3 Aprilie 2021
Și hrana lui zilnică, întreținerea lui permanentă, îi era dată de către împărat în fiecare zi, în toate zilele vieții sale.
2 Împărați 25.30
Resursa zilnică pentru nevoile noastre (1)
Acest verset ne spune că lui Ioiachin, fostului împărat al lui Iuda, luat captiv de către Nebucadnețar, hrana zilnică îi era dată. Într-un fel asemănător, și noi primim fiecare hrană zilnică de la Dumnezeul și Tatăl nostru, pentru nevoile spirituale pe care le avem. Am dori să privim la câteva versete din Noul Testament care vorbesc despre ceea ce El ne oferă din resursele Sale. Mai întâi însă este nevoie să înțelegem că Dumnezeu dorește să simțim nevoia după ceea ce El este gata să ne ofere. Acesta este unul dintre scopurile încercărilor, mari sau mici, fiindcă în astfel de momente recunoaștem că avem nevoie de ajutorul Lui și venim la El pentru a primi rezolvare. Apostolul Pavel le-a împărtășit filipenilor ceea ce el însuși învățase din experiență: „Iar Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus” (Filipeni 4.19). La fel ca în versetul din 2 Împărați, resursele pe care le primim de la Tatăl nostru sunt „permanente”, fiindcă nu se epuizează niciodată, și sunt pentru toate zilele vieții noastre (nu va exista nicio zi în care El să ne neglijeze).
Înțelepciune – Iacov 1.5: „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie și nu reproșează, și i se va da”. Ne lipsește înțelepciunea? Avem o decizie de luat și nu știm ce să facem? Poate avem înainte două căi și nu știm care este cea după voia lui Dumnezeu. Niciuna dintre ele nu este păcătoasă sau egoistă, căci atunci nici n-ar fi nevoie să ne rugăm, ci amândouă par să fie pentru slava lui Dumnezeu. Ce facultate voi urma? Ce loc de muncă voi alege? Tatăl nostru poate să ne dea înțelepciunea necesară pentru a face alegerea potrivită.
K. Quartell
Întăriți-vă deci mâinile obosite și genunchii slăbiți; croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
Evrei 12.12,13
De la competiție la solidaritate
În finala probei de 400 de metri de la Jocurile Olimpice pentru sportivii cu handicap participau șase alergători pentru a obține medalia de aur. Fiecare participant avea câte un alt handicap. Implicare și voință existau, dar cu siguranță nu arăta totul la fel de elegant ca la olimpiadele „adevărate”.
Deodată, alegătorul din frunte a căzut la pământ. Ce a făcut atunci atletul din spatele lui? El nu a alergat pe lângă cel căzut, ci s-a aplecat și l-a ajutat să se ridice. Cu greu au pornit mai departe împreună. Toți ceilalți alergători au făcut la fel. Niciunul nu a luat-o înainte. Braț la braț, toți cei șase sportivi au ajuns la linia de start!
Într-o fracțiune de secundă, acești sportivi au trecut de la competiție la solidaritate, uitând de antrenamentul dur, de medalii, de onoare, de lupta pentru victorie. În schimb, au dat un frumos exemplu de profundă legătură prietenească.
Creștinii sunt pe calea spre cer. Pe de o parte, ei aleargă concentrându-se asupra țintei. Pe de altă parte, nu vor să-i ignore pe ceilalți creștini care aleargă împreună cu ei. Mulți se luptă cu o povară sau cu un handicap. Unele probleme sunt vizibile, ca în cazul alergătorilor de la Jocurile Paralimpice. Alții sunt extenuați de necazuri ascunse, pe care le țin departe de privirile celorlalți, sub o fațadă radioasă.
Porunca Domnului este clară: „Purtați-vă sarcinile unii altora și astfel veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6.2). Să ne ajutăm unii pe alții și să alergăm împreună spre ținta cerească!
Citirea Bibliei: Deuteronom 19.1-14 · Matei 27.39-54
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10)
Când îți alegi prieteni nepotriviți, îți cauți necazul cu lumânarea. Un înțelept a spus: „Dacă vrei să te înalți cu vulturii, nu mai alerga alături de curcani!” În cele din urmă vei deveni ca aceia cu care îți petreci majoritatea timpului; de aceea este important să-ți alegi prietenii cu atenție. Psalmistul a exclamat: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi…” (Psalmul 1:1). Samson a dezvoltat relații nesănătoase și ele l-au condus pe o cale greșită.
Așadar, iată o întrebare pentru tine: Te împiedică prietenii tăi să trăiești 100% pentru Dumnezeu? Te doboară sau te ridică? Când ești cu ei, îți dai seama că trebuie să te conformezi unor lucruri care îți lezează conștiința și convingerile, și care te vor face să te simți inconfortabil și vinovat, dacă le vei face? Cartea Proverbelor ne avertizează în mod repetat cu privire la tovărășiile nepotrivite: „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10) Expunerea constantă la atitudini și valori greșite va aduce consecințe nefaste în viața ta. Întotdeauna e mai ușor să tragi pe cineva în jos, decât să-l ridici. Așadar, ce fel de prieteni ar trebui să păstrezi? Categoric, pe aceia care scot tot ce e mai bun din tine, care te încurajează și fac din tine un om mai bun.
„Dar nu ar trebui să iubim pe toată lumea?” poate vei întreba. Ba da, dar nu trebuie să ți-i faci prieteni, să te bizui pe ei, să-i asculți, să te deprinzi cu căile lor greșite și să devii ca ei. Când vorbim de alegerea prietenilor, iată porunca biblică după care trebuie să trăiești (Psalmul 119:63): „Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.” Așa să ne ajute Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Proverbe 2:1-22
Înainte de a „lua în mâini” educarea „fiului”, Înţelepciunea îi testează înclinaţiile: este „fiul” hotărât să se lase învăţat, pentru a găsi cunoştinţa lui Dumnezeu? (v. 5); se supune el de bunăvoie disciplinei din această „şcoală”?; pentru că, în adevăr, nicio învăţătură nu este profitabilă dacă nu este însoţită de dorinţa de a dobândi cunoştinţă şi nici dacă lipseşte conştientizarea importanţei ei. În felul acesta ne putem explica cum se poate întâmpla ca un şcolar rău să devină dintr-o dată un bun elev: se schimbă brusc din momentul când ajunge să înţeleagă că viitorul lui depinde de munca lui.
Înţelepciunea şi priceperea ni se oferă ele însele. Dumnezeu nu limitează darurile Duhului Său (Ioan 3.34). În acelaşi timp însă, noi trebuie să le urmărim, să le căutăm activ prin rugăciune (v. 3; comp. cu 1 Corinteni 14.1). Versetele 1-4 îl invită pe cel credincios să facă un efort înşeptit: dacă vei primi cuvintele…, păstra poruncile…, pleca urechea…, îndrepta inima…, striga…, căuta…, cerceta… Într-adevăr, dacă inima noastră nu este angajată ferm şi personal, cea mai bună educaţie nu ne va putea păzi mult timp (v. 10,11; vezi Daniel 1.8). Tendinţa noastră va fi să ne adaptăm mediului în care ne vom afla: vom fi la discreţia influenţelor negative (v. 1222); şi, de asemeni, ziua plecării de acasă ar putea marca o întorsătură fatală pentru noi (citiţi 1 Corinteni 15.33).
Mana Zilnica 