurile tale șoptite, obișnuitul devine neobișnuit. Expresii simple precum: „Mulțumesc, Tată!” sau „Mă încred în Cuvântul Tău!” sau „Dorința mea este să-Ți fiu pe plac!” pot transforma ziua și viața ta. Nu e nevoie să pleci de la birou sau să îngenunchezi în bucătărie. Roagă-te acolo unde ești. Fă din bucătăria ta o catedrală, și din sala de clasă o capelă. Apoi, dăruiește-I lui Dumnezeu și gândurile tale de seară.
La sfârșitul zilei, lasă-ți mintea să se gândească la El. Încheie-ți ziua așa cum ai început-o – vorbind cu Dumnezeu! Mulțumește-I pentru părțile bune. Pune-I întrebări despre părțile grele. Caută mila Sa. Caută puterea Sa. Când îți închizi ochii, simte siguranța promisiunii Sale: „Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.” (Psalmul 121:4). Iar dacă adormi în timp ce te rogi, nu te îngrijora. Este vreun al loc mai bun de a adormi, decât în brațele Tatălui tău?!
de Jean Koechlin
Daniel 11:10-28
Acest capitol anunţă şi istoriseşte în detaliu rivalitatea dintre două din cele patru dinastii în care avea să fie împărţit imperiul grec al lui Alexandru. În acest împărat al Nordului se recunoaşte linia Seleucizilor, guvernând regiunile situate la nord de Palestina: Siria, Asia Mică, în timp ce împăraţii Sudului sunt Lagizii (sau Ptolomeii), stăpânind Egiptul. Între aceste două puteri rivale aveau să alterneze războaiele şi tratatele de alianţă, cu linguşiri omeneşti, şantaje şi ameninţări, căsătoriile diplomatice şi asasinatele. Relaţiile dintre naţiuni nu s–au schimbat deloc de atunci, iar manualele de istorie nu sunt altceva decât triste reflectări despre ce conţine inima omului: lăcomie (v. 8), violenţă şi crime (v. 14), moravuri rele (v. 17), înşelăciune (v. 23), corupţie (v. 24), trădare (v. 26), minciuni (v. 27).
Cât de deşartă apare, după două mii de ani, retrospectiva acestor conflicte având drept miză ţara lui Israel (v. 16) şi care–i va măcina în guvernări de scurtă durată pe aceşti monarhi îngâmfaţi!
Politica internaţională din perioada împăraţilor aparţinând dinastiei Seleucizilor şi a Ptolomeilor este descrisă aici anticipat într–un mod atât de exact, încât unii raţionalişti, încurcaţi, au făcut tot posibilul pentru a demonstra că acest capitol nu putea fi scris decât după împlinirea evenimentelor pe care acesta le anunţă.
Mana Zilnica 