2 Aprilie 2021
Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.
Cântarea Cântărilor 2.15
Știm cu toții că vulpile mici nu rămân mici. Ele cresc, în timp ce strică viile, și devin vulpi mari. Există multe feluri de vulpi care doresc să strice via Domnului, atacându-i pe cei care lucrează în această vie. Imaginea viei ne este familiară din parabolele Domnului Isus. Ea face referire la lucrarea Domnului, pe care El ne-a încredințat-o.
Una dintre aceste vulpi este ispita sexuală. Ea este extrem de periculoasă, fiindcă îl poate distruge pe lucrător și lucrarea lui. De aceea, atunci când apostolul Pavel i-a dat instrucțiuni lui Timotei și i-a spus să-i trateze pe bătrâni ca pe niște tați, pe femeile bătrâne ca pe niște mame, pe tineri ca pe niște frați, cu privire la femeile tinere, el spune: „ca pe niște surori, cu toată curăția” (1 Timotei 5.1,2). Împăratul Solomon a vorbit mult despre acest păcat în proverbele sale – „Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu rătăcești pe cărările ei. Pentru că ea a doborât pe mulți, rănindu-i, și toți cei uciși de ea au fost puternici” (Proverbe 7.25,26). El văzuse prea bine ce i se întâmplase tatălui său, precum și tragedia care a urmat pentru el și pentru familia sa.
Deși credinciosul poate fi în final restabilit în părtășia cu Domnul, dacă își mărturisește păcatul și dacă se pocăiește și se smerește cu adevărat, totuși lucrarea lui poate suferi pentru tot restul vieții sale. Viața socială de azi și starea morală joasă din lume permit ca această vulpe să strice ușor via noastră. Însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că cel credincios are Duhul Sfânt locuind în el, iar prin Duhul Sfânt, el poate da morții faptele și dorințele cărnii. Pe măsură ce privim la Domnul Isus și suntem hrăniți din Cuvântul Său, Cel care este în noi Se va dovedi mai mare decât toată puterea lui Satan și a cărnii.
A. M. Behnam
Aveți credință în Dumnezeu!
Marcu 11.22
A crede în Dumnezeu și a-L crede pe Dumnezeu
A crede în Dumnezeu înseamnă, mai întâi, să crezi că El există cu adevărat. În Biblie ni se cere să credem că Dumnezeu există, chiar dacă nu-L putem vedea. Dar această credință în Dumnezeu cuprinde mai mult: dacă credem în Dumnezeul cel viu, suntem dispuși să ne supunem autorității Sale. Atunci recunoaștem dreptul Său de a decide asupra vieților noastre. Noi suntem datori să-I dăm socoteală pentru tot ceea ce facem.
A-L crede pe Dumnezeu înseamnă a considera adevărat ceea ce spune El. Dumnezeu ne-a comunicat gândurile Sale în Biblie. Dacă Îl credem pe Dumnezeu, recunoaștem această carte ca fiind Cuvântul Său scris și deci o autoritate divină. Dumnezeu i-a inspirat, prin Duhul Său, pe scriitorii cărților Bibliei și astfel putem fi siguri că avem în mână adevărul divin.
Adevărul biblic nu este lingușitor pentru noi, oamenii: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și a oricărei nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul în nedreptate” (Romani 1.18). Dumnezeul cel sfânt trebuie să pedepsească păcatul și nedreptatea. Judecata va veni în curând asupra tuturor celor care nu și-au rezolvat problema cu Dumnezeu. Acum, Dumnezeu încă mai așteaptă și „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).
Să privim realitatea în față și să ne întoarcem la Dumnezeu, mărturisindu-ne păcatele înaintea Sa! Dumnezeu așteaptă să venim la El, ca să ne poată elibera din lanțurile lui Satan. Numai brațul Lui o poate face!
Citirea Bibliei: Deuteronom 18.1-22 · Matei 27.27-38
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Samson…” (Evrei 11:32)
Samson a avut un potențial incredibil, dar nu a știut să-l valorifice corect. Cum asta? Din mai multe motive. El nu a reușit să-și controleze pornirile. A fost puternic din punct de vedere fizic, dar slab din punct de vedere moral. Apoi, a trecut cu vederea principiile lui Dumnezeu în mod deliberat, iar viața sa a devenit un ciclu de eșecuri… din care n-a învățat nimic – și a continuat să facă aceleași greșeli la nesfârșit. Pentru el era un fel de joc: „Cât de tare mă pot apropia de foc, fără să mă ard?” Dalila, o prostituată filisteană care l-a prins în mreje, l-a presat continuu să-i spună care este sursa puterii sale, și de fiecare dată s-a apropiat și mai mult de adevăr. Samson s-a jucat cu ispita, jucându-se cu Dalila – și în cele din urmă „s-a ars”!
Și noi facem la fel când spunem lucruri precum: „Ce rău poate să-mi facă?… doar de data asta!” Adevărul este că niciunul dintre noi nu-și plănuiește eșecul. Eșecul vine de la sine – și treptat. E un proces pas cu pas, pe măsură ce devenim tot mai slabi. Viața noastră nu se năruie într-o zi. Problemele se adună în timp, deoarece refuzăm să învățăm din greșeli. S-ar putea să spui: „Dar acesta este un domeniu din viața mea pe care nu-l pot controla! Așa sunt eu!” Răspuns greșit! Vrei să știi răspunsul corect? „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isaia 40:29).
În cele din urmă, Samson s-a întors la Dumnezeu, iar Domnul a rupt ciclul eșecurilor, i-a dat puterea să facă ceea ce trebuie, și l-a făcut învingător.. chiar dacă a plătit cu viața! Dumnezeu va face și din tine un biruitor – când te vei întoarce la El!
de Jean Koechlin
Proverbe 1:20-33
Înţelepciunea şi-a luat ca obligaţie educarea „fiilor„ ei (a ucenicilor ei), însă, în aceeaşi măsură, ea se îndreaptă şi spre cei din afară, pentru a-i invita şi pe alţii să devină ucenici. Dumnezeu nu a dat Cuvântul Său numai pentru îndrumarea (sau: instrucţia, corectarea, disciplinarea, atenţionarea) celor credincioşi. Biblia este în acelaşi timp Evanghelia harului, care le arată celor neconvertiţi calea mântuirii. Priviţi Înţelepciunea <şi prin ea pe Domnul Isus> cum caută cu stăruinţă sufletele, pretutindeni pe unde sunt ele rătăcite! Sunt cunoscute acele locuri zgomotoase, în care lumea petrece pentru a uita, mai cu seamă dacă le vom fi frecventat şi noi înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu. Pentru a-Şi face auzit glasul peste toată această gălăgie, Înţelepciunea strigă (comp. cu Ioan 7.37 şi 12.44); şi acest Cuvânt pe care Dumnezeu îl vesteşte pretutindeni are un dublu efect: mântuire pentru unii şi condamnare pentru alţii (comp. cu Fapte 17.3234).
Pentru cei care refuză să asculte (şi, vai, sunt numeroşi aceştia), aceeaşi voce care astăzi face să răsune chemarea stăruitoare a harului va deveni într-o zi ironică şi cutremurătoare (v. 26). Atunci va fi prea târziu (comp. v. 28 cu Amos 8.12). Însă cei care ascultă vor locui în siguranţă, fără să se teamă de judecată (v. 33), şi vor fi beneficiarii promisiunii din v. 23: „Voi revărsa Duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…”
Mana Zilnica 