Mana Zilnica

22 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus … Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Filipeni 4.6,7,9

„Nu vă îngrijorați de nimic.” E ușor de spus. Să nu fii îngrijorat de starea adunării, sau cu privire la nevoile familiei? „Nu vă îngrijorați de nimic” – tot ceea ce produce o îngrijorare în noi produce grija lui Dumnezeu pentru noi; de aceea, „nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri” și, prin urmare, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus”. Nu că inimile voastre vor păzi (păstra) pacea lui Dumnezeu, ci pacea pe care o dă Dumnezeu, pacea Lui Însuși – acea stabilitate imuabilă a tuturor gândurilor Sale – vă va păzi (păstra) inimile.

Mai mult, atunci când nu suntem îngrijorați, mintea ne este liberă și, pacea lui Dumnezeu păzindu-ne inima, El face ca sufletul să se gândească la lucruri prețioase. „Toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă este vreo virtute și dacă este vreo laudă, la acestea gândiți. Ce ați și învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut în mine, pe acestea faceți-le! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4.8,9).

Când sufletul se sprijină doar pe Dumnezeu, Domnul este alături de el în încercare, iar mintea este ținută într-o stare de liniște perfectă. Duhul dragostei, Duhul lui Hristos, este acolo; când mă gândesc la mine însumi, acolo este duhul egoismului.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luați seama ca nu cumva să refuzați să ascultați pe Cel care vă vorbește!

Evrei 12.25

Urechi de auzit

Lucia stă în balansoar și se mișcă ritmic încoace și încolo, cu ochii închiși, cu căștile în urechi.

Simon trece de-a lungul străzii, fără să perceapă ceva din glasurile și zgomotele care-l înconjoară; ascultă muzica preferată, având căștile bine fixate în urechi.

Și câți oameni nu se comportă asemănător lor? Ei nu vor să audă nimic din ceea ce se întâmplă în jur și care i-ar putea supăra sau incomoda. Aud numai ceea ce le place; altor voci nu le acordă niciun strop de atenție. Până la un anumit nivel pare de înțeles. Trebuie să fie însă atenți să nu piardă informațiile cu adevărat importante.

Și care sunt informațiile importante pentru viață? Cuvintele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Când le explica oamenilor un lucru pe care intenționa să-l spună apăsat, El adăuga: „Cine are urechi de auzit să audă” (Matei 13.9). Există cuvinte pe care neapărat trebuie să le auzim, chiar dacă ne surprind.

Întotdeauna când Dumnezeu ne vorbește, trebuie să ascultăm cu atenție. Dumnezeu vorbește în diverse moduri, de exemplu prin creație, așa cum ne arată Psalmul 19. Dumnezeu ne vorbește și prin evenimente și împrejurări ale vieții noastre personale. Dar cel mai mult Dumnezeu dorește să ne vorbească prin Cuvântul Său, Biblia. Acolo este prezentată o Persoană: Isus Hristos, Mântuitorul și Domnul.

De noi depinde dacă ascultăm cu atenție glasul lui Dumnezeu și dacă dăm crezare Cuvântului Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINI MOLIPSITOARE (2) – Fundația SEER

„Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.” (Proverbele 27:19)

Felul tău de-a fi ca persoană se reflectă în prietenii pe care ți-i alegi. Așadar, dacă viața ta este neproductivă și stagnează, uită-te la oamenii cu care te-ai înconjurat. Prieteniile, bune și rele, indică direcția în care mergi. „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbele 13:20).

Nefericirea adoră compania, așa că îndepărtează gânditorii negativiști. E mai bine să călătorești singur decât să-ți petreci viața în compania celor care te trag în jos. Când te însoțești cu persoanele potrivite, „luați o plată cu atât mai bună pentru munca voastră” (Eclesiastul 4:9).

Autorul John Mason scrie: „Cu cât te asociezi mai puțin cu anumiți oameni, cu atât mai mult viața ta se va îmbunătăți. Prietenii și tovarășii potriviți scot din tine latura originală. Cu siguranță știi genul de oameni la care mă refer. După ce ai stat cu ei, îți dai seama că ești mai puțin critic, că ești mai plin de credință și că ai o viziune pentru viitor. În general, diavolul nu se folosește de niște persoane necunoscute pentru a te descuraja sau pentru a te opri. Prietenii fie îți vor dezvolta viziunea, fie îți vor îneca visul. Pe măsură ce crești în cunoașterea lui Dumnezeu, tovărășiile tale se vor schimba. Unii prieteni nu vor dori ca tu să mergi mai departe; vor dori să rămâi acolo unde sunt ei. Însă după cum remarca Edwin Louis Cole: „Când îi lași pe alții să-ți creeze lumea în locul tău, întotdeauna o vor face prea mică.”

Nu oricine are dreptul să vorbească în viața ta. Respectă-i pe cei cu care te-a pus Dumnezeu în relație ca să te ajute. Dumnezeu Se îngrijește de oameni prin oameni, și înțelept este cel ce își întărește viața cu prieteniile potrivite.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 12:13-25

Conştiinţa lui David, atât de mult timp adormită, este cuprinsă acum de convingerea profundă a păcatului. El înţelege că această crimă nu-i afectează numai pe Urie şi pe soţia lui, ci în primul rând este îndreptată împotriva Domnului.

Trebuie să înţelegem că greşelile pe care le comitem faţă de fraţii şi surorile noastre, faţă de părinţi sau faţă de oricine altcineva constituie întâi un păcat împotriva lui Dumnezeu. De aceea nu este suficient să reglementăm problema cu cel pe care l-am nedreptăţit … când faptul acesta este posibil (pentru David n-a fost posibil), ci trebuie s-o mărturisim şi lui Dumnezeu.

Aceasta este ceea ce şi face David în Ps. 51, scris în momentul durerii amare (vezi Psalmul 32.5,1 şi 2). Într-adevăr, Dumnezeu nu dispreţuieşte „o inimă zdrobită şi smerită” (Ps. 51.17). El îl iartă pe sărmanul Său slujitor; îl iartă complet. David este „mai alb decât zăpada”, pentru că fusese spălat prin acelaşi sânge scump al lui Isus, vărsat pentru el, pentru tine şi pentru mine (Isaia 1.18). Dar cele ce nu pot fi îndepărtate sunt consecinţele răului înfăptuit; şi sunt foarte dureroase. În primul rând, copilaşul lui trebuie să moară. Prin aceasta toţi vor cunoaşte că, în timp ce-l iartă pe păcătos, Dumnezeu condamnă păcatul în mod absolut, chiar şi atunci „şi în special atunci” când este comis de către unul dintre slujitorii Săi.