10 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
O, adânc al bogățiilor și al înțelepciunii și al cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și de neînțelese căile Lui!
Romani 11.33
Nimeni nu poate pătrunde adâncimea de nemăsurat a înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu! Prin El lumea a luat ființă, așa cum spune Ieremia: „El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Sa și a întins cerurile cu priceperea Sa” (Ieremia 51.15). Nu este de mirare că „stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie” atunci când universul a fost creat (Iov 38.7).
Pavel, într-un fel asemănător, nu poate decât să izbucnească într-o minunată doxologie, lăudându-L pe Dumnezeu atunci când survolează vasta întindere a înțelepciunii și a cunoștinței Celui care a format noua creație, în care Domnul Isus este „Cel întâi-născut dintre mai mulți frați” (Romani 8.29). În această epistolă, Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, arată cum Dumnezeu l-a luat pe omul păcătos, a rezolvat problema păcatelor lui, a satisfăcut cerințele legii, i-a dăruit dreptatea Sa, îndreptățindu-l pe cel nelegiuit și totuși rămânând sfânt și drept.
Romani 1–3.20 arată ruina omului vinovat, corupt și aflat sub mânia divină. Romani 3.21-31 arată remediul lui Dumnezeu, care a oferit îndreptățire pe baza lucrării răscumpărătoare a lui Hristos. Păcătosul care crede este îndreptățit fără plată, prin harul Său. Romani 4 ne oferă două exemple cu privire la îndreptățirea prin credință, fără fapte: exemplul lui Avraam și cel al lui David. Romani 5 ne prezintă rezultatele magnifice ale îndreptățirii. Romani 6 ne cheamă la o viață de ascultare și de sfințenie. Romani 7 prezintă conflictul dintre cele două naturi, iar capitolul 8 ne spune că „nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus”. Romani 9–11 ne descoperă că promisiunile Sale către Israel vor fi împlinite. Într-adevăr, „cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și de neînțelese căile Lui”!
R. A. Barnett
SĂMÂNȚA BUNĂ
Căci toți mă vor cunoaște, … voi fi îndurător față de nedreptățile lor și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor.
Evrei 8.11,12
Iertarea trecutului
Amintirea trecutului este deseori tristă și dureroasă. Însă, de când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, bucuria prezentului este una negrăită și sfântă.
A existat oare și în viața ta acel moment de cotitură, cu privire la care să poți spune: „Atâția ani am trăit fără Domnul Isus, dar de atunci încoace El îmi este Stăpân”? Fiecare trebuie să aibă o istorie a întoarcerii la Dumnezeu. Văzut în lumina lui Dumnezeu, trecutul este o perioadă de întuneric și de păcat, însă acum el nu mai există înaintea lui Dumnezeu, ci doar în memoria noastră. Un oftat se ridică deseori din sufletele noastre: O, Doamne, de Te-aș fi cunoscut mai devreme! Nu făceam ce am făcut, nu mergeam pe unde am mers, nu vorbeam ce am vorbit!…
Da, amintirea trecutului este tristă și dureroasă. Atâtea lucruri de care ne aducem aminte ne fac să ne plecăm capul. Dacă starea aceasta ar fi și înaintea lui Dumnezeu, ce ne-am face? Dumnezeu însă îi spune celui credincios: „Îți voi ierta nelegiuirile. Nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile tale!”. Ce veste măreață este aceasta! Această veste liniștește cugetul. Iar dacă totuși cugetul mă mai mustră, pot să-i spun: Ai dreptate să mă mustri, dar Dumnezeu nu mă mai mustră. El nu mai are nimic de osândit la mine, pentru că sângele Fiului Său, Domnul și Mântuitorul meu, m-a curățit de orice păcat.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SFÂRȘEȘTE-ȚI CU BINE LUCRAREA (4) – Fundația SEER
„Să aşezi presbiteri (Sau: bătrâni) în fiecare cetate” (Tit 1:5)
Cea de-a patra problemă pe care o găsim în rândurile celor care părăsesc prematur lucrarea este următoarea: Ei îi învață pe alții cum să-și clădească familii puternice, fără a ști neapărat cum să și le clădească pe ale lor. Sau nu sunt dispuși să plătească prețul, și până la urmă asta devine o problemă.
Cea mai extraordinară predică pe care o vei rosti vreodată este acasă! Soțiile lucrătorilor din biserici pot ajunge la disperare și depresie pentru că au impresia că lucrarea le privează de tot timpul și de toată atenția soților lor. Copiii lor neglijați s-au săturat să tot audă: „Fac asta pentru Domnul,” așa că se revoltă împotriva lui Dumnezeu și a bisericii și deprind comportamente care aduc rușine părintelui care nu are timp pentru ei. Soția și copiii tăi trebuie întotdeauna să poată beneficia de atenția ta.
Dacă biserica îți ocupă șapte zile din săptămână, nu e vina bisericii – e vina ta! Este necesar să începi să faci schimbări!
Și în cazul în care crezi că acesta este un fenomen specific secolului XXI, mai gândește-te o dată! Citește istoria unor lideri ca David și Samuel și vei descoperi că se poate să ai izbândă la locul de muncă și cu toate acestea, pe plan familial, să eșuezi lamentabil. Ține minte că nu vei fi mereu lider în biserică, dar vei fi mereu soțul soției tale și tatăl copiilor tăi. Așa că, stai alături de ei când au nevoie de tine – și ei vor fi alături de tine când tu vei avea nevoie de ei. Deci, acordă atenție familiei tale, și-ți vei sfârși lucrarea cu bine!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 21:1-13
Ne putem întreba de ce Dumnezeu, care a trecut peste greşelile precedente ale lui David, o reaminteşte acum pe cea a numărării. Păcatul acesta ne arată înainte de toate distanţa care-l separă pe acest împărat de acel Unul faţă de care el constituia doar o slabă reflectare. Era necesar ca Israel să nu-L confunde pe Mesia al lor nici măcar cu cel mai mare dintre împăraţii lor. Fiul lui David era în acelaşi timp şi Domnul său (Matei 22.41-45). Pe de altă parte, trebuia să explice necesitatea pedepsei divine şi harul care avea să-i pună sfârşit. Fără acestea, istoria nu poate fi înţeleasă. David apare aici ca fiind nici mai mult nici mai puţin decât un păcătos vinovat, la fel ca tine şi ca mine. Însă el cunoaşte inima lui Dumnezeu. Răspunsul lui este dovada pentru aceasta: „Să cad … în mâna Domnului, pentru că îndurările Lui sunt foarte mari„ (v. 13). Cunoaşte fiecare dintre noi, din experienţă personală, bogăţia şi varietatea acestei îndurări a Domnului? (citiţi Pl. Ier. 3.22, 23, 32).
Pentru ispăşirea păcatelor noastre nu poate fi o chestiune de alegere între trei ani de foamete, trei luni de război sau trei zile de boală. Dar Hristos, luând locul nostru, a cunoscut în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce măsura deplină a mâniei lui Dumnezeu; El a luat asupra Sa pedeapsa noastră eternă.
Mana Zilnica 