24 Noiembrie 2022
Nimeni să nu vă facă să pierdeți premiul, făcându-și voia lui însuși în smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în cele pe care nu le-a văzut, îngâmfat zadarnic prin gândirea cărnii sale și neținându-se strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și strâns unit prin încheieturi și legături, crește cu creșterea de la Dumnezeu.
Coloseni 2.18,19
Acesta este un avertisment cu privire la faptul că vom fi înșelați dacă vom permite cuiva să ne impună rânduieli legaliste, după ce am cunoscut harul lui Dumnezeu în Hristos. Dacă ne întoarcem la lege, ne facem în curând vinovați de încălcarea legii. Legalismul însă, chiar dacă nu înseamnă doar așezarea sub legea mozaică, consideră a fi smerenie să-i ai pe îngeri ca intermediari, sugerând că nu suntem vrednici să ne apropiem direct de Dumnezeu în închinare. Aceasta este o smerenie falsă, un amestec în lucruri care nu pot fi înțelese, însă care nu fac decât să îngâmfe. Este misticism, care nu se supune Cuvântului limpede al lui Dumnezeu, măcar că pare foarte religios și meticulos. Sfinții lui Dumnezeu sunt atenționați cu putere împotriva unor astfel de lucruri, fiindcă ele îi lipsesc de binecuvântare adevărată acum și de răsplată în viitor, așezând altceva decât pe Hristos între suflet și Dumnezeu.
Un lucru caracterizează toate aceste lucruri: Hristos nu este recunoscut ca și Cap. Cum poate un trup să funcționeze fără cap? Din El, din Domnul Isus glorificat, izvorăsc hrana și înțelepciunea necesare ca trupul să funcționeze în unitate. Încheieturile permit ca unele mădulare să funcționeze în multiple direcții, în timp ce rămân în mod vital unite cu trupul. Legăturile puternice și suple țin trupul împreună, sprijinind încheieturile în orice privință. Capul este însă Acela prin care tot trupul este strâns unit împreună și prin care este hrănit și susținut. Capul face ca trupul să crească cu creșterea care este de la Dumnezeu.
L. M. Grant
Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci El, Domnul este Stânca veacurilor.
Isaia 26.4
Încrederea în Dumnezeu
De ce m-apasă grija, de ce sunt tulburat?
De ce în întristare mi-e duhul cufundat?
Că doar Mântuitorul cu mine-i ne-ncetat.
El pasărea hrănește și toți crinii-mbracă El;
De-ai Săi El Se-ngrijește, nici de min’ nu va uita.
Când ispitit mă aflu și noaptea m-a cuprins,
Pe buze n-am cântare și râvna mi s-a stins,
Privesc atunci spre Domnul și zelul iar s-a-aprins.
El pasărea hrănește și toți crinii-mbracă El;
De-ai Săi El Se-ngrijește, nici de min’ nu va uita.
Când grea e lupta vieții, să nu fii tulburat,
Căci El de partea noastră Se luptă ne-ncetat;
În El tot ajutorul oricând ne este dat.
El pasărea hrănește și toți crinii-mbracă El;
De-ai Săi El Se-ngrijește, nici de min’ nu va uita.
—C. D. Martin, 1905
Citirea Bibliei: Eclesiastul 10.1-20 · Marcu 6.45-56
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU EXAGERA! – Fundația S.E.E.R. România
„Toate sunt lămurite pentru cel priceput…” (Proverbele 8:9)
Regele Solomon a scris: „Ascultați… buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.” (Proverbele 8:6-9) De obicei, noi înfrumusețăm adevărul pentru a obține atenția și aprobarea ascultătorului. Dar în cele din urmă, adevărul gol-goluț va ieși la suprafață. Cu timpul, oamenii vor descoperi înclinația ta spre distorsionarea adevărului, și îți vei pierde credibilitatea în fața lor. Și odată ce o pierzi, e nevoie de mult timp s-o recuperezi – dacă vei mai reuși vreodată! Afirmații precum: „Toată lumea face la fel” sau „Ți-am spus eu”, îi fac pe oameni să te desconsidere, și în final să te dea la o parte ca fiind o persoană care nu prezintă încredere.
Este bine să spui lucrurilor pe nume și cu însuflețire, dar evită exagerarea. Rămâi la fapte și împotrivește-te dorinței de a fi în centrul atenției. Nu te angaja în acest fel de minciună! Frații lui Iosif au urât faptul că el avea trecere înaintea lui Dumnezeu, așa că l-au aruncat într-o groapă, l-au vândut, i-au mânjit haina cu sânge, au dus-o acasă și i-au arătat-o tatălui lor, care era înaintat în vârstă. N-au spus nimic explicit, ci l-au lăsat pe bietul om să tragă concluzia că fiul lui a fost devorat de fiare sălbatice. Și mai mult, ei l-au lăsat să trăiască cu această crudă minciună ani de zile!
În Apocalipsa 22:15 citim: „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” Așadar, dacă nu dorești să te identifici cu o astfel de tovărășie, spune mereu numai adevărul, întreg! Fie rugăciunea ta zilnică acest verset (Psalmul 120:2): „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, și de limba înşelătoare!” Amin!
de Jean Koechlin
1 Corinteni 4:16-21
Care alta era rădăcina certurilor de la Corint, dacă nu mândria? (Proverbe 13.10). Fiecare se fălea cu darurile lui spirituale şi cu ce cunoştinţe avea (cap. 1.5), uitând că pe toate le primiseră numai prin har. Pentru a putea rămâne smeriţi, să ne aducem întotdeauna aminte de versetul 7: „Ce lucru ai tu, pe care să nu–l fi primit?”.
În plus, a se umfla astfel de vântul propriei importanţe înseamnă a dori altceva decât pe „Isus Hristos răstignit” (cap. 2.2), înseamnă „a împărăţi” de acum, deşi este scris: dacă răbdăm (acesta este prezentul), „vom şi împărăţi împreună cu El” (2 Timotei 2.12). Pavel, de partea sa, n–a inversat lucrurile. Accepta de bunăvoie să ia locul, pentru momentul prezent, de „gunoiul lumii”, de „lepădătura tuturor” (v. 13), loc cu care prea puţini creştini ştiu să se împace. Cunoscând însă că mergea spre adevărata fericire, îi roagă pe corintenii lui cei dragi să–l urmeze pe un astfel de drum. El era tatăl lor spiritual (v. 15) şi dorea ca ei să–i semene, aşa cum copiii seamănă cu părinţii lor. Dacă avertismentele sale nu ar fi fost însă ascultate, el era gata, atunci când ar fi venit la ei, să folosească „nuiaua”, adică să-i corecteze cu severitate, datorie de tată de care el se va achita, spre folosul copiilor lui „preaiubiţi” (v. 14).
Mana Zilnica 