Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 8, 2023”

8 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre ceruri … și L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt.

Daniel 4.34


Primele patru capitole din Daniel ne oferă istoria lui Nebucadnețar. În capitolul 1, Daniel și prietenii lui au cerut o hrană și o băutură diferite în timpul cât a durat pregătirea lor, pentru a se păstra curați. Dumnezeu a binecuvântat alegerea făcută de ei, oferindu-le pricepere și cunoștință din belșug. Drept rezultat, împăratul a remarcat aptitudinile lor și a rămas impresionat.

Apoi, în capitolul 2, Daniel a interpretat visul împăratului, informându-l că „este un Dumnezeu în ceruri care descoperă tainele” (Daniel 2.28). Nebucadnețar a rămas uimit. În capitolul 3, prietenii lui Daniel s-au împotrivit poruncii împăratului, refuzând să se închine chipului construit de el. Dumnezeu i-a păzit de focul judecății, iar Nebucadnețar a fost cu totul șocat.

Apoi Nebucadnețar însuși povestește în capitolul 4. Un alt vis de-al său a fost interpretat de Daniel, care era pe atunci un sfătuitor de încredere. Prin acest vis, împăratul a fost avertizat să se smerească, să o rupă cu păcatele sale și să urmărească dreptatea și îndurarea. El a ignorat avertismentul, astfel că a trebuit să sufere judecata severă a lui Dumnezeu. Totuși, a primit îndurare de la El. După aceea, profund afectat de suveranitatea și de adevărul lui Dumnezeu, Nebucadnețar a fost convertit. Cuvintele sale de laudă la adresa Împăratului cerului formează una dintre cele mai frumoase doxologii din Scriptură.

Suntem încurajați să vedem cum Dumnezeu i-a folosit pe Daniel și pe prietenii săi pentru ca interesul moderat al împăratului să se transforme într-o lucrare de convertire a sufletului său. Credincioșia lor în lucrarea de zi cu zi a fost punctul de început. Totuși, aceasta n-a constituit o mărturie deplină, de aceea ei au folosit în conversații în mod specific numele de „Cel Preaînalt”. Prin purtarea lor consecventă și prin cuvintele lor pline de credincioșie, un aprig disprețuitor al lui Dumnezeu a ajuns să cunoască harul și gloria Sa.

S. Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.

Psalmul 121.2


Ocrotit în barcă de credincioșia lui Dumnezeu

Un băștinaș de pe o insulă din Mările Sudului a fost luat cu barca lui de un curent puternic și astfel s-a îndepărtat mult de insula natală. A plutit treizeci și două de zile pe marea întinsă, până când l-a salvat echipajul unei bărci japoneze de pescuit.

Mai târziu, cel salvat a povestit reporterilor uimiți faptul că el a supraviețuit în adevăratul sens al cuvântului cu Psalmul 121. Tocmai pentru că se ruga mereu rostind cuvintele acestui psalm, cugeta la ele și se agăța de promisiunile lui Dumnezeu, a rămas ocrotit de panică și de stări confuze. De fiecare dată când se ruga, venea peste el o mare liniște. Când se gândea că acum este sfârșitul, Dumnezeu îi dădea exact ceea ce avea nevoie. Peștii zburători făceau salturi și apoi cădeau în barca lui. Cu undița putea să prindă și alți pești. Odată o broască țestoasă s-a lovit de barca lui. El a putut să o tragă cu mâna în barcă și a folosit carapacea ei pentru a strânge apă de ploaie.

În ultima zi era atât de slăbit, încât nu mai putea nici să stea în șezut. A văzut atunci trecând prin apropiere un vas comercial. Prea slăbit pentru a mai da vreun semnal, s-a rugat: „Doamne, arată-i căpitanului barca mea!”. Dar de pe vas se părea că nu-l observă nimeni. Pregătit să moară, și-a încredințat soția și copiii în mâna lui Dumnezeu. Deodată a apărut o barcă de pescuit japoneză care l-a salvat în ultima clipă.

Această întâmplare este mărturia credincioșiei lui Dumnezeu și a puterii Cuvântului Său. Din acest Cuvânt a luat acel băștinaș mângâiere și încredere, când plutea în derivă, într-un necaz așa de mare.

Citirea Bibliei: Ieremia 38.14-28 · Romani 8.31-39


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRAREA LĂUNTRICĂ A DUHULUI SFÂNT (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16)


În relatarea din Noul Testament, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că El va ruga pe Tatăl, să le dea un alt Mângâietor, care să rămână cu ei în veac. Cuvântul grecesc pentru „mângâietor” este parakletos, care înseamnă „cel ce stă alături” sau „cel care mijlocește”. Misiunea Lui este să te întărească, să te încurajeze și să te sfătuiască. Cât de bun este lucrul acesta? Când te simți descurajat, confuz și lipsit de putere, tu ai acces la un ajutor înțelept, plin de compasiune și competent, care se va arăta ca să te sprijine și să-ți asigure lucrurile de care ai nevoie. Așadar, în loc să te lupți să mergi singur, învață să te bazezi pe El, să iei din puterea Sa, și să crezi că El Își va face lucrarea plină de putere în tine.

Apostolul Pavel ne spune să umblăm „cârmuiţi de Duhul, şi să nu împlinim poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16). Lupta Duhului împotriva cărnii este neobosită. Și firea noastră pământească nu poate fi niciodată potolită de gândirea omenească; lucrul acesta nu face decât să producă înfrângere și descurajare. Care este răspunsul? Duhul Sfânt îți va spune unde să mergi și ce să faci. Și mai există un beneficiu minunat pe care ți-l aduce locuirea de către Duhul Sfânt: „toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14).

Să te rogi, și apoi să faci lucrurile după mintea ta – nu este calea lui Dumnezeu. Călăuzirea Duhului Sfânt – și nu faptele făcute la nimereală – trebuie să caracterizeze viața ta. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: sprijină-te, contează pe lucrarea lăuntrică a Duhului Sfânt!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 7:15-28


Dacă aceste subiecte profetice ne par anevoioase, atunci să-l imităm pe Daniel, cel care a dorit să cunoască adevărul (v. 19) şi care a întrebat pentru a-l afla (v. 16). Aceste evenimente atât de apropiate acum de noi trebuie să ne fie de maxim interes din motive cu atât mai multe.

Întâi este vorba despre forma pe care o va lua, după răpirea Bisericii, lumea în care trăim. Şi vedem deja foarte limpede conturându-se curentele care converg spre acest înspăimântător tablou final: asuprire şi violenţă (v. 19); negarea oricărei relaţii cu Dumnezeu (fiarele; citiţi 2 Petru 2.12); preamărirea nebună a omului (acest corn care se ridică proferând lucruri mari)

Apoi să nu uităm că martorii, numiţi „sfinţii locurilor preaînalte”, vor trece prin această perioadă tragică. Ei vor avea de suferit, vor fi asupriţi (lit. „epuizaţi”: v. 25), însă după aceea vor primi împărăţia şi judecata (v. 18, 22; Apocalipsa 20.4). Iar ceea ce în versetul 14 I-a fost atribuit Fiului Omului îi va fi deopotrivă dat şi poporului sfinţilor locurilor preaînalte (v. 27). Au fost călcaţi în picioare (v. 23) de „stăpânirile” răutăţii (v. 27). La rândul lor, vor primi această stăpânire atunci când Domnul, Cel care mai mult decât oricine a fost credincios până la moarte, Şi-i va asocia pe ai Săi în har, ca să domnească împreună cu ei (Psalmul 149.59).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: