Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 14, 2023”

14 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.

Matei 27.45,46


În timpul acestei scene deosebit de sfinte, în care Domnul Isus purta judecata pentru păcatele noastre, auzim acel strigăt al durerii, scos în „ceasul al nouălea”. Ni se spune că s-a făcut întuneric peste toată țara, începând cu ceasul al șaselea, care corespunde cu ora noastră 12:00, până la „ceasul al nouălea”, care corespunde cu ora noastră 15:00. Ceasul al nouălea era „ceasul rugăciunii” (vedeți Fapte 3.1; 10.30). În chiar ceasul în care Domnul Isus a strigat către Dumnezeu, cei din poporul iudeu erau în rugăciune. Să medităm la acest fapt uimitor, anume că, în timp ce Hristos striga la Dumnezeu, fiind părăsit, poporul Său, care tocmai Îl lepădase, se ruga. Preoții erau în templu la ceasul rugăciunii, atunci când perdeaua templului a fost ruptă în două (Matei 27.51). Acest lucru a semnificat faptul că acum calea ne era deschisă pentru a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune cu îndrăzneală (Evrei 9.8; 10.19,20).

Mai există un lucru minunat legat de „ceasul al nouălea”. Pentru Israel, acest ceas era considerat ca începutul serii. Acesta marca de fapt timpul jertfei de seară, care era arderea-de-tot neîncetată (Exod 29.38-41), când un miel de un an trebuia jertfit „între cele două seri”, adică la „ceasul al nouălea”, exact ceasul în care Domnul a scos acel strigăt sfâșietor. Arderea-de-tot neîncetată era temeiul pe care Dumnezeu putea fi în mijlocul poporului Său și putea vorbi cu el (Exod 29.42). Ea este de asemenea un simbol binecuvântat al faptului că Dumnezeu ne-a acceptat în Cel Preaiubit (Efeseni 1.6). Nu numai că Domnul ne-a deschis calea de a ne apropia de Dumnezeu, ci suntem priviți de Dumnezeu în toată savoarea Persoanei și jertfei Sale.

B. Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea turma cu frații lui.

Geneza 37.2


Iosif – o prefigurare a Domnului Isus

Din tinerețea sa, Iosif a fost una dintre cele mai frumoase și mai grăitoare imagini despre Domnul Isus.

În primul rând, Iosif era păstor; el păștea turma împreună cu frații săi. Un păstor bun se îngrijește de oile sale, le asigură hrana și protejează turma. Păstorul bun este caracterizat de dăruire, de fidelitate, de blândețe și de compasiune. – Toate acestea se reunesc în chip desăvârșit în Domnul Isus. El spune despre Sine: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi” (Ioan 10.11).

În al doilea rând, Iosif și-a început drumul vieții ca slujitor. În Geneza 37.2 se spune despre el: „Și tânăr [slujitor], era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei”. – Cu toate că Domnul Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, El nu a venit pe pământ „să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10.45). El a fost Slujitorul credincios al lui Dumnezeu, care S-a smerit pentru a le sluji oamenilor.

În al treilea rând, Iosif a trăit separat, dar printre frații săi. El nu lua parte la faptele lor rele, ci îi „spunea tatălui lor cuvintele lor cele rele” (Geneza 37.2). – Domnul Isus a fost separat de păcat, cu toate că El a trăit printre oameni păcătoși, a vorbit și a mâncat cu ei. Dar niciodată răul acestor oameni nu a avut o influență negativă asupra Lui. El a rămas curat și consacrat lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ieremia 43.1-13 · Romani 11.1-10


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE RUGĂCIUNE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” (Psalmul 5:3)


Pentru ca oile să cunoască glasul păstorului este nevoie de timp, însă în cele din urmă ele îl recunosc și învață să se încreadă în el pentru toate nevoile pe care le au. Așadar, cum poți să devii și tu la fel de familiarizat cu glasul lui Dumnezeu?

Iată câteva idei:

1) Dăruiește-I lui Dumnezeu primele tale gânduri de dimineață. Cu capul pe pernă și cu ochii închiși, oferă-I lui Dumnezeu primele clipe ale zilei. Spune: „Îți mulțumesc pentru odihna de peste noapte. Astăzi îți aparțin Ție!” C.S. Lewis a scris: „În clipa în care te trezești în fiecare dimineață, toate dorințele și speranțele tale pentru ziua care te așteaptă se năpustesc asupra ta ca niște animale sălbatice. Și prima ta sarcină în fiecare dimineață este să le alungi; să asculți cealaltă voce, să accepți celălalt punct de vedere, și să lași ca cealaltă viață – mai largă, mai puternică și mai liniștită – să te pătrundă!”

2) Dăruiește-I lui Dumnezeu gândurile care așteaptă. Soții și soțiile au învățat de-a lungul vieții lecția tăcerii împărtășite; ei nu trebuie să umple aerul cu sporovăieli constante. Faptul că sunt împreună este suficient. Fă la fel și în viața spirituală! Încearcă să și taci înaintea lui Dumnezeu. „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmul 46:10) Conștientizarea prezenței lui Dumnezeu este rezultatul tăcerii înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus S-a rugat: „ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21) Ești tu conștient de prezența lui Hristos „în tine”, așa cum a promis? Până la ce nivel L-ai invitat, în mod conștient, să fie „de-al casei” în inima ta? Cum s-a dezvoltat practicarea părtășiei tale cu Dumnezeu în ultimii câțiva ani?

Dacă nu-ți plac răspunsurile, fă schimbări începând de astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 10:15-21; 11:1-9


Pentru a putea înţelege partea vizibilă a profeţiei (cap. 11), capitolul 10 ne întâmpină ajutândune să întrevedem latura ei ascunsă, care este corespondentul ceresc al acestor evenimente de pe pământ. Maimarii acestei lumi, deşi se cred liberi, seamănă cu nişte marionete; ei sunt dirijaţi din sfere mai înalte, de către „căpetenia autorităţii” satanice, prin intermediul acestor „fii” care se numesc patimi (Efeseni 2.2). Dumnezeu însă are de asemenea legiunile Sale de îngeri cu conducătorii lor (Evrei 1.14). Şi, lucru minunat, noi putem, prin rugăciunile noastre, să punem în mişcare forţele lor invizibile, să purtăm aceleaşi lupte şi să experimentăm, împreună cu Ilie şi cu Daniel, că „mare putere are cererea fierbinte a celui drept” (Iacov 5.16).

În capitolul 11, Dumnezeu îi deschide profetului său o largă perspectivă asupra evenimentelor ce urmau să aibă loc. Trei monarhi perşi aveau să se succeadă: Cambises al IIlea, Gaumata Magul şi Darius Histaspes (recunoscuţi, respectiv, în Ezra 4.6,7,24). După ei, bogatul şi puternicul Xerxes (Ahaşveroş din cartea Estera) va întreprinde o formidabilă ofensivă împotriva Greciei (Iavan). Apoi va avea loc ascensiunea fulgerătoare a lui Alexandru cel Mare (v. 3, 4), divizarea şi mai rapidă a imperiului său „în cele patru vânturi” (izbitoare ilustraţie a cărţii Eclesiastul), urmată de îndelungate certuri între principalii săi moştenitori.

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: