Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe orice mlădiță în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; și pe oricare aduce rod, o curăță, ca să aducă mai mult rod.

Ioan 15.2



Când citim cu atenție Ioan 15, descoperim că Domnul Isus dorește ca viața fiecăruia dintre cei atașați Lui să fie productivă. De ce este productivitatea atât de importantă? În primul rând, ea este o dovadă a credinței veritabile. Unii creștini aduc rod, unii aduc mai mult rod și alții aduc mult rod, însă toți trebuie să rodească într-o anumită măsură. Rodul este dovada că aparținem Viței; este rezultatul normal al faptului că suntem atașați Lui.

În Matei 7.15-20, Domnul Isus vorbește despre a-i cunoaște pe oameni după rodul pe care îl aduc. Cei din jurul nostru vor cunoaște că suntem parte din Viță atunci când ne iubim unii pe alții (Ioan 13.35). De asemenea, rodul poate fi văzut în felul cum umblăm cu Domnul. Apostolul Ioan folosește expresia „a rămâne” de peste patruzeci de ori în scrierile sale. Ea este folosită fie ca o poruncă, fie ca o avertizare, fie ca o invitație la o relație de dragoste tot mai adâncă. A rămâne înseamnă a asculta, a continua, a stărui sau a sta aproape. Rodirea este importantă, fiindcă este motivația din spatele exercițiilor spirituale la care Dumnezeu ne supune.

Evrei 12.5-11 ne amintește că cei pe care Tatăl îi iubește sunt disciplinați de către El. El curățește mlădițele, tăind tot ceea ce constituie o piedică pentru rodire. Viticultorul nu este niciodată mai aproape de mlădiță ca atunci când o curățește. Când Tatăl ne curățește (disciplinează) face acest lucru nu pentru a ne răni, ci pentru a ne ajuta să fim mai roditori, spre gloria Sa. Rodirea este de asemenea metoda prin care viețile celor din jurul nostru pot fi atinse. Ea Îl are în vedere în primul rând pe Tatăl, însă și alții pot beneficia de rodul binecuvântat al unei vieți care rămâne în Viță.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii … cu toată evlavia și demnitatea.

1 Timotei 2.1,2



O fereastră deschisă

La baza oricărei relații stă comunicarea. Rugăciunea este un mod de comunicare cu Dumnezeu. Când iubim pe cineva, dorim să comunicăm cu persoana respectivă cât mai mult și cât mai deplin posibil. De aceea, pentru relația noastră cu Dumnezeu este esențial să ne rugăm în fiecare zi. Există, probabil, perioade în viața noastră când neglijăm acest aspect, uneori din comoditate, alteori pentru că suntem prinși cu treburi. Dar, indiferent care ar fi motivul, de fiecare dată avem senzația că Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu; sau așa ar trebui să simțim. Apoi, când apar probleme în viața noastră, simțim nevoia să reluăm vechea legătură. Dar nu este atât de ușor pe cât credem. Sentimentul de înstrăinare pe care îl simțim la început este ca o prăpastie între noi și Cel cu care vrem să comunicăm. Cuvintele vin, dar nu fără luptă. Este necesară o perioadă de timp înainte de a atinge nivelul spiritual de dinainte.

O bună relație cu Dumnezeu necesită rugăciune. Rugăciunea este și ea ca o fereastră, o fereastră spre cer, spre Dumnezeu. Odată ce o descoperi în importanța rugăciunii, ea rămâne deschisă pentru totdeauna. Dumnezeu ne-a dat această fereastră, ca să ne aducem aminte că, oricât ne-ar fi de greu, nu suntem niciodată singuri. Nu trebuie decât să ne apropiem de ea, să o deschidem larg și să privim dincolo, cu credință și cu nădejde, la Tatăl ceresc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI ÎNȚELEGI DORINȚELE (1) – Fundația SEER

„Slujiţi Domnului cu bucurie” (Psalmul 100:2)


Pentru a crește în relația ta cu Dumnezeu, trebuie să treci de la categoria „trebuie” la categoria „doresc.” Evaluarea cea mai simplă pe care o poți avea pentru orice experiență sau eveniment este ceea ce psihologul Jonathan Haidt numește „contorul dorințelor.” Contorul dorințelor tale a început să se învârtă în ziua în care te-ai născut. De exemplu, la bebeluși, receptorii pentru gust sunt foarte bine dezvoltați, așa că acest contor cere de obicei ceea ce trece prin gura lor: „Îmi place, vreau mai mult” sau „Nu-mi place, dau afară”. Pe măsură ce continuă să crească, totul în viață se înregistrează pe „contorul dorințelor” fără ca măcar să trebuiască să se gândească la asta. Toate sunetele pe care le aude, toate conversațiile la care participă, toate mâncărurile pe care le gustă se înregistrează – pozitiv sau negativ – pe scală. De asemenea, și oamenii se înregistrează pe acest contor. În timpul unor conversații, te vei simți atras de anumiți oameni. Ceva înlăuntrul tău spune: „Îmi place această persoană. Mă simt bine să conversez cu ea.” Întotdeauna este așa!

Așadar, iată o întrebare la care să te gândești: îți place de Dumnezeu? Această întrebare poate părea ciudată, dar dacă nu-ți place să petreci timp cu El, nu o vei face! Și trebuie să fii cinstit, pentru că pe Dumnezeu nu-L poți păcăli. În Scriptură, viața creștină este comparată cu proba de maraton, alergare de 42 de kilometri. Cu doi-trei kilometri înainte de sosire, nu mai contează dacă crezi că ar trebui să ajungi acolo – o vei face pentru că vei dori!

Cu alte cuvinte, dorința te face să mergi înainte, pe când necesitatea, ideea că trebuie, te face să crezi că e mai ușor să renunți. Psalmistul a spus: „Slujiţi Domnului cu bucurie” – pentru că nimic altceva nu te va face să mergi până la capăt!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 17:15-29


Psalmii 3-7 relatează despre această pagină întunecată a istoriei lui David. Fuga de Saul fusese nimic pe lângă această fugă de propriul fiu răzvrătit.

Dacă inima îi este sfâşiată, totuşi supunerea şi încrederea îi rămân nezdruncinate. Ascultaţi aceste frumoase cuvinte: „Dar Tu, Doamne, eşti un scut în jurul meu” (Ps. 3.3). În timp ce Ahitofel propune o ambuscadă în cursul căreia să cadă asupra împăratului pe timp de noapte, „când va fi obosit şi cu mâinile slăbite”, pentru a-lînspământa” (v. 2), ce-l auzim pe David declarând? „Eu m-am culcat şi am adormit; m-am trezit, pentru că Domnul mă susţine. Nu mă voi teme de zecile de mii ale poporului…” (Psalmul 3. 5, 6).

Priviţi devotamentul celor care i-au rămas credincioşi lui David. Întâi sunt aceşti doi tineri, Ahimaaţ şi Ionatan, ale căror picioare „şi a căror acţiune promptă (spirit de decizie)” sunt utile în serviciul împăratului.

În ceea ce ne priveşte, ar fi bine dacă am şti cum să folosim ocaziile şi să-i ajutăm pe cei din jurul nostru de fiecare dată. Indirect, acesta va fi un serviciu
pentru „Împăratul”.

La sfârşitul capitolului găsim alte exemple de activităţi variate pentru Domnul şi pentru poporul Său: căutarea bunăstării şi a confortului celor trudiţi, exersarea ospitalităţii …

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: