19 Mai 2023
Israel este o viță necurățită de uscături, el aduce rod pentru sine; după belșugul rodului său și-a înmulțit altarele; după bunătatea pământului său și-au făcut stâlpi frumoși.
Osea 10.1
Vedem că Israel devenise o vie luxuriantă, foarte bogată și prosperă, datorită harului și a favorii lui Dumnezeu, însă dorința lui după a-și plăcea lui însuși nu se micșorase – „el aduce rod pentru sine”. Israel, la fel ca mulți alți credincioși astăzi, era preocupat cu sine și cu a strânge tot mai multe bogății, fără a fi preocupat cu a aduce roade pentru Dumnezeu și cu a-L glorifica pentru tot ceea ce Acesta făcuse pentru el.
„După belșugul rodului său și-a înmulțit altarele.” Cu cât a primit mai multe binecuvântări și mai multe bogății, cu atât și-a zidit mai multe altare. Trebuie să ne întrebăm cu toții cât de des Îi dăm înapoi lui Dumnezeu din binecuvântările pe care ni le-a dat, în loc să le folosim în întregime pentru noi. Din nefericire, de multe ori investim pentru noi înșine și ne strângem bogății, în loc să dăm pentru lucrarea Domnului și să-L slujim cu adevărat. „După bunătatea pământului său și-au făcut stâlpi frumoși.” Cu cât Israel a primit mai multă bogăție, cu atât mai insistent a folosit-o pentru a-și zidi sistemul idolatru, în loc de a zidi pentru Domnul.
Să ne întrebăm ce putem face pentru Domnul astăzi și ce putem să-I dăm din binecuvântările și bogățiile pe care El Însuși ni le-a dăruit. Aceste lucruri diferă de la persoană la persoană, în funcție de cum El ne-a binecuvântat pe fiecare, însă cu siguranță că oricare dintre noi putem dărui și Îl putem sluji, potrivit capacității pe care o avem de la El. Cel mai important lucru este să avem o dorință fierbinte de a-I fi de folos cu tot ceea ce avem de la El.
E. Nassour
Dacă cineva este ascultător al Cuvântului, și nu împlinitor, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.
Iacov 1.23,24
Oglinda Cuvântului lui Dumnezeu
Cabina de probă a magazinului de îmbrăcăminte este plină de oglinzi și peste tot îți vezi chipul. De fapt, trebuie să vezi cum arăți în noua haină și apoi să o și cumperi. – Desigur, poți și să o lași acolo și să pleci fără ea.
Oglinzile ne însoțesc toată viața. Dar cine se gândește că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este oglinda perfectă pentru omul interior? Când citim Biblia, ne vedem tot lăuntrul nostru în ea. Când citim o altă carte, nu avem aceeași experiență. Din nefericire, imaginea pe care ne-o prezintă Biblia nu este întotdeauna plăcută, pentru că Dumnezeu nu-l măgulește niciodată pe om, așa cum face un scriitor care vrea să obțină un tiraj mare de cărți. În Biblie ne descoperim greșelile și lipsurile în toată gravitatea lor, ne vedem deodată așa cum ne vede Dumnezeu: fără machiaj și goi-goluți.
Dacă până acum omul a avut o imagine cu totul eronată despre sine, îi vine greu să facă față acestei realități pe care o dezvăluie oglinda!
Dar cât de bine este să privim adevărul prezentat de „oglindă”, adică să auzim și să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu, crezând mesajul de salvare al lui Dumnezeu! Evanghelia (vestea bună) este puterea lui Dumnezeu care aduce salvare fiecăruia care crede. Cine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de ispășire este îndreptățit de Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Ieremia 47.1-48.25 · Romani 12.16-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNCREDE-TE ÎNTOTDEAUNA ÎN DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:25)
Biblia ne relatează că: „împăratul Egiptului a murit și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea pe care li le smulgea robia s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:23-25). Când israeliții credeau că viața nu poate fi mai grea de-atât, Faraon le-a redus cantitatea de paie și le-a poruncit să producă același număr de cărămizi zilnic. Acesta a fost punctul în care au ajuns la limită!
Te afli și tu cumva într-un asemenea moment? Dacă este așa, iată trei lucruri pe care trebuie să le știi:
1) Uneori ajută să-ți împărtășești sentimentele. Mai ales când o faci la vremea potrivită, în modul potrivit și față de persoanele potrivite. Poate fi un lucru terapeutic și vindecător. Dar de cele mai multe ori, ajutorul de care ai nevoie nu se poate găsi la oameni.
2) Vine o vreme când trebuie să strigi către Dumnezeu. Dumnezeu i-a văzut că se luptă să supraviețuiască de la o zi la alta, dar pentru că au discutat doar între ei, dar nu și cu El, nimic nu s-a schimbat. Tu te-ai rugat pentru situația în care te afli? Rugăciunea trebuie să fie prima ta opțiune, nu ultima! Psalmistul a spus: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.” (Psalmul 118:5) Rugăciunile psalmistului l-au scos dintr-un loc al „strâmtorării” și l-au pus într-un loc al siguranței lui Dumnezeu.
3) Dumnezeu Își va ține mereu promisiunea. „Şi-a adus aminte de legământul Său… şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:24-25) Dumnezeu lucrează potrivit planului Său, nu după planul nostru. El are un orar stabilit după care răspunde la rugăciunile tale și te scapă, deci continuă să te rogi și să crezi în El!
de Jean Koechlin
Osea 2:1-17
Cauza lui Israel nu se poate apăra (v. 2; comp. cu Isaia 1.18)! După un rechizitoriu cutremurător, Dumnezeu pronunţă pedeapsa pentru infidelitatea acestui popor: „de aceea, iată, îţi voi îngrădi calea” (v. 6) „de aceea Îmi voi lua înapoi grâul” (v. 9).
„De aceea” şi ne-am putea aştepta la o pedeapsă încă şi mai severă. Dar ce anunţă versetul 14?:
„De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi voi vorbi inimii ei”. Neasemuit har al lui Dumnezeu! Păcatul alor Săi Îi dă Domnului ocazia de a-Şi dezvălui mila infinită. În loc să alunge „soţia” nerecunoscătoare şi vinovată, El o ia de mână şi, singur cu ea, îi vorbeşte într-un fel care să-i atingă inima. Dar de ce este menţionată aici această sinistră vale a Acorului? Nu ne vorbeşte ea despre păcatul lui Acan şi despre dezastruoasele sale consecinţe? (Iosua 7.26). Iată însă că tocmai pe aceasta o alege Dumnezeu pentru a o face, de acum, „o uşă a speranţei” (comp. cu Isaia 65.10).
Din punct de vedere moral, şi pentru noi este la fel. Valea tulburării, locul unde avem de-a face cu Dumnezeu în chestiunea greşelilor noastre din trecut, devine „o uşă a speranţei”. Astfel, Dumnezeu ne arată că bucuria comuniunii cu El are obligatoriu ca punct de plecare mărturisirea păcatelor noastre.
Mana Zilnica 